Achizitia publica de servicii, Incetarea raporturilor contractuale

incetare. Acord-cadru de prestare servicii de paza. Invocare clauza de impreviziune. Art. 1271 din Noul Cod civil. Conditii care trebuie indeplinite.

Prin sentinta nr. 1702 din data de 07 aprilie 2017, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 2864/63/2017 s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta X, in contradictoriu cu parata Y.

S-a dispus incetarea acordului-cadru de prestare a serviciilor de paza nr. CRR-DSI 1516/29.02.2016.

Impotriva sentintei nr. 1702 din data de 07 aprilie 2017, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 2864/63/2017, a declarat recurs parata Y, considerand-o nelegala.

1. In motivarea recursului, recurenta parata a sustinut ca instanta de fond in mod nelegal a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii raportat la contestarea Adresei nr. CRR DSI 1984/23.02.2017 emisa de Y, cu motivatia ca reclamanta nu a solicitat anularea acestui document.
2. De asemenea, a criticat hotararea instantei de fond si sub aspectul ca aceasta nu a analizat exceptia neindeplinirii plangerii prealabile, potrivit careia reclamanta avea obligatia instituita de art. 7 din Legea nr. 554/2004, de a indeplini procedura prealabila, in sensul solicitarii anularii Adresei nr. CRR DSI 1984/23.02.2017, inainte de a se adresa instantei de judecata, exceptie ce a fost invocata de institutia recurenta in stransa legatura cu cea anterioara. Asadar, instanta de fond a omis sa analizeze exceptia invocata de Y, in sustinerea careia a mentionat obligativitatea contestarii acestui act in procedura prealabila, prevazuta de dispozitiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
3. O alta critica a hotararii instantei de fond se incadreaza la art. 488 pct. 6 din NCPC.

Recurenta a apreciat ca toate sustinerile instantei de fond sunt neargumentate si

nemotivate, aceasta interpretand in favoarea reclamantei o serie de prevederi legale, pe care le considera ca ar fi aplicabile in cazul de fata. De asemenea, toate inscrisurile depuse ca probatoriu in dosar de catre institutia recurenta au fost analizate superficial, fiind mai apoi inlaturate nemotivat de catre instanta de fond. Totodata, niciuna dintre aparari nu a fost inlaturate in mod argumentat, mai mult instanta de fond omitand sa analizeze exceptia neindeplinirii plangerii prealabile.

4. Recurenta a considerat ca hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material (art. 488 pct.8 din NCPC).

Recurenta a sustinut ca instanta de fond a ignorat prevederile referitoare la atribuirea contractului de achizitie publica/acordului cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizitiile publice, in ceea ce priveste ajustarea pretului contractului.

5. A criticat hotararea instantei de fond si in ceea ce priveste concluzia acesteia referitoare la indeplinirea conditiilor impreviziunii, prevazute de art. 1271 alin. 3 Cod civilavand in vedere ca, in cazul de fata, in Acordul cadru de prestare servicii de paza la sediile apartinand Y nr. CRR DSI 1516/29.02.2016 nu este prevazuta nicio clauza de impreviziune, situatie in care apreciaza ca sunt aplicabile prevederile art. 1271 alin. (1) C. civ. prevede ca: „partile sunt tinute sa isi execute obligatiile, chiar daca executarea lor a devenit mai oneroasa, fie datorita cresterii costurilor executarii propriei obligatii, fie datorita scaderii valorii contraprestatiei”.

In concluzie, recurenta parata a solicitat admiterea recursului, casarea hotararii instantei de fond si, in rejudecare, respingerea in totalitate ca netemeinica si nelegala a contestatiei formulate de catre X.

In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 483 si art. 488 pct. 6 si pct. 8 din noul Cod procedura civila.

Intimata reclamanta X a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei recurate.

Considerentele asupra recursului .

In motivarea caii de atac, recurenta parata a sustinut ca sentinta este nelegala si ca sunt incidente motivele de casare prevazute de art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 N.C.proc.civ.

Pentru a se retine incidenta motivului de casare prevazut de dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 6 N.C.proc.civ., trebuie ca hotararea atacata sa nu cuprinda motivele pe care se intemeiaza si inexistenta acestora sa impiedice exercitarea controlului judiciar, sau sa cuprinda motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei.

Textul art. 425 alin. 1 lit. b N.C.proc.civ. consacra principiul potrivit caruia hotararile trebuie sa fie motivate in fapt si in drept, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 488 alin. 1 pct. 6 N.C.proc.civ., rolul acestui text fiind acela de a se asigura o buna administrare a justitiei si pentru a se putea exercita controlul judiciar de catre instantele superioare.

Obligatia pe care o impune art. 6 paragraful 1 din Conventie instantelor nationale de asi motiva deciziile nu presupune existenta unui raspuns detaliat la fiecare argument (Hotararea Perez, paragraful 81; Hotararea Van der Hurk, paragraful 61; Hotararea Ruiz Torija, paragraful 29; Decizia Jahnke si Lenoble impotriva Frantei, Cererea nr. 40.490/98). Intinderea acestei obligatii de motivare poate varia dupa natura deciziei si nu poate fi analizata decat in lumina circumstantelor fiecarei spete. (CEDO, decizia Driemond Bouw BV c. Olanda, 2 februarie 1999).

Judecatorul nu este obligat sa raspunda in mod expres fiecarui argument invocat de parti, care nu mai putea fi considerat ca determinant pentru solutionarea litigiului, fiind suficient ca din intregul hotararii sa rezulte ca a raspuns tuturor argumentelor in mod implicit, prin rationamente logice.

Cum motivarea hotararii nu impune ca judecatorul sa raspunda tuturor argumentelor invocate de parti, se constata ca in cauza a fost indeplinita cerinta motivarii prin prezentarea argumentelor decisive in solutionarea pricinii, din care rezulta in mod neechivoc examinarea exceptiilor si a dispozitiilor legale care au determinat solutia pronuntata, motivarea hotararii recurate indeplinind cerintele art. 425 alin. 1 lit. b din N.C.proc.civ., facand posibila exercitarea controlului judiciar.

Ca urmare, Curtea a constatat ca nu este incident motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 6 N.C.proc.civ., argumentele aduse de recurenta parata prin cererea de recurs la punctul III fiind nefondate.

Potrivit dispozitiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ., indicate de recurenta parata in cererea de recurs: „Casarea unei hotarari se poate cere numai pentru urmatoarele motive de nelegalitate: (...) 8. cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material”.

In raport de obiectul cererii de chemare in judecata si de demersul efectuat de reclamanta anterior introducerii actiunii, criticile recurentei parate din cererea de recurs de la punctele I si II sunt neintemeiate pentru urmatoarele motive:

Astfel, recurenta parata a sustinut ca instanta de fond in mod nelegal a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii raportat la contestarea adresei nr. CRR-DSI nr. 1984 din 23.02.2017, insa, asa cum rezulta din cuprinsul cererii de chemare in judecata, reclamanta a solicitat instantei incetarea Acordului-Cadru de prestare servicii de paza nr. CRR-DSI nr. 1516/29.02.2016 pentru clauza de impreviziune, formuland contestatie impotriva refuzului paratei de incetare a acestuia. Prin cererea aflata la fila 208 din dosarul de fond, reclamanta a indicat faptul ca indreapta eroarea materiala strecurata in petitul actiunii in sensul ca actiunea este formulata impotriva raspunsului nr. CRR 864/02.02.2017.

Asa cum corect a retinut instanta de fond, reclamanta a solicitat recurentei parate, inainte de a se adresa instantei de judecata, incetarea Acordului-cadru, indeplinind astfel procedura prealabila.

Curtea a retinut ca reclamanta a solicitat paratei majorarea tarifului pentru serviciile de paza, insa recurenta parata, prin adresa nr. 7984/12.12.2016 (fila 57 dosar fond), i-a comunicat faptul ca tariful nu poate fi modificat, intrucat in documentatia de atribuire, respectiv in fisa de date la punctul II. 4, subpunctul II 4.1. se precizeaza „Ajustarea pretului contractului - NU”, iar in acordul cadru de prestare servicii de paza la sediile apartinand Y nr. CRR DSI 1516/29.02.2016 la punctul 4.2 se precizeaza „pretul nu se modifica si nu se ajusteaza pe toata durata acordului cadru.”

Ulterior, reclamanta a solicitat incetarea Acordului cadru de prestare servicii de paza la sediile apartinand Y nr. CRR DSI 1516/29.02.2016, iar prin Adresa nr. CRR DSI 864/02.02.2017 (fila 59 dosar fond), recurenta parata, ca autoritate contractanta, i-a comunicat faptul ca nu este de acord cu incetarea acordului cadru si a solicitat reclamantei sa transmita in scris daca doreste denuntarea unilaterala a Acordului cadru, mentionand ca, in aceasta situatie sunt aplicabile prevederile punctului 11 „Sanctiuni pentru neindeplinirea culpabila a partilor”, subpunctul 11.1 - „in cazul in care, din vina sa exclusiva, prestatorul nu reuseste sa-si execute obligatiile asumate prin contract, atunci achizitorul are dreptul de a deduce din pretul contractului, ca penalitati, o suma echivalenta cu o cota procentuala de 0,02% pe zi din valoarea serviciilor ramase de prestat, pana la indeplinirea efectiva a obligatiei” autoritatea contractanta va da curs acestei clauze din contract pentru acoperirea daunelor produse.

Impotriva acestei adrese cu nr. CRR nr. 864/02.02.2017 reclamanta a formulat plangere prealabila, solicitand incetarea Acordului-cadru de prestare servicii (fila 61 dosar fond), la care recurenta parata a raspuns prin adresa nr. 1984/23.02.2017 (fila 63 dosar fond), indicand in fapt si in drept motivele refuzului.

Curtea a retinut ca, recurenta parata a formulat critici, la punctele IV si V din cererea de recurs, ce se refera sub toate aspectele la incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material si care se incadreaza in motivul de casare prevazut la art. 488 alin. 1 pct. 8 din N.C.proc.civ si ca, de la inceput trebuie aratat ca, dintre argumentele pe care recurenta parata le-a prezentat la punctele IV si V, exista unele care conduc la admiterea recursului, casarea sentintei si respingerea actiunii si anume, cele referitoare la interpretarea gresita a dispozitiilor art. 1271 din Noul Cod civil, astfel incat controlul judiciar in calea de atac va fi restrans la acestea, in raport de temeinicia carora nu se mai impune analizarea celorlalte argumente mentionate in cadrul motivului de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ..

Astfel , Curtea a constatat ca intre recurenta parata Y, in calitate de promitent achizitor si reclamanta X, in calitate de promitent prestator, a fost incheiat Acordul-cadru de prestare servicii de paza la sediile apartinand promitentului-achizitor nr. CRR-DSI nr. 1516 din 29.02.2016, in temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii (filele 13-15 dosar fond).

Durata acordului cadru a fost stabilita la 24 de luni incepand cu data de 01.03.2016, incetand sa isi produca efecte la data de 29.02.2018, potrivit art. 3 pct. 3.1 din acord..

Obiectul acordului cadru este reprezentat de stabilirea elementelor/conditiilor esentiale care vor guverna contractele subsecvente de prestare servicii de paza ce urmeaza a fi atribuite in temeiul si pe durata derularii prezentului acord-cadru pentru mai multe obiective prevazute la art. 2 pct. 2.2..

Pretul unitar al serviciilor a fost stabilit prin anexele 1-5 la acord, iar potrivit art. 4 pct. 4.2 din Acordul-cadru „pretul nu se modifica si nu se va ajusta pe toata durata acordului cadru.”

In documentatia de atribuire, respectiv in Fisa de date la punctul II. 4, subpunctul II 4.1. se precizeaza „Ajustarea pretului contractului NU”.

La data depunerii ofertei in cadrul procedurii de atribuire a acordului, precum si la data incheierii acordului, respectiv 29.02.2016, era in vigoare Hotararea de Guvern nr. 1091/2014 conform careia salariul minim brut pe tara garantat in plata era stabilit la 1.050 lei lunar.

Prin Hotararea de Guvern nr. 1017/2016 salariul minim brut pe tara garantat in plata a fost majorat la 1.250 lei lunar, si la data de 01.02.2017 prin Hotararea de Guvern nr. 1/2017 salariul minim brut a fost majorat la 1450 lei lunar.

In speta, in continutul Acordului-cadru de prestare servicii de paza la sediile apartinand Y nr. CRR DSI nr. 1516/29.02.2016 nu este prevazuta nicio clauza de impreviziune.

In cadrul procedurii de atribuire, reclamanta nu a cerut clarificari cu privire la tariful pentru serviciile de paza si nici nu a formulat contestatii in cursul desfasurarii acestei proceduri, fapt ce tinde sa dovedeasca ca aceasta si-a asumat riscul schimbarii imprejurarilor ce pot interveni pe parcursul derularii contractului.

Potrivit art. 1.271 din Noul Cod civil „Impreviziunea

1. Partile sunt tinute sa isi execute obligatiile, chiar daca executarea lor a devenit mai oneroasa, fie datorita cresterii costurilor executarii propriei obligatii, fie datorita scaderii valorii contraprestatiei.
2. Cu toate acestea, daca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa datorita unei schimbari exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta obligarea debitorului la executarea obligatiei, instanta poate sa dispuna: a) adaptarea contractului, pentru a distribui in mod echitabil intre parti pierderile si beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor; b) incetarea contractului, la momentul si in conditiile pe care le stabileste.
3. Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile numai daca: a) schimbarea imprejurarilor a intervenit dupa incheierea contractului; b) schimbarea imprejurarilor, precum si intinderea acesteia nu au fost si nici nu puteau fi avute in vedere de catre debitor, in mod rezonabil, in momentul incheierii contractului; c) debitorul nu si-a asumat riscul schimbarii imprejurarilor si nici nu putea fi in mod rezonabil considerat ca si-ar fi asumat acest risc; d) debitorul a incercat, intr-un termen rezonabil si cu buna-credinta, negocierea adaptarii rezonabile si echitabile a contractului”.

Asa cum rezulta din dispozitiile legale aratate, pentru a se putea invoca impreviziunea, trebuie indeplinite anumite conditii.

In primul rand, trebuie sa existe un dezechilibru major si evident intre prestatiile pe care partile le au de efectuat, adica acest dezechilibru sa fie atat de pregnant, incat il pune pe debitorul obligatiei respective intr-o situatie extrem de grava, de dezavantajoasa, daca si-ar indeplini prestatia.

Legea vorbeste, dupa cum se poate observa, despre o obligatie devenita excesiv de oneroasa, aceasta fiind singura ipoteza in care o parte poate invoca teoria impreviziunii. Legea precizeaza expres ca o obligatie devenita doar oneroasa (si nu excesiv de oneroasa) nu poate constitui temei pentru o parte in a invoca impreviziunea.

Acest eveniment trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ, pentru a putea fi acceptat ca izvor al unei situatii de impreviziune, trei conditii:

• Sa apara sau sa devina cunoscut partii dezavantajate dupa incheierea contractului si, in mod rezonabil, sa nu fi putut fi luat in considerare la momentul incheierii contractului; este important, pe de-o parte, ca izvorul acestui eveniment care atrage disproportionalitatea prestatiilor sa se situeze dupa incheierea contractului si, pe de alta parte, acest eveniment sa nu fie cunoscut de partea contractanta sau, asa cum prevede art. 1.271 alin. 3 lit. b din Noul Cod civil, schimbarea imprejurarilor, precum si intinderea acesteia nu au fost si nici nu puteau fi avute in vedere de catre debitor, in mod rezonabil, in momentul incheierii contractului;
• Sa se afle in afara controlului partii dezavantajate; daca partea putea prevedea sau putea inlatura efectele acestui eveniment nu se mai poate invoca impreviziunea;
• Riscul evenimentelor sa nu fi fost asumat de partea dezavantajata; asumarea oricaror riscuri este posibila, in concret, fiind vorba despre o clauza contractuala prin care partea contractanta se obliga ferm si inechivoc sa isi execute obligatiile, indiferent de schimbarile ce ar putea interveni pe parcursul derularii contractului, chiar daca aceste schimbari ar afecta echilibrul contractual.

Cel de-al doilea element este impreviziunea propriu-zisa, adica dezechilibrul intre prestatii sa se produca intr-un mod cu totul neprevazut, niciuna dintre parti nestiind ce se va intampla intr-un viitor (prin definitie, indepartat) cu valoarea prestatiilor la care partile s-au obligat. Daca acest element al neprevazutului nu exista, nu putem vorbi despre aplicarea teoriei impreviziunii, partea aflata intr-o situatie defavorabila neputand invoca regula rebus sic stantibus; asadar, intr-o astfel de situatie, daca partea nu va executa contractul care a devenit extrem de oneros dintr-un motiv pe care insa l-a prevazut, se va pune problema nerespectarii culpabile a obligatiilor, ceea ce inseamna cu totul altceva.

De asemenea, nu exista situatie de impreviziune atunci cand executarea obligatiei a devenit imposibila din cauza unui eveniment de forta majora si nu ca urmare a devenirii extrem de oneroase a obligatiei; intr-o astfel de situatie vorbim, desigur, despre problema riscului contractual si nu despre situatia de impreviziune.

Fata de dispozitiile legale si imprejurarile invocate de reclamanta pentru incetarea Acordului-cadru, Curtea a constatat ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1271 alin. 3 din Noul Cod civil.

Motivatia reclamantei referitoare la cresterea salariului minim brut pe tara garantat in plata nu se justifica in speta de fata, intrucat cresterea salariului minim de-a lungul anilor este un fenomen care tine de esenta vietii economice, iar partile contractului, in lipsa unor clauze de indexare sau de revizuire, consimt sa-si asume riscurile acestor fluctuatii.

Modificarea salariului minim tine de masurile adoptate de Guvern, in cadrul procesului legislativ si reprezinta o situatie previzibila, atata timp cat actele normative au avut o anumita frecventa de-a lungul anilor. Aceasta situatie putea fi luata in considerare la momentul incheierii contractului, iar reclamanta putea prevedea si inlatura efectele modificarii salariului minim.

De altfel, reclamanta si-a asumat riscul unui astfel de eveniment, intrucat pretul unitar al serviciilor a fost stabilit prin anexele 1-5 la acord, iar potrivit art. 4 pct. 4.2 din Acordul- cadru „pretul nu se modifica si nu se va ajusta pe toata durata acordului cadru.”

Curtea a constatat ca, contrar retinerilor instantei de fond, nu sunt indeplinite conditiile prevazute art. 1271 alin. 3 din Noul Codul civil, pentru a ne afla in prezenta unei clauze de impreviziune si ca urmare, reclamanta nu poate solicita incetarea Acordului-cadru de prestare servicii de paza la sediile apartinand promitentului-achizitor cu nr. CRR-DSI nr. 1516 din 29.02.2016.

Pentru aceste considerente, Curtea a constatat ca recursul este fondat, astfel ca, in temeiul dispozitiilor art. 496 alin. 2 si art. 498 alin. 1 N.C.proc.civ. raportat la art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ., a admis recursul, a casat sentinta si in rejudecarea cauzei, a respins actiunea formulata ca nefondata.
(Decizia nr. 3668/03 iulie 2017 - Curtea de Apel Craiova, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, rezumat judecator Liliana Madalina Duna)