Casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare
1 aprilie 2020Valorificarea veniturilor brute care au constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale
1 aprilie 2020
Protectia copilului cu parinti plecati la munca in strainatate, Delegare temporara a autoritatii parintesti
Art. 133 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, potrivit caruia cauzele prevazute de prezenta lege privind stabilirea masurilor de protectie speciala sunt de competenta tribunalului de la domiciliul copilului, coroborat cu art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, instituie competenta functionala speciala a completurilor constituite in cadrul tribunalelor pentru solutionarea in prima instanta a cauzelor cu minori si de familie, pentru solutionarea cauzelor „privind stabilirea masurilor de protectie speciala ”.
Art. 133 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 Art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la 6 iunie 2017 reclamanta [...] a solicitat instantei, in contradictoriu cu paratul [...], pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna delegarea temporara a autoritatii parintesti cu privire la minora [...], nascuta la 04.12.2008, in favoarea numitei [...], pe o perioada de un an, de la 06.06.2017 la 05.06.2018.
In motivarea actiunii s-a aratat ca prin sentinta civila 12339/26.10.2016, pronuntata in dosarul civil .../212/2015 al Judecatoriei Constanta, s-a dispus delegarea temporara a autoritatii parintesti cu privire la minora catre bunica materna si, deoarece in continuare munceste in strainatate, acest lucru asigurandu-i un trai decent, solicita prelungirea delegarii autoritatii, cu inca un an.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 104 si 105 din Legea nr. 272/2004.
Prin sentinta civila nr. 9832 din 18 septembrie 2017 Judecatoria Constanta a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat cauza in favoarea Tribunalului Constanta - Sectia I Civila.
In considerentele hotararii pronuntate Judecatoria a retinut ca obiectul cererii de chemare in judecata este delegarea temporara a autoritatii parintesti, ca masura de protectie a copilului cu parinti plecati la munca in strainatate, in baza art. 104-105 din Sectiunea 4 a Legii nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, iar tribunalele sunt, ca si judecatoriile, instante de tutela, conform art.76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila si au plenitudine de competenta, conform art. 95 pct. 1 C.pr.civ.
A mai aratat ca art. 94 pct. 1 lit. a) C.pr. civ. confera judecatoriilor competenta de a judeca in prima instanta numai cererile date de Codul civil in competenta instantei de tutela si de familie, iar in speta, cererea avand ca obiect delegarea temporara a autoritatii parintesti este reglementata de o
lege speciala,
respectiv Legea nr. 272/2004.
In concluzie, s-a retinut ca in lipsa unei dispozitii legale exprese care sa confere judecatoriei competenta de a judeca astfel de cauze, devine incident principiul plenitudinii de competenta a tribunalului, instituit de art. 95 pct. 1 C.pr.civ.
Investit prin declinarea competentei, in sedinta publica din data de 02.10.2017 Tribunalul Constanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale, exceptie pe care a admis-o prin sentinta civila nr.1998 din 2 octombrie 2017 si a declinat competenta de solutionare a cererii in favoarea Judecatoriei Constanta.
Tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competenta si a sesizat Curtea de Apel Constanta pentru pronuntarea regulatorului de competenta.
In considerentele hotararii pronuntate a aratat Tribunalul ca posibilitatea delegarii autoritatii parintesti cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei parintilor care pleaca in strainatate este reglementata in Sectiunea a 4-a cu denumirea „
Protectia copilului cu parinti plecati la munca in strainatate
” din Cap. VI intitulat
„
Protectia copilului impotriva abuzului, neglijarii, exploatarii si a oricarei forme de violenta
” din Legea 272/2004.
Desi potrivit art.133 alin.1 din Capitolul X, denumit
„
Reguli speciale de procedura
”, cauzele prevazute de Legea 272/2004 privind stabilirea masurilor de protectie speciala sunt de competenta tribunalului de la domiciliul copilului, s-a retinut ca masurile speciale de protectie sunt definite de art.59 din acelasi act normativ special, iar acestea sunt: plasamentul, plasamentul in regim de urgenta si supravegherea specializata.
Astfel, conform Tribunalului, delegarea temporara a autoritatii parintesti in cazul copilului cu parinti plecati in strainatate nu reprezinta o masura de protectie speciala in sensul texului mai sus indicat, motiv pentru care nu ii sunt aplicabile prevederile art.133 din Legea nr. 272/2004.
In acelasi sens, instanta a apreciat ca sunt aplicabile prevederile art.104 alin.3 din lege, potrivit carora competenta de confirmare a persoanei in intretinerea careia va ramane copilul apartine instantei de tutela, iar din interpretarea dispozitiilor art.94 alin.1 pct.1 lit.a C.proc.civ. rezulta ca judecatoria este instanta de tutela de drept comun, aceasta fiind competenta sa solutioneze cererile, daca prin lege nu se prevede in mod expres altfel.
Avand in vedere ca prin Legea nr. 272/2004 nu se prevede in mod expres o alta competenta in ceea ce priveste judecarea cererilor avand ca obiect delegare exercitiu autoritate parinteasca, iar reglementarea privind masurile de protectie speciala este de stricta interpretare si aplicare, fiind o norma cu caracter special, derogator, Tribunalul a apreciat ca judecatoria este competenta sa solutioneze cererea.
Pe cale de consecinta, in baza dispozitiilor art.134 Cod procedura civila, raportat la art.133 din acelasi cod, instanta a constatat ivit conflictul negativ de competenta si a dispus inaintarea dosarului la Curtea de Apel Constanta, in vederea solutionarii conflictului, in conformitate cu prevederile art.135 Cod procedura civila.
Curtea de Apel Constanta, Sectia I civila, retinand conform dispozitiilor art. 135 alin. (1) din Codul de procedura civila ca este competenta sa solutioneze acest conflict negativ de competenta, constata ca Judecatoria Constanta este instanta competenta sa solutioneze actiunea dedusa judecatii avand ca obiect delegarea autoritatii parintesti, pentru urmatoarele considerente:
Delegarea temporara a autoritatii parintesti pentru copilul ai carui parinti sunt plecati la munca in strainatate este o masura subsidiara de ocrotire parinteasca, o forma de protectie alternativa a copilului aflat temporar in situatia de a nu putea fi in grija parintilor sai, reglementata de dispozitiile art. 104 - 108 din Legea nr.272/2004. Fiind o masura de protectie a copilului prevazuta printr-o lege speciala, pentru determinarea competentei instantei este necesar sa se verifice daca aceasta contine si norme de reglementare a competentei instantei sau competenta este reglementata prin norme de drept comun.
Potrivit normelor legale mentionate din legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului, delegarea temporara a autoritatii parintesti se face de catre instanta, la cererea parintelui care urmeaza sa plece la munca in strainatate si care formuleaza o notificare ce trebuie sa contina, in mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupa de intretinerea copilului pe perioada absentei parintilor.
In Sectiunea a 4-a, intitulata ”
Protectia copilului cu parinti plecati la munca in strainatate
”, art. 105 alin.6 din Legea nr. 272/2004 prevede ca cererea se solutioneaza in procedura necontencioasa, potrivit Codului de procedura civila, in termen de 3 zile de la depunerea acesteia, iar art. 104 alin. 3 stabileste ca instanta de tutela efectueaza confirmarea persoanei in intretinerea careia va ramane copilul. Rezulta astfel, printr-o interpretare sistematica si logica a normelor legale mentionate ca, in lipsa unei prevederi legale exprese care sa stabileasca competenta de solutionare a cererii de delegare temporara a autoritatii parintesti, aceasta cerere, ca si cererea de desemnare a persoanei care se ocupa de intretinerea minorului, impreuna cu care se judeca, este de competenta instantei de tutela.
Potrivit art.94 alin. 1 lit.a din Codul de procedura civila, judecatoriile judeca in prima instanta cererile date de Codul civil in competenta instantei de tutela si de familie, in afara de cazurile in care prin lege se prevede in mod expres altfel. Din interpretarea coroborata a acestei norme cu prevederile art. 107 alin.1 din Codul civil, care definesc ”instanta de tutela” rezulta ca, in materie de ocrotire a copilului, judecatoriile, ca instante de tutela, au competenta generala de solutionare a cererilor cu acest obiect, competenta unei alte instante, care actioneaza ca instanta de tutela, fiind aplicabila numai in cazurile ”in care prin lege se prevede in mod expres altfel”.
Este real ca Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului contine, in Capitolul X, intitulat
”
Reguli speciale de procedura
’, art.133 alin.1, si alte norme de procedura decat cele enuntate mai sus, dar acest text stabileste in competenta tribunalului de la domiciliul copilului ”cauzele prevazute de prezenta lege privind stabilirea masurilor de protectie speciala”. Ori, masurile de protectie speciala a copilului sunt cele expres reglementate prin art.59 din lege, respectiv plasamentul, plasamentul in regim de urgenta si supravegherea specializata.
Curtea observa astfel ca, desi este o masura de protectie a copilului lipsit temporar de ocrotire parinteasca si ca, desi este prevazuta de actul normativ special ce reglementeaza protectia drepturilor copilului, masura delegarii temporare a autoritatii parintesti pentru copilul al carui parinte pleaca in strainatate nu se regaseste printre masurile calificate de catre legiuitor ca ”masura de protectie speciala”, motiv pentru care nu se poate retine aplicabilitatea, in aceste cazuri, a normelor speciale de competenta continute de art.133 alin.1 din lege, care atribuie tribunalului de la domiciliul copilului competenta de solutionare, pentru ca norma de atribuire a competentei, fiind prevazuta intr-o norma speciala, ea este de stricta interpretare si aplicare, neputand fi aplicata si altor situatii decat cele strict reglementate in cuprinsul ei. Cum o atare competenta, fiind
ratione materiae
,
este de ordine publica, inseamna ca solutionarea oricaror altor cereri care se refera la instituirea masurilor de protectie speciala ce privesc copilul trebuie sa aiba loc in conditiile respectarii dispozitiilor referitoare la instantele carora legea le-a dat plenitudine de competenta ca instante de tutela, respectiv judecatoriile.
Ca atare, in raport de cele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 135 alin. 1 si 4 C.pr.civ., Curtea va stabili, in solutionarea conflictului de competenta, ca Judecatoria Constanta este competenta sa judece actiunea civila avand ca obiect delegarea temporara a autoritatii parintesti formulata de reclamanta [...].
In temeiul art. 135 alin.1 Cod procedura civila stabileste ca Judecatoria Constanta este instanta competenta sa solutioneze cererea avand ca obiect delegarea temporara a autoritatii parintesti,
Hotarare civila nr. 8/FM/11.10.2017 Judecator redactor Daniela Petrovici