Autorizatie de construire, Nerespectarea cerintelor stabilite in certificatul de urbanism cu privire la calea de acces

Aceasta cerinta din certificatul de urbanism referitoare la redimensionarea drumului satesc la o latime de 7 m, priveste calea de acces in intregime, iar nu doar portiunea din dreptul proprietatii paratilor, intrucat accesul pentru interventia pompierilor in caz de incendiu nu se realizeaza doar in dreptul proprietatii paratilor, ci presupune si parcurgerea distantei de la drumul public pana la proprietatea paratilor. Prima instanta, a inlaturat in mod nelegal, fara a le analiza, criticile recurentului referitoare la situatia juridica a caii de acces evidentiate in documentele cadastrale prezentate. Desi este adevarat ca proprietatea paratilor nu are acces direct la un drum public, accesul se poate realiza si in alte moduri, care trebuie luate deopotriva in considerare la indeplinirea cerintei referitoare la calea de acces, astfel cum a fost specificata in certificatul de urbanism. In lipsa acestor elemente, fata de prevederile art. 7 alin. 9 din Legea nr. 50/1991, era obligata sa constate ca autorizatia de construire a fost emisa nelegal, cata vreme paratii nu au facut dovada indeplinirii tuturor conditiilor prevazute de lege si stabilite in cuprinsul certificatului de urbanism, mai ales ca limitarile cu privire la calea de acces impuse prin acest act de urbanism nu au fost contestate de catre parati.

Chiar daca se impun prin certificatul de urbanism cerinte referitoare la calea de acces comuna cu alti proprietari, indeplinirea acestora cade tot in sarcina solicitantilor, care trebuie sa intreprinda toate demersurile legale (chiar si judiciare), pentru a asigura largirea caii de acces, conform cerintelor de urbanism. Neindeplinirea acestor cerinte conduce la respingerea cererii de autorizare a constructiilor, ata cum au fost solicitate de catre beneficiari, ceea ce nu exclude insa obtinerea autorizarii pentru proiecte de investitii, care nu necesita largirea caii de acces.

Curtea de Apel Iasi - Sectie de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr.

505/27.03.2019

Prin sentinta nr. 1536/C.A. din data de 23.10.2018 a Tribunalului Iasi a fost respinsa actiunea formulata de catre reclamantul C.C., in contradictoriu cu paratii Primarul comunei V., A.L. si A.G. a fost respinsa, reclamantul fiind obligat sa plateasca paratilor A.L. si A.G. suma de 2.500 de lei, reprezentand cheltuielile de judecata.

In motivarea sentintei s-a aratat ca, prin autorizatia de construire nr. 199 din 24.07.2017 emisa de Primarul Comunei V., urmare a cererii depusa de A.L. si A.G., s-a autorizat continuarea lucrarilor de construire la constructiile existente (fara acte) C1, schimbare destinatie in locuinta colectiva (bloc) P+2E si construire 2 locuinte colective mici C2 si C3 cu regim de inaltime P+2E, distanta fata de Nord este de 3,76 m, fata de Sud este de 6,00 m, fata de Est este de 5,17 m si fata de Vest este de 5,09 m pe imobilul teren si/sau constructii situat in comuna V., satul V., str. DS, nr cadastral 60513 - plan de situatie.

In certificatul de urbanism nr. 291 din 09.05.2017 emis de Primarul Comunei V. s-a retinut la regimul juridic ca imobilele teren si constructie C1(fara acte) se afla in intravilanul satului V., comuna V. in proprietatea solicitantilor cu Act de adjudecare din data de 07.04.2017 din dosarul de executare nr. 1XXX/2014 in parcela cu nr cadastral 60513 cu suprafata de 2854 mp conform extrasului de CF nr 49348 din 2017.

Cu privire la regimul tehnic emitentul actului a mentionat ca terenul in suprafata de 2854 mp se afla situat in UTR 5, intr-o zona cu locuinte si functiuni complementare.

Drumul satesc va fi lasat de minim 7 m pentru interventia pompierilor in caz de incendiu. Distanta minima a constructiilor fata de limitele proprietatii va fi de C
2
din inaltimea la streasina dar nu mai putin de 3 m, iar fata de posterior de minim 5 m, fata de aliniament cladirea se va retrage cu cel putin 2 metri. Cota de 7 m a drumului va fi scoasa in evidenta si de planul de situatie. Beneficiarul se va retrage cu imprejmuirea pana ce calea de acces va avea minim 7 m latime.

La data de 23.10.2017 reclamantul a inregistrat cererea nr. 23.23.10.2017 la Primaria V. si a solicitat revocarea actului administrativ.

Sustinerea reclamantului cu privire la lipsa acordurilor vecinilor pentru amplasarea de constructii cu alta destinatie decat ce a cladirilor invecinate a fost apreciata ca fiind neintemeiata.

Potrivit art. 2.5.6. din Anexa 1 a Legii nr. 50/1991, acordul vecinilor, conform prevederilor legale in vigoare, exprimat in forma autentica, pentru constructiile noi, amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata lor vecinatate - si numai daca sunt necesare masuri de interventie pentru protejarea acestora, pentru lucrari de constructii necesare in vederea schimbarii destinatiei in cladiri existente, precum si in cazul amplasarii de constructii cu alta destinatie decat cea a cladirilor invecinate.

Destinatia constructiilor care fac obiectul autorizatiei de construire, respectiv locuinte colective nu este diferita de cea a constructiilor invecinate, locuinte individuale.

Prin urmare, sustinerea reclamantului cu privire la existenta unui plan de incadrare in tarla ca fiind fals si folosirea acestui inscris pentru a induce in eroare emitentul actului a fost retinuta ca fiind neintemeiata.

Toate documentatiile cadastrale prevazute in certificatul de urbanism sunt emise/avizate de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Iasi. Avand in vedere Planul de incadrare in Tarla Anexa 1, intocmit de PFA „DX” si vizat de Comisia Locala de Fond Funciar, paratul a constat existenta drumului identificat cadastral cu nr. 2068/10/2/4/1. Cu acest inscris se face dovada drumului de acces la toate proprietatile.

Tribunalul a retinut si ca acest inscris are putere doveditoare conform disp. art. 273 din Codul de procedura civila.

Fata de considerentele expuse, in temeiul disp. art. 8 din Legea nr 554/2004 instanta de fond a respins actiunea si, in temeiul disp. art. 453 din Codul de procedura civila a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecata efectuate de paratii A.L. si A.G., reprezentand onorariul de avocat.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul C.C., aratand in motivare faptul ca hotararea instantei de fond este nelegala, intrucat se retine o situatie de fapt profund neadevarata, si anume ca terenul in suprafata de 2854 m.p., inscris in cartea funciara nr. 60513, cu nr. cadastral 60513, UAT V. are cale de acces la drumul public.

Or, pentru a fi in mod legal emisa autorizatia de constructie nr. 199 din 24.07.2017 la cererea paratilor A.L. si A.G. prin care s-a autorizat executarea lucrarilor la constructia existenta CI si schimbarea destinatiei in locuinta colectiva (bloc) P+2E si construirea a doua locuinte colective mici C2 si C3 cu regim de inaltime P+2E pentru imobilul situat in jud. Iasi, comuna V., sat V., avand o suprafata de 2854 m.p., inscris in cartea funciara nr. 60513, cu nr. cadastral 60513, UAT V. era imperativ necesar sa se respecte obligatiile impuse paratilor A.L. si G. prin certificatul de urbanism nr. 291 din 09.05.2018.

Prin certificatul de urbanism nr. 291 din 09.05.2018 emis de Primaria V. s-a certificat regimul tehnic si s-a stabilit ca Primaria V. nu va elibera Autorizatia de Construire daca calea de acces de la drumul public la terenul in suprafata de 2854 m.p., inscris in cartea funciara nr. 60513, cu nr. cadastral 60513, UAT V. nu are 7 m latime.

In cazul de fata, terenul in suprafata de 2854 m.p., inscris in cartea funciara nr. 60513, cu nr. cadastral 60513, UAT V. nu are cale de acces la drumul public. De altfel, chiar si Primaria Comunei V. a depus la dosarul cauzei un raspuns la adresa Tribunalului Iasi nr. 6842 din 08.05.2018 in vederea solutionarii prezentului dosar, din care rezulta in mod clar ca „Primaria V. nu are inventariata (deci nu detine in proprietate) cale de acces invecinata cu proprietatile C.C. si A.L. si A.G.” si ca „Raportat la linia de hotar a proprietatilor reclamantului C.C. si paratilor A.L. si G., pe partea de sud - Primaria Comunei V. nu are inventariata o asemenea cale de acces.”

In concluzie, nu numai ca respectiva cale de acces nu are latimea de 7 m impusa atat de certificatul de urbanism nr. 291 din 09.05.2018 emis de Primaria V., cat si de Legea nr. 50/1991, de documentatia de urbanism nr. 102/2006 faza PUG, aprobata prin H.C.L. nr. 22/2010, dar mai grav decat atat este ca nu exista o cale de acces la terenul in suprafata de 2854 m.p.. inscris in cartea funciara nr. 60513, cu nr. cadastral 60513, UAT V..

Pentru ca terenul aflat in proprietatea sotilor A.G. si L. sa dobandeasca in viitor (nu la momentul obtinerii autorizatiei de constructie) o cale de acces ar fi reprezentate de achizitia unei fasii de teren de 7 m latime de la T.R.-C. (vecinul de la sud al sotilor A. si a recurentului), obtinerea in instantele judecatoresti competente a unui drept de servitute si intabularea acestuia in Cartea Funciara si achizitia unei suprafete de teren de la vecinii de la vest.

La momentul analizarii documentatiei depuse in vederea obtinerii autorizatiei de construire nr. 199 din 24.07.2017 pentru terenul in suprafata de 2854 m.p. inscris in cartea funciara nr. 60513, cu nr. cadastral 60513, UAT V., acest bun imobil nu avea cale de acces, fiind lipsit de posibilitatea ca viitorii proprietari ai celor 45 de apartamente edificate sa poata ajunge la drumul public reprezentat de str. I.P.Culianu.

Potrivit recurentului, pentru emiterea autorizatiei de constructie nu a fost respectat art. 3 din Ordinul nr. 119 din 4 februarie 2014, nefiind intocmit studiul de insorire pentru constructiile ce au fost edificate terenul in suprafata de 2854 m.p., inscris in cartea funciara nr. 60513, cu nr. cadastral 60513, UAT „V.”. Amplasarea acestor constructii nu poate asigura insorirea locuintelor invecinate pe o durata de minim 1 1/2 la solstitiul de iarna. In situatia de fata, distanta dintre cladirile invecinate este sub inaltimea cladirii celei mai inalte, astfel era imperativ necesara intocmirea unui studiu de insorire pentru emiterea autorizatiei de constructie nr. 199 din 24.07.2017.

Apreciaza recurentul ca hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica, intrucat, ata cum rezulta din dispozitiile art. 2.5.6. din Anexa 1 a Legii nr. 50/1991, este imperativ necesara obtinerea acordului vecinilor pentru constructiile noi amplasate in imediata lor vecinatate in situatia in care se amplaseaza constructii cu alta destinatie decat cea a cladirilor invecinate. In cazul de fata, constructiile pentru care s-a eliberat autorizatia de construire nr. 199 din 24.07.2017 au destinatia de bloc (locuinte colective), iar destinatia tuturor cladirilor invecinate este de locuinta individuala. Prin urmare, acordul vecinilor exprimat in forma autentica era necesar. Hotararea pronuntata de instanta de fond este nelegala deoarece in documentatia ce a stat la baza obtinerii acestei autorizatii de construire nu exista acordul vecinilor, implicit si acordul recurentului.

Considera recurentul ca in mod gresit a retinut instanta de fond ca nu este utila si concludenta pentru solutionarea cauzei efectuarea unei expertize topo-cadastrale avand ca obiective identificarea tuturor cailor de acces la drumurile publice a terenului aflat in proprietatea paratilor A.L. si G., identificarea caii de acces la drumul public reprezentat de str. I. P. Culianu, pentru terenul aflat in proprietatea paratilor A.L. si G.

Apreciaza si ca in mod gresit a retinut instanta de fond ca nu este utila si concludenta pentru solutionarea cauzei efectuarea unei expertize in specialitatea constructii-urbanism, avand ca obiective analizarea respectarii reglementarilor tehnice impuse atat de Certificatul de Urbanism nr. 291 din 09.05.2017, cat si de Legea nr. 50/1991 si de reglementarile documentatiei de urbanism nr. 102/2006, faza PUG aprobata prin H.C.L. „V.” nr. 22/2010 pentru documentatia ce a stat la baza autorizatiei de constructie nr. 199 din 24.07.2017 emisa de Primaria V., analizarea respectarii distantei dintre cladirile edificate pe terenul cu nr. cadastral 60513 - CF 60513 UAT V. si cladirea edificata pe terenul cu nr. cadastral 60561 CF 60561 UAT „V.” si daca este asigurata insorirea cladirii aflate in proprietatea recurentului, ata cum o impun dispozitiile art. 3 din Ordinul nr. 119 din 4 februarie 2014 pentru aprobarea Normelor de igiena si sanatate publica privind mediul de viata al populatiei.

Totodata, recurentul considera ca hotararea primei instante este nelegala deoarece in mod gresit s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Comuna V., prin Primar. Or, parata Comuna V., prin Primar, are calitate procesuala pasiva avand in vedere dispozitiile art. 4 (1) din Legea nr. 50/1991, fiind emitenta actului administrativ atacat.

Solutia instantei de recurs

Referitor la recursul formulat impotriva incheierii de sedinta din data de 25.09.2018, instanta de recurs retine ca motivele invocate pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ., privind incalcarea de catre instanta a regulilor de procedura a caror nerespectarea atrage sanctiunea nulitatii.

Se constata ca prin incheierea de sedinta din data de 25.09.2018 Tribunalul Iasi s-a pronuntat cu privire la administrarea probei cu expertiza topo-cadastrala, solicitata in termen procedural de catre reclamant, apreciind ca aceasta proba este neconcludenta si neutila solutionarii cauzei, drept pentru care a respins-o.

Regulile de procedura privind incuviintarea probelor sunt cuprinse in art. 258 C.proc.civ., prin care se stabileste ca probele se pot incuviinta numai daca sunt intrunite cerintele prevazute de art. 255, in afara de cazul cand ar exista pericolul ca ele sa dispara prin intarziere, iar potrivit art. 255 C.proc.civ. cerintele privind administrarea probelor sunt: admisibilitatea, sa duca la solutionarea procesului, nu privesc fapte de notorietate publica sau necontestate.

Nu orice proba solicitata de parti, cu respectarea conditiilor procedurale privind propunerea cuprinse in art. 254 C.proc.civ., trebuie incuviintata de catre instanta, ci aceasta poate si trebuie sa aprecieze, pe de o parte, asupra admisibilitatii acesteia, iar, pe de alta parte, asupra utilitatii administrarii ei, respectiv sa verifice daca proba solicitata este apta sa conduca la lamurire cauzei si la solutionarea procesului.

Prin urmare, dispozitia instantei de respingere a unei probe nu este in sine nelegala, regulile de procedura cuprinse in art. 255 si art. 258 C.proc.civ. conferind judecatorului dreptul de a aprecia asupra utilitatii, pertinentei si concludentei probelor propuse, iar cenzurarea acestei aprecierii excede controlului de legalitate pe care trebuie sa il faca instanta de recurs.

Mai mult, se constata ca prin cererea de recurs se invoca nelegalitatea solutiei de respingere a unei expertize in specialitatea constructii-urbanism, insa din cuprinsul incheierii de sedinta recurate nu rezulta ca prima instanta sa fi dispus o astfel de masura, iar din continutul dosarului nu reiese ca reclamantul sa fi propus o astfel de proba, in conditiile art. 254 C.proc.civ.

Or, aceasta ultima critica ce vizeaza incheierea de sedinta din data de 25.09.2018 este, pe de o parte lipsita de obiect, iar, pe de alta parte, nici nu se poate invoca in calea de atac omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care partile nu le-au propus si administrat in conditiile legii, fata de prevederile art. 254 alin. 6 C.proc.civ.

In fine, aceasta critica de nelegalitate nu poate fi recalificata drept o cerere de administrare a acestei probe de catre instanta de recurs, intrucat, fata de caracterul clar al formularii din cererea de recurs nu se impunea recalificare. Mai mult, o astfel de proba, ata cum s-a aratat si in practicaua prezentei decizii, este inadmisibila in calea de atac a recursului, avand in vedere dispozitiile imperative ale art. 492 alin. 1 C.proc.civ.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constata caracterul nefondat al criticilor formulate impotriva incheierii de sedinta din data de 25.09.2018, drept pentru care va respinge recursul formulat, cu consecinta mentinerii acestei incheieri.

In ceea ce priveste recursul formulat impotriva sentintei nr. 1536/23.10.2018 a Tribunalului Iasi, se constata acesta vizeaza atat solutia data de prima instanta cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Comuna V., cat si cea referitoare la fondul cauzei, iar criticile nelegalitate se refera la gresita aplicare a normelor de drept material, motiv de recurs prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ.

Referitor la modul de solutionare al
exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Comuna V.,

instanta de recurs retine ca aceasta este una legala, iar considerentele expuse de prima instanta sunt corecte, intrucat actul administrativ contestat in cauza nu a fost emis de unitatea administrativ teritoriala, aceasta, potrivit art. 4 din Legea nr. 51/1990, nefiind parte a raportului juridic de drept administrativ ce face obiectul judecatii in cauza.

Desi este adevarat ca unitatile administrativ teritoriale sunt cele care au personalitate juridica, potrivit Legii nr. 215/2001, in litigiile de contencios administrativ relevanta cu privire la stabilirea calitatii procesuale are capacitatea administrativa a autoritatii sau institutiei publice de a emite acte in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, prin care se da nastere, modifica sau se sting raporturi juridice.

Or, primarul reprezinta autoritatea publica de la nivelul unitatii administrativ teritoriale investita cu capacitatea administrativa de a emite autorizatii de constructii, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 51/1991, drept pentru care doar pentru acesta se justifica retinerea calitatii procesuale pasive, ata cum in mod legal a stabilit si prima instanta.

In privinta
modului de aplicare a normelor de drept material in domeniul urbanismului si autorizarii constructiilor,

Curtea constata ca sentinta este nelegala, pentru urmatoarele considerente:

Autorizatia de construire, potrivit Legii nr. 51/1991, Anexa nr. 2 referitoare la definirea unor termeni de specialitate utilizati in cuprinsul legii si art. 42 din Normele metodologice de aplicare ale acestei legi, este definita ca fiind
actul de autoritate al administratiei publice locale, pe baza caruia se pot realiza lucrari de constructii,. corespunzator masurilor prevazute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea si postutilizarea constructiilor, emise in baza documentatiei pentru

autorizarea executarii lucrarilor de constructii, elaborata in conditiile legii, in temeiul si cu respectarea prevederilor documentatiilor de urbanism avizate si aprobate potrivit legii

Certificatul de urbanism, pe de alta parte, conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, este actul de informare prin care se:

1. fac cunoscute solicitantului informatiile privind regimul juridic, economic si tehnic al terenurilor si constructiilor existente la data solicitarii, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, dupa caz, avizate si aprobate potrivit legii;
2. stabilesc cerintele urbanistice care urmeaza sa fie indeplinite in functie de specificul amplasamentului;
3. stabilesc lista cuprinzand avizele/acordurile necesare in vederea autorizarii;
4. incunostinteaza investitorul/solicitantul cu privire la obligatia de a contacta autoritatea competenta pentru protectia mediului, in scopul obtinerii punctului de vedere ti, dupa caz, al actului administrativ al acesteia, necesare in vederea autorizarii.

Documentatia pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii cuprinde, printre altele, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, certificatul de urbanism, documentatia tehnica - D.T., precum si avizele si acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autoritatii competente pentru protectia mediului ti, dupa caz, actul administrativ al acesteia.

Documentatia tehnica - D.T., conform art. 7 alin. 2 din aceeasi lege, se elaboreaza
in concordanta cu cerintele certificatului de urbanism, cu continutul actului administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului, al avizelor si acordurilor cerute prin certificatul de urbanism.

Printre altele, documentatia tehnica pentru autorizarea executarii lucrarilor de construire, potrivit Anexei nr. 1 lit. A din Legea nr. 50/1991, cuprinde si
avizele si acordurile privind asigurarea, bransarea si racordarea la infrastructura edilitara [..fstabilite prin certificatul de urbanism conform reglementarilor legale in vigoare si ca urmare a conditiilor speciale de amplasament ti/sau a functionalitatii investitiei, dupa caz, obtinute in prealabil de solicitant

- pct. 2.5.5, precum si
acordul vecinilor, conform prevederilor legale in vigoare, exprimat in forma autentica, pentru constructiile noi, amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata lor vecinatate - si numai daca sunt necesare masuri de interventie pentru protejarea acestora -, pentru lucrari de constructii necesare in vederea schimbarii destinatiei in cladiri existente, precum si in cazul amplasarii de constructii cu alta destinatie decat cea a cladirilor invecinate

- pct. 2.5.6.

Sintetizand, Curtea retine ca prin procedura sa de eliberare, autorizatia de construire realizeaza o coordonare a tuturor celorlalte proceduri de control prealabil si preventiv (exprimate sub forma certificatului de urbanism, avizelor/acordurilor speciale etc.) aferente unui proiect determinat, insa ea nu se substituie acestora, ci doar permite corelarea cerintelor diverse pe care le reclama.

Mai mult, potrivit art. 7 alin. 9 din Legea nr. 50/1991,
autorizatia de construire se emite daca sunt indeplinite cumulativ conditiile cerute prin prezenta lege,

si, in primul rand trebuie sa respecte cerintele de autorizare stabilite, cu titlu obligatoriu, in certificatul de urbanism eliberat in acest scop.

In cauza, prin certificatul de urbanism nr. 291/09.05.2017 eliberat la solicitarea paratilor, acestia au fost informati cu privire la conditiile obligatorii in care se poate obtine autorizatia de continuare a unor lucrari de construire la constructie existenta (fara acte) C1, schimbare destinatie in locuinta colectiva (bloc), mansardare si extindere C1 si construire 2 locuinte colective mici C2 si C3, pe terenul in suprafata de 2854 mp, situat intr-o zona cu locuinte si functiuni complementare, in care se pot autoriza constructii de locuinte individuale si colective mici izolate si cuplate, anexe gospodaresti, cu regim de inaltime

P+1E, D+P+1E+M, D+P+2E, inaltimea maxima la streasina sau atic - 9 m, CUT max. adm. - 1,4 mp/ADC, POT max. adm. - 35%.

Prin acelasi certificat de urbanism, cu privire la cerintele tehnice s-a prevazut, in ceea ce priveste asigurarea la infrastructura de transport, ca
drumul satesc va fi lasat de minim 7 m pentru interventia pompierilor in caz de incendiu
, aceasta cota minima a drumului de 7 m urmand a fi scoasa in evidenta si pe planul de situatie, prevazandu-se obligatia pentru beneficiar de a
retrage imprejmuirea pana ce calea de acces va avea minim 7 m latime
. Mai mult, s-a subliniat ca autorizatia de construire nu va fi eliberata in cazul in care calea de acces nu are 7 m latime.

In cauza, autorizatia de construire nr. 199/24.07.2017 a fost eliberata pentru continuarea lucrarilor de construire la constructie existenta (fara acte) C1, schimbarea destinatie in locuinta colectiva (bloc) P+2E si construire 2 locuinte colective mici C2 si C3 cu regim de inaltime P+2E, POT = 31,89%, CUT = 0,979 mp/ADC, inaltimea la coama C1 =12,25 m si la cornita 10,10 m; inaltimea la coama C2 = 11,05 m si la cornita C2 si C3 = 8,20 m; distante fata de limitele proprietatii fiind de: N - 3,76 m, S - 6,00 m, E - 5,17 m, V - 5,09 m.

Cu privire la calea de acces solicitata prin certificatul de urbanism, in planul de dezmembrare depus la dosar de catre parati, figureaza mai multe parcele (2068/19/2/4/1 - 146 mp, 2068/19/2/4/2/1 - 219 mp si 2068/19/2/4/2/2 - 219 mp), care au regimul juridic al unei servituti de trecere in favoarea proprietarului M. D. Din planul de incadrare in tarla, rezulta ca aceste parcele, avand o latime de 2,81 m, figureaza inregistrate in evidentele OCPI drept cale de acces. Prin planul de incadrare in zona, se configureaza aceasta cale de acces cu o latime de 7 m, insa numai in dreptul proprietatii paratilor.

Avand in vedere aceste aspecte, instanta de fond era obligata sa verifice sustinerile reclamantului referitoare la nerespectarea cerintei stabilite in certificatul de urbanism privind asigurarea unei cai de acces de 7 m, pana la drumul public, chestiune litigioasa care nu a fost analizata in concret.

Astfel, aceasta cerinta din certificatul de urbanism referitoare la redimensionarea drumului satesc la o latime de 7 m, priveste calea de acces in intregime, iar nu doar portiunea din dreptul proprietatii paratilor, intrucat accesul pentru interventia pompierilor in caz de incendiu nu se realizeaza doar in dreptul proprietatii paratilor, ci presupune si parcurgerea distantei de la drumul public pana la proprietatea paratilor.

De asemenea, prima instanta, a inlaturat in mod nelegal, fara a le analiza, criticile recurentului referitoare la situatia juridica a caii de acces evidentiate in documentele cadastrale prezentate. Desi este adevarat ca proprietatea paratilor nu are acces direct la un drum public, accesul se poate realiza si in alte moduri, care trebuie luate deopotriva in considerare la indeplinirea cerintei referitoare la calea de acces, astfel cum a fost specificata in certificatul de urbanism.

Pe de alta parte, calea de acces invocata de parati, este reprezentata de cele trei parcele indicate mai sus, care apar evidentiate in documentele cadastrale si de publicitate imobiliara ca fiind grevate de un drept de servitute de trecere in favoarea proprietarului M.D.. In aceste conditii, era necesar ca inainte de emiterea autorizatiei de construire, paratii sa clarifice situatia juridica a dreptului lor de acces pe parcela 2068/19/2/4/1 - 146 mp, dar si sa faca demersurile si sa obtina reconfigurarea acestei cai de acces (indiferent ca este drum privat aflat in coproprietate, fie ca este drum public satesc, aflat in administrarea autoritatilor locale), astfel incat ea sa corespunda cerintei de a asigura o latime de 7 m pe toata lungimea ei, de la drumul public pana la proprietatea paratilor, dar si in dreptul acesteia.

Prima instanta a omis sa verifice aceste aspecte, care trebuiau sa rezulte din cuprinsul documentatiei tehnice pentru autorizarea executarii lucrarilor de construire, asa cum prevede Anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991. Or, in lipsa acestor elemente, fata de prevederile art. 7 alin. 9 din Legea nr. 50/1991, era obligata sa constate ca autorizatia de construire a fost emisa nelegal, cata vreme paratii nu au facut dovada indeplinirii tuturor conditiilor prevazute de lege si stabilite in cuprinsul certificatului de urbanism, mai ales ca limitarile cu privire la calea de acces impuse prin acest act de urbanism nu au fost contestate de catre parati.

Sunt nefondate sustinerile referitoare la faptul ca paratii aveau doar obligatia de a retrage imprejmuirea, din dreptul proprietatii lor, pana ce calea de acces va avea minim 7 m latime, intrucat nu ar fi putut fi stabilite obligatii decat in sarcina beneficiarilor. Chiar daca impun prin certificatul de urbanism cerinte referitoare la calea de acces comuna cu alti proprietari, indeplinirea acestora cade tot in sarcina solicitantilor, care trebuie sa intreprinda toate demersurile legale (chiar si judiciare), pentru a asigura largirea caii de acces, conform cerintelor de urbanism. Neindeplinirea acestor cerinte conduce la respingerea cererii de autorizare a constructiilor, ata cum au fost solicitate de catre beneficiari, ceea ce nu exclude insa obtinerea autorizarii pentru proiecte de investitii, care nu necesita largirea caii de acces.

Cu privire la celelalte critici de nelegalitate ale actului administrativ contestat, instanta de recurs constata, pe de o parte ca, analizarea lor devine inutila, avand in vedere ca, prin retinerea motivului de nelegalitate referitor la latimea caii de acces, autorizatia de construire se impune a fi anulata in intregime, iar, pe de alta parte, acestea sunt si nefondate.

In ceea ce priveste, respectarea art. 3 din Ordinul nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igiena si sanatate privind mediul de viata al populatiei, se observa ca aceasta critica a fost formulata pentru prima data in recurs, astfel incat nu poate fi analizata direct in calea de atac. Mai mult, nici nu se sustine, din documentatia care a stat la baza emiterii autorizatiei rezultand ca a fost depus un studiu de insorire, care confirma indeplinirea acestei cerinte.

Referitor la necesitatea acordului notarial al vecinilor, Curtea retine ca acest acord notarial nu a fost solicitat prin certificatul de urbanism, nefiind necesar pentru obtinerea autorizarii constructiilor, intrucat, indiferent de numarul de locatari (individuale sau colective), aceste constructii au aceeasi destinatie, respectiv de locuinte. De asemenea, avand in vedere unitatea teritoriala de referinta a zonei (UTR 5 - locuinte individuale si locuinte colective mici), constructiile pentru care s-a solicitat autorizare se incadreaza in specificul zonei, fiind vorba de locuinte colective mici.