Vechime in magistratura, Perioada intre promovarea examenului de admitere si numirea in functia de procuror stagiar

• Legea 303/2004: art. 21 alin. (1) indice 1
• Legea nr. 153/2017: litera B din Capitolul I al Anexei a V-a

In absenta unei dispozitii legale care sa permita recunoasterea perioadei cuprinsa intre momentul promovarii examenului pentru functia de procuror si cel al numirii in functia de procuror stagiar, aceasta nu poate fi recunoscuta ca vechime in magistratura, deoarece, de regula, presupune prestarea de activitate specifica functiei de magistrat sau stabilirea acestui beneficiu in situatii exceptionale, expres reglementate de legiuitor (de ex. perioada necesara parcurgerii cursurilor INM, respectiv situatia auditorilor de justitie).

Dispozitiile de la litera B din Capitolul I al Anexei a V-a din Legea nr. 153/2017, precizeaza ca, prin „vechime in functie”, se intelege vechimea in functia de judecator, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justitie, astfel incat perioada anterioara numirii reclamantilor in functia de procuror stagiar nu poate fi luata in considerare.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 1277 din 10 decembrie 2018, rezumata de judecator Camelia Lucaciuc)

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Timis sub nr. [,..]/30/2017, la data de 12.12.2017, reclamantii A..., B..., C..., D..., E..., F..., G..., H..., au chemat in judecata paratii Parchetul de pe langa Inalta Curte de Justitie si Casatie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara, Consiliul Superior al Magistraturii, solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea paratilor sa recunoasca vechimea in magistratura si sa o includa in indemnizatia de incadrare bruta lunara, pentru perioada cuprinsa intre data promovarii examenului si numirea in functia de procuror stagiar, dupa cum urmeaza: 1. A... - data promovarii examenului 19 septembrie 1996 data numirii in functia de procuror stagiar 09 decembrie 1996; 2. B... - data promovarii examenului 11 februarie 1997 data numirii in functia de procuror stagiar 01 ianuarie 1998; 3. C... - data promovarii examenului 11 februarie 1997 data numirii in functia de procuror stagiar 01 ianuarie 1997; 4. D... - data promovarii examenului 14 decembrie 1997 data numirii in functia de procuror stagiar 01 ianuarie 1999; 5.

5. .. - data promovarii examenului data numirii in functia de procuror stagiar; 6. F... - data promovarii examenului 11 februarie 1997 data numirii in functia de procuror stagiar 01 octombrie 1997; 7. G. - data promovarii examenului 22.01.2000 data numirii in functia de
   procuror stagiar 01 septembrie 2000; 8.H... - data promovarii examenului 01 septembrie 1999 data numirii in functia de procuror stagiar 01 februarie 2000.

Prin Sentinta civila nr. 1041/29.06.2018, Tribunalul Timis a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara si Consiliul Superior al Magistraturii.

A respins exceptia inadmisibilitatii invocata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

A respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanti, in contradictoriu cu Parchetul de pe langa Inalta Curte de Justitie si Casatie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara, si Consiliul Superior al Magistraturii, fara cheltuieli de judecata.

Potrivit prevederilor art. 248 Cod procedura civila, instanta s-a pronuntat mai intai asupra exceptiilor invocate, a caror solutionare se impune fata de analiza fondului cererii de chemare in judecata:

A respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratii Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara si Consiliul Superior al Magistraturii, avand in vedere ca cele doua institutii gestioneaza activitatea magistratilor in raport cu vechimea in munca a acestora, astfel incat justifica un interes in cauza, interes care atrage si calitatea procesuala pasiva a paratilor.

Referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de paratul Parchetul de pe langa Inalta Curte de Justitie si Casatie, instanta a retinut ca, necontestand un act administrativ, reclamantii nu erau obligati sa urmeze procedura prealabila, situatie in care exceptia inadmisibilitatii invocata de paratul Parchetul de pe langa Inalta Curte de Justitie si Casatie este neintemeiata.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca reclamantii au promovat examenul pentru functia de procuror, au fost declarati admisi pe baza mediei obtinute, rezultatul examenului le- a fost comunicat si afisat iar numirea in functia de procuror stagiar a fost facuta la o data mult ulterioara celei la care au fost declarati admisi, aceasta perioada nefiind inclusa la vechimea in magistratura, conform reglementarii in vigoare.

Reclamantii considera ca aceasta perioada de timp, cuprinsa intre data promovarii examenului si data numirii ca procuror stagiar, se circumscrie dispozitiilor art. 21 alin. (1) ind.1 din Legea 303/2004 privind statutul procurorilor si judecatorilor si, in mod gresit, nu le- a fost recunoscuta si inclusa in indemnizatia de incadrare bruta lunara.

Analizand cererea dedusa judecatii, instanta a retinut ca reclamantii A..., B..., C..., D..., E..., F..., G... si H... au fost numiti procurori stagiari prin ordin al ministrului justitiei, in urma admiterii lor la concursurile pentru ocuparea unor posturi vacante de procuror.

In conformitate art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata cu modificarile ulterioare, „au calitatea de magistrat si fac parte din corpul magistratilor judecatorii de la toate instantele judecatoresti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lunga acestea, precum si magistratii-asistenti ai Curtii Supreme de Justitie”. (...)

Din coroborarea prevederilor art. 51 cu art. 46 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata cu modificarile ulterioare, nu constituie vechime perioada de timp, cuprinsa intre data promovarii examenului si data numirii ca procuror stagiar, reclamantilor nefiindu-le aplicabile prevederile art. 21 alin. (1) ind.1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul procurorilor si judecatorilor, raportat la data intrarii in vigoare a acestei legi, respectiv data promovarii examenului si numirii in functie a reclamantilor.

Prima instanta a apreciat lipsita de temeinicie sustinerea reclamantilor potrivit careia ar fi discriminati in materie de salarizare fata de inaplicabilitatea art. 21 alin. (1) ind.1 din Legea nr. 303/2004 in ceea ce ii priveste, cata vreme, in speta, nu se discuta de existenta unor situatii identice care sa justifice un tratament similar, ci despre situatii diferite, impuse de aplicarea a doua acte normative diferite, respectiv Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecatoreasca si Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, care permite aplicarea unor tratamente diferentiate.

Fata de aceste considerente de fapt si drept, instanta a respins ca neintemeiata cererea de chemare in judecata, luand act ca paratii nu au solicitat cheltuieli de judecata.

Impotriva sentintei primei instante au declarat apel reclamantii, solicitand admiterea acestuia, schimbarea, in tot, a hotararii, in sensul admiterii actiunii si obligarii paratilor la recunoasterea vechimii in magistratura de la data promovarii examenului pana la numirea in functia de procuror stagiar.

Apelantii considera netemeinica si nelegala hotararea instantei de fond, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 21 alin. (1

¹

) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, perioada cuprinsa intre data promovarii examenului si numirea in functia de procuror stagiar, precum si perioada in care o persoana a avut calitatea de procuror stagiar, daca a promovat examenul de capacitate constituie vechime in functia de procuror.

Apelantii mentioneaza ca au promovat examenul pentru functia de procuror, au fost declarati admisi pe baza mediei obtinute, rezultatul examenului le-a fost comunicat si afisat iar numirea in functia de procuror stagiar a fost facuta la o data mult ulterioara celei la care au fost declarati admisi, aceasta perioada nefiind inclusa la vechimea in magistratura, conform reglementarii amintite.

Mentioneaza, de asemenea, ca au depus la dosarul cauzei dovezile privind intervalul de timp de la data la care au fost declarati admisi la concursul pentru functia de procuror si data numirii ca procuror stagiar. Faptul ca Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca, in urma verificarilor efectuate de Sectia de resurse umane si documentare, nu a gasit nici in dosarele de personal si nici in arhiva institutiei, documentele referitoare la data promovarii examenului de numire in functia de procuror stagiar a reclamantilor-apelanti si poate calcula vechimea in magistratura, nu este imputabila apelantilor si nu poate justifica netemeinicia actiunii. Culpa pentru aceasta situatie apartine in totalitate paratilor.

Apelantii considera ca aceasta perioada de timp, cuprinsa intre data promovarii examenului si data numirii ca procuror stagiar, se circumscrie dispozitiilor art. 21 alin. (1

¹

) din Legea nr. 303/2004 privind statutul procurorilor si judecatorilor si, in mod gresit, nu le-a fost recunoscuta si inclusa in indemnizatia de incadrare bruta lunara.

Totodata, apreciaza ca dispozitiile art. 21 alin. (1

¹

) din Legea 303/2004 privind statutul procurorilor si judecatorilor le sunt aplicabile deoarece, in caz contrar, s-ar crea o situatie discriminatorie fata de alti colegi care au promovat examenul pentru numirea in functia de procuror si beneficiaza de recunoasterea ca vechime in magistratura a acestei perioade, respectiv de la data promovarii examenului pana la numirea ca procuror stagiar.

Invoca dispozitiile art. 7 din Declaratia Universala a drepturilor omului, potrivit carora toti oamenii sunt egali in fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie impotriva oricarei discriminari.

Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950, sub egida Consiliului Europei si intrata in vigoare la 3 septembrie 1953, a devenit, treptat, unul dintre cele mai eficace instrumente de aparare a drepturilor omului.

In exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, articolul 14 instituie regula interzicerii discriminarii pe criterii de sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.

Interzicerea generala a discriminarii este consacrata si in art. 1 din Protocolul aditional nr. 12 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, adoptat la Roma la 4 noiembrie 2000, intrat in vigoare la data de 1 aprilie 2005 si ratificat de Romania prin Legea nr. 103/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.

In Romania, egalitatea in drepturi este recunoscuta si garantata prin Constitutie, formand obiectul de reglementare al articolului 16, inclus in Capitolul II - Drepturile si libertatile fundamentale.

In materie de discriminare, apelantii apreciaza relevanta Decizia nr. 294/2001 a Curtii Constitutionale si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la incalcarea Conventiei din perspectiva art. 14. Acestea au statuat ca diferenta de tratament devine discriminare, in sensul art. 14 din Conventie, atunci cand autoritatile statale „introduc distinctii intre situatii analoage si comparabile", fara ca ele sa se bazeze pe „o justificare rezonabila si obiectiva” (Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntata in cauza Fredin contra Suediei, la 18.02.1991, parag. 60, Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntata in cauza Hoffmann contra Austriei, 23J0JS.1993, parag. 31, Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntata in cauza Spadea si Scalabrino contra Italiei, la 28.09.1995, Stubbings si altii c.u.K.).

Dupa cum a statuat in mod constant Curtea Europeana a Drepturilor Omului, pentru a putea vorbi de discriminare, situatiile in discutie trebuie sa fie comparabile - adica persoane aflate in situatii analoage sau comparabile - in materie - sa beneficieze de un tratament preferential. Mai mult, chiar daca cele doua situatii sunt comparabile, Curtea a statuat ca este permisa distinctia intre astfel de situatii daca exista o justificare obiectiva si rezonabila sau, altfel spus, diferentierea urmareste un scop legitim si respecta un raport de proportionalitate intre scop si mijloacele utilizate. Jurisprudenta Curtii nu defineste notiunea de situatii analoage sau comparabile, acestea fiind chestiuni ce rezulta din imprejurarile concrete ale fiecarei cauze.

In speta, unde se ridica chestiunea unei discriminari in materie de salarizare, existenta unor situatii analoage sau comparabile trebuie analizata nu doar prin prisma calitatii de procuror, care ar putea fi mult prea generala, ci si prin calitatii de procuror la acelasi nivel al sistemului judiciar, cu aceeasi vechime de la data promovarii examenului de numire ca procuror stagiar. In cauza, diferentierea nu urmareste un scop legitim si nu respecta un raport de proportionalitate intre scop si mijloacele utilizate.

Nerecunoasterea ca vechime in magistratura a perioadei de la data promovarii examenului pentru numirea in functia de procuror si data numirii ca procuror stagiar are drept efect diminuarea indemnizatiei de incadrare bruta lunara deoarece, desi de la data promovarii examenului pentru numirea in functie procurorul se situeaza in transa corespunzatoare unei anumite vechimi in functie sau munca, datorita faptului ca aceasta perioada nu ii este recunoscuta ca vechime in magistratura el nu poate fi salarizat potrivit acestei transe si implicit indemnizatia de incadrare este diminuata. Ori, procurorii care au promovat examenul de numire in functia de procuror dupa anul 2008 [cand a fost introdus art. 21 alin. (1

¹

) din Legea 303/2004] beneficiaza de recunoasterea acestei perioade ca vechime in magistratura, astfel ca se creeaza o situatie de discriminare intre persoane aflate in situatii comparabile fara nici o justificare.

Apelantii considera ca, atata vreme cat exista o situatie identica, textul art. 21 alin. (1

¹

) din Legea nr. 303/2004 le este aplicabil, motiv pentru care solicita admiterea caii de atac.

Intimatul Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara a formulat intampinare, reiterand, pe cale de exceptie, lipsa calitatii procesuale pasive a institutiei. Pe fond, a solicitat respingerea apelului, pentru urmatoarele, considerente:

Instanta de fond, in mod nelegal a respins exceptia cu privire la lipsa calitatii procesuale pasive a unitatii de parchet motivat de faptul ca „Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara si CSM gestioneaza activitatea magistratilor in raport cu vechimea in munca a acestora, astfel incat se justifica un interes in prezenta cauza”.

Este adevarat ca unitatea de parchet gestioneaza activitatea magistratilor din cadrul parchetului respectiv, Parchetul Curtii de Apel Timisoara, in raport cu vechimea in munca, insa nu are capacitatea si nu poate sa recunoasca perioada de timp dintre promovarea examenului si data numirii in functia de procuror stagiar.

Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara nu se poate substitui altei entitati cu prerogative de organizare si numire in functia de procuror stagiar, respectiv Ministerului Justitiei, Consiliului Superior al Magistraturii si Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Prin urmare, atributiile procurorului general al Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara sunt cele stabilite prin Ordinul nr. 3624/C/2016 din 13 octombrie 2016 pentru modificarea si completarea Regulamentului de ordine interioara al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministerului justitiei nr. 2632/C/2014, Legea nr. 92/1992 si Legea nr.303/2004.

Fata de cele aratate, intimatul solicita admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timisoara si respingerea actiunii fata de aceasta unitate de parchet.

La randul sau, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat si mentinerea ca temeinica si legala a solutiei pronuntate de instanta de fond, pentru urmatoarele considerente:

In mod corect, instanta de fond a retinut ca reclamantii au promovat examenul pentru functia de procuror, au fost declarati admisi pe baza mediei obtinute, rezultatul examenului le- a fost comunicat si afisat, iar numirea in functia de procuror stagiar a fost facuta la o data ulterioara celei la care au fost admisi, aceasta perioada nefiind inclusa in vechimea in magistratura, conform reglementarilor in vigoare.

Din verificarile efectuate de Sectia de resurse umane si documentare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, nici in dosarele de personal si nici in arhiva institutiei nu s-au gasit documente care sa faca referire la data promovarii examenului de numire in functia de procuror stagiar, asadar, nu se poate calcula vechimea in magistratura astfel cum au solicitat-o reclamantii.

Din coroborarea prevederilor art. 51 cu art. 46 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile ulterioare, nu constituie vechime perioada de timp cuprinsa intre data promovarii examenului si data numirii ca procuror stagiar, reclamantilor nefiindu-le aplicabile prevederile art. 21 alin. 1 indice 1 din Legea nr. 303/2004, cata vreme in speta nu se discuta de existenta unor situatii identice care sa justifice un tratament similar, ci despre situatii diferite, impuse de aplicarea a doua acte normative diferite.

Fata de considerentele expuse si de normele legale incidente, intimatul solicita respingerea apelului ca nefondat.

In drept, a invocat dispozitiile art. 205 coroborat cu art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila.

Paratul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat intampinare si apel incident, solicitand, pe de o parte, respingerea apelului formulat de reclamantii A.... B..., C..., D..., E...,

6. .., G... si H..., ca nefondat, iar pe de alta parte, admiterea apelului incident, schimbarea in parte a sentintei primei instante, in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a institutiei, cu consecinta respingerii actiunii in ceea ce o priveste, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Cu privire la apelul formulat de apelantii reclamanti, se arata ca nu pot fi retinute criticile din cuprinsul caii de atac, instanta de fond pronuntand o hotarare legala si temeinica cu privire la fondul actiunii. (...)

Niciunul dintre reclamanti nu a urmat cursurile Institutului National al Magistraturii.

In acest context, acestia sustin in mod gresit ca au promovat un examen anterior numirii lor in functia de procuror stagiar, avand in vedere ca ei au fost selectati in urma admiterii lor la concursurile de admitere in magistratura ce au fost organizate potrivit regulamentului aprobat de ministrul justitiei, fiind de altfel numiti procurori stagiari prin ordin al ministrului justitiei.

Astfel, atat la data admiterii reclamantilor la concursurile ce au fost organizate, dupa caz, de Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ministerul Justitiei si Curtea Suprema de Justitie, cat si la data la care acestia au fost numiti procurori stagiari prin ordin al ministrului justitiei erau in vigoare dispozitiile din Legea nr. 92/1992.

Potrivit art. 46 din acest act normativ, numirea ca judecator sau procuror stagiar se putea face fie in urma absolvirii Institutului National al Magistraturii, fie in urma promovarii concursului de admitere in magistratura, organizat potrivii regulamentului aprobat de ministrul justitiei, aceasta din urma fiind modalitatea in care au fost selectati reclamantii.

Prin urmare, de la data admiterii reclamantilor la concursurile privind ocuparea unor posturi vacante de procurori si pana la data numirii lor in functia de procuror stagiar, reclamantii nu au urmat cursurile Institutului National al Magistraturii, astfel incat aceasta perioada nu poate fi considerata vechime in functie.

In mod judicios, instanta de fond a constatat ca nu sunt aplicabile reclamantilor prevederile art. 21 alin. (1

¹

) din Legea nr. 303/2004, dispozitii care nu erau in vigoare la data numirii lor in functia de procuror stagiar si care se aplica doar absolventilor Institutului National al Magistraturii, in sensul ca perioada cuprinsa intre promovarea examenului de absolvire a Institutului National al Magistraturii si numirea de catre Consiliul Superior al Magistraturii in functia de judecator sau procuror stagiar constituie vechime in functia de judecator sau procuror.

Paratul-intimat apreciaza ca nu sunt intemeiate nici sustinerile apelantilor care privesc, in esenta, aplicarea unui tratament discriminatoriu in raport de aceste reglementari. (...)

In lumina dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, discriminarea poate fi invocata numai in raport de anumite situatii identice, similare sau analoage in care se afla doua sau mai multe persoane, fata de care se aplica un tratament diferentiat, fara ca acest tratament sa fie justificat de un scop legitim si fara ca metodele de atingere a acelui scop sa fie adecvate si necesare.

Paratul apreciaza ca instanta de fond a constatat in mod corect ca in speta nu se pune problema existentei unor situatii identice care sa justifice un tratament similar, ci despre situatii diferite, impuse de aplicarea a doua acte normative diferite, respectiv Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecatoreasca si Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, care permite aplicarea unor tratamente diferentiate.

Prin urmare, in cauza nu poate fi vorba de o discriminare in sensul retinut de reclamanti, in conditiile in care acestia nu au absolvit cursurile Institutului National al Magistraturii, ci in urma admiterii lor la concursurile organizate potrivit art. 46 alin. (1) litera

6. teza a II-a din Legea nr. 92/1992 au fost numiti prin ordin al ministrului justitiei ca procurori stagiari.

In ceea ce priveste salarizarea magistratilor, intimatul face trimitere la nota existenta la litera B din Capitolul I al Anexei a V-a din Legea nr. 153/2017, precizand ca, prin „vechime in functie”, se intelege vechimea in functia de judecator, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justitie, astfel incat perioada anterioara numirii reclamantilor in functia de procuror stagiar nu poate fi luata in considerare in acest context.

Cu privire la apelul incident formulat de catre paratul-apelant Consiliul Superior al Magistraturii, acesta apreciaza ca instanta de fond, in mod gresit a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a institutiei, exceptie peremptorie, de fond, absoluta, invocata prin intampinare.

Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii nu este angajatorul reclamantilor si nu are atributiile de a stabili vechimea in functie sau in magistratura a acestora, de a calcula si de a plati drepturile lor salariate.

In cauza, asa cum s-a aratat si in cererea de chemare in judecata, reclamantii exercita functia de procuror in cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timisoara. (...)

Potrivit dispozitiilor art. 36 Cod de procedura civila, legitimarea procesuala pasiva presupune identitatea care trebuie sa existe intre persoana paratului si persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii, iar o astfel de identitate nu poate fi retinuta in cauza in conditiile in care paratul Consiliul Superior al Magistraturii nu este angajatorul reclamantilor.

Se mentioneaza, de asemenea, ca printre atributiile institutiei, stabilite prin Legea nr. 317/2004, nu se regaseste cea privind recunoasterea vechimii in magistratura. (...)

Pentru aceste considerente, se solicita admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive si, pe cale de consecinta, in urma schimbarii in parte a hotararii, respingerea actiunii cu privire la acest parat, ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.

Paratul-apelant precizeaza ca isi mentine toate apararile din intampinarea formulata cu privire la cererea de chemare in judecata.

Examinand apelurile prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, raportat la dispozitiile art. 466 si urmatoarele Cod procedura civila, Curtea retine:

Obiectul actiunii introductive a constat in obligarea paratilor sa recunoasca vechimea in magistratura si sa o includa in indemnizatia de incadrare bruta lunara, pentru perioada cuprinsa intre data promovarii examenului si numirea in functia de procuror stagiar, pentru fiecare reclamant in functie de situatia specifica.

Perioada de vechime in magistratura prezinta relevanta pentru determinarea indemnizatiei de incadrare bruta lunara, insa odata recunoscuta aceasta perioada, produce efecte si cu privire la indeplinirea conditiilor de promovare, respectiv de recunoastere a drepturilor la pensie, situatii gestionate de CSM, deoarece tin de cariera magistratilor potrivit art. 35 - 39 din Legea nr. 317/2004.

In acest context se justifica, calitatea procesuala pasiva a Consiliului Superior al Magistragurii, precum si a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timisoara, acesta din urma in calitate de angajator, care achita drepturile salariale.

Pe fondul cauzei se retine ca reclamantii au promovat examenul pentru functia de procuror, au fost declarati admisi pe baza mediei obtinute, rezultatul examenului le-a fost comunicat si afisat, iar numirea in functia de procuror stagiar a fost facuta la o data ulterioara celei la care au fost declarati admisi, aceasta perioada nefiind inclusa la vechimea in magistratura, conform reglementarii in vigoare, la acel moment, respectiv Legea nr. 92/1992.

Reclamantii A..., B..., C..., D..., E..., F..., G... si H... au fost numiti procurori stagiari prin ordin al ministrului justitiei in urma admiterii lor la concursurile pentru ocuparea unor posturi vacante de procuror cu mentiunea ca nu s-a facut dovada ca vreunul dintre reclamanti a urmat cursurile Institutului National al Magistraturii.

Potrivit art. 46 din Legea nr. 92/1992, numirea ca judecator sau procuror stagiar se putea face fie in urma absolvirii Institutului National al Magistraturii, fie in urma promovarii concursului de admitere in magistratura, organizat potrivii regulamentului aprobat de ministrul justitiei, aceasta din urma fiind modalitatea in care au fost selectati reclamantii.

Situatiile in care anumite perioade constituie vechime in magistratura au fost expres reglementate de prevederile art. 44 din Legea nr. 92/1992, cea invocata de catre reclamanti neregasindu-se printre acestea. In absenta unei dispozitii legale care sa permita recunoasterea perioadei cuprinsa intre momentul promovarii examenului pentru functia de procuror si cel al numirii in functia de procuror stagiar, acesta nu poate fi recunoscuta ca vechime in magistratura, deoarece, de regula, presupune prestarea de activitate specifica functiei de magistrat sau stabilirea acestui beneficiu in situatii exceptionale, expres reglementate de legiuitor (de ex. perioada necesara parcurgerii cursurilor INM, respectiv situatia auditorilor de justitie).

Chiar daca s-ar accepta ca, in speta, se poate pune in discutie aplicabilitatea prevederilor art. 21 alin. (1

¹

) din Legea 303/2004, se observa ca reclamantii nu se regasesc in situatia reglementata de aceasta norma juridica. Dispozitiile art. 21 alin. (1) se refera la absolventii INM, iar alin. (1

¹

) mentioneaza ca „Perioada cuprinsa intre promovarea examenului de absolvire si numirea de catre Consiliul Superior al Magistraturii in functia de judecator sau procuror stagiar, precum si perioada in care o persoana a avut calitatea de judecator sau procuror stagiar, daca a promovat examenul de capacitate prevazut de art. 25, constituie vechime in functia de judecator sau procuror”.

Prin OUG nr. 195/2008 dupa alin. (1) al art. 21 din Legea nr. 303/2004 s-a introdus alin. (1

¹

), pentru a reglementa perioada cuprinsa intre examenul de absolvire al INM si numirea de catre CSM in functia de judecator sau procuror stagiar, precum si perioada in care o persoana a avut calitatea de judecator sau procuror stagiar, daca a promovat examenul de capacitate prevazut de art. 25, situatie in care legiuitorul recunoaste vechimea in magistratura.

Or, in prima ipoteza, in conditiile in care potrivit art. 13 din Legea nr. 303/2004 admiterea in magistratura in vederea ocuparii functiei de judecator si procuror se realizeaza prin Institutul National al Magistraturii, s-a considerat ca perioada cuprinsa intre momentul absolvirii cursurilor INM si cel al numirii de catre CSM in functia de judecator sau procuror stagiar, este o perioada care se recunoaste ca vechime in magistratura, ca o continuitate a vechimii recunoscute pentru perioada in care se urmeaza cursurile INM si cea care este specifica prestarii de activitate ca judecator sau procuror stagiar.

In cea de a doua ipoteza, este vorba de perioada in care o persoana a avut calitatea de judecator sau procuror stagiar, conditionat de promovarea examenului de capacitate prevazut de art. 25 Legea nr. 303/2004.

Insa reclamantii nu se regasesc in nici una din situatiile expuse si nici intr-o situatie similara, respectiv comparabila cu cele prezentate, astfel ca nu se poate retine aplicabilitatea dispozitiilor art. 21 alin. (1

¹

) din Legea 303/2004 si nici discriminarea invocata de catre reclamanti.

De asemenea, se retine ca pertinenta apararea in ceea ce priveste salarizarea magistratilor, in sensul ca dispozitiile de la litera B din Capitolul I al Anexei a V-a din Legea nr. 153/2017, precizeaza ca, prin „vechime in functie”, se intelege vechimea in functia de judecator, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justitie, astfel incat perioada anterioara numirii reclamantilor in functia de procuror stagiar nu poate fi luata in considerare.

Avand in vedere aceste argumente, in conformitate cu prevederile art. 480 Cod procedura civila, Curtea a respins apelul declarat de catre reclamantii-apelanti A..., B..., C..., D..., E..., F..., G..., H..., precum si apelul incident declarat de paratul Consiliul Superior al

Magistraturii impotriva Sentintei civile nr. 1041/29.06.2018, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. [,..]/30/2017, in contradictoriu cu paratii-intimati Parchetul de pe langa Inalta Curte de Justitie si Casatie si Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara.