Politisti care indeplinesc functii de tehnician sau specialist criminalist, Majorarea coeficientilor de ierarhizare cu 100%
30 martie 2020Politist inapt pentru indeplinirea serviciului in politie, Pensie de invaliditate
30 martie 2020
Politist Sporuri, Drepturi salariale promovare
Contencios administrativ. Functionari publici cu statut special
Art. 2, art. 14 din Legea 285/2010; Art. 227 alin. 4 din OG 92/2003; Art. 4 din Legea 188/1999
Incepand cu 01.01.2011 sporul acordat in temeiul art. 227 alin. 4 din OG 92/2003 nu se mai acorda distinct ci, dupa stabilirea nivelului mediu al acestuia la nivelul lunii octombrie 2010 potrivit regulilor de la alin. 2 si 3 al art. 14, se include in salariul de baza, iar acordarea acestui spor distinct dupa data de 01.01.2011 constituie o incalcare a dispozitiilor art. 14 alin. 1 din Legea 285/2010, iar dupa intrarea in vigoare a Legii 285/2010 personalul promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat, sporul constituind, eventual, un element din salariul de baza al functiei similare.
Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal
Decizia civila nr. 3751 din 15 decembrie 2015
Prin sentinta civila 78/CA/19.02.2015 a respins actiunea formulata de reclamantul S.J. M. in contradictoriu cu UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIAL - COMUNA S., ca nefondata.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin. 4 din OUG 80/2013 si art. 270 din Codul Muncii.
In motivarea recursului recurentul arata ca a solicitat obligarea intimatei sa-i achite diferenta - cu sporurile si indexarile corespunzatoare - dintre salariul efectiv platit si cel cuvenit in baza art. 14 din Legea 285/2010 pentru perioada 1.11.2012 la zi, acesta fiind salariat in cadrul UAT S., incadrat pe functia de consilier la Serviciul de Taxe si Impozite Locale.
Ca, prin Dispozitia nr. 336 din 30.11.2011 s-au stabilit drepturile salariale pentru anul 2011, in sensul ca incepand cu 1.01.2011, salariul a fost stabilit inclusiv prin includerea in salariul de baza a drepturilor banesti acordate in baza art. 14 din Legea 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice si potrivit acestei dispozitii legale (1) incepand cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autoritatilor si institutiilor publice care beneficiaza de drepturi banesti acordate din fondurile constituite in temeiul Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor masuri financiare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 116/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, salariile de baza, prevazute la art. 1 alin. (1), se calculeaza prin includerea in acestea a nivelului mediu a acestor drepturi banesti aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare functie publica, pe categorii, clase si grade profesionale, respectiv pentru fiecare functie contractuala, in functie de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.
Arata ca incepand cu luna noiembrie 2012 i s-au diminuat drepturile salariale prin excluderea drepturilor acordate anterior in baza dispozitiilor art. 14 din Legea 285/2010, in conditiile in care aceasta excludere a avut loc in lipsa unui act de dispozitie legal emis de angajator, ca a fost prezentata instantei o Dispozitie emisa de Primarul Comunei S. sub nr. 179 din 28.12.2012 prin care s-a dispus retragerea sporului de 15%, ca urmare a abrogarii art. 227 alin 4 din OG 92/2003.
Referitor la aplicarea gresita a normelor de drept material arata ca instanta a retinut ca pentru anul 2011 drepturile salariale i-au fost stabilite prin Dispozitia 336/30.11.2011, iar in ceea ce priveste stimulentul de 15% prevazut de OG 92/2003, la acordare s-au avut in vedere dispozitiile art. 14 din Legea 285/2010.
De asemenea retine instanta ca sursa de acordare a acestor sporuri o reprezinta art. 227 din OG 92/2003 si ca odata cu abrogarea art. 227 alin 4 prin OG 29/2011, stimulentele prevazute la art. 14 din Legea 285/2010 nu mai aveau sursa de acordare, iar in final ca potrivit dispozitiilor art. 10 alin 1 din OUG 80/2010 —„ incepand cu anul 2012, salariile de baza ale personalului din institutiile si autoritatile publice care beneficia de stimulente in temeiul actelor normative prevazute la art. 1-VIII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte normative in vederea eliminarii prevederilor referitoare la acordarea de stimulente pentru personalul din sectorul bugetar se calculeaza prin includerea in acestea a nivelului mediu lunar al acestor drepturi platit in anul 2010.", iar potrivit dispozitiilor art. 11 alin 1 din acelasi act normativ „in anul 2012, indemnizatiile, compensatiile, sporurile, majorarile salariilor de baza si alte drepturi acordate potrivit actelor normative in vigoare se stabilesc fara a lua in calcul drepturile incluse in salariul de baza conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 si ale art. 10 din prezenta ordonanta de urgenta."
Ori intr-o interpretarea per a contrario a acestor texte de lege, sustine instanta ca sporul prevazut de art. 14 din Legea 285/2010 nu a facut parte din salariul de baza al recurentului si ca in consecinta de la data abrogarii art. 227 alin 4 din OG 92/2003 recurentul nu mai era indreptatit sa beneficieze acest spor.
Afirma ca aceste argumentari sunt eronate iar textile de lege incidente sunt aplicate
gresit.
Astfel, anterior lunii octombrie 2010, reclamantul a beneficiat de stimulente lunare in procent de 15% din valoarea amenzilor contraventionale incasate, in baza dispozitiilor art. 227 pct. 4 lit. e din OG 92/2003 si incepand cu anul 2011 salarizarea functionarilor publici s-a stabilit pe baza Legii 285/2010 in conditiile art. 14 si in acest context i s-a stabilit salariul de baza in 2011, prin includerea acestui stimulent in salariul de baza, stimulent calculat aferent lunii octombrie 2010.
Ca, la data de 17 septembrie 2011 intra in vigoare O.G. nr. 29 din 31 august 2011 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscal, care la art. I pct. 91 se dispune abrogarea dispozitiilor art. 227 alin 4-11, abrogare care potrivit dispozitiilor art. III din acelasi act normative se aplica de la 1 ianuarie 2012.
Sustine ca abrogarea articolului 227 alin 4-11 din OG 29/2011 nu conduce la eliminarea stimulentului inclus in salariul de baza al recurentului incepand cu luna ianuarie 2011. Ca, acest stimulent, incepand cu data de 1.01.2011, devine parte integranta a salariului functionarului public, salariu care nu poate fi modificat unilateral de angajator si asupra caruia nici chiar abrogarea art. 227 alin 4 nu poate produce efecte deoarece in salariul de baza al recurentului nu regasim evidentiat distinct acest spor.
Mai mult decat atat, pentru anul 2012, potrivit chiar OG 80/2010 aprobata prin Legea 283/2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, iar in alin. 2, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara brut/salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”, ca in luna decembrie 2011, recurentul avea deja inclus in salariul de baza sporul/stimulentul acordat de art. 14 din Legea 285/2010 in baza art. 227 alin 4 din OG 92/2003, articol abrogat cu data de 1.10.2012 prin OG 29/2011.
Sustine ca art. 10 alin 1 din OG 80/2010 este invocat eronat de instanta deoarece face trimitere la personalul salarizat pe legi speciale, iar art. 11 alin 1 din OG 80/2010 se refera compensatiile, sporurile, majorarile salariilor de baza care se stabilesc fara a se lua in considerare art. 14, ca acest articol 11 alineatul 1 la care face trimitere instanta, nu vizeaza stabilirea salariului de baza pe anul 2012 care se fundamenteaza in conditiile art. 1 alini si 2 din OG 80/2010, prin mentinerea nivelurilor salariale aferente lunii decembrie 2011, asa cum au fost stabilite prin Legea 285/2010 ci vizeaza indemnizatii, compensatii, sporuri, majorari ale salariilor de baza si alte drepturi.
Consideram astfel ca instanta nu a avut in vedere doua aspect si anume acordarea sporului personalului care era salarizat si care a beneficiat de acest spor anterior lunii ianuarie 2011 si acordarea sporului pentru personalul angajat dupa luna ianuarie 2011.
Arata ca exista o perioada de referinta cu privire la aceste stimulente respectiv data de 1.01.2011, data la care personalul deja angajat are inclus sporul in salariu de baza, iar personalul care devine angajat dupa 1.01.2011, poate in continuare beneficia de acel stimulent in procentul de 15% prevazut de art. 227 alin 4 lit. e care nu este abrogat si ramane in vigoare.
Ca prin OG 29/2011 art. 227 alin 4 este abrogat incepand cu 1.01.2012, ceea ce inseamna ca de la data respectiva functionalii care beneficiau de acest spor distinct, nu il mai primesc, nu si cei care il aveau deja inclus in salariu, insa acesta nu s-ar afla in situatia de a beneficia de un astfel de spor deoarece la data respectiva el deja era inclus in salariul de baza, dar nu distinct cu titlul de spor sau stimulent, ca abrogarea isi produce efecte doar pentru personalul angajat ulterior datei de 1.01.2011 care nu aveau inclus in salariul de baza stimulentul si care in mod evident nu putea fi stabilit la nivelul lunii octombrie 2010.
Chiar modul de calcul si modalitatea de includere a acestui spor in salariul de baza arata faptul ca s-a dorit eliminarea lui treptata ca si spor independent, iar abrogarea efectiva sa dispus cu data de 1.01.2012 dar dupa stabilirea anterioara a salarizarii pe anul 2012. Disparitia fondului de stimulente prin abrogarea art. 227 alin 4 nu poate afecta un salariu deja stabilit prin preluarea valorii medii a sporului aferenta lunii octombrie 2010, si care oricum nu mai poate fi determinat ca spor distinct in cadrul salariului de baza.
Un alt aspect pe care instanta nu il are in vedere si nu motiveaza sub nici un aspect este cel legat de modalitatea de eliminarea a sporului din salariul de baza respectiv prin Dispozitia 179 din 28.12.2012, ca de aceasta dispozitie am luat cunostinta in timpul derularii litigiului in prezentul dosar.
Ca dispozitia in cauza pe langa faptul ca in mod legal nu a fost comunicata, a fost avizata pentru legalitate de o persoana care nu era numita legal in functia de secretar, ca chiar institutia Prefectului Judetului Neamt, are nelamuriri si solicita in data de 9.10.2013, informatii legate de ocuparea functiei publice e Secretar al comunei, ca Dispozitia a fost emisa in timpul derularii litigiului in Dosar 2907/103/2014 si nu la data de 28.12.2012.
Desi textele din Legea 215/2001 sunt clare in ceea ce priveste comunicarea si termenele de comunicare, aceasta nu numai ca nu s-a efectuat catre beneficiar dar nici catre institutia prefectului, iar in acest sens se poate observa cum ca in data de 11.06.2014 solicita sa i se puna la dispozitie actul pe baza caruia i-a fost inlaturat sporul de 15% din salariul de baza, solicitare fara raspuns, ca la data de 16.12.2014, a solicitat Prefectului jud. Neamt, o copie a Dispozitiei 179/2011 dar si a adresei de inaintare a acesteia catre Prefect, ca prin adresa nr. 15923 dini6.12.2014 se raspunde ca un asemenea act nu se regaseste comunicat, si mai mult decat atat ultima Dispozitie emisa in 2012 de Primarul comunei S. are nr. 177 dm 28.1 1.2012, inaintata cu adresa 119 din 8.01.2013 si inregistrata la Prefect sub nr. 324 din
9.01.2013.
Arata recurentul ca in data de 18.02.2015 prin adresa 2199 a solicitat Prefectului comunicarea unei copii a adresei Comunei S., nr. 119 din 8.01.2013, fiindu-i comunicata aceasta copie, iar in acelasi timp in prezentul dosar, parata comunica o copie a adresei 119 din
- cu alt continut decat cel aflat la Prefectura Neamt, adresa care contine comunicarea dispozitiilor 170-179 si dispozitia 1 din 4.01.2013, dar si Hotararile 60 si 61 din 31.12.2013.
Sustine ca aceasta adresa de comunicare care nu este identica cu cea oficiala aflata in arhiva Prefecturii, a fost „fabricata” pentru a justifica legalitatea emiterii Dispozitiei 179/2011, iar in tot dosarul de fond s-a depus un proces verbal „fabricat” cu privire la comunicarea dispozitiei in conditiile in care exista destule moduri de comunicare a unui act, comunicare verbala nefiind dovedita, ca nici nu se afla la serviciu in acea zi in care a fost si o sedinta de Consiliu local.
Raportat la toate aceste aspect apreciem ca cel putin in ceea ce priveste unele aspecte de fapt si de forma sunt serioase semne de intrebare asupra legalitatii emiterii acestui act de dispozitie pe care instanta de fond nu le-a avut in vedere.
In drept recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin 1 pct. 6 si 8 din Codul de procedura civila.
Prin intampinare intimatul arata ca recurentul a fost promovat in functia publica prin Dispozitia 336/2011 in care a fost inclus si sporul de 15% potrivit art. 227 alin. 4 din OG 92/2003, ca la 01.01.2012 au fost abrogate dispozitiile in baza carora s-a acordat sporul iar prin dispozitia 179/2012 s-a dispus retragerea sporului.
Sustine ca dispozitia 179/2012 indeplineste toate conditiile de legalitate, ca aceasta a fost inaintata prefectului cu adresa 119/08.01.2013, ca in situatia in care se considera indreptatit de dispozitia 179/2012 avea posibilitatea sa o conteste in 30 de zile de la comunicare.
Arata ca nu a invocat nici un motiv de recurs prin cererea de recurs, ca la 11.06.2014 a formulat plangerea prealabila impotriva dispozitiei 179/2012, cu depasirea termenului de 30 de zile prevazut de lege, ca la data solutionarii recursului dispozitia 179/2012 este in vigoare, nefiind contestata de recurent.
Prin raspunsul la intampinare recurentul arata ca a contestat dispozitia 179/2012, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Neamt sub nr. 1265/103/2015, ca recursul este motivat in conditiile art. 488 pct. 6 si 8 din Codul de procedura civila.
Prin decizia 2751/15.12. 2015, s-au respins ca nefondat recursul, instanta de recurs retinand urmatoarele:
Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 6 si 8 din Codul de procedura civila, invocate de recurent, casarea unor hotarari se poate cere numai pentru urmatoarele motive cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei, sau cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.
Referitor la motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 488 pct. 6 din Codul de procedura civila, instanta de recurs constata ca, fata de cererea de chemare in judecata formulata de reclamant, instanta a analizat temeinicia si legalitatea pretentiilor reclamantului si a raspuns succint la apararile formulate de acesta.
De asemenea, instanta de fond s-a pronuntat in limitele in care a fost investita cu cererea de chemare in judecata, respectiv cu cererea de obligare a paratului sa plateasca sporul de 15% si dupa perioada de 01.11.2012, aceasta nefiind investita, nici prin cererea de chemare in judecata si nici ca urmare a modificarii cererii de chemare in judecata in conditiile art. 204 din Codul de procedura civila, cu examinarea legalitatii dispozitiei 179/2012. De altfel, asa cum arata si recurentul, legalitatea dispozitiei 179/2012 constituie o cauza separata, recurentul formuland o cererea de anulare a acesteia abia in data de 08.04.2015, dupa solutionarea in prima instanta a prezentei cauze.
In consecinta motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 488 pct. 6 din Codul de procedura civila nu este fondat.
Referitor la modul in care instanta de fond a aplicat dispozitiile dreptului material in prezenta cauza, instanta de recurs retine ca potrivit art. 227 alin. 4 din OG 92/2003, in forma in vigoare in data intrarii in vigoare a Legii 285/2010, Ministerul Economiei si Finantelor si unitatile administrativ-teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al Ministerului Economiei si Finantelor si al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si din unitatile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atributii in administrarea creantelor fiscale locale, dupa caz, prin retinerea unei cote de 15% din sumele expres enumerate de acest text de lege.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 185/2010, incepand cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autoritatilor si institutiilor publice care beneficiaza de drepturi banesti acordate din fondurile constituite in temeiul Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor masuri financiare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 116/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, salariile de baza, prevazute la art. 1 alin. (1), se calculeaza prin includerea in acestea a nivelului mediu a acestor drepturi banesti aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare functie publica, pe categorii, clase si grade profesionale, respectiv pentru fiecare functie contractuala, in functie de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.
Asadar, ca o prima concluzie, incepand cu 01.01.2011 sporul acordat in temeiul art. 227 alin. 4 din OG 92/2003 nu se mai acorda distinct ci, dupa stabilirea nivelului mediu al acestuia la nivelul lunii octombrie 2010 potrivit regulilor de la alin. 2 si 3 al art. 14, se include in salariul de baza, iar acordarea acestui spor distinct dupa data de 01.01.2011 constituie o incalcare a dispozitiilor art. 14 alin. 1 din Legea 285/2010.
Parata, la 19.04.2011 pune in aplicare art. 14 din Legea 285/2010 si calculeaza valoarea medie a sporului acordat in temeiul art. 227 din OG 92/2003 si stabileste valoarea acestuia la 383 lei care este inclus in salariul de baza al recurentului, aspect necontestat de recurent.
La data includerii valorii medii a sporului in salariul de baza al recurentului acesta avea functia publica de referent clasa III, (pentru care se solicitau studii medii), ulterior acesta este promovat din functia publica de referent in functia publica de consilier clasa I urmare a faptului ca a dovedit absolvirea studiilor superioare, prin dispozitia 336/30.11.25011, promovarea realizandu-se prin transformarea postului de referent.
Cu privire la promovarea functionarilor publici Legea 285/2010 contine dispozitii distincte.
Astfel, potrivit art. 2 din Legea 285/2010, in anul 2011, pentru personalul nou-incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel,
_precum si pentru personalul promovat in functii
sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat.
Avand in vedere faptul ca promovarea recurentului s-a realizat la data de 01.12.2011, drepturile salariale ale acestuia trebuiau stabilite in conditiile art. 2 din Legea 285/2010, salariile similare, fata de dispozitiile art. 14 din Legea 285/2010, putand avea, daca erau intrunite conditiile art. 227 din OG 92/2003, inclusa valoarea medie a sporului in salariul brut si astfel, sporul acordat anterior datei de 01.01.2011 nu putea fi acordat distinct functionarului public promovat.
Acest spor a fost achitat recurentului in perioada 01.12.2011 si pana la 01.11.2012, ulterior, prin dispozitia 179/2012 s-a dispus, doar pentru viitor, inlaturarea sporului de 15% acordat de parat distinct de parat dupa data de 01.01.2011.
Potrivit art. 4 din Legea 188/1999, raporturile de serviciu se nasc si se exercita pe baza actului administrativ de numire, emis in conditiile legii, modificarile aduse raporturilor de serviciu fiind realizate tot prin acte administrative.
In conditiile in care recurentul nu a inteles ca in cadrul acestei cauze sa conteste si actul administrativ prin care s-a dispus sistarea acordarii sporului de 15% pe viitor si constatand ca pana la solutionarea prezentei cauze nu a facut dovada, avand in vedere ca aceasta a produs efecte juridice, ca dispozitia 179/2012 a fost anulata intr-o procedura de contencios administrativ, prezumtia de legalitate a dispozitiei este deplina, cererea de chemare in judecata formulata de recurent fiind respinsa de prima instanta cu respectarea dispozitiilor legale incidente si analizate de instanta de recurs.