Terenul cu padure cu rol de protectie nu este supus impozitului pentru teren cu vegetatie forestiera.

 

Art. 258 din Codul fiscal

Art. 22 lit. a) Cod procedura fiscala anterior

 

Intr-adevar, din perspectiva Codului fiscal, potrivit art.258 din acest act normativ, terenul cu padure cu rol de protectie nu este supusa impozitului pentru teren cu vegetatie forestiera.

Insa, prealabil analizarii fondului, vazand si considerentele sentintei atacate, Curtea a constatat ca se impune analizarea modului in care a fost urmata procedura de declarare a bunurilor in discutie si a categoriei din care acestea fac parte, in raport de care autoritatea parata determina impozitul potrivit Codului fiscal.

Curtea a retinut ca potrivit art.22 lit. a) Cod procedura fiscala anterior, prin obligatii fiscale, in sensul acestui cod, se intelege si obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat.

 

(Decizia  nr. 1751/R-CONT
/
15 Decembrie 2016)

 

Prin cererea inregistrata la data de 11.03.2016, pe rolul Tribunalului Arges, reclamantele L si B au chemat in judecata pe paratul Orasul Mioveni - prin Primar, solicitand anularea deciziei de impunere nr.128/2015, a deciziei 9745/2014 si a celor anterioare emise pentru stabilirea impozitului datorat pentru terenul cu vegetatie forestiera de 109 ha proprietatea lor situat in localitatea Mioveni, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinta nr.558/6 iunie 2016, Tribunalul Arges a respins actiunea.

Impotriva acestei sentinte au formulat
recurs
L si B solicitand admiterea acestuia, modificarea in tot a sentintei si in rejudecare admiterea actiunii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

Se arata ca paratul a recunoscut faptul ca reclamantele nu datoreaza impozit pentru terenul de 109 ha, situat in aria Orasului Mioveni, judetul Arges, conform titlului de proprietate nr.139821/2009 si a procesului verbal de punere in posesie nr.200/2009, insa, a aplicat scutirea numai incepand cu 1.01.2016.

Prin cererea inregistrata la Primaria Mioveni la 4.02.2016, reclamantele au solicitat aplicarea scutirii si in ce priveste impozitul aferent anilor anteriori, insa, parata a aratat ca nu poate aproba cererea, intrucat din actele anexate declaratiei fiscale nu rezulta ca terenul ar fi incadrat ca padure cu rol de protectie, acest aspect fiind cunoscut autoritatii locale, numai potrivit adeverintei emisa de Directia Silvica Arges-Ocolul Silvic Pitesti la 30.12.2015.

Se arata ca hotararea este nelegala, intrucat, de vreme ce tribunalul a constatat ca adresa prin care s-a declarat padure cu rol de protectie nu este datata, ar fi trebuit sa solicite dovezi sau sa faca probe in acest sens.

Contribuabilul nu are obligatia de a stabili sau justifica el categoria de folosinta sau regimul juridic al unui teren, iar regimul de protectie nu este stabilit de cetatean, ci se aplica automat, nu numai la cerere.

Autoritatea locala beneficiaza de toate datele necesare stabilirii corecte regimului juridic al terenurilor din aria sa administrativa, astfel ca are obligatia sa stabileasca corect daca imobilul este supus sau nu impozitarii si sa emita decizii de impunere conform regimului juridic existent.

In speta, regimul de padure cu rol de protectie nu a fost stabilit la 31.12.2015, la aceasta data fiind numai eliberata adeverinta, regimul juridic fiind stabilit inca dinainte de anul 1989, astfel ca se afla sub incidenta art.258 Cod fiscal.

Orasul Mioveni, prin Primar, a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.

S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.

La termenul din 15 decembrie 2016, Curtea fata de dispozitiile art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, retinand completarea prevederilor Legii contenciosului administrativ cu cele ale noului Cod de procedura civila, a constatat indeplinite conditiile formale ale recursului, potrivit art.486 Cod procedura civila.

Analizand sentinta atacata, prin prisma temeiurilor de drept aplicabile fata de data sesizarii instantei si a criticilor invocate, in raport de probatoriul administrat in cauza, Curtea a constatat ca recursul nu poate fi primit, pentru urmatoarele considerente:

Curtea retine, in temeiul art.22 NCPC, ca motivele invocate de recurente sunt incadrabile in dispozitiile art.488 alin.1 pct.8 NCPC, potrivit cu care hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, in speta, art.258 Cod fiscal.

Intr-adevar, din perspectiva Codului fiscal, potrivit art.258 din acest act normativ, terenul cu padure cu rol de protectie nu este supusa impozitului pentru teren cu vegetatie forestiera.

Insa, prealabil analizarii fondului, vazand si considerentele sentintei atacate, Curtea constata ca se impune analizarea modului in care a fost urmata procedura de declarare a bunurilor in discutie si a categoriei din care acestea fac parte, in raport de care autoritatea parata determina impozitul potrivit Codului fiscal.

Curtea retine ca potrivit art.22 lit.a) Cod procedura fiscala anterior, prin obligatii fiscale, in sensul acestui cod, se intelege si obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat.

Tribunalul retine corect ca in adresa depusa de reclamante nu se arata care este momentul in care au fost declarate respectivele suprafete ca incadrandu-se in paduri cu functii speciale de protectie, iar reclamantele desi sustin ca scutirea de impozit pentru aceste terenuri opera si la nivelul anului 2011, in baza art.257 si 258 Cod fiscal, nu au facut dovada faptului ca ar fi adus la cunostinta paratului acest lucru si i-ar fi solicitat sa faca aplicarea acestor texte de lege in ce le priveste.

A mai retinut corect tribunalul ca in momentul in care considera ca intervin schimbari ale bunurilor pe care le au in proprietate, cetatenii au obligatia de a formula cereri in acest sens si de a completa declaratii de impunere prevazute de lege, numai in functie de acestea unitatile administrativ teritoriale prin serviciile taxe si impozite putand modifica mentiunile din registrul agricol si registrul fiscal si emite noi decizii de impunere reclamantului.

Critica adusa de reclamante in recurs vizeaza fondului raportului juridic fiscal, respectiv faptul ca terenul in discutie nu este susceptibil de impozit, data fiind natura speciala a acestuia, insa Curtea retine ca prealabil era necesar sa se dovedeasca atat faptul ca s-a procedat la declararea categoriei de folosinta a respectivelor suprafete, pentru perioada anterioara, cat si faptul ca dupa emiterea deciziilor de impunere pentru anii anteriori, acestea au fost contestate in procedura prevazuta in perioada respectiva de art.205 si urm. Cod procedura fiscala, in caz contrar rezultand insusirea continutului acestora.

Or, decizia de impunere din anul 2013, depusa la dosar de catre autoritatea parata nu a fost contestata, desi in aceasta s-a stabilit impozitul datorat pentru aceeasi suprafata padure, teren cu vegetatie forestiera.

Pe de alta parte, asa cum retine si prima instanta, nu s-a dovedit faptul ca pentru perioada anterioara nu a existat posibilitatea primirii unei adeverinte similare celei cu nr.9143/30.12.2015, pentru a se dovedi categoria de folosinta a terenului avand in vedere faptul ca din titlul de proprietate nr.139821/1.06.2009, nu rezulta incadrarea terenului in categoriile scutite de impozit.

Admiterea unei actiuni in contradictoriu cu o autoritate publica are ca temei nerespectarea unei dispozitii legale procedurale sau de drept substantial de catre aceasta autoritate, ceea ce nu se poate retine in cauza, in conditiile in care, fata de solicitarile reclamantelor si de dovezile depuse, autoritatea parata a recunoscut faptul ca pentru terenul in suprafata de 109 ha, nu se percepe impozit incepand cu 1.01.2016.

Pentru aceste considerente, in temeiul art.496 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.