Aplicarea in timp a indicelui de corectie la punctajul mediu anual determinat in conditiile art.95 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Art.95 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Modul de determinare a punctajului mediu anual realizat de asigurat se calculeaza potrivit formulei de calcul reglementata de art.95 din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.

Pentru persoanele inscrise la pensie dupa intrarea in vigoare a legii unitare de pensii publice la punctajul mediu anual se aplica un indice de corectie calculat ca raport intre 43,3% din castigul salarial mediu brut realizat si valoarea unui punct de pensie in vigoare la data pensionarii actualizat in raport de rata inflatiei pe anul 2011.

In timp indicele de corectie se aplica o singura data la inscrierea initiala la pensie potrivit art.170 alin.3 din Legea nr.263/2010, de acest drept beneficiind si persoanele inscrise la pensie  de invaliditate anterior intrarii in vigoare a normei juridice, transformata in pensie pentru limita de varsta in baza legii privind sistemul unitar de pensii publice.

 (Decizia civila nr.2061/13.10.2016)

 

Constata ca, prin actiunea inregistrata la data de 18.01.2016, reclamantul D.F. a chemat in judecata pe parata C.J.P. Arges, solicitand obligarea acesteia sa-i recalculeze drepturile de pensie prin:

1. valorificarea salariilor brute mentionate in adeverinta nr.39365/08.10.2015 emisa de OMV Petrom SA, precum si sa-i plateasca diferentele de drepturi de pensie aferente incepand cu data de 1.11.2015;

2. acordarea indicelui de corectie, prevazut de art.170 din Legea nr.263/2010, la punctajul mediu anual si sa-i achite diferentele de pensie, incepand cu data de 11.08.2013, data inscrierii la pensie pentru limita de varsta, cu cheltuieli de judecata.

In motivare, reclamantul a aratat ca a fost pensionat pentru invaliditate in anul 2009, in temeiul Legii nr.19/2000, fiind trecut la pensie pentru limita de varsta in anul 2013, in temeiul Legii nr.263/2010. Prin cererea nr.66703/15.10.2015, a solicitat paratei recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea salariilor brute evidentiate in adeverinta mai sus mentionata, insa aceasta i-a respins cererea de recalculare a pensiei, prin decizia nr.319601/28.12.2015.

A sustinut reclamantul ca, in mod neintemeiat parata nu i-a recalculat drepturile de pensie prin valorificarea salariilor brute mentionate in adeverinta eliberata de angajator, avand in vedere ca, asa cum rezulta din continutul acesteia, a contribuit corespunzator la bugetul de asigurari sociale.

S-a invocat, in sustinerea actiunii, principiul contributivitatii in raport de care, toate veniturile pentru care au fost calculate si retinute contributii, se impun a fi avute in vedere la stabilirea drepturilor de pensie.  

Reclamantul a mai invocat si faptul ca, la trecerea la pensie pentru limita de varsta in conditiile Legii nr.263/2010, nu i-a fost acordat indicele de corectie prevazut de art.170, desi indeplinea conditia legala impusa de acest text.     

Prin intampinare, parata a solicitat respingerea actiunii, motivat de faptul ca salariile brute mentionate in adeverinta nr.39365/8.10.2015 emisa de OMV Petrom SA nu pot fi valorificate la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, in raport de dispozitiile art.165 din Legea nr.263/2010. Veniturile mentionate in aceasta adeverinta nu pot fi valorificate deoarece cuprind si sporuri cu caracter nepermanent, care nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare.

Parata nu a facut aparari in ceea ce priveste acordarea indicelui de corectie prevazut de art.170 din Legea nr.263/2010.

Reclamantul a depus la dosar, in termenul legal prevazut de art.201 alin.2 NCPC, raspuns la intampinare prin care a solicitat admiterea actiunii pentru motivele invocate in cererea de chemare in judecata.

Tribunalul Arges, Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale, prin sentinta civila nr.1209/17.05.2016 a admis actiunea si a obligat parata sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului luand in considerare salariile brute mentionate in adeverinta nr.39365/8.10.2015 eliberata de SC OMV Petrom SA.

Totodata, a fost obligata parata la plata diferentelor de pensie aferente acestei recalculari incepand cu data de 1.11.2015 si sa-i acorde reclamantului indicele de corectie prevazut de art.170 din Legea nr.263/2010, indice de corectie aplicat la punctajul mediu anual stabilit prin decizia nr.319601/30.08.2013, precum si diferentele de pensie rezultate incepand cu data de 11.08.2013.

De asemenea, a fost obligata intimata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 800 lei.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

In raport de dispozitiile art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010, potrivit carora pensia poate fi recalculata prin adaugarea veniturilor prevazute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, prin cererea inregistrata la C.J.P Arges sub nr.66703/15.10.2015, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie conform adeverintei nr.39365/08.10.2015 emisa de OMV Petrom SA.

Prin decizia nr.319601/28.12.2015, parata i-a respins cererea de valorificare a salariilor din adeverinta mentionata, apreciind ca acestea nu pot fi luate in considerare deoarece nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislatiei anterioare datei de 01.04.2001, asa cum este stipulat in anexa 15 la normele de aplicare a Legii nr.263/2010.

Prin actiunea de fata reclamantul a solicitat, sub un prim aspect, obligarea paratei sa-i emita o noua decizie de pensie prin care sa-i valorifice salariile brute, mentionate in adeverinta nr.39365/8.10.2015 emisa de OMV Petrom SA.

Analizand adeverinta nr.39365/08.10.2015 emisa de OMV Petrom SA, instanta a constatat ca prin aceasta se atesta salariile brute realizate de reclamant in perioada iulie 1973 – martie 2001 in meseriile de electromecanic a.m.a si lacatus a.m.a, precum si faptul ca pentru aceste salarii angajatorul a retinut si virat CAS.

Potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.3/1977, fondurile necesare platii pensiilor de asigurari sociale de stat se constituie din contributiile pe care le platesc angajatorii, precum si din sumele alocate de la bugetul de stat.

Contributia individuala de asigurari sociale a fost reglementata prin Decretul nr.389/1972, care in art.1 a prevazut obligativitatea pentru angajator de a varsa la bugetul asigurarilor sociale de stat, o contributie de 15% asupra castigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califica la locul de munca sau care urmeaza cursuri de perfectionare profesionala, precum si asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai scolilor profesionale, pe timpul cat fac practica in productie, indiferent de forma in care se realizeaza aceste venituri, de fondul din care se platesc si de durata contractului de munca.

Textul de lege instituie obligatia varsarii la bugetul asigurarilor sociale de stat a contributiei asupra castigului brut realizat de angajat, indiferent de forma in care se realizeaza aceste venituri. Se observa ca textul de lege foloseste sintagma „castig brut”.

Art.2 din Decretul nr.389/1972 enumera expres si limitativ drepturile banesti pentru care nu se datora contributia pentru asigurarile sociale de stat, ceea ce inseamna ca pentru celelalte venituri angajatorul platea obligatoriu respectiva contributie.

De altfel, pentru salariile brute de care a beneficiat reclamantul in perioada iulie 1973 – martie 2001 au fost retinute si virate contributii la CAS de catre angajator, datele relatate in adeverinta eliberata fiind extrase din arhiva societatii.

Potrivit dispozitiilor art.2 lit.c) din Legea nr.263/2010, sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca baza principiul contributivitatii, conform caruia, fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.

Acest principiu de baza, este reluat in modul de calcul al drepturilor de pensie, art.96 alin.1 si 2 din Legea nr.263/2010 statuand ca, „(1) Punctajul anual al asiguratului se determina prin impartirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate in anul calendaristic respectiv. (2) Punctajul lunar se calculeaza prin raportarea castigului salarial brut/solda bruta sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale, la castigul salarial mediu brut din luna respectiva, comunicat de Institutul National de Statistica.”

Constatand, asadar, ca pentru salariile brute realizate de reclamant si atestate in adeverinta nr.39365/8.10.2015 emisa de OMV Petrom SA, angajatorul a varsat la bugetul asigurarilor sociale de stat contributia la fondul de pensii, instanta a apreciat ca aceste salarii trebuie avute in vedere de parata Casa Judeteana de Pensii Arges la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului potrivit dispozitiilor art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010.

In raport de aceste considerente, instanta a admis actiunea si a obligat pe parata sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin luarea in considerare a salariilor brute mentionate in adeverinta nr.39365/8.10.2015 emisa de OMV Petrom SA.

Ca urmare a recalcularii dispuse a fost obligata parata sa plateasca reclamantului diferentele de drepturi de pensie incepand cu data de 1.11.2015, potrivit art.107 alin.5 din Legea nr.263/2010.

De asemenea, tribunalul a apreciat ca este intemeiat si capatul de cerere privind acordarea indicelui de corectie potrivit art.170 din Legea nr.263/2010, avand in vedere ca prima inscriere la pensie pentru limita de varsta a reclamantului a fost in anul 2013, in temeiul Legii nr.263/2010.

Pana la acest moment reclamantul a beneficiat de o pensie de invaliditate, ce impune un caracter aleatoriu, intrucat intervine in momentul in care persoana isi pierde capacitatea de munca, total sau partial, aspect care nu poate fi controlat de aceasta.

Potrivit art.170 din Legea nr.263/2010, pentru persoanele inscrise la pensie, incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat in conditiile art.95 se aplica un indice de corectie, o singura data, la inscrierea initiala la pensie.  

In acest sens, instanta a apreciat ca notiunea de inscriere initiala la pensie la care se refera art.170 din Legea nr.263/2010, presupune inscrierea la pensie pentru limita de varsta, solicitata de persoana in cauza la momentul indeplinirii conditiilor, sau anticipat si anticipat partial.

Pensia pentru invaliditate nu poate fi apreciata ca o inscriere initiala la pensie, avand in vedere caracterul aleatoriu al acesteia precum si principiul egalitatii prevazut de art.2 lit.d) din Legea nr.263/2010, in raport de care tuturor participantilor la sistemul public de pensii, contribuabili si beneficiari, li se asigura un tratament nediscriminatoriu, intre persoane aflate in aceeasi situatie juridica, in ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevazute de lege.

In caz contrar s-ar ajunge la incalcarea acestui principiu, intrucat elementul aleatoriu al pierderii capacitatii de munca nu justifica (dar creeaza) un tratament diferit intre persoane pentru care legea prevede aceleasi conditii de pensionare pentru limita de varsta.

In acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin decizia nr.680/2012, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.73 alin.1 din Legea nr.263/2010, in considerentele careia se arata ca legiuitorul nu poate impune conditii nerezonabile pentru persoanele care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca din cauza bolilor obisnuite si a accidentelor care nu au legatura cu munca, in privinta acordarii pensiei de invaliditate.

Pentru aceste considerente, constatand refuzul paratei, tribunalul a obligat pe parata sa aplice indicele de corectie prevazut de art.170 din Legea nr.263/2010, la punctajul mediu anual stabilit prin decizia nr.319601/30.08.2013 si sa-i plateasca reclamantului diferentele de pensie rezultate incepand cu data inscrierii la pensie pentru limita de varsta, respectiv 11.08.2013.      

Impotriva sentintei instantei de fond, in termen legal, a declarat apel parata Casa Judeteana de Pensii Arges criticand-o pentru nelegalitate si invocand dispozitiile art.466 si urmatoarele din noul Cod de procedura civila, pentru urmatoarele considerente:

- prima instanta a pronuntat o solutie nelegala prin aceea ca a incalcat dispozitiile art.165 alin.1 si 2 din Legea nr.263/2010, precum si mentiunile din Anexa nr.15 la Normele de aplicare a acestei legi, potrivit cu care nu sunt  luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, intrucat nu au facut parte din baza de calcul, formele de retribuire in acord sau cu bucata, premiile anuale, formele de retribuire pentru ore suplimentare; compensatii acordate conform Decretelor nr.46/1982 si nr.240/1982, precum si alte sporuri care nu au avut caracter permanent;

- au fost incalcate si dispozitiile art.96 alin.2 din Legea nr.263/2010, care defineste sintagma „venit brut” sau „salariu brut” si acest lucru este atributul exclusiv al unitatii angajatoare, care trebuie sa elibereze adeverinta conform dispozitiilor legale precizate mai sus, iar adeverinta depusa la dosar nu indeplineste conditiile prevazute delege;

- instanta de fond in mod gresit a aplicat dispozitiile art.2 lit.c) din Legea nr.263/2010 privind principiul contributivitatii, deoarece acesta nu retroactiveaza si practic nu se refera la perioade anterioare datei de 1.04.2001;

- solutia este nelegala si sub aspectul faptului ca apelanta-parata a fost obligata sa plateasca intimatului-reclamant diferentele de drepturi de pensie actualizate cu indicele de inflatie, neexistand temei legal pentru aplicarea acestui indice.

- solutia este nelegala si in ceea ce priveste obligarea apelantei-parate la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 800 lei, atata vreme cat motivarea instantei de fond se bazeaza pe decizii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, situatie fata de care nu exista culpa in sarcina apelantei-parate;

 - prima instanta a pronuntat o solutie nelegala incalcand dispozitiile imperative prevazute de art.170 alin.1 din Legea nr.263/2010, in sensul ca aceste dispozitii nu puteau fi aplicabile in favoarea intimatului-reclamant, atata vreme cat acesta a fost inscris la pensie de invaliditate incepand cu data de 8.10.2009, iar Legea nr.263/2010 nu retroactiveaza si se aplica numai celor care s-au pensionat odata cu intrarea in vigoare a acesteia;

- pe de alta parte, desi in considerentele sentintei apelate instanta invoca in mod justificat motivarea deciziei nr.437/2013 a Curtii Constitutionale care arata ca beneficiul dispozitiilor art.170 din Legea nr.263/2010 persoanelor ale caror drepturi de pensie s-au deschis incepand cu data de 1.01.2011, totusi admite in mod nejustificat actiunea formulata de catre intimatul-reclamant.

S-a depus intampinare de catre intimatul-reclamant prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei instantei de fond pe considerentul ca s-a pronuntat o solutie legala, avand in vedere principiul contributivitatii si respectandu-se modul de calcul al drepturilor de pensie conform art.96 alin.1 si 2 din Legea nr.263/2010, insa, in primul rand instanta a avut in vedere dispozitiile obligatorii ale deciziei nr.19/2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin care s-a stabilit ca formele de retribuire in acord global vor fi luate in considerare la recalcularea si stabilirea pensiilor, daca pentru acestea s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii, criteriu indeplinit de catre intimatul-reclamant.

Prin decizia nr. 20161/13.10.2016, Curtea de Apel pitesti, Sectia I civila, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-parata, obligand-o sa plateasca intimatului-reclamant suma de 800 lei, cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, instanta ce apel a retinut urmatoarele:

Obligativitatea pentru angajator de a varsa la bugetul asigurarilor sociale de stat o contributie de 15% din castigul realizat de salariati, indiferent de forma in care se realizeaza aceste castiguri a fost prevazuta, pentru perioada de referinta in art. 1 din Decretul nr.389/1972.

Astfel, veniturile obtinute suplimentar la retributia tarifara de incadrare au avut caracter permanent in perioada retinuta de catre instanta de fond, fiind cumulate cu salariul individual brut si inclusa alaturi de celelalte sporuri in baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale, achitandu-se astfel lunar atat cotele C.A.S., cat si contributia la fondul pentru pensia suplimentara. Introducerea acestor sporuri in baza de calcul a contributiei pentru asigurari sociale se incadreaza astfel in dispozitiile art.23 din Legea nr.19/2000 si aceste sporuri sunt prevazute de art.78 din aceeasi lege.

Desi potrivit dispozitiilor O.U.G. nr.4/2005 sumele reprezentand acordul global sau alte adaosuri salariale nu s-ar fi luat in calculul drepturilor de pensie, intrucat ele nu au facut parte din baza de calcul a pensiei conform legislatiei anterioare, invocandu-se astfel imposibilitatea valorificarii respectivelor venituri (venituri pe care intimatul-reclamant le probeaza cu adeverinta depusa la dosar), rolul instantei de judecata este nu doar de a constata si cenzura directa aplicare a O.U.G. nr.4/2005, ci si de a interpreta astfel actul normativ prin prisma Legii nr.19/2000, pentru ca procedura de calculare vizeaza tocmai inlaturarea discriminarilor, iar opinia este aceea ca sumele se impun a fi luate in calcul si conform Deciziei Curtii Constitutionale nr.736/2006.

Rationamentul juridic care sta la baza formarii acestei convingeri a instantei judecatoresti este fundamentat astfel de forta juridica a legii fata de ordonanta, pe considerente de echitate si motive care tin de preeminenta principiilor in baza carora un text de lege a fost edictat in raport de exceptiile ce au la baza tratamente discriminatorii.

Conform dispozitiilor art.2 alin.1 din O.U.G. nr.4/2000, modificata, recalcularea se efectueaza prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii cu respectarea Legii nr.19/2000.

Din mentiunile aratate in adeverinta depusa la dosar, rezulta ca intimatul-reclamant a realizat venituri suplimentare, respectiv adaosuri salariale care au fost astfel incluse in baza lunara de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale si pensii suplimentare. Pe toata aceasta perioada s-au achitat lunar cotele la CAS, inclusiv contributia la pensia suplimentara conform cu legislatia in vigoare la acea data, iar sporurile pentru care a prestat munca intimatul-reclamant au avut caracter de venit in intelesul Legii nr.57/1974.

Potrivit art.1 din Decretul nr.389/1972, angajatorii au varsat contributia de 15% din castigul brut realizat de personal, indiferent de forma in care au fost realizate aceste venituri.

In conformitate cu dispozitiile art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor se utilizeaza salariile brute sau nete in baza inregistrarilor din carnetele de munca, iar la alin.2 se stipuleaza ca se au in vedere si sporurile inregistrate in carnetele de munca. Aceasta nu inseamna insa ca sporurile neinregistrate in carnetele de munca si care au intrat in bazele de calcul a contributiei de asigurari sociale, nu ar putea fi luate in considerare, atata vreme cat se face dovada existentei acestora prin adeverinte, intrucat ar atrage incalcarea uneia dintre principiile ce guverneaza sistemul public de asigurari sociale.

Cea de-a doua critica, care invoca faptul ca nu au fost respectate dispozitiile art.96 alin.1 si 2 din Legea nr.263/2010, este nefondata pentru urmatoarele considerente.

Astfel, prin decizia nr.19/17.10.2011 pronuntata intr-un recurs in interesul legii, Inalta Curte a retinut ca dispozitiile pct.VI din anexa la O.U.G. nr.4/2005 pot fi inlaturate, intrucat intra in contradictie atat cu prevederile anterioare din acelasi act normativ, cat si cu Legea nr.19/2000, deoarece incalca principiul fundamental al contributivitatii anterior datei de 1 aprilie 2001.

Potrivit art.70 din Legea nr.27/1966 privind pensiile de asigurari sociale de stat si pensia suplimentara, intrata in vigoare la 1 ianuarie 1967, s-a instituit pentru angajati obligatia platii unei contributii in cuantum de 2% din salariul tarifar lunar de incadrare, pentru pensia suplimentara, care, conform normei in cauza, se baza pe "principiul mutualitatii intre angajati".

Potrivit art.71 alin.1) din acelasi act normativ, fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare urmau sa se formeze din contributia tuturor angajatilor.

Obligatia de plata a contributiei pentru pensia suplimentara s-a mentinut in sarcina angajatilor pana la intrarea in vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

La momentul edictarii normei, legiuitorul a inteles sa intemeieze pensia suplimentara si contributia corelativa pe "principiul mutualitatii intre angajati", date fiind conditiile politice, sociale si economice de la acea vreme.

In realitate, astfel cum indica insasi denumirea "contributia pentru pensie suplimentara", aceasta forma de asigurare sociala a reprezentat expresia unei forme, chiar primare, a principiului contributivitatii.

Chiar daca a fost instituita in sarcina angajatilor, declarativ pentru pensia suplimentara, o forma suplimentara de pensie fata de pensia de asigurari sociale de stat, aceasta contributie a avut menirea sa sprijine statul sa asigure angajatilor venituri constante dupa incetarea raporturilor de munca prin pensionare.

Cu alte cuvinte, atat angajatorul, cat si salariatul contribuiau la sistemul de asigurari sociale de stat, sistem contributiv dualist care se regaseste si in reglementarea actuala.

Ulterior, prin art.164 din Legea nr.19/2000, s-a prevazut ca la determinarea punctajelor anuale pentru perioada anterioara intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000, in procedura de stabilire si recalculare a drepturilor de pensie, se iau in calcul salariile brute sau nete, in conformitate cu modul de inregistrare in carnetul de munca, sporurile care au facut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislatiei anterioare si sunt inregistrate in carnetul de munca si sporurile cu caracter permanent care, dupa data de 1 aprilie 1992, au facut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inregistrate in carnetul de munca sau care sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare.

Prin dispozitiile Legii nr.19/2000 s-a realizat reformarea in sens unitar a intregului sistem de asigurari sociale, prin luarea in considerare a veniturilor realizate de asigurat pe parcursul vietii active ce constituie stagiu de cotizare, iar cuantumul pensiei se determina in conformitate cu prevederile art.76 alin.1 din acest act normativ prin inmultirea punctajului mediu anual realizat de asigurat in perioada de cotizare cu valoarea punctului de pensie.

Primul element ce face parte din algoritmul de calcul al pensiei, respectiv punctajul mediu anual realizat de asigurat in perioada de cotizare, se stabileste potrivit dispozitiilor art.77 alin.1 din Legea nr.19/2000, in sensul ca se determina prin impartirea numarului de puncte rezultat din insumarea punctajelor anuale realizate de asigurat in perioada de cotizare la numarul de ani corespunzator stagiului complet de cotizare, prevazut in anexa nr.3 a acestei legi.

Punctajul anual se determina potrivit art.78 alin.(1) din acelasi act normativ, prin impartirea la 12 a punctajului rezultat in anul respectiv din insumarea numarului de puncte realizat in fiecare luna, iar numarul de puncte realizat in fiecare luna se calculeaza prin raportarea salariului brut lunar individual (inclusiv sporurile si adaosurile) sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul al contributiei individuale de asigurari sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectiva, comunicat de Institutul National de Statistica.

Baza lunara de calcul al contributiei individuale de asigurari sociale este prevazuta la art.23 din Legea nr.19/2000, modificata si completata.

Aceste prevederi legale reprezinta o consecinta directa si imediata a principiului contributivitatii, astfel cum acesta este enuntat prin art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, fiind aplicabile in privinta veniturilor realizate lunar dupa data de 1 aprilie 2001 de persoanele asigurate in sistemul public de pensii.

In procedura de stabilire si recalculare a drepturilor de pensie nu vor putea fi avute in vedere acele venituri pentru care, potrivit reglementarii in vigoare la data realizarii lor, angajatorul nu a datorat contributii de asigurari sociale.

Toate cele aratate mai sus sunt strans legate de dispozitiile art.96 alin.1 si 2 din Legea nr.263/2010, considerate in mod nejustificat a fi incalcate de catre prima instanta.

Nici penultima critica nu este fondata si anume aceea prin care se invoca faptul ca in speta dedusa judecatii nu s-ar aplica principiul contributivitatii pentru urmatoarele considerente:

In baza art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor si asigurarilor sociale platite, iar veniturile la care a facut referire au fost avute in vedere la calcularea si aplicarea contributiilor.

Nu se poate admite ca baza de calcul a contributiei de asigurari sociale sa fie constituita si din aceste sume, iar la stabilirea pensiei cu prestatie de asigurari sociale sa nu se ia in considerare, deoarece ne-am afla in situatia in care aceasta prestatie nu ar fi proportionala cu pretul platit, creandu-se o inechitate.

Mai mult, in aplicarea dispozitiilor art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000, sunt si dispozitiile cuprinse in Ordinul nr.680/1 august 2007, pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 care, la punctul 19 de la Sectiunea I, prevede ca prin sintagma venit brut realizat lunar se intelege venitul brut in bani achitat din fondul de salarii, conform enumerarilor prevazute la lit.a)-l) din lege si anume, cu titlu de exemplu: sporuri, indemnizatii si sume acordate sub forma de procent pentru conditii grele, periculoase, nocive, premii anuale si cele din cursul anului sub diferite forme, sume platite conform legii sau conform contractelor colective de munca, alte adaosuri la salarii aprobate prin lege sau stabilite prin contractele colective de munca, sume rezultate prin „plata cu ora”, indemnizatii de sedinta s.a.

Principiul aplicabil spetei este cel al contributivitatii, potrivit caruia drepturile de asigurari sociale, inclusiv pensiile, se cuvin pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.

Nu in ultimul rand jurisprudenta CEDO a asimilat drepturi care decurg din politici sociale, cu notiunea de „bun” in sensul dispozitiilor art.1 din Protocolul nr.1, in sensul ca o reducere substantiala a nivelului pensiei este considerata ca afectand substanta dreptului de proprietate atunci cand persoana a platit cotizatiile obligatorii, a indeplinit conditiile cerute de legea interna la data respectiva, existand o relatie directa intre totalul cotizatiilor varsata in decursul vietii si dreptul de a beneficia obligatoriu de o fractiune din patrimoniul de pensii.

Si prin decizia nr.872/25 iunie 2010 a Curtii Constitutionale, prin care s-a stabilit ca dispozitiile art.9 din Legea privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstitutionale, s-a statuat ca dreptul la pensie este un drept preconstituit inca din perioada activa a vietii individului, acesta fiind obligat prin lege sa constituie la bugetul asigurarilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat.

Corelativ, se naste obligatia statului ca in perioada pasiva a vietii individului sa-i plateasca o pensie al carei cuantum sa fie guvernat de principiul contributivitatii, cele doua obligatii fiind intrinsec si indisolubil legate.

Scopul pensiei este acela de a compensa in perioada pasiva a vietii persoanei asigurate contributiile varsate de catre acesta la bugetul asigurarilor sociale de stat in temeiul principiului contributivitatii si de a asigura mijloacele de subzistenta a celor care au dobandit acest drept in conditiile legii. Astfel, statul are obligatia pozitiva de a lua absolut toate masurile necesare realizarii acestei finalitati si de a se abtine de la orice comportament de natura a limita in vreun fel dreptul la asigurari sociale.

Instanta de fond, este chiar obligata in baza principiului plenitudinii de jurisdictie si in baza dispozitiilor art.6 din CEDO, care reglementeaza dreptul la un proces echitabil si rezonabil sa examineze si eventual sa cenzureze raportat la dispozitiile legale in materie, legalitatea si temeinicia emiterii deciziilor de pensionare ale recurentei.

De asemenea, tot instanta de judecata este suverana in a aprecia si interpreta dispozitiile legale in materia dreptului la pensie, printr-o corelare corespunzatoare a textelor prevazute de lege, in conformitate cu jurisprudenta constata a instantelor judecatoresti, precum si cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Prin decizia nr.19 din 17 octombrie 2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dispunandu-se ca in interpretarea dispozitiilor art.2 lit.e), art.78 si art.164 alin.1 si 2 din Legea nr.19/2000 si art.1 si 2 din O.G. nr.4/2005 a stabilit ca, formele de retribuire obtinute in acord global prevazute de art.12 alin.1 lit.a) din Legea nr.57/1974, vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public daca au fost incluse in salariul brut si pentru acestea s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii, decizia fiind obligatorie potrivit dispozitiilor art.330

⁷

alin.4 din Codul de procedura civila.

Nu in ultimul rand, Curtea constata ca, prin decizia nr.19 din 10.12.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, publicata in Monitorul Oficial la data de 23.01.2013, s-a stabilit ca, in interpretarea si aplicarea prevederilor art.2 lit.e) si art.164 alin.2 si 3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si pct.V din Anexa la O.G. nr.4/2005, sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiei din sistemul public daca au fost incluse in baza de calcul conform legislatiei anterioare, respectiv sunt inregistrate in carnetul de munca sau in adeverintele eliberate de unitati si pentru toate acestea s-a platit contributia de asigurari sociale, cum este cazul in speta dedusa judecatii, decizia fiind absolut obligatorie pentru instantele judecatoresti.

Nefondata este si critica prin care se invoca faptul ca in mod gresit instanta de fond a obligat-o pe apelanta la plata diferentelor de drepturi de pensie, actualizate cu indicele de inflatie, atata vreme cat actualizarea priveste inlaturarea efectelor devalorizarii monetare, in conditiile procesului inflationist din economie.

Actualizarea unei creante nu constituie astfel o despagubire in sensul dispozitiilor art.1088 Cod civil, ci se subscrie obligatiei principale intrucat are menirea de a asigura indeplinirea exacta a acesteia.

Astfel, indicele de inflatie, asa cum in mod corect a stabilit instanta de fond, reprezinta un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piata, prin intermediul caruia se masoara gradul de depreciere a valorii banilor aflati in circulatie in timp ce dobanda legala, notiune distincta de inflatie, reprezinta castigul, folosul, profitul ce putea fi obtinut de creditor din investirea acelei sume.

Pe de alta parte, Curtea a retinut ca legiuitorul a avut in vedere in materie de pensii actualizarea sumelor cu indicele de inflatie, initial prin dispozitiile art.80 din Legea nr.19/2000 si ulterior aceste dispozitii au fost mentinute prin art.102* din Legea nr.263/2010.

Nefondata este si critica ce vizeaza obligarea la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 800 lei, atata vreme cat instanta de fond in mod justificat a facut aplicatiunea dispozitiilor art.453 NCPC raportat la culpa procesuala a apelantei, cu atat mai mult cu cat deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie sunt obligatorii nu numai pentru instantele judecatoresti, ci si in ceea ce priveste pe apelanta-parata.

Si celelalte critici sunt nefondate si au fost respinse raportat la urmatoarele considerente:

Astfel, potrivit dispozitiilor art.170 alin.1 din Legea nr.263/2010, pentru persoanele inscrise la pensie incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat in conditiile art.95, se aplica un indice de corectie calculat ca raport intre 43,3% din castigul salarial mediu brut realizat si valoarea unui punct de pensie in vigoare la data inscrierii la pensie, actualizata astfel cu rata medie anuala a inflatiei pe anul 2011.

Este adevarat ca la data de 8.10.2009, intimatul-reclamant a fost inscris la pensie de invaliditate gradul II, insa este evident ca la acea data reclamantul nu a beneficiat de dispozitiile art.170 din Legea nr.263/2010 pentru simplul motiv ca nu intrase in vigoare aceasta lege speciala a pensiilor.

Intentia legiuitorului a fost ca sa acorde acest beneficiu o singura data si pentru persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru pensia la limita de varsta si sub acest aspect Curtea constata ca in intelesul dispozitiilor art.82 alin.1 din Legea nr.263/2010 la data indeplinirii conditiilor pentru acordarea pensiei pentru limita de varsta, pensia de invaliditate devine pensie pentru limita de varsta.

Asa fiind, cum intimatul-reclamant a trecut la pensie pentru limita de varsta incepand cu data de 11.08.2013, deci dupa intrarea in vigoare a Legii nr.263/2010, este evident ca acesta beneficiaza de indicele de corectie prevazut de legiuitor in dispozitiile art.170 din Legea nr.263/2010.

Astfel, prin Decizia Curtii Constitutionale nr.320/30.04.2015 s-a retinut ca, in privinta pensiei de invaliditate ratiunile care stau la baza reglementarii unei varste standard de pensionare sau a unui stagiu de cotizare minim ori complet nu mai subzista si pierderea totala sau cel putin la jumatate din capacitatea de munca, din cauza bolilor sau a accidentelor este un eveniment aleatoriu care nu poate fi controlat de catre persoana in cauza, sens in care stabilirea unei varste si a unui stagiu minim de cotizare la care poate fi acordata aceasta pensie de invaliditate nu se justifica.

Pe de alta parte, ca si in situatia intimatului-reclamant, odata cu transformarea din oficiu din pensia de invaliditate in pensie pentru limita de varsta, raportat la dispozitiile art.82 alin.1 din Legea nr.23/2010, aceasta trecere se face numai dupa indeplinirea tuturor conditiilor prevazute de lege.

Curtea a constatat astfel ca legiuitorul a impus o conditie
sine qva non
pentru acordarea acestui beneficiu numai persoanelor care se pensioneaza pentru limita de varsta, nu si in ceea ce priveste de exemplu pensia anticipata, pensia de urmas sau alte categorii de pensii, tocmai avand in vedere principiul contributivitatii consacrat de altfel in jurisprudenta, precum si principiul egalitatii si nediscriminarii in ceea ce priveste persoanele aflate in aceeasi situatie juridica cu privire la drepturile si obligatiile prevazute de lege.

Referitor la invocarea de catre apelanta-parata a deciziei nr.437/2013 a Curtii Constitutionale, care prevede in mod justificat dobandirea dreptului privind aplicarea indicelui de corectie prevazut de art.170 din Legea nr.263/2010, persoanelor ale caror drepturi de pensie s-au deschis dupa intrarea in vigoare a Legii nr.263/2010, Curtea a constatat ca in ceea ce priveste acest aspect el nu a fost negat nici de catre instanta de fond si evident nici de catre instanta de control judiciar, aceste dispozitii ale legii fiind clare si lipsite de echivoc, insa asa cum s-a precizat in critica anterioara, esential este ca intimatul-reclamant a indeplinit toate conditiile prevazute de lege pentru a trece de la pensie de invaliditate la pensie pentru limita de varsta, si acest moment nu poate fi luat in considerare decat incepand cu data de 11.08.2013, deci evident dupa intrarea in vigoare a Legii pensiilor.

Avand in vedere aceste considerente, constatand ca sunt nefondate criticile aduse sentintei, in baza art.480 Cod procedura civila a fost respins, ca nefondat, apelul de fata si, in baza art.453 NCPC, a fost obligata apelanta-parata sa plateasca intimatului-reclamant suma de 800 lei cheltuieli de judecata.