Renuntarea la aplicarea pedepsei. Fapta de o gravitate redusa.
19 martie 2020Respingerea acordului de recunoastere a vinovatiei pe motiv ca nu a fost aplicata o pedeapsa complementara inculpatului.
19 martie 2020
Reorganizarea autoritatii publice prin reducerea numarului de posturi.
OUG nr.74/2013
Art.99 alin.1 lit. b si art.100 din Legea nr.188/1999
Art. 24 alin.2 din H.G. nr.520/2013
Curtea a constatat ca solicitarea reclamantului este nejustificata in raport de prevederile OUG nr.74/2013, in conformitate cu care, in subordinea ANAF se infiinteaza Directiile Generale Regionale ale Finantelor Publice, institutii publice cu personalitate juridica prin transformarea Directiei Generale a Finantelor Publice a judetului in care va fi stabilit sediul Directiei Generale Regionale prin absorbtia celorlalte Directii Generale Judetene ale Finantelor Publice din aria de competenta.
In temeiul acestui act normativ a fost emis Ordinul presedintelui ANAF nr.1109/01.01.2013 prin care a fost aprobat statul de functii al DGRFP Ploiesti si al structurilor din cadrul acesteia prevazute in anexa ordinului.
Ca atare, punand in aplicare prevederile art.99 alin.1 lit. b si art.100 din Legea nr.188/1999, in cadrul procesului de reorganizare, ca urmare a intrarii in vigoare a HG nr.520/2013 au fost acordate preavize functionarilor publici ale caror posturi au fost supuse reorganizarii in timp ce pentru alti functionari publici au fost emise decizii de reincadrare in noile structuri.
Totodata, prin Ordinul presedintelui ANAF nr.2133/09.08.2013 au fost aprobate regulamentele de organizare si desfasurare a examenelor de testare profesionala pentru functionarii publici din cadrul aparatului propriu al ANAF al Directiilor Generale Regionale ale Finantelor Publice Judetene si a Municipiului Bucuresti precum si ANV, ale caror functii au fost supuse reorganizarii.
Desi recurentul-reclamant sustine ca serviciul din care acesta a facut parte, respectiv Serviciul Registru Contribuabili Declaratii Fiscale si Bilanturi Persoane Fizice si Juridice trebuia, ca urmare a reorganizarii, sa fie preluat ca structura teritoriala a persoanei juridice nou infiintata prin reorganizare si nu sa se dispuna eliberarea din functie a functionarilor publici din cadrul acestuia, dispozitiile legale mentionate contrazic aceasta sustinere, iar modalitatea prin care s-a realizat reorganizarea ANAF reprezinta o decizie a angajatorului, fara a putea fi supusa cenzurii instantei de judecata.
Or, in conditiile in care reorganizarea institutiei s-a realizat prin reducerea numarului de posturi, nu este incident art.100 alin.1 lit.a) si b) din Legea nr.188/1999, asa cum sustine reclamantul, potrivit cu care in caz de reorganizare a autoritatii sau institutiei publice, functionarii publici vor fi numiti in noile functii publice in cazurile in care se modifica atributiile aferente unei functii publice mai putin de 50% sau sunt reduse atributiile unui compartiment. Textul are in vedere mentinerea numarului de functii cu modificarea numai a atributiilor acestora, ceea ce nu este cazul in speta.
Totodata, Curtea retine ca reorganizarea autoritatii s-a facut prin reducerea numarului de posturi, in cadrul serviciului fiscal din care a facut parte recurentul, iar potrivit art.24 alin.2 din H.G. nr.520/2013 personalul directiilor generale ale finantelor publice care se reorganizeaza prin fuziune prin absorbtie se preia in cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice, in limita numarului de posturi aprobat, in conditiile legii.
Art.100 alin.3 din Legea nr.188/1999 prevede ipoteza in care exista mai multi functionari publici fata de numarul de posturi, pentru care se organizeaza examen de catre autoritatea sau institutia publica.
(Decizia nr. 2006/R-CONT/03 Decembrie 2015)
Prin contestatia inregistrata la data de 04.03.2014, reclamantul IIR a solicitat in contradictoriu cu paratul Ministerul Finantelor Publice – Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, ca prin sentinta ce se va pronunta in cauza sa se dispuna anularea deciziei nr. 3693/02.09.2013, prin care a incetat raportul sau de serviciu din functia de referent clasa a III-a, grad profesional principal la Directia Generala a Finantelor Publice Arges – Administratia Finantelor Publice Campulung, Serviciul Registru Contribuabili Declaratii Fiscale si Bilanturi Persoane Fizice si Juridice.
Totodata, s-a solicitat suspendarea executarii deciziei, pana la solutionarea fondului prezentei cereri.
Parata prin intampinarea formulata la 14.11.2014 a solicitat respingerea cererii, in principal, pe exceptia tardivitatii formularii plangerii prealabile, intrucat plangerea prealabila prin care s-a solicitat revocarea deciziei, a fost formulata peste termenul de 30 de zile prevazut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
In context, se arata ca decizia nr. 3693/02.09.2013 a fost emisa ca urmare a expirarii termenului de preaviz acordat prin decizia nr. 393/02.08.2013, impotriva deciziei fiind formulata plangere prealabila abia la data de 17.02.2014.
Pe fondul cauzei, sustine ca solicitarea reclamantului este nejustificata, pe considerentul ca acesta se afla in eroare cand afirma ca decizia de eliberare din functie incalca drepturile functionarilor publici, eroare datorata interpretarii separate a art.99 si a art.100 din Legea nr. 188/1999.
Tribunalul Arges, prin sentinta nr. 523/08.05.2015, a respins actiunea reclamantului.
Impotriva acestei sentinte s-a formulat recurs de catre reclamant, ale carui critici se incadreaza in prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 Noul Cod de procedura civila, respectiv cand hotararea a fost pronuntata cu incalcarea sau aplicarea normelor de drept material.
Astfel, sustine recurentul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra tuturor aspectelor precizate de acesta atat in cererea de chemare in judecata, cat si a celor din intampinare, in care se solicita a se observa ca ordinele presedintelui ANAF, emise in aplicarea HG nr. 74/2013 si O.U.G. nr. 520/2013 incalca prevederile art. 11 din Legea nr. 24/2000 si ale art. 78 si art. 108 din Constitutia Romaniei, in sensul ca sunt acte normative cu caracter general, care trebuie publicate in Monitorul Oficial si produc efecte juridice numai de la data publicarii.
Astfel, prin nepublicarea ordinului presedintelui ANAF in Monitorul Oficial, acest act nu ii este opozabil.
O alta critica priveste faptul ca instanta nu a analizat prevederile art. 99 si art. 100 din Legea nr. 188/1999, astfel ca nu a observat ca reorganizarea institutiei s-a realizat prin fuziune prin absorbtie, conform art. 10 alin. 8 din O.U.G. nr. 74/2013 si art. 24 din HG nr. 520/2013, acte normative in temeiul carora structurile teritoriale trebuiau preluate de persoana juridica nou infiintata prin reorganizare, in limita numarului de posturi aprobate prin ordinul Presedintelui ANAF nr. 1106/2013.
Cum recurentul si-a desfasurat activitatea in cadrul Serviciului registru contribuabili declaratii fiscale si bilanturi persoane fizice si juridice urmarea reorganizarii functionarii din acest serviciu trebuiau preluati ca structura teritoriala de persoana juridica infiintata prin reorganizare si nu eliberati din functie.
Astfel, sustine ca cele doua acte normative, O.U.G. nr. 74/2013 si HG nr. 520/2013, nu cuprind dispozitii derogatorii de la regulile generale referitoare la eliberarea din functie a unui functionar public.
Invedereaza recurentul ca din organigramele si statele de functii rezulta ca in cadrul Serviciului Inspectie Fiscala, postul sau nu a fost desfiintat in mod real, regasindu-se si in prezent in noua structura rezultata in urma reorganizarii.
Prima instanta nu a analizat sustinerea acestuia, legata de lista posturilor vacante pusa la dispozitie de ANAF, lista care nu a fost la dispozitia sa in perioada de preaviz si nici nu s-a respectat procedura prevazuta de Legea nr. 188/1999, fiind eliberat din functie dupa ce i s-a cerut sa opteze pentru aceeasi functie pentru care urma sa sustina examen.
Mai arata ca, in plus de aceasta, examenul a fost nelegal, deoarece intre data publicarii tematicii si a bibliografiei examenului si data examenului propriu – zis s-a stabilit un termen foarte scurt, respectiv doua zile, termen insuficient pregatirii in vederea sustinerii examenului.
In concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si admiterea cererii sale.
Prin intampinarea formulata la 01.10.2015, intimata parata a reiterat exceptia tardivitatii formularii plangerii prealabile, in raport de dispozitiile art.7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a reluat argumentarea din intampinarea depusa la prima instanta, solicitand respingerea cererii reclamantului si mentinerea sentintei atacate, ca legala si temeinica.
Curtea, examinand recursul prin prisma criticilor aduse pe temeiul aratat, retine ca acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune in continuare.
Astfel, la termenul din 3 decembrie 2015, Curtea, fata de dispozitiile art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, retinand completarea prevederilor Legii contenciosului administrativ cu cele ale noului Cod de procedura civila si vazand Decizia Curtii Constitutionale nr.462/2014, a constatat indeplinite conditiile formale ale recursului, potrivit art.486 NCPC.
Curtea retine totodata, in temeiul art.22 NCPC, ca motivele invocate de recurent sunt incadrabile in dispozitiile art.488 alin.1 pct.8 NCPC, anume hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, in speta, dispozitiile O.U.G. nr.74/2013, H.G. nr.520/2013, art.90 si 100 din Legea nr.188/1999.
Prealabil, Curtea, observand prevederile art.246 coroborate cu art.248 Noul Cod de procedura civila, fata de invocarea de catre intimata-parata a exceptiei tardivitatii introducerii plangerii prealabile, urmeaza a analiza cu prioritate aceasta exceptie.
Astfel, Curtea constata ca reclamantul a avut calitatea de functionar public in cadrul MFP – ANAF – AFP Campulung - Serviciul Registru Contribuabili Declaratii Fiscale si Bilanturi Persoane Fizice si Juridice avand functia de referent clasa a III-a, grad profesional principal, aflat sub incidenta prevederilor Legii nr.188/1999.
Ca urmare a intervenirii OUG nr.74/2013 si HG nr.520/2013 structurile ANAF s-au reorganizat astfel ca in vederea punerii in aplicare a acestor acte normative au fost emise ordine si instructiuni cu privire la procedura de reorganizare a acestei institutii.
Prin Ordinul presedintelui ANAF nr.1104/2013 al fostei Directii Generale ANAF aceasta a fost restructurata prin diminuarea numarului de posturi existent la 31.07.2013, urmare careia s-a procedat la emiterea deciziilor de eliberare din functie conform art.99 alin.1 lit.b) din Legea nr.188/1999, concomitent cu acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice conform art.99 alin.3 din acelasi act normativ prin care s-a adus la cunostinta functionarilor publici ca posturile pe care le ocupa vor fi supuse reorganizarii si ca pot opta pentru o functie vacanta corespunzatoare, optiune ce constituia in acelasi timp cerere pentru inscriere la testarea profesionala.
Ca atare, fata de recurentul reclamant a fost emisa decizia nr.3693/02.09.2013, care face obiectul actiunii in anulare de fata, decizie comunicata acestuia in data de 06.09.2013 (f.33 dosar fond).
In contextul dat, in conformitate cu art. 106 din Legea nr.188/1999 - „In cazul in care raportul de serviciu a incetat din motive pe care functionarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus incetarea raportului de serviciu, in conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare, precum si plata de catre autoritatea sau institutia publica emitenta a actului administrativ a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat functionarul public”.
Sintagma „in conditiile Legii contenciosului administrativ” presupune indeplinirea cerintelor prevazute la art.7 din Legea nr.554/2004, republicata, potrivit carora „inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la comunicare actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia”.
In speta, Curtea constata ca plangerea prealabila prin care reclamantul a solicitat revocarea acestui act administrativ individual a fost inregistrata la DGRFP Ploiesti sub nr.7656 in data de 17.02.2014, astfel ca, fata de conditia imperativa stipulata in textul legal mentionat anterior, aceasta este tardiv formulata, fiind depasit termenul impus pentru cauzele cu un asemenea obiect.
Asadar, in mod legal, prin raspunsul dat plangerii prealabile nr.952/14.02.2014, DGRFP Ploiesti a respins ca tardiv formulata aceasta plangere prin care s-a solicitat revocarea actului administrativ emis pe numele sau (fila 35 dosar fond).
Desi in fata primei instante a fost invocata tardivitatea plangerii prealabile aceasta a omis a se pronunta sub acest aspect, procedand la solutionarea pe fond a contestatiei reclamantului.
Chestiunea reclamata de recurent legata de incidenta art.11 din Legea nr.24/2000 si art.78 si 108 din Constitutia Romaniei, in sensul ca actele normative cu caracter general trebuie publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, data de la care produc efecte juridice, a fost dezlegata prin Decizia nr.4343/25.10.2012 de catre ICCJ, prin care s-a statuat asupra faptului ca Ordinul prin care a fost aprobata structura organizatorica si teritoriala a unei autoritati publice(... ) are caracterul unui act administrativ individual, nefiind susceptibil de a fi supus conditiei publicarii in M. Of.
Trecand peste aceste exceptii, Curtea constata ca si in ceea ce priveste fondul pricinii, solicitarea reclamantului este nejustificata, asa cum a retinut si instanta de fond in raport de prevederile OUG nr.74/2013, in conformitate cu care, in subordinea ANAF se infiinteaza Directiile Generale Regionale ale Finantelor Publice, institutii publice cu personalitate juridica prin transformarea Directiei Generale a Finantelor Publice a judetului in care va fi stabilit sediul Directiei Generale Regionale prin absorbtia celorlalte Directii Generale Judetene ale Finantelor Publice din aria de competenta.
In temeiul acestui act normativ a fost emis Ordinul presedintelui ANAF nr.1109/01.01.2013 prin care a fost aprobat statul de functii al DGRFP Ploiesti si al structurilor din cadrul acesteia prevazute in anexa ordinului.
Ca atare, punand in aplicare prevederile art.99 alin.1 lit. b si art.100 din Legea nr.188/1999, in cadrul procesului de reorganizare, ca urmare a intrarii in vigoare a HG nr.520/2013 au fost acordate preavize functionarilor publici ale caror posturi au fost supuse reorganizarii in timp ce pentru alti functionari publici au fost emise decizii de reincadrare in noile structuri.
Totodata, prin Ordinul presedintelui ANAF nr.2133/09.08.2013 au fost aprobate regulamentele de organizare si desfasurare a examenelor de testare profesionala pentru functionarii publici din cadrul aparatului propriu al ANAF al Directiilor Generale Regionale ale Finantelor Publice Judetene si a Municipiului Bucuresti precum si ANV, ale caror functii au fost supuse reorganizarii.
Desi recurentul-reclamant sustine ca serviciul din care acesta a facut parte, respectiv Serviciul Registru Contribuabili Declaratii Fiscale si Bilanturi Persoane Fizice si Juridice trebuia, ca urmare a reorganizarii, sa fie preluat ca structura teritoriala a persoanei juridice nou infiintata prin reorganizare si nu sa se dispuna eliberarea din functie a functionarilor publici din cadrul acestuia, dispozitiile legale mentionate contrazic aceasta sustinere, iar modalitatea prin care s-a realizat reorganizarea ANAF reprezinta o decizie a angajatorului, fara a putea fi supusa cenzurii instantei de judecata.
Or, in conditiile in care reorganizarea institutiei s-a realizat prin reducerea numarului de posturi, nu este incident art.100 alin.1 lit.a) si b) din Legea nr.188/1999, asa cum sustine reclamantul, potrivit cu care in caz de reorganizare a autoritatii sau institutiei publice, functionarii publici vor fi numiti in noile functii publice in cazurile in care se modifica atributiile aferente unei functii publice mai putin de 50% sau sunt reduse atributiile unui compartiment. Textul are in vedere mentinerea numarului de functii cu modificarea numai a atributiilor acestora, ceea ce nu este cazul in speta.
Totodata, Curtea retine ca reorganizarea autoritatii s-a facut prin reducerea numarului de posturi, in cadrul serviciului fiscal din care a facut parte recurentul, iar potrivit art.24 alin.2 din H.G. nr.520/2013 personalul directiilor generale ale finantelor publice care se reorganizeaza prin fuziune prin absorbtie se preia in cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice, in limita numarului de posturi aprobat, in conditiile legii.
Art.100 alin.3 din Legea nr.188/1999 prevede ipoteza in care exista mai multi functionari publici fata de numarul de posturi, pentru care se organizeaza examen de catre autoritatea sau institutia publica.
De asemenea, analizand organigramele si statele de functii rezulta ca postul de referent clasa a III-a, grad profesional principal, ocupat de recurent anterior reorganizarii, nu se mai regaseste in structura teritoriala nou infiintata.
Apararea acestuia relativ la neindeplinirea obligatiei angajatorului de a i se comunica lista posturilor vacante este infirmata de inscrisurile aflate la filele 19-21 dosar, care dovedesc contrariul acestei afirmatii.
De altfel, recurentul-reclamant nu a optat pentru o functie in cadrul noii structuri, invocand ca tematica si bibliografia examenului au fost transmise in data de 21.08.2013, iar data sustinerii examenului a fost 23.08.2013, astfel incat timpul necesar pregatirii era insuficient, considerent pentru care sustine nelegalitatea examenului organizat de catre intimata-parata.
Or, probatoriul administrat dovedeste ca intimata-parata a respectat dispozitiile Ordinului presedintelui ANAF nr.2133/2013 in privinta Regulamentului de organizare si desfasurare a examenelor de testare profesionala, dand posibilitate functionarilor publici care s-au prezentat la concurs chiar sa conteste procedura de testare, dar intre contestatori recurentul din prezenta cauza nu se regaseste (fila 118-133).
Asadar, nu se poate retine ca pertinenta critica vizand incalcarea prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului sau a prevederilor O.G. nr.137/2000, neputandu-se constata ca reclamantul a fost discriminat in raport cu ceilalti functionari publici, de vreme ce reorganizarea institutiei prin reducerea numarului de posturi in conformitate cu O.U.G. nr.74/2013 si H.G. nr.520/2013 a fost reala, iar reclamantul nu a inteles sa parcurga procedurile ulterioare, prevazute de art.100 alin.3 raportat la art.99 alin.1 lit. b) din Legea nr.188/1999.
Pentru aceste considerente, in temeiul art.496 Cod procedura civila coroborat cu Legea nr.188/1999 si Legea nr.554/2004, republicata, Curtea a respins recursul ca nefondat.