Refuzul expropriatorului de a solicita unitatii bancare eliberarea sumei consemnate cu titlu de despagubiri pentru imobilul expropriat.

 

Art.17 alin.2 lit.c din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.255/2010

Suma stabilita cu titlu de despagubiri pentru imobilul expropriat se consemneaza de catre expropriator la unitatea bancara, iar la cererea acestuia se elibereaza persoanei indreptatite.

Expropriatorul poate refuza eliberarea sumei in conditiile art.17 alin.2 lit.c din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizarii unor obiective de interes national, judetean si local numai in cazul unui litigiu in legatura cu dreptul real asupra imobilului expropriat.

Existenta unei evidente cadastrale din care rezulta suprapunerea drepturilor reale apartinand unor persoane diferite, nu poate constitui motiv de refuz a eliberarii sumei consemnate, in lipsa unui litigiu avand ca obiect aceste drepturi si dupa verificarea prealabila a imobilului afectat, pentru adoptarea hotararii de stabilire a cuantumului despagubirilor.

(Decizia civila nr. 1654/19.10.2015)

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Arges la 11 septembrie 2014, reclamantul C.I. a chemat in judecata Statul Roman - prin C.N.A.D.R. S.A. - Directia Regionala de Drumuri si Poduri Bucuresti si Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate si Acordare a Despagubirilor a Consiliului Local Mioveni, solicitand pronuntarea unei hotarari prin care sa fie obligati paratii la plata sumei de 28.590 lei cu titlu de despagubiri pentru imobilul expropriat, suma urmand sa fie actualizata in raport de indicele de inflatie, precum si la plata dobanzilor legale.

In motivarea actiunii, s-a aratat ca, in vederea efectuarii unor lucrari de interes public, din patrimoniul reclamantului a fost expropriat imobilul pentru care, prin Hotararea nr.27/10.10.2013 a Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, s-a stabilit o despagubire in valoarea totala de 28.590 lei.

Prin sentinta civila nr.89/31 martie 2015 a fost admisa cererea de chemare in judecata, in sensul ca au fost obligati sa plateasca reclamantului, cu titlu de despagubiri, suma de 28.590 lei, actualizata in raport de indicele de inflatie, precum si dobanda legala aferenta.

Pentru a pronunta o astfel de solutie, instanta de fond a retinut ca prin Deciziile nr.240/1.03.2012 si nr.1430/02.10.2013, din patrimoniul reclamantului a fost expropriata suprafata de 1906 mp situata pe raza municipiului Mioveni, punctul „Uzina de apa” a carui valoare a fost stabilita la suma de 28.590 lei.

Paratii nu au facut dovada platii sumei reprezentand justa despagubire a imobilului expropriat.

Impotriva hotararii a formulat apel paratul Statul Roman - prin CNADNR S.A. - Directia Regionala de Drumuri si Poduri Bucuresti pentru motive de nelegalitate, in dezvoltarea carora, s-a aratat ca tribunalul nu a observat lipsa procesuala pasive a paratului si nu a observat lipsa capacitatii de folosinta a Comisiei de Verificare a Dreptului de Proprietate si Acordare a Despagubirilor a Consiliului Local Mioveni.

De asemenea, instanta de fond nu a respectat regulile procedurii regularizarii cererii introductive de instanta prevazute sub sanctiunea nulitatii, in sensul ca nu au fost comunicate apelantului cererea de chemare in judecata impreuna cu toate inscrisurile doveditoare, fiind pus in imposibilitatea de a-si formula aparari.

Pentru imposibilitatea identificarii cu certitudine a titularului dreptului real in urma verificarii inscrierii in cartea funciara, despagubirile nu se platesc direct acestuia si urmeaza sa fie consemnate.

Din evidentele cadastrale a rezultat ca in punctul „Uzina de apa” suprafata de 1906 mp care a facut obiectul exproprierii se suprapune cu o alta suprafata avand numar cadastral 484, aflat in patrimoniul SC A.D. SA.

Pentru imposibilitatea identificarii proprietarului, momentul de la care se platesc dobanzile, nu trebuie sa fie considerat momentul emiterii hotararii, ci momentul de la care titularul isi dovedeste dreptul sau.

Prin intampinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat pentru argumentele expuse in actul procedural.

Prin decizia nr. 1654/19.10.2015, Curtea de Apel Pitesti a respins, ca nefondat, apelul declarat de parat si l-a obligat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Primul motiv de apel priveste incalcarea dreptului la aparare, intrucat in procedura regularizarii nu a fost comunicata copie de pe cererea de chemare in judecata si actele doveditoare.

Prin incheierea de sedinta din 12 ianuarie 2015, tribunalul a pus in vedere reclamantului ca in termen de 5 zile sa depuna la dosar copii de pe cererea de chemare in judecata pentru a fi comunicate paratilor.

La termenul urmator, paratii au lipsit de la judecata si nu au invocat lipsa comunicarii actelor procedurale pentru a-si organiza apararea, motiv pentru care, nu se poate retine neindeplinirea acestei obligatii procedurale in vederea asigurarii dreptului la aparare.

Cu privire la lipsa calitatii procesuale pasive, apelantul a aratat ca potrivit art.14 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publica necesare pentru realizarea unor obiective de interes national, judetean si local, Comisia de Verificare a Dreptului de Proprietate nu are personalitate juridica.

Apelantul, invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, nu s-a referit la calitatea acestuia de a sta in judecata in conditiile art.36 Cod procedura civila, respectiv la lipsa unei identitati dintre calitatea statului ca parat si subiectele raportului juridic judicios, asa cum a fost dedus judecatii.

Dimpotriva apelantul, in motivarea exceptiei, s-a referit la lipsa capacitatii de folosinta a comisiei, care, potrivit legii, este lipsita de personalitate juridica.

Capacitatea procesuala de folosinta presupune aptitudinea partilor de a avea folosinta drepturilor civile, de la aceasta regula, legiuitorul reglementand exceptia potrivit careia, pot sta in judecata si entitatile fara personalitate juridica daca sunt constituite potrivit legii.

Constituirea si functionarea Comisiei de Verificare a Dreptului de Proprietate este reglementata in capitolul V din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.255/2010, motiv pentru care, in baza art.56 alin.21 Cod procedura civila, aceasta entitate fiind constituita potrivit legii si in lipsa personalitatii juridice, are capacitate procesuala de folosinta.

Ultimul motiv de apel priveste fondul dreptului reclamantului la plata despagubirilor pentru imobilul expropriat.

Potrivit dispozitiilor art.1 din Legea nr.33/1994 republicata, privind exproprierea pentru cauze de utilitate publica, trecerea imobilelor din proprietatea titularilor dreptului in proprietatea statului pentru cauze de utilitate publica nu se poate face decat numai dupa „dreapta si prealabila despagubire”.

Din proprietatea reclamantului, pentru realizarea unei lucrari de interes public a fost preluata suprafata de 1906 mp, aflata pe raza municipiului Mioveni, punctul „Uzina de apa”, asupra despagubirilor fiind adoptata Hotararea nr.27/10.10.2013, in sensul stabilirii cuantumului la suma totala de 28.590 lei.

Hotararea de stabilire a cuantumului despagubirilor a fost emisa in conditiile art.16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.255/2010, una dintre aceste conditii constand in identificarea imobilului afectat prin aratarea locului situarii, datelor de identificare in cartea funciara, determinarea suprafetei si numele proprietarului.

Dupa stabilirea despagubirilor, expropriatorul consemneaza suma la o unitate bancara, la dispozitia titularului dreptului de proprietate.

Unitatea bancara elibereaza suma consemnata numai la cererea expropriatorului si persoana indicate de acesta.

Expropriatorul a refuzat sa solicite bancii eliberarea sumei consemnate pentru motivul ca suprafata de teren expropriata se suprapune cu o suprafata de teren aflata in proprietatea altui proprietar, respectiv SC A.D. SA.

Existenta unui impediment in legatura cu eliberarea sumei de catre unitatea bancare, exista in cazul in care mai multe persoane pretind in contradictoriu dreptul real, situatie care obliga expropriatorul sa consemneze despagubirea pe numele tuturor partilor aflate in litigiu, potrivit art.16 alin.2 lit. c) din Normele metodologice evocate.

Cu privire la imobilul in cauza, expropriatorul nu a facut dovada niciunui litigiu, avand ca obiect dreptul de proprietate si de natura sa justifice refuzul acestuia de a cere unitatii bancare eliberarea sumei catre reclamant, motiv pentru care, in mod corect, instanta de fond a apreciat refuzul nejustificat si a obligat paratii la plata sumei reprezentand despagubirea pentru imobilul expropriat.

Apelantul a criticat solutia si pentru aprecierea eronata a datei de la care reclamantul poate sa pretinda dobanzi legale aferente sumei.

Instanta de fond a obligat paratii la plata dobanzii legale aferente sumei reprezentand despagubirile de la data scadentei si pana la data platii efective.

In lipsa unei conventii privitoare la rata dobanzii pentru plata unei sume de bani, cat si pentru intarzierea la plata a unei rate banesti a fost reglementata dobanda legala remuneratorie si penalizatoare in conditiile OG nr.13/2011, privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar.

Apelantul, in justificarea motivului de nelegalitate, a sustinut ca momentul de la care reclamantul poate sa pretinda dobanzi legale este acela in care isi dovedeste dreptul de proprietate.

Actul exproprierii a fost dispus de catre autoritatea publica in considerarea reclamantului ca titular al dreptului de proprietate, neexistand la data exproprierii niciun dubiu in legatura cu dreptul sau, fiindca, in caz contrar, statul ar fi trecut in proprietatea sa imobilul aflat in proprietatea altei persoane decat aceea a titularului, operatie juridica apreciata ca fiind contrara principiului legalitatii.

In lipsa oricarui litigiu in legatura cu dreptul de proprietate, asa dupa cum s-a aratat, paratul nu poate sa refuze plata, reprezentand despagubirea imobilului, refuzul fiind de natura sa intarzie repararea despagubirii ca urmare a exproprierii si, pe cale de consecinta, sa-l indreptateasca pe reclamant sa pretinda plata dobanzilor.

Dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neexecutarea la termen a platii, respectiv la scadenta, reprezinta o dobanda penalizatoare, potrivit art.1 alin.1 pct.3 din OG nr.13/2011, ce se cuvine creditorului, astfel ca instanta de fond a apreciat momentul calculului dobanzii in raport de acest text de lege.

Pentru toate aceste argumente, solutia primei instante indeplineste toate conditiile de legalitate si temeinicie, urmand sa fie pastrata prin respingerea apelului ca nefondat, in baza art.480 Cod procedura civila.

Pentru culpa sa procesuala, apelantul va fi obligat sa-i plateasca intimatului reclamant cheltuieli de judecata, in baza art.453 Cod procedura civila.