Potrivit dispozitiilor art. 77 alin. 2 lit. i si alin. 3 lit. a din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarului public, coroborat cu art. 80 din aceeasi lege, se prevede ca functionarul public, nemultumit de sanctiunea aplicata, se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.
18 martie 2020Verificarea valorii prag, ca o conditie de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolventei,in raport de situatia existenta la data pronuntarii.
18 martie 2020
Nesolutionarea cererii reconventionale echivaleaza cu o necercetare completa a fondului cauzei.
Pretentiile paratei cu privire la obiectul cererii de chemare in judecata constituie o cerere reconventionala, chiar daca nu poarta expres aceasta denumire. Nesolutionarea lor echivaleaza cu o necercetare completa a fondului cauzei, fapt ce atrage casare hotararii.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de
Contencios Administrativ si Fiscal,
Decizia nr. 3509 din 12 decembrie 2011.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr. 672/120/2011, reclamanta C.S.C.M, in contradictoriu cu parata Comuna C., a solicitat ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligata parata la plata sumei de 64.019 lei, reprezentand contravaloare penalitati de intarziere, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, s-a aratat ca, intre ea si parata a intervenit contractul de executie lucrari 559/2007, avand ca obiect executarea lucrarii - amenajare sediu punct sanitar C., ca si-a indeplinit toate obligatiile contractuale - in sensul ca a executat lucrarile conform contractului-, insa parata nu a respectat termenul de plata al facturilor, motiv pentru care a formulat prezenta actiune in sensul obligarii acesteia la plata contravalorii penalitatilor de intarziere, precum si ca parata a recunoscut datoria fata de ea si a semnat procesele verbale de receptie, efectuand o plata partiala.
Parata, prin intampinare, a solicitat respingerea cererii, sustinand ca documentul depus la dosar de catre reclamanta, respectiv contractul 559/2007, nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a fi considerat un document cu caracter juridic, deoarece contractul nu poarta data semnarii lui, astfel ca, nu se stie data inceperii si finalizarii lucrarilor, cat si a termenelor de plata, chiar daca aceste clauze sunt expres prevazute in contract.
S-a mai sustinut ca acest contract nu este inregistrat in cadrul Primariei C. la numarul 559/2007 fiind inregistrata o alta cerere, iar procesul verbal de receptie a fost intocmit de urgenta, in perioada alegerilor locale din anul 2008, acesta nefiind inregistrat si datat. Facturile fiscale 01624096/25.01.2008, 01624123/18.03.2008, precum si factura 016124136/10.04.2008 nu au nicio legatura cu contractul 559/2007, acestea referindu-se la o alta lucrare, executata fara contract si anume, imprejmuire gard sediul primarie. Pentru contractul 559/ 2007 au fost intocmite 3 facturi si anume 01624135/10.04.2008, 01624203/15.05.2008 si 01624219/12.06.2008 toate in suma totala de 47.029,55 lei. In ceea ce priveste contractul nr. 559/2007, plata s-a efectuat in mai multe transe, suma platita fiind de 52000 lei, diferenta de 4970,45 lei, reprezentand plata partiala pentru alte lucrari efectuate in afara contractului.
La termenul din 03.05.2011, reclamanta, prin consilier juridic, a depus la dosarul cauzei in copii conforme cu originalul, calculul penalitatilor pentru fiecare factura in parte, actul aditional nr. 2 la contractul nr. 1252/2006 si centralizatorul financiar al categoriilor de lucrari.
Dupa administrarea probei cu inscrisuri, prin sentinta nr. 1560 din data de 14 iunie 2011, Tribunalul Dambovita a admis cererea formulata de reclamanta C.S.C.M si a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 64.019 lei, reprezentand penalitati de intarziere si 2.893 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca intre societatea reclamanta si parata a fost incheiat contratul de executie lucrari nr. 559/2007, avand drept obiectiv „Amenajare sediu punct sanitar C.”, reclamanta precizand ca a efectuat lucrarile contractate si ca a fost semnat fara obiectiuni procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor, precum si procesul verbal de receptie finala, precum si ca parata a efectuat o parte din plata, respectiv 72.000 lei, ramanand neachitate 649,81 lei.
Tribunalul a constatat ca, potrivit contractului nr. 559/2007 incheiat intre reclamanta si parata, punctul 2.7, pentru nedecontarea lucrarilor in conditiile prevazute in contract, beneficiarul va plati executantului penalitati de 0,10% din valoarea nedecontata pentru fiecare zi de intarziere, reclamanta si-a respectat obligatiile contractuale, iar potrivit art. 969 Cod civil, tribunalul a constatat ca parata nu a respectat acordul de vointa exprimat cu ocazia incheierii contractului, creand in acest mod un prejudiciu reclamantei.
S-a concluzionat in sensul ca, potrivit principiului obligativitatii contractului, in raporturile dintre partile contractante, reclamanta este indreptatita sa solicite de la parata executarea obligatiei de plata constand in contravaloarea serviciilor furnizate, ca si consecinta a interdependentei obligatiilor in cadrul contractelor sinalagmatice, iar din tabelul de calcul al penalitatilor pentru fiecare factura in parte, rezulta ca valoarea totala a acestora este de 64.019 lei, astfel ca pretentiile reclamantei sunt justificate.
Impotriva sentintei precizate a declarat recurs Unitatea administrativa teritoriala comuna C., solicitand in principal casarea acesteia si trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeasi instanta de fond, iar in subsidiar modificarea sentintei, in sensul respingerii actiunii, ca neintemeiata.
In motivarea recursului, s-a aratat ca instanta de fond nu s-a pronuntat pe cererea reconventionala formulata de catre parata odata cu intampinarea, prin care aceasta a solicitat restituirea sumei de 3130 lei facturata si platita in plus, conform contractului nr.559/2007, plus majorarile aferente, in total 5049,68 lei, precum si obligarea la plata sumei de 2790,72 lei, reprezentand majorari pentru plata in avans a sumei de 6840 lei, peste avansul prevazut in contract de 30%, deoarece s-a achitat un avans de 45,58 %.
S-a mai aratat ca, din lipsa fondurilor necesare, recurenta nu a angajat un avocat, astfel ca nu a intitulat cererea “reconventionala”, insa din modul de formulare era evidenta solicitarea primariei, ca o parte din facturile invederate in cererea introductiva se refera la lucrari efectuate fara contract, doar doua dintre ele referindu-se la contractul nr.559/2007, ca instanta de fond nu a avut in vedere factura nr.01624203/2008 si faptul ca aceasta reprezinta avans contract nr.559/2007 ce a fost achitat imediat cu OP nr.180/2008, ca s-au acceptat penalitati calculate la cele doua facturi, desi acestea au fost achitate la o zi dupa emitere, ca nu s-a tinut cont de imprejurarea ca nu s-a putut stabili data receptiei finale, procesul verbal de receptie fiind fara numar, data si semnaturile membrilor comisiei constituite in acest scop, precum si ca prima instanta nu a tinut cont de prevederile art.4 al.3 din Legea nr.469/2002.
Prin intampinare, intimata-reclamanta a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, motivat, in esenta, de faptul ca cererea reconventionala nu a fost motivata in fapt si in drept si nici nu a fost timbrata, ca nu pot fi retinute argumentele recurentei, privind lipsa de fonduri, cata vreme aceasta dispune de un secretar cu studii juridice, care a fost prezent la judecata, ca obiectul actiunii il constituie doar plata de penalitati de intarziere, iar nu achitarea c-val. facturilor, ca penalitatile au fost calculate detaliat conform contractului si actelor aditionale si prezentate primei instante, precum si ca pentru facturile in litigiu exista situatii de lucrari semnate si stampilate de catre recurenta.
Examinand sentinta recurata, prin prisma materialului probator administrat in cauza, a dispozitiilor legale incidente si a criticilor invocate de catre recurenta, Curtea constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente :
Referitor la nepronuntarea primei instante asupra cererii reconventionale, Curtea constata ca in cuprinsul intampinarii formulate de catre parata in fata Judecatoriei Targoviste (care a declinat ulterior judecata in favoarea Tribunalului Dambovita), aceasta a solicitat respingerea actiunii reclamantei, ca neintemeiata si nelegala, iar in partea finala a acesteia a precizat faptul ca
“intrucat are legatura cu obiectul actiunii in cauza, solicitam restituirea sumei de 3160 lei facturata si platita in plus conform contractului nr.559/2007.. plus majorarile pentru suma in plus de 1889,68 lei total suma de 5049,68 lei
” si “
suma de 2790,72 lei reprezentand majorari-penalitati pentru plata in avans peste avansul legal de 30%.... suma totala solicitata de noi pentru ambele situatii conform fisei de calcul este de 7840,4 lei
”
Raportat la dispozitiile art.84 c.pr.civ., conform carora “
cererea de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita
” si cele ale art.119 c.pr.civila, Curtea considera ca fara indoiala
pretentiile paratei, aflate in legatura cu cele ale reclamantei, se circumscriu unei adevarate cereri reconventionale.
Curtea considera ca
este lipsit de relevanta faptul ca acestea nu au fost formulate distinct si intitulate expressis verbis “cerere reconventionala”, caracterul sau rezultand fara echivoc din natura si obiectul solicitarilor paratei
.
Eventual si in baza rolului activ, pentru inlaturarea oricarui dubiu privind acest aspect, potrivit dispozitiilor art.129 al.4 si 5 c.pr.civila, prima instanta trebuia sa puna in vedere paratei sa precizeze expres caracterul solicitarii sale, lucru pe care nu l-a facut.
Asadar, Curtea considera ca in mod gresit prima instanta a solutionat actiunea reclamantei fara sa se pronunte in vreun fel asupra solicitarilor paratei, care constituie, in opinia Curtii, o veritabila cerere reconventionala, astfel ca nu a solutionat integral cererile cu care a fost investita, respectiv raporturile juridice deduse judecatii.
Curtea apreciaza ca nu sunt relevante sustinerile intimatei-reclamante – privind faptul ca cererea reconventionala nu a fost motivata in fapt si in drept si nici timbrata -, intrucat aceste imprejurari, chiar daca ar fi fost reale, nu scuteau prima instanta de examinarea si pronuntarea asupra lor. Practic, valorificarea acestor aspecte impunea, implicit, o examinare a cererii reconventionale (prin prisma lor), examinare care insa nu a fost facuta de catre instanta de fond.
Pentru aceste considerente, avand in vedere faptul ca prima instanta nu a cercetat fondul cererii reconventionale, precum si imperativul asigurarii a doua grade de jurisdictie pentru aceasta si pentru a se realiza o judecata unitara a sa si a cererii principale, fata de legatura existenta intre acestea, Curtea a admis recursul, a casat sentinta recurata si a trimis cauza, spre rejudecarea integrala a fondului, la aceeasi instanta de fond.
(Judecator Ionel Stanescu)