Celeritatea procedurii. Cerere de suspendare. Inadmisibilitate
Una din trasaturile specifice ale procedurii insolventei este celeritatea (art. 5 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicata). Totodata, deschiderea procedurii suspenda automat toate procedurile in curs pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau contra bunurilor acestuia. In consecinta, este inadmisibila cererea pentru suspendarea procedurii insolventei in aSteptarea solutionarii altor procese privind averea debitorului.
(Curtea de Apel Cluj – Decizia nr. 3974 din 27 aprilie 2004)
Prin Sentinta civila nr. 1784 din 10 octombrie 2003, pronuntata de judecatorul-sindic in Dosarul nr. 3753/2003 al Tribunalului Bistrita-Nasaud, s-a respins ca inadmisibila cererea de ordonanta preSedintiala formulata de C.I.A. in procedura falimentului debitoarei SC “R.” SRL Nasaud, al carei administrator Si asociat unic este autorul cererii. Prin cererea de ordonanta preSedintiala s-a solicitat sa se dispuna sechestru judiciar asigurator asupra imobilelor mentionate in cerere Si asupra unor bunuri mobile, cu motivarea ca aceste bunuri sunt proprietatea personal a a autorului cererii Si se afla in iminent pericol de distrugere Si instrainare, unele fiind deja vandute de lichidatorul judiciar al debitoarei in faliment SC “R.” SRL Nasaud, al carei administrator statutar Si unic asociat este reclamantul.
Judecatorul-sindic a retinut ca este competent sa solutioneze cererea conform art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicata, Si ca cererea de ordonanta preSedintiala este nefondata pentru ca in mod greSit autorul cererii se prevaleaza de calitatea de proprietar al acestor bunuri.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termenul legal C.I.A., sustinand ca instituirea sechestrului judiciar este necesara deoarece imobilele sunt proprietatea sa Si exista pe rol alte procese in legatura cu dreptul de proprietate asupra acestor bunuri imobile Si mobile, iar procesul de faliment trebuie sa fie suspendat pana cand se solutioneaza acele procese, precum Si procesele penale.
Examinand recursul, curtea de apel constata ca este nefondat.
Procedura reglementata de Legea nr. 64/1995, republicata, constituie o procedura speciala in raport cu procedura de drept comun reglementata de Codul de procedura civila, dupa cum rezulta din dispozitiile art. 147 din aceasta lege. O trasatura specifica a acestei legi este celeritatea, mentionata explicit in alin. (2) al art. 5. Pe de alta parte, din dispozitiile art. 42 (fost 35) al aceleiaSi legi rezulta ca de la data deschiderii procedurii se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau a bunurilor sale. Cererea recurentului vizeaza exact opusul acestei norme legale, suspendarea procedurii insolventei in aSteptarea solutionarii altor procese, privind averea debitorului.
Este de asemenea nejustificata pretentia recurentului de a fi recunoscut ca proprietar al bunurilor mobile Si imobile din patrimoniul societatii, intrucat, conform art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicata, asociatul nu are drepturi de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul societatii, nici asupra acelor bunuri pe care le-a adus ca aport la constituirea capitalului social. De altfel, unicul extras funciar depus la dosarul curtii de apel atesta calitatea de proprietar pe care o are societatea comerciala, Si nu asociatul unic.
In consecinta, recursul este nefondat Si a fost respins in baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila.
