Vatamare corporala, Culpa comuna, stabilirea proportiei culpei si consecintele asupra solutionarii penal si civil

Drept penal. Infractiuni contra vietii, integritatii corporale sau a sanatatii. Lovirea si

vatamarea integritati corporale sau a sanatatii. Raspunderea civila. Raspunderea

delictuala. Raspunderea pentru fapta proprie. Repararea prejudiciului in cazul

raspunderii delictuale. Obiectul reparatiei. Vinovatia comuna. Pluralitatea de cauze.

Art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal din 1969; Art. 1349, art. 1357, art.1371 si art. 1381 Cod civil. Legea nr. 136/1995.

Vatamare corporala din culpa. Culpa comuna - stabilirea proportiei culpei are consecinte atat asupra solutionarii laturii penale a cauzei, cat si a laturii civile.

Daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, masura in care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii.

Principiul disponibilitatii este un principiu fundamental caracteristic procesului civil, in cauza dedusa judecatii, actiunii civile, exercitate in cadrul procesului penal si consta si in dreptul partii civile cu capacitate de exercitiu de a se constitui sau nu parte civila in procesul penal si de a fixa limitele si obiectul actiunii civile.

Instanta nu poate depasi limitele actiunii fixate de partea civila, in speta noastra, in sensul de a-i acorda mai mult decat a cerut (plus si extrapetita).

Curtea de Apel Bacau - Sectia penala, pentru cauze cu minori si de familie

Decizia penala nr. 1281 din 23 noiembrie 2016

Prin sentinta penala nr. 229 din data de 06.04.2016, pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedura penala, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimisa in judecata inculpata L.E.,
din
infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal de la 1969,
in
infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 196 alin. 2 si 3 Cod penal si in baza art. 396 alin. 10, art. 396 alin. 1, 4 si 10 Cod procedura penala, raportat la art.83 Cod penal, s-a stabilit in sarcina inculpatei
L. E.
, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 196 alin. 2 si 3 Cod penal,
pedeapsa principala de 4 (patru) luni inchisoare.

In temeiul art.83 alin.1 si 3 Cod penal, s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei inchisorii pe un termen de supraveghere, stabilit in conditiile art. 82 Cod penal, de 2 (doi) ani, calculat de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.

In baza art.85 alin.1 Cod penal, s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere sa respecte urmatoarele
masuri de supraveghere
:

1. sa se prezinte la Serviciul de Probatiune Neamt, la datele fixate de acesta;
2. sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
3. sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
4. sa comunice schimbarea locului de munca;
5. sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

In temeiul art.86 alin.1 Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. (1) lit. c) - e) sa fie comunicate Serviciului de Probatiune Neamt.

In baza art. 404 alin. 3 Cod procedura penala, s-a atras atentia inculpatei asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere si ale savarsirii de noi infractiuni in cursul termenului de supraveghere.

S-a constatat ca persoana vatamata
P. G.
s-a constituit parte civila in procesul penal

si i
n temeiul art. 19 si art. 25 Cod procedura penala, raportat la art. 1381, 1385, 1387, 1391 si 1392 Cod civil si art. 49-55 din Legea nr. 136/1995, a fost
admisa in parte actiunea civila
formulata de partea civila
P. G. si a fost
obligata partea responsabila civilmente - societatea de asigurare, la plata catre acesta a sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune materiale si a sumei de

1. lei, cu titlu de daune morale, cu reactualizarea sumelor in functie de rata inflatiei, incepand cu data producerii accidentului, din 27.03.2013 si pana la data platii efective si a fost r
   espinsa ca neintemeiata cererea partii civile
   de obligare a asiguratorului la plata de despagubiri pentru nerealizarea castigului din munca si cele generate de sporirea nevoilor de viata in cuantum de 1000 de lei lunar.

In baza art. 19 si art. 25 alin. 1 Cod procedura penala, raportat la art. 1381, 1382 si 1385 Cod civil, a fost
admisa actiunea civila
formulata de partea civila S.A.J. Neamt, cu sediul in Piatra Neamt, str. Dimitrie Leonida, nr. 151, judetul Neamt si a fost obligata inculpata sa plateasca partii civile mentionate suma de 452,90 de lei, reprezentand contravaloarea transportului efectuat cu persoana vatamata
P. G.
, suma care va fi actualizata la data executarii.

In temeiul art. 19 si art. 25 alin. 1 Cod procedura penala, raportat la art. 1381, 1382, 1385 Cod civil, a fost
admisa actiunea civila
formulata de partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Neamt si a fost obligata inculpata sa plateasca partii civile mentionate suma de 402,67 de lei, reprezentand cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei Purcariu Gheorghe, suma ce va fi actualizata la data executarii.

In baza art. 274 alin.1 Cod procedura penala, a fost obligata inculpata la plata sumei de

1. lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin rechizitorul din 6.01.2015, in dosarul nr. 1587/P/2013, s-a dispus de Parchetul de pe langa Judecatoria Piatra Neamt trimiterea in judecata in stare de libertate a
inculpatei L.E.
, pentru savarsirea infractiunii de
vatamare corporala din culpa,
prevazuta de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal de la 1969.

In fapt, s-a retinut ca, la data de 27.03.2013, in jurul orei 19:30-20:00, in timp ce inculpata L.E. conducea autoturismul marca „Opel Zafira”, cu numarul de inmatriculare NT- ,..-...,pe DJ 156 A, cu o viteza ce depasea limita legala pe sectorul respectiv de drum, dupa ce a patruns partial pe contrasens pentru a ocoli un pieton ce se deplasa in afara partii carosabile, la revenirea pe banda sa de circulatie, a fost surprinsa de angajarea in traversarea drumului public, ce nu era prevazut cu marcaje sau indicatoare „trecere pentru pietoni” de la stanga la dreapta in directia de deplasare, a persoanei vatamate P.G., pe care a accidentat-o, in urma evenimentului aceasta suferind leziuni ce au necesitat un numar de 210-220 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.

In cursul urmaririi penale s-au administrat urmatoarele probe: proces-verbal de cercetare la fata locului si planse foto - f.9-24; raport de expertiza tehnica - f. 30-33; inscrisuri medicale f.42-45; declaratii persoana vatamata P.G. - fl.47,55; raport de expertiza medico- legala si supliment la raportul de expertiza - fl.51,54; fisa UPU - fl.57-59; declaratie martor L.V. - fl.63,64; declaratii inculpata L. E. - fl.67,68 70,71,78.

La primul termen de judecata in sedinta publica, in conformitate cu prevederile art. 374 alin. 2 Cod procedura penala, inculpatei i-au fost aduse la cunostinta, invinuirea ce i se aduce, precum si drepturile prevazute de art. 83 Cod procedura penala si obligatiile prevazute de art. 108 alin. 1 si 2 Cod procedura penala.

Totodata, inculpata a sustinut ca doreste sa se prevaleze de dispozitiile art. 375 Cod procedura penala, in acest sens declarand ca intelege ca prezenta cauza sa fie judecata exclusiv pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala si a situatiei de fapt retinute in fata instantei, in acest caz urmand sa beneficieze de reducerea cu o treime in cazul pedepsei inchisorii, iar in cazul pedepsei amenzii cu o patrime in conformitate cu art. 396 Cod procedura penala.

Cu privire la aplicarea procedurii simplificate in cazul recunoasterii vinovatiei prevazute de art. 375 Cod procedura penala, instanta constata urmatoarele:

Procedura simplificata ofera posibilitatea inculpatului ca, inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, in cauza sa incheie o tranzactie cu statul avand ca si continut renuntarea acestuia la dreptul de a solicita si a obtine audierea martorilor acuzarii si/sau de a propune si audia martori in aparare, cumulativ cu recunoasterea integrala a acuzatiei ce i se aduce, in schimbul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsa in cazul pedepsei inchisorii si cu o patrime in cazul pedepsei amenzii, in cazul in care va fi gasit vinovat de savarsirea infractiunii care i se imputa.

In concret, in urma deliberarii in baza probelor administrate in faza de urmarire penala si a audierii inculpatului in faza de judecata, instanta a stabilit dincolo de orice dubiu identitatea faptuitorului, situatia de fapt si incadrarea juridica a acesteia.

Asa cum s-a stabilit in urma procedurii de camera preliminara, prin incheierea din data de 23.02.2015, instanta a apreciat ca toate actele si masurile dispuse de catre organele de urmarire penala au fost indeplinite cu respectarea conditiilor prevazute de lege pentru efectuarea valabila a acestora, inclusiv probatoriile, care au fost administrate legal si cu respectarea drepturilor legale ale inculpatului, aceste aspecte nefiind contestate nici de inculpat. In consecinta, instanta apreciaza ca sunt indeplinite conditiile formale prevazute de art. 374 al. 4 si 375 Cod procedura penala.

Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

La data de 27.03.2013, in jurul orei 19:30-20:00, inculpata L.E. se deplasa pe DJ 156 A, in directia Borlesti-Roznov, cu autoturismul marca „Opel Zafira”, cu nr. de inmatriculare cu faza de intalnire a farurilor, pe timp de noapte, fiind singura in autoturism.

La un moment dat, pentru a ocoli un pieton ce se deplasa in afara partii carosabile in aceeasi directie de mers, conducatoarea auto a efectuat manevra de schimbare a directiei de mers, prin viraj spre stanga, patrunzand partial pe banda din sens opus. La revenirea pe banda sa de circulatie, inculpata a fost surprinsa de angajarea in traversarea drumului public de la stanga la dreapta in directia de deplasare, a persoanei vatamate P.G., care, aflata sub influenta bauturilor alcoolice, fara sa se asigure din ambele directii, a continuat deplasarea in mers normal, desi a observat autoturismul ce se apropia.

Martorul L. V., care se afla in curtea locuintei sale, a observat-o pe persoana vatamata in momentele imediat anterioare angajarii acesteia in traversarea drumului public. Potrivit martorului, numitul P.G. se afla sub influenta vizibila a bauturilor alcoolice, intrucat se clatina, acesta fiind probabil si motivul pentru care a cazut in fata barului. Dupa ce s-a ridicat, persoana vatamata a inceput sa traverseze drumul public.

Din cauza distantei reduse de la care a observat pietonul si a vitezei de deplasare a autoturismului, inculpata nu a dispus de timpul necesar de efectuare a manevrelor de evitare prin franare sau schimbare a directiei de mers si a acrosat pietonul cu partea dreapta fata a autoturismului. Persoana vatamata a fost preluata pe capota si transportata cca. 30 m, dupa care a fost proiectata pe carosabil.

Impactul a avut loc in zona marcajului de delimitare a sensurilor de mers, iar din cauza socului, inculpata L.E. nu a efectuat manevra de franare energica a autoturismului, acesta ruland liber pana aproape de locul opririi.

In urma accidentului, potrivit raportului de expertiza medico legala si a suplimentului nr. 405/21.08.2013, persoana vatamata P.G. a prezentat un politraumatism: traumatism cranian (plaga contuza occipitala), traumatism toracic (fractura a trei coaste), traumatism al membrelor inferioare (fracturi deschise tibie si peroneu drept, fractura deschisa tibie stanga cu defect de parti moi), leziuni ce au necesitat multiple interventii chirurgicale si au necesitat in totalitate 210-220 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, datorate atat gravitatii initiale a leziunilor cat si evolutiei trenante, grevate de complicatii septice si intarzierea consolidarii.

Potrivit raportului de expertiza tehnica intocmit in cauza, in conditiile concrete producerii accidentului, respectiv pe timp de noapte, autoturismul avand in momentele premergatoare accidentului viteza de 72 km/h, conducatoarea auto fiind stanjenita de farurile unui autoturism ce se deplasa din sens opus (potrivit propriei declaratii), precum si prin modul in care persoana vatamata P.G. s-a angajat in traversarea drumului public, fara sa se asigure, printr-un loc unde nu existau indicatoare sau marcaje
trecere pentru pietoni,

accidentul nu putea fi evitat de catre inculpata prin manevra de franare intrucat timpul de care a dispus pentru luarea masurilor de evitare a accidentului a fost mai mic decat cel care ii era necesar pentru oprirea autoturismului.

Accidentul putea fi evitat prin manevra de franare daca valoarea vitezei de circulatie se afla in plaja de valori pana la 72,7 km/h si conducatoarea auto observa pietonul in traversarea drumului public cand se afla la o distanta de minim 54 m de la locul impactului. Prin locul respectiv, autovehiculele puteau sa circule cu viteza de 50 km/h.

De asemenea, potrivit raportului de expertiza, accidentul nu putea fi evitat prin manevra de schimbare a directiei de mers.

Accidentul putea fi evitat de catre victima P.G., daca nu se angaja in traversarea drumului public de la stanga la dreapta in directia de mers Borlesti-Roznov, fara sa se asigure din ambele directii, printr-un loc unde nu existau indicatoare sau marcaje trecere pentru pietoni.

In aceste conditii, inculpata, circuland prin localitate cu o viteza de aproximativ 72 km/h, in timp ce din sens opus circula un alt autovehicul, la o distanta mai mica de 200 de m, pe timp de noapte, a incalcat prevederile art.49 pct.1 din OUG 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si art.114 pct.2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Victima P.G., prin modul in care s-a angajat in traversarea drumului public, fara sa se asigure din ambele directii si printr-un loc unde nu existau indicatoare sau marcaje „trecere pentru pietoni” a incalcat prevederile art. 72 pct.3 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si art. 167 lit. d din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Avand in vedere conduita persoanei vatamate, care s-a angajat in traversarea drumului public, pe timp de noapte, fara sa se asigure, printr-un loc unde nu existau indicatoare sau marcaje
trecere pentru pietoni,

aflata sub influenta bauturilor alcoolice, se constata ca a avut o culpa majora in producerea accidentului, aspect care se impune a fi avut in vedere atat la individualizarea pedepsei cat si la solutionarea laturii civile.

Instanta de fond a apreciat ca,
in drept
, fapta inculpatei L.E., care la data de 27.03.2013, in jurul orei 19:30-20:00, in timp ce conducea autoturismul marca „Opel Zafira”, cu nr. de inmatriculare pe DJ156 A, cu o viteza ce depasea limita legala

pe sectorul respectiv de drum, dupa ce a patruns partial pe contrasens pentru a ocoli un pieton ce se deplasa in afara partii carosabile, la revenirea pe banda sa de circulatie, a fost surprinsa de angajarea in traversarea drumului public, ce nu era prevazut cu marcaje sau indicatoare „trecere pentru pietoni” de la stanga la dreapta in directia de deplasare, a persoanei vatamate P.G., pe care a accidentat-o, in urma evenimentului aceasta suferind leziuni ce au necesitat un numar de 210-220 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, intruneste elementele constitutive al infractiunii de
vatamare corporala din culpa,

prevazuta de art. 196 alin. (2) si (3) Cod penal.

Avand in vedere intrarea in vigoare a Noului Cod penal pe parcursul solutionarii prezentei cauze, devin incidente
prevederile art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile
, care instituie regula potrivit careia in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila.

De asemenea, instanta a tinut seama de
Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curtii Constitutionale

(publicata in Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014), referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Noul Cod penal, prin care s-a stabilit, cu caracter general obligatoriu pentru viitor, ca aceste dispozitii sunt constitutionale doar in masura in care
nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.

Aceeasi infractiune era
prevazuta in vechea reglementare de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal de la 1969.

Apreciind asupra legii penale mai favorabile, instanta a constatat ca, potrivit noii reglementari, raportat la modul de individualizare a pedepsei, exista posibilitatea stabilirii unei pedepse, cu amanarea aplicarii acesteia, astfel, inculpatul in cauza nesuferind o condamnare.

Potrivit vechii reglementari, nu exista o solutie echivalenta amanarii aplicarii pedepsei, orice solutie, in cazul recunoasterii vinovatiei si constatarii vinovatiei inculpatului implicand condamnarea acestuia.

Pentru aceste motive, instanta a constatat ca noua reglementare este mai favorabila inculpatei.

Urmarea imediata

a acestei fapte este reprezentata de vatamarea corporala a victimei, infractiunea de
vatamare corporala din culpa
fiind una de rezultat.

Analizand situatia personala a inculpatei L.E., instanta a constatat ca aceasta este nascuta la data de 11.08.1981 in Piatra Neamt, este casatorita, are doi copii minori in intretinere, studii medii si nu este cunoscuta cu antecedente penale.

In baza textelor legale enuntate mai sus si a dispozitiilor art. 396 alin. 2 Cod procedura penala, instanta urmeaza sa aplice inculpatei o pedeapsa la individualizarea careia se vor avea in vedere dispozitiile art. 74 Cod penal.

Prima instanta a motivat ca la individualizarea judiciara a pedepsei a avut in vedere criteriile generale prevazute de art. 74 Cod penal si anume: imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii, motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit, natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal, nivelul de educatie, varsta starea de sanatate, situatia familiala si sociala a inculpatului.

La stabilirea pedepsei s-au avut in vedere toate elementele ce caracterizeaza persoana inculpatei, inclusiv conduita sincera a acesteia. Pedeapsa trebuie sa fie de natura a asigura reeducarea inculpatilor si sa previna savarsirea de noi infractiuni. Cunoasterea caracteristicilor unui infractor prezinta o importanta deosebita pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia si pentru stabilirea unei pedepse eficiente.

Modul de comportate in societate, caracterizat prin disciplina in munca si o viata conforma cu regulile de convietuire sociala, poate determina concluzia ca inculpata nu a comis infractiunea datorita inclinatiei sale pentru comiterea de fapte antisociale, ci datorita unui complex de imprejurari care au contribuit ca inculpata sa se abata de la conduita sa obisnuita.

Inculpata a avut o atitudine cooperanta pe parcursul procesului penal, recunoscand si regretand savarsirea faptei.

In ceea ce priveste necesitatea aplicarii pedepsei, instanta a constatat ca sunt indeplinite conditiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilita nefiind mai mare de 2 (doi) ani inchisoare; inculpata nu a mai fost condamnata anterior la pedeapsa inchisorii; acesta si-a manifestat acordul de a presta o munca in folosul comunitatii iar in raport de persoana inculpatului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta a apreciat ca aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioada determinata.

De asemenea, se constata faptul ca maximul special prevazut de lege pentru infractiunile savarsite de inculpata este de 3 (trei) ani inchisoare, valoare inferioara celei prevazute de art. 83 alin. 2 Cod penal, iar inculpata nu s-a sustras de la urmarire penala ori de la judecata si nu a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere a autorului sau a participantilor.

Fata de aceste considerente, in baza art.83 alin.1 si 3 Cod penal, instanta a amanat aplicarea pedepsei inchisorii pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, calculat de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, termen stabilit in conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal.

Pentru aceste motive, in temeiul art.386 alin. 1 Cod procedura penala, cu aplicarea art. 5 Cod penal, instanta a schimbat incadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimisa in judecata inculpata L.E. din infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art.184 alin.2 si 4 Cod penal de la 1969, in infractiunea de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 196 alin. (
2
) si (3) Cod penal.

In temeiul art. 196 alin. (2) si (3) Cod penal in vigoare, cu aplicarea art. 396 alin. 10, art. 396 alin. (1), (4) Cod procedura penala, raportat la art. 83 Cod penal, a stabilit in sarcina inculpatei
L.G.,
pedeapsa de 4 (patru) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. art. 196 alin. (2) si (3) Cod penal.

In temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:

1. sa se prezinte la Serviciul de Probatiune Neamt, la datele fixate de acesta;
2. sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
3. sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
4. sa comunice schimbarea locului de munca;
5. sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

In temeiul art. 86 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevazute in art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunica Serviciului de Probatiune Neamt.

In temeiul art. 404 alin. (3) Cod procedura penala, va atrage atentia inculpatei asupra consecintelor nerespectarii masurilor de supraveghere si ale savarsirii de noi infractiuni in cursul termenului de supraveghere.

Pe latura civila:

Instanta a constatat ca persoana vatamata P.G. s-a constitut parte civila cu suma de

1. de lei, reprezentand daune materiale (contravaloarea cheltuielilor de transport, tratamente medicale, medicamente, cheltuielile de intretinere pe perioada internarii) si cu suma de 300.000 de lei - reprezentand daune morale. Persoana vatamata a solicitat si despagubiri pentru nerealizarea castigului din munca si cele generate de sporirea nevoilor de viata in cuantum de 1.000 de lei lunar.

De asemenea, Serviciul de Ambulanta Judetean Neamt s-a constituit parte civila cu suma de 452,90 de lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor de transport si asistenta medicala acordata victimei (fl. 34), iar Spitalul Judetean de Urgenta Neamt s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 402,67 de lei, reprezentand cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei P.G. In dovedirea pretentiilor civile, partea civila a depus la dosar o copie dupa decontul de cheltuieli emis pe numele persoanei vatamate (fl. 36).

Procedand la analizarea pretentiilor civile formulate de
persoana vatamata P.G. impotriva inculpatului, instanta constata ca acestea se concretizeaza in solicitarea repararii integrale atat a prejudiciului
material
, cat si a prejudiciului
moral

subsecvent comiterii faptei antisociale care intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa.

Acoperirea prejudiciului material
vizeaza, din perspectiva partii vatamate, restituirea sumelor pe care aceasta le-a cheltuit in vederea restabilirii starii optime de sanatate,
cheltuieli dovedite in parte

prin inscrisurile administrate in cauza si prin declaratiile martorilor.

Inscrisurile reprezentand copii ale biletului de iesire din spital, ale certificatului medico-legal, ale chitantelor/bonurilor fiscale in care sunt consemnate sumele efectiv achitate, raportul de noua expertiza medico-legala si ale celorlalte acte medicale, dovedesc faptul ca, in urma accidentului rutier, partea vatamata a suferit leziuni traumatice corporale, din cauza carora a necesitat un numar total de 300 - 320 zile de ingrijiri medicale.

Potrivit raportului de noua expertiza medico-legala, rezulta ca persoana vatamata P.G. a suferit in luna martie 2013 un politraumatism obiectivat prin: traumatism cranian (plaga contuza occipitala), traumatism toracic (fractura a 3 coaste), traumatism al membrelor inferioare (fractura deschisa tibie si peroneu drept, fractura deschisa tibie stanga cu defect parti moi, pentru care s-a intervenit chirurgical). In evolutie au aparut complicatii: pseudartroza supurata gamba stanga si osteita cronica fistulizata. Leziunile de violenta constatate s-au putut produce in cadrul unui accident rutier, victima fiind pieton si pot data din 27.03.2013. Leziunile au necesitat 300-320 zile ingrijiri medicale pentru vindecare, timp ce include spitalizarea, interventiile chirurgicale si perioada de recuperare. La data examinarii actuale susnumitul prezinta: veche fractura bimaleolara dreapta, operata si pseudartroza 1/3 inferioara gamba stanga infectata cu orificiu fistulos pe fata antero-interna gamba stanga pentru care se recomanda interventie chirurgicala si kinetoterapie.

S-a mai constatat ca pseudartroza supurata si ostcita cronica fistulizata sunt complicatii ale fracturilor deschise rezultate in urma evenimentului rutier din data de 27.03.2013. Aprecieri definitive asupra eventualelor sechele de natura infirmizanta si /sau invalidanta vor putea fi facute dupa epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice.

De asemenea, martorul audiat in cauza
B.I.
a confirmat faptul ca, o perioada de timp dupa accident, partea vatamata a fost in imposibilitate de a-si desfasura activitatile curente, a fost afectat din punct de vedere psihic si a cheltuit mai multe sume de bani in vederea transportului la unitatile spitalicesti, pentru ingrijiri.

Nu exista la dosar niciun document medical care sa ateste ca partii vatamate i-ar fi fost diminuata capacitatea de munca din cauza accidentului
, drept urmare, nu este suficient ca un martor sa declare ca partii vatamate i-a fost afectata capacitatea de munca, in lipsa oricaror alte probe care sa se coroboreze cu aceasta.

S-a avut in vedere si gradul de culpa al persoanei vatamate la producerea accidentului,
in speta faptul ca victima P.G., prin modul in care s-a angajat in traversarea drumului public, fara sa se asigure din ambele directii si printr-un loc unde nu existau indicatoare sau marcaje „trecere pentru pietoni” a incalcat prevederile art. 72 pct.3 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si art. 167 lit. d din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Avand in vedere conduita persoanei vatamate care s-a angajat in traversarea drumului public, pe timp de noapte, fara sa se asigure, printr-un loc unde nu existau indicatoare sau marcaje
trecere pentru pietoni,

aflata sub influenta bauturilor alcoolice, se constata ca a avut o culpa majora in producerea accidentului, aspect ce se impune a fi avut in vedere la solutionarea laturii civile.

Analizand cuprinsul dosarului, instanta a retinut ca persoana vatamata a avut o contributie majora la provocarea accidentului, care ar fi putut fi evitat in cazul in care dispozitiile legale incalcate ar fi fost respectate de persoana vatamata P.G.

Astfel, s-a apreciatca daunele materiale solicitate de persoana vatamata au fost doar partial justificate si pe cale de consecinta, asiguratorul urmeaza a fi obligat sa ii plateasca partii civile suma de 5.000 lei, cu titlu de daune materiale.

In ceea ce priveste prejudiciul moral
, acesta reprezinta consecintele negative, rezultatele daunatoare ale lezarii valorilor cu continut neeconomic ce reprezinta tot atatea atribute ale personalitatii umane, definind-o. In cazul de fata este vorba de un prejudiciul moral constand in suferinta psihica ce a fost cauzata persoanei vatamate de fapta inculpatului.

Repararea integrala a prejudiciului
reprezinta principiul de baza al raspunderii civile delictuale, consacrat de dispozitiile art. 1057 Cod civil, in termeni precisi si cuprinzatori, ce evoca neindoielnic ideea repararii daunei in totalitatea sa, fara nicio restrangere sau limitare in raport de natura intrinseca a acestuia. De asemenea, potrivit art. 19 alin.1 Cod procedura penala, actiunea civila poate avea ca obiect si
tragerea la raspundere civila pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile.

Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare,
daunele morale se stabilesc prin apreciere,
ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la
consecintele negative
suferite de cei in cauza, in plan fizic, psihic si afectiv,
importanta valorilor lezate,
masura in care acestea au fost lezate,
intensitatea
cu care au fost percepute consecintele vatamarii.

Este de necontestat ca, prin natura sa nepecuniara, prejudiciul moral nu poate fi exprimat in bani, dar nici nu este oportuna o alta modalitate de reparare a acestei categorii de prejudicii. Asa fiind, fara a face abuz de aplicarea unor reguli arbitrare, instanta considera ca, pentru a se asigura o reparatie bazata pe un raport echitabil intre fapta si prejudiciul suferit pe plan psihic, nu se impune a se analiza sarcina probei in mod rigid.

Toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs, astfel incat sa nu se ajunga la o imbogatire fara justa cauza a celui care pretinde daunele morale.

Instanta a motivat ca avut in vedere si Recomandarile Consiliului Europei (Londra, 1969), care subliniaza ca principiul reparatiei daunelor morale trebuie recunoscut ca fiind aplicabil in cazul leziunilor corporale, despagubirea avand rolul de a acorda o compensare victimei; pe langa daunele materiale suferite de partea vatamata, au existat si prejudicii morale care decurg din internarea in spital, din traumele fizice suferite, sechelele posttraumatice, toate afectand negativ posibilitatea partii vatamate de a participa la viata sociala si de familie, comparativ cu situatia anterioara vatamarii produse prin fapta ilicita a inculpatului.

In aceste conditii, in speta, s-au avut in vedere
suferintele fizice intense

provocate persoanei vatamate de leziunile produse in urma accidentului rutier provocat de inculpat, leziuni grave,
vindecabile in 300 - 320 zile de ingrijiri medicale
,
si faptul ca aceasta a fost
lipsita, pentru o perioada indelungata de posibilitatea de a-si desfasura activitatile zilnice potrivit vointei sale
,

dar si contributia personala a victimei la producerea accidentului.

Instanta a aratat ca mai tinut cont de varsta si nivelul pregatirii profesionale a persoanei vatamate, de faptul ca aceasta a resimtit puternic consecintele negative ale accidentului rutier, de culpa inculpatei in producerea accidentului, dar si de aspectul ca acest eveniment nu i-a produs partii civile leziuni cu caracter permanent, de natura a-i afecta pe termen lung starea de sanatate sau capacitatea de munca.

Drept urmare, instanta a apreciat ca este echitabil a se acorda persoanei vatamate
P. G.
o indemnizatie pentru reparatia prejudiciului nepatrimonial, in suma de 20.000 lei, actiunea sa civila urmand a fi admisa doar in parte, evitand astfel o imbogatire fara justa cauza.

Instanta a respins ca neintemeiata cererea partii civile
de obligare a asiguratorului la plata de despagubiri pentru nerealizarea castigului din munca si cele generate de sporirea nevoilor de viata in cuantum de 1000 de lei lunar, in conditiile in care nu s-a dovedit o contributie majora la producerea accidentului din partea inculpatei si nici faptul ca sporirea nevoilor de viata in ce priveste pe victima au fost cauzate in mod preponderent de inculpata.

In ceea ce priveste partile civile Spitalul Judetean de Urgenta Neamt si SAJ Neamt, instanta a constatat ca
, potrivit dispozitiilor art.49 alin.1 din Legea nr.136/1995, modificata: „
asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, in baza legii, fata de persoanele pagubite prin accidente de autovehicule ”,

iar la art.50 alin. l din aceeasi lege se prevede ca „despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata, persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea sau distrugerea de bunuri”. Astfel, unitatea spitaliceasca nu se incadreaza in categoria persoanelor mentionate in aceste dispozitii, nefiind o persoana pagubita prin vatamare corporala sau deces ori prin avarierea sau distrugerea de bunuri.

Pe de alta parte art. 313 alin. l din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, prevede urmatoarele: „persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentand cheltuielile efective vor fi recuperate de catre furnizorii de servicii medicale”.

Pentru aceste motive, instanta a constatat faptul ca asiguratorul de raspundere civila obligatorie nu face parte din categoria vizata de dispozitiile art. 313.

Prin contractul de asigurare de raspundere civila auto, asiguratorul preia riscurile accidentelor de autovehicule, constand in prejudicii directe cauzate tertilor prin fapta asiguratului. Prin „prejudiciu asigurat” se inteleg toate consecintele vatamatoare produse asupra victimelor accidentate.

Cheltuielile de spitalizare nu reprezinta, insa, un prejudiciu direct cauzat prin accidentul de circulatie, intre fapta inculpatului si acest prejudiciu neexistand o relatie cauzala directa. Prejudiciile unitatilor spitalicesti, pentru care s-au constituit parti civile in cauza, sunt consecinta acordarii asistentei si ingrijirii medicale catre persoana vatamata, in baza contractului de asigurare incheiat de acesta si nu urmarea directa a accidentului rutier. Unitatea spitaliceasca este un furnizor de servicii medicale care, potrivit legii, are dreptul de a-si recupera cheltuielile de spitalizare de la persoana responsabila de producerea accidentului, respectiv de la inculpata.

Pentru aceste motive,
in temeiul art. 19 si art. 25 alin. 1 Cod procedura penala, raportat la art. 1381, 1382, 1385 Cod civil, instanta a
admis actiunea civila
formulata de partea civila S.A.J. Nemat, cu sediul in Piatra Neamt, str. Dimitrie Leonida, nr. 151, judetul Neamt si a obligat-o pe inculpata sa plateasca partii civile mentionate suma de 452,90 de lei, reprezentand contravaloarea transportului efectuat cu persoana vatamata
P. G.
, suma care va fi actualizata la data executarii, iar in temeiul art. 19 si art. 25 alin. 1 Cod procedura penala, raportat la art. 1381, 1382, 1385 Cod civil, va
admite actiunea civila
formulata de partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Neamt si a fost obligata inculpata sa plateasca partii civile mentionate suma de 402,67 de lei, reprezentand cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata victimei P.G., suma care va fi actualizata la data executarii.

In baza art. 274 alin. (1) si (3) Cod procedura penala, a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

impotriva acestei hotarari au declarat apel: Parchetul de pe langa Judecatoria Piatra Neamt, partea civila P. G. si partea responsabila civilmente.

Prin decizia penala nr.1281/2016 din data de 23.noiembrie.2016, Curtea de Apel Bacau, i
n

temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, au fost
admise apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Piatra Neamt, de apelantul-parte civila P.G. si de apelanta-parte responsabila civilmente S.A.R. A., prin lichidator judiciar ...
, numai in ceea ce priveste cuantumul pedepsei principale stabilite in sarcina inculpatei, solutionarea laturii civile, dar doar privindu-le pe partile civile Serviciul de Ambulanta Judetean Neamt si Spitalul Judetean de Urgenta Neamt, cuantumul despagubirilor civile, cu titlul de daune materiale si daune morale, acordate partii civile P.G., solutionarea capatului de cerere privind plata unei prestatii periodice si a dispozitiilor referitoare la reactualizarea sumelor acordate cu titlul de despagubiri civile catre aceasta parte civila.

A fost desfiintata sentinta penala apelata, doar sub aceste aspecte, s-a retinut cauza spre rejudecare si in fond si in consecinta;

A fost majorat cuantumul pedepsei principale stabilite in sarcina inculpatei, de la 4 (patru) luni inchisoare, la 1 (un) an inchisoare.

S-a dispus majorarea cuantumului despagubirilor civile la care a fost obligata partea responsabila civilmente Societatea de Asigurare Reasigurare ASTRA S.A. Bucuresti, prin lichidator judiciar KPMG RESTRCTURING SPRL Bucuresti, catre partea civila P.G., cu titlul de daune materiale, de la suma de 5.000 lei, la suma de 15.000 lei, precum si a celor cu titlul de daune morale, de la suma de 20.000 lei, la suma de 100.000 lei.

A fost obligata partea responsabila civilmente sa plateasca partii civile P.G. suma totala de 8.479 lei, echivalentul prestatiei periodice lunare, pentru perioada 27.03.201327.10.2016 si suma de cate 349 lei lunar, incepand cu data de 28.10.2016 si pana la incetarea starii de incapacitate.

Au fost inlaturate din sentinta penala apelata dispozitiile referitoare la reactualizarea, in functie de rata inflatiei, a sumelor acordate cu titlul de despagubiri civile, catre partea civila P.G.

A fost obligata partea responsabila civilmente sa plateasca partii civile Serviciul de Ambulanta Judetean Neamt suma de 339,75 lei, cu titlul de despagubiri civile, reprezentand cheltuieli de transport.

A fost obligata partea responsabila civilmente sa plateasca partii civile Serviciul de Spitalul Judetean de Urgenta Neamt suma de 302 lei, cu titlul de despagubiri civile, reprezentand cheltuieli de spitalizare, reactualizata incepand cu data de 28.03.2014, pana la plata efectiva a debitului.

Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.

In baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat, in apel, au fost lasate in sarcina statului, iar in temeiul art. 276 Cod procedura penala, a fost obligata partea responsabila civilmente sa plateasca apelantului-parte civila P.G. suma de 800 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare, reprezentand onorariu avocat la instanta de apel.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea de Apel Bacau a retinut urmatoarele:

In cauza, instanta de fond a retinut o gresita situatie de fapt, dar doar sub aspectul gradului de culpa al partilor in producerea accidentului de circulatie, care a avut drept consecinta vatamarea grava a persoanei vatamate P.G. insa cu consecinte directe in ceea ce priveste cuantumul pedepsei stabilite in sarcina inculpatei, dar si a modului de solutionarea a laturii civile a cauzei.

De asemenea, instanta de fond avea obligatia sa stabileasca in concret procentul culpei inculpatei si al persoanei vatamate P.G. in producerea accidentului de circulatiei, iar nu doar sa sustina, ca de altfel si fara temei, ca persoana vatamata „a avut o culpa majora in producerea accidentului.”

Stabilirea in concret a procentului culpei avea consecinte directe atat in ceea ce priveste solutionarea laturii penale a cauzei, precum si a laturii civile, privind-o atat pe partea civila P.G., cat si pe partile civile Serviciul de Ambulanta Judetean Neamt si Spitalul de Urgenta al Judetului Neamt.

Instanta de fond a respectat dispozitiile procedurale referitoare la motivarea hotararii, in sensul ca a descris fapta savarsita de inculpata, cu aratarea timpului si locului unde a fost comisa si incadrarea juridica data acesteia; de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru solutionarea atat a laturii penale a cauzei, cat si a laturii civile si a aratat temeiurilor de drept care justifica solutiile date in cauza.

Instanta de control judiciar isi insuseste doar in parte motivarea hotararii apelate facuta de instanta de fond, desigur cu completarile si corectivele care vor fi facute, in raport si de aspectele de nelegalitate si de netemeinicie, care vor fi prezentate.

Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului rezulta pe deplin vinovatia intimatei- inculpate pentru infractiunea pentru care s-a dispus stabilirea in sarcina inculpatei a pedepsei inchisorii si amanarea aplicarii pedepsei.

De altfel, instanta de fond a retinut ca inculpata a declarat, inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, ca recunoaste savarsirea infractiunii pentru care a fost trimisa in judecata, ca solicita ca judecata sa aiba loc pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoasterii invinuirii, cerere care, in mod corect a fost admisa de instanta de fond.

In ceea ce priveste situatia de fapt,
in urma analizei probelor administrate, Curtea retine urmatoarele:

Persoana vatamata P.G. este locuitor al satului Ruseni, comuna Borlesti judetul

Neamt.

La data de 27.03.2013, in jurul orei 19:30-20:00, inculpata L.E. se deplasa pe DJ 156 A, in directia Borlesti-Roznov, la volanul autoturismului marca „Opel Zafira”, cu numarul de inmatriculare cu faza de intalnire a farurilor, fiind singura in autoturism.

La un moment dat, pentru a ocoli un pieton care se deplasa in afara partii carosabile in aceeasi directie de mers, inculpata L.E. a efectuat manevra de schimbare a directiei de mers, prin viraj spre stanga, patrunzand partial pe banda din sens opus.

La revenirea pe banda sa de circulatie, inculpata a fost surprinsa de angajarea in traversarea drumului public, de la stanga la dreapta, in directia de deplasare, a persoanei vatamate P.G., care, fara sa se asigure din ambele directii, a continuat deplasarea.

Impactul dintre autoturismul condus de inculpata si persoana vatamata P.G. a avut loc in zona marcajului de delimitare a sensurilor de mers.

Persoana vatamata a fost preluata pe capota si transportata cca 30 m, dupa care a fost proiectata pe carosabil.

Se impune a se arata ca inculpata L.E. nu a efectuat nici o manevra de evitate a persoanei vatamate, prin schimbarea directiei de mers si nici de franare a autoturismului, acesta dupa impactul foarte puternic cu persoana vatamata ruland liber pana aproape de locul opririi.

Imediat dupa producerea accidentului persoana vatamata P.G. a fost transportata la Spitalul de Urgenta al Judetului Neamt, unde i s-au recoltat probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei si unde i s-au acordat ingrijiri medicale.

De asemenea, la Spitalul de Urgenta al Judetului Neamt a fost condusa si inculpata L.E., unde i s-au recoltat probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.

Instanta de fond a retinut ca persoana vatamata era sub influenta bauturilor alcoolice, aspect care este contrazis de proba stiintifica efectuata la scurt timp de la producerea accidentului de circulatie.

Astfel, din Buletinul de analiza toxicologica. - fl. 60 dosar urmarire penala, rezulta ca persoana vatamata P.G. avea alcoolemia 0 %o.

Instanta de fond si-a fundamentat sustinerea, privind faptul ca persoana vatamata era sub influenta bauturilor alcoolice, pe depozitia martorului L.E.

In primul rand trebuia aratat ca se impune a se da relevanta unei situatii de fapt dovedita cu o proba stiintifica, respectiv Buletinul de analiza toxicologica, iar nu cu depozitia unui martor, care, de altfel, in declaratia data arata ca victima
parea

in stare de ebrietate.

Conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.

Potrivit raportului de expertiza tehnica intocmit in cauza s-a stabilit ca inculpata circula prin localitate cu o viteza de 72 km/h.

Ori, in conformitate cu dispozitiile art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si art.114 pct.2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002:
„limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h.”

Potrivit art.114 alin.2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002: „Pe timpul noptii, la apropierea a doua vehicule care circula din sensuri opuse, conducatorii acestora sunt obligati ca de la o distanta de cel putin 200 m sa foloseasca luminile de intalnire concomitent cu reducerea vitezei. Cand conducatorul de autovehicul se apropie de un autovehicul care circula in fata sa, acesta este obligat sa foloseasca luminile de intalnire de la o distanta de cel putin 100 m.”

In conditiile in care conductorul vehiculului din fata, nu respecta aceste dispozitii legale, conducatorul celuilalt vehicul are obligatia sa reduca viteza si chiar sa-l opreasca in siguranta si fara a sa afecteze circulatia celorlalte vehicule si in nici un caz sa circule cu viteza care sa faca imposibila evitarea unui accident de circulatie.

Inculpata prin insasi declaratia pe care a dat-o inculpata la scurt timp de la producerea accidentului de circulatie, aceasta a recunoscut ca in momentul premergator impactului cu victima a fost stanjenita de farurile unui autoturism care se deplasa din sens opus.

Din lucrarile dosarului rezulta ca inculpata nu a redus viteza, nu a folosit sistemul de franare, autovehiculul oprindu-se dupa impactul cu victima.

Victima P.G., prin modul in care s-a angajat in traversarea drumului public, fara sa se asigure din ambele directii si printr-un loc unde nu existau indicatoare sau marcaje „trecere pentru pietoni”, a incalcat prevederile art. 72 pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si art. 167 lit. d din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

In conformitate cu aceste dispozitii legale: „Pietonii sunt obligati sa se deplaseze numai pe trotuar, iar in lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stanga a drumului, in directia lor de mers. Cand si acostamentul lipseste, pietonii sunt obligati sa circule cat mai aproape de marginea din partea stanga a partii carosabile, in directia lor de mers.

Traversarea drumului public de catre pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate si semnalizate corespunzator, iar in lipsa acestora, in localitati, pe la coltul strazii, numai dupa ce s-au asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si pentru ceilalti participanti la trafic.”

Situatia de fapt astfel retinuta rezulta din urmatoarele mijloace de proba: proces-verbal de cercetare la fata locului si planse foto - fl. 9-24, raportul de expertiza tehnica - fl. 30-33, inscrisuri medicale - fl.42-45, Buletinul de analiza toxicologica - alcoolemie nr. 536/276 din data de 28.03.2013, declaratii persoana vatamata P.G. - fl.47,55, actele medicale fl. 57-59 DUP, raportul de expertiza medico-legala si supliment la raportul de expertiza - fl. 51,54 dosar urmarire penala, Raportul de noua expertiza medico-legala nr. 8959 din data de 12.01.2016, intocmit de Institutul de Medicina Legala Iasi - fl.114-118 dosar fond, Avizul Comisiei de Avizare si Control al actelor medico-legale nr. 10608 din data de 27.01.2016, declaratia martorilor L.V. - fl. 63 si 64 si B.I. - fl. 124 dosar fond, coroborate cu declaratiile inculpatei L.E. - fl. 67, 68, 70,71 si 78 dosar urmarire penala si fl. 29 dosar fond.

In raport de probele administrate si de aspectele aratate mai, Curtea constata ca inculpata a avut o culpa in producerea accidentului de circulatie de 75 %, iar persona vatamata de 25 %, culpa care urmeaza sa se reflecte si in ceea ce priveste solutionarea laturii civile a cauzei.

In drept,
in mod corect, s-a apreciat de instanta de fond ca fapta inculpatei intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 196 alin. 2 si 3 Cod penal.

In ceea ce priveste individualizarea judiciara a pedepsei principale,
instanta de fond a facut o gresita individualizare a pedepsei principale, sub aspectul cuantumului.

In conformitate cu dispozitiile art. 74 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si cu periculozitatea infractorului, care se evalueaza dupa urmatoarele criterii:

1. imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite;
2. starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita;
3. natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii;
4. motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit;
5. natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
6. conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal;
7. nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.

In raport de situatia de fapt retinuta, de aspectele mai sus prezentate si de aceste criterii de individualizare, dar cu deosebire, natura si frecventa rezultantului produs ori a altor consecinte ale infractiunii, persoana vatamata prezentand, asa cum rezulta si din Raportul de noua expertiza medico-legala nr. 8959 din data de 12.01.2016, intocmit de Institutul de Medicina Legala Iasi - fl.114-118 dosar fond, in urma accidentului provocat de inculpata,
un traumatism cranian (plaga contuza occipitala), tramatism toracic (fractura a trei coaste), traumatism al membrelor inferioare (fracturi deschise tibie si peroneu drept, fractura deschisa tibie stanga cu defect de parti moi), leziuni care au necesitat multiple interventii chirurgicale si au necesitat in totalitate 300-320 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare,

Curtea constata ca se impune majorarea cuantumului pedepsei principale stabilite in sarcina inculpatei la 1 (un) an inchisoare, desigur ca amanarea aplicarii acestei pedepse.

Referitor la solutionarea laturii civile a cauzei,

Curtea retine urmatoarele:

Curtea reaminteste ca actiunea civila in procesul penal are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, iar atunci cand exista a partii responsabile civilmente, in vederea obligarii la repararea justa si integrala a pagubelor cauzate prin infractiunea savarsita.

Raspunderea civila a inculpatului este intemeiata pe dispozitiile art. 1349 alin. 1 si 2 Cod civil, potrivit carora orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.

Exercitarea actiunii civile in cadrul procesului este conditionata de indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

1. infractiunea sa fi cauzat un
   prejudiciu
   material sau moral;
2. intre infractiunea savarsita si prejudiciul cerut a fi acoperit sa existe o
   legatura de cauzalitate
   ;
3. prejudiciul trebuie
   sa fie cert
   ;
4. prejudiciul sa nu fi fost reparat;
5. in cazul persoanelor fizice cu capacitate deplina de exercitiu
   sa existe cererea de constituire ca parte civila
   in cadrul procesului penal.

Prejudiciul reprezinta rezultatul negativ al incalcarii ilicite a unui drept subiectiv si potrivit principiului
(restitutio in integrum),

cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la inlaturarea tuturor consecintelor daunatoare ale faptului ilicit si culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, in scopul repunerii, pe cat posibil, in situatia anterioara a victimei.

Despagubirile banesti, care consta intr-o suma de bani, trebuie sa reprezinte valoarea, atat a pierderii suferite
(damnum emergens),

cat si a folosului de care a fost lipsita partea civila
(lucrum cessans).

Astfel, in procesul penal in cazul in care partile civile exercita actiunea civila, instanta are obligatia de a stabili daca prin fapta comisa de inculpat cu vinovatie s-a produs un prejudiciu si in caz afirmativ sa stabileasca intinderea acestuia. In aceste conditii raspunderea civila delictuala fiind conditionata de existenta unui prejudiciu, rezulta ca existenta acestuia, intinderea lui si legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta trebuie dovedite.

Rezulta deci ca pentru acordarea de despagubiri civile este necesar sa se stabileasca prin probe certe atat existenta unui prejudiciu, cat si valoarea acestuia. Tragerea la raspundere civila a autorului faptei ilicite nu poate sa opereze decat in limita valorii prejudiciului real si efectiv produs, intrucat in caz contrar s-ar transforma intr-o imbogatire fara temei legal a persoanei care solicita plata despagubirilor.

Asa cum este cunoscut, pentru ca raspunderea civila a celui ce a cauzat prejudiciului sa fie angajata, nu este indeajuns sa fi existat o fapta ilicita aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei, adica autorul sa fi avut o vina atunci cand a savarsit-o, adica sa fi actionat cu vinovatie.

In dreptul civil raspunderea civila delictuala opereaza in principiu pentru cea mai usoara culpa si indiferent de gradul de vinovatie, obligatia de reparare a prejudiciului cauzat este integrala - cuantumul despagubirilor depinde de intinderea prejudiciului si nu de gravitatea vinovatiei.

In ipoteza in care participarea cauzala si vinovatia autorului sunt numai partiale, intrucat cu fapta sa ilicita s-a intersectat si fapta ilicita a unor alte persoane, contribuind impreuna la producerea prejudiciului, raspunderea fata de victima prejudiciului este solidara - toti cei care au contribuit la producerea prejudiciului vor raspunde solidar; participarea partiala si gradul de vinovatie la fiecarui participant vor prezenta interes numai in raporturile dintre ei, si nu in raporturile cu victima prejudiciului.

Asigurarilor de raspundere s-a nascut si fiinteaza din ideea de suportare a pagubelor in comun, avand ca izvor insusi instinctul de solidaritate al oamenilor. Asiguratorii de raspundere civila ii despagubesc pe cei care sufera un prejudiciu ca urmare a unui accident rutier pe seama fondului de asigurare, alcatuit din primele de asigurare incasate de la asigurati, detinatori de autovehicule, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii de asigurare desfasurate.

Reglementarea cu caracter autonom a raspunderii civile pentru prejudiciile cauzate tertilor prin intermediul mijloacelor de transport a fost dictata de dezvoltarea continua a transportului terestru si de necesitatea protejarii dreptului la viata, la sanatate si la integritate corporala. Acest drept este inclus in categoria drepturilor subiective inerente fiintei umane si este garantat, fiind expres prevazut in categoria drepturilor fundamentale reglementate de art.22 din Constitutia Romaniei. Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat la data de 10 decembrie 1948 Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care la art.3 arata : „orice om are dreptul la viata, libertate si inviolabilitatea persoanei”.

Din aceste dispozitii legale rezulta semnificatia juridica acordata drepturilor subiective la viata, integritate fizica si psihica a fiintei umane. Ocrotirea fiintei umane prin norme juridice este justificata de interesul suprem al societatii fata de atributele persoanei, ca valori generale. Normele legale din domeniul asigurarii de raspundere civila se integreaza in acest context de protectie a victimelor accidentelor rutiere, atat prin reglementarea de ansamblu, cat si prin stabilirea unor limite minime de raspundere la nivelul celor din legislatia celorlalte state europene.

Desigur ca in cauza dedusa judecatii se pune in discutie repararea prejudiciilor corporale, care presupune, atat componenta economica, prin aplicarea regulilor prevazute in noul Cod civil, sub imperiul caruia au fost savarsite faptele, cat si repararea, prin compensatii banesti a componentei morale, avand ca finalitate compensarea, atenuarea sau macar alinarea durerilor si suferintelor fizice care au fost cauzate persoanei vatamate din prezenta cauza, si prin acordarea unei prestatii periodice lunare.

In ceea ce priveste despagubirile civile,
cu titlul de daune materiale,
Curtea constata in primul rand ca instanta de fond in mod gresit a motivat ca persoana vatamata P.G. s-a constitut parte civila doar cu suma de 15.000 lei, cu titlul de daune morale.

Este adevarat ca in cursul urmaririi penale s-a constituit parte civila cu aceasta suma, dar prin cererea de la fl. 25 dosar fond, cu respectarea dispozitiilor legale a aratat ca intelege sa majoreze catimea sumei cu care s-a constitut partea civila cu titlul de daune morale la suma de 25.000 lei, determinat de faptul ca dupa formularea cererii de constituire ca parte civila in cursul urmaririi penale, a efectuate si alte cheltuieli cu refacerea starii de sanatate.

Asa cum rezulta din Raportul de noua expertiza medico-legala nr. 8959 din data de 12.01.2016, intocmit de Institutul de Medicina Legala Iasi - fl. 114-118 dosar fond, in urma accidentului provocat de inculpata, partea civila a suferit un traumatism cranian (plaga contuza occipitala), traumatism toracic (fractura a trei coaste), traumatism al membrelor inferioare fracturi deschise tibie si peroneu drept, fractura deschisa tibie stanga cu defect de parti moi), leziuni care au necesitat multiple interventii chirurgicale si au necesitat in totalitate 300-320 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.

In Raportul de noua expertiza medico-legala nr. 8959 din data de 12.01.2016, intocmit de Institutul de Medicina Legala Iasi se concluzioneaza si faptul ca. „La data examinarii actuale susnumitul prezinta: veche fractura bimaleolara dreapta operata si pseudartroza 1/3 inferioara gamba stanga infectata cu orificiu fistulos pe fata antero-interna gamba stanga pentru care se recomanda interventie chirurgicala si kineoterapie.”

Avand in vedere leziunile grave suferite, numarul foarte mare de ingrijiri medicale de care a avut nevoie, perioadele lungi de spitalizare a partii civile P.G., interventiile chirurgicale repetate la care a fost supus si tratamentul de recuperare, inscrisurile depuse in dovedirea acestor despagubiri civile, precum si declaratia martorului B.I., cel care l-a ajutat si inca il ajuta, dar si gradul de cupla in producerea accidentului de circulatie a carui victima a fost, Curtea constata ca se impune majorarea sumei acordate cu acest titlul la suma de 15.000 lei.

Este gresita sustinerea apelantei-parte responsabila civilmente, in sensul ca despagubirile cu titlul de daune materiale pot fi acordate doar in baza unor documente justificative (inscrisuri), si nu si prin alte mijloace de proba, cum sunt depozitiile martorilor.

Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente, in cauza dedusa judecatii si a asiguratorului in vederea obligarii la repararea justa si integrala a pagubelor acuzat prin infractiune.

Asa cum este cunoscut, conditiile in care poate interveni raspunderea civila si modalitatile prin care aceasta se realizeaza sunt reglementate de legea civila.

Ori, printre mijloacele de proba care pot fi folosite in dovedirea raspunderii civile sunt si depozitiile martorilor.

Apoi, asa cum rezulta din prevederile art. 97 si urmatoarele Cod procedura penala: „Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei si care contribuie la aflarea adevarului in procesul penal.

Proba se obtine in procesul penal prin urmatoarele mijloace:

1. declaratiile suspectului sau ale inculpatului;
2. declaratiile persoanei vatamate;
3. declaratiile partii civile sau ale partii responsabile civilmente;
4. declaratiile martorilor;
5. inscrisuri, rapoarte de expertiza sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de proba;
6. orice alt mijloc de proba care nu este interzis prin lege.

(3) Procedeul probatoriu este modalitatea legala de obtinere a mijlocului de proba.

Constituie obiect al probei:

a) existenta infractiunii si savarsirea ei de catre inculpat;

]b) faptele privitoare la raspunderea civila, atunci cand exista parte civila;

100. faptele si imprejurarile de fapt de care depinde aplicarea legii;

4. orice imprejurare necesara pentru justa solutionare a cauzei.”

Astfel ca, in mod legal fundamentarea solutiei, in ceea ce priveste despagubirile civile cuvenite partii civile P.G., se poate face prin orice mijloc de proba, iar nu doar prin
documente fiscale

(facturi, chitante, bonuri, etc.), asa cum sustine partea responsabila civilmente.

Persoana vatamata P.G. s-a constitut parte civila si cu suma de 300.000 de lei, reprezentand daune morale. De asemenea, a solicitat si despagubiri pentru nerealizarea castigului din munca si cele generate de sporirea nevoilor de viata, in cuantum de 1000 de lei lunar.

Referitor la sumele solicitate cu titlu de daune morale,
doctrina juridica si practica judiciara din Romania admit repararea baneasca a daunelor morale pe considerentul ca despagubirea acordata persoanei vatamate ii confera acesteia o satisfactie compensatorie de natura a-i usura suferintele fizice si psihice („suma de bani acordata cu titlu de daune morale trebuie sa-i permita victimei sa realizeze un transfer de afectivitate sau sa gaseasca o alinare in conditii de viata mai confortabile”).

Curtea observa si subliniaza ca
nu exista criterii legale de cuantificare a acestor daune
, care au un statut diferit de cel al prejudiciului patrimonial, susceptibil de evaluare exacta.

Daca in cazul stabilirii raspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ usoara, intrucat acesta este material, evaluabil in bani, in cazul raspunderii civile pentru daune morale, dimpotriva, prejudiciile sunt nepatrimoniale. Astfel, in privinta stabilirii cuantumului despagubirii acordate pentru repararea daunelor morale este necesara o analiza
in concreto
si subiectiva a existentei si intinderii prejudiciului, precum si corelarea despagubirii cu realitatea masurata a suferintelor indurate de persoana vatamata.

Atingerea de orice fel adusa integritatii fizice, psihice sau sanatatii unei persoane se concretizeaza intr-o suita de rezultate negative, intre care se pot identifica aproape intotdeauna consecinte de natura morala. In acest sens, vatamarea integritatii corporale a unei persoane, atingerea dreptului la integritatea fizica si psihica - ca drept nepatrimonial - are ca rezultat producerea unui prejudiciu nepatrimonial constand in suferintele fizice si psihice incercate prin savarsirea faptelor culpabile, suferintele psihice pe care aceasta le-a incercat ca urmare a modificarii cursului firesc al vietii pe care o ducea anterior ca urmare a infractiunilor comise de inculpat.

Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare,
daunele morale se stabilesc prin apreciere,
ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la
consecintele negative
suferite de cei in cauza, in plan fizic, psihic si afectiv,
importanta valorilor lezate,
masura in care acestea au fost lezate,
intensitatea
cu care au fost percepute consecintele vatamarii.

Este de necontestat ca, prin natura sa nepecuniara, prejudiciul moral nu poate fi exprimat in bani, dar nici nu este oportuna o alta modalitate de reparare a acestei categorii de prejudicii. Asa fiind, fara a face abuz de aplicarea unor reguli arbitrare, Curtea considera ca, pentru a se asigura o reparatie bazata pe un raport echitabil intre fapta si prejudiciul suferit pe plan psihic, nu se impune a se analiza sarcina probei in mod rigid.

Toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs, astfel incat sa nu se ajunga la o imbogatire fara justa cauza a celor care pretind daunele morale.

Instantele de judecata trebuie sa aiba in vedere si Recomandarile Consiliului Europei (Londra, 1969), care subliniaza ca principiul reparatiei daunelor morale trebuie recunoscut ca fiind aplicabil in cazul leziunilor corporale, despagubirea avand rolul de a acorda o compensare victimei; pe langa daunele materiale suferite de partea vatamata, au existat si prejudicii morale care decurg din internarea in spital, din traumele fizice suferite, sechelele posttraumatice, toate afectand negativ posibilitatea partii vatamate de a participa la viata sociala si de familie, comparativ cu situatia anterioara vatamarii produse prin fapta ilicita a inculpatului.

In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii,
poate fi acordata si o despagubire pentru restrangerea posibilitatilor de viata familiala si sociala. Instantelor de judecata pot acorda, cu titlu de reparatie, o compensare baneasca suplimentara, in raport cu regula generala, pentru ceea ce poarta denumirea, in literatura de specialitate, de „prejudiciu de agrement” (pentru privarea victimei de placerile unei vieti familiale si sociale normale, respectiv pierderea posibilitatii de a desfasura activitati profesionale, sportive, artistice, culturale, de a face calatorii, de a avea relatii intime, de a procrea etc.). In cazuri de acest fel, la cererea victimei, este necesar sa se acorde acesteia o compensatie baneasca, pentru a-i oferi posibilitatea inlocuirii placerilor de care este privata cu alte substitute, care necesita, de cele mai multe ori, cheltuieli suplimentare.

Despagubirea in compensare
este suma de bani pe care este indreptatit sa o pretinda victima acelei fapte ilicite de la autorul accidentului, sau de la Asiguratorul RCA al acestuia, daca i-a fost provocata o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, care a determinat o modificare a echilibrului vietii sale, in sensul de a-i face inaccesibile pentru viitor anumite idealuri care pana atunci ii erau accesibile, sau de a-i rapi posibilitatea - pana atunci existenta - de a avea anumite satisfactii sau placeri in viata.

Despagubirea in compensatie are menirea de a-i conferi victimei posibilitatea de a-si procura satisfactii sau placeri de viata, ori de a-si propune idealuri noi in viata, in conformitate cu noua stare a sanatatii sale.

Despagubirile pretinse de partea vatamata, in urma unui accident rutier, izvorasc dintr- o fapta civila delictuala coroborata cu raspunderea contractuala a asiguratorului RCA.

In cauza, Curtea va avea in vedere
suferintele fizice

provocate persoanei vatamate P.G. de leziunile produse prin fapta savarsita de inculpata, faptul ca aceasta a fost
lipsita, pentru o perioada de posibilitatea de a-si desfasura activitatile zilnice potrivit vointei sale.

Aceasta reparatie baneasca nu reprezinta echivalentul prejudiciului psihic, ci o modalitate de atenuare a consecintelor acestuia prin crearea unui beneficiu material, de natura sa diminueze disconfortul moral produs.

Dat fiind ca stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doza mare de aproximare, instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi: consecintele negative suferite de partile civile, atat in plan fizic cat si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care partilor civile le-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala, etc.

Dimensiunea prejudiciului moral suferit de apelantul-parte civila P.G. se impune a fi stabilita nu doar raportat la intensitatea durerilor fizice si psihice, la traumele morale, dar si la intensitatea si profunzimea acestor relatii, consecintele inregistrate in planul vietii familiale si sociale sau, chiar, aparitia unor dereglari de ordin psihic.

Repararea daunelor morale are, intr-adevar, ca scop sa ofere victimei o anumita satisfactie sau usurare pentru suferintele indurate, dar nu poate schimba fundamental situatia materiala si sociala a acesteia. Aceasta legitimeaza posibilitatea acordarii unei reparatii banesti, dar suma trebuie stabilita nu atat pentru a repune victima intr-o situatie similara cu cea avuta anterior (demers in mod evident irealizabil), cat de a-i procura satisfactii de ordin moral susceptibile de a inlocui valoarea de care a fost privata.

Atat timp cat cuantumul reparatiilor ar fi raportat doar la dimensiunea traumelor fizice si psihice, este evident ca nici o suma de bani nu ar putea inlocui pierderea suferita, iar valoarea despagubirilor nu ar putea fi limitata. De aceea, in mod constant s-a apreciat ca maximizarea acestora reparatii banesti nu ar putea fi corectata decat prin corelarea lor cu principiul imbogatirii fara just temei, neputand fi acceptat, din perspectiva morala, ca o pierdere de natura psihica sa poata conduce la acordarea unei reparatii patrimoniale intr-un cuantum urias.

Leziunile cauzate de apelantului - parte civila P.G. au fost de natura sa-i provoace partii civile dureri fizice si psihice deosebite, aceasta din urma fiind nevoita sa suporte mediul spitalicesc perioade indelungate de timp.

In urma evenimentului provocat de inculpat, a carui victima a fost partea civila P.G., acesta din urma a suferit un traumatism cranian (plaga contuza occipitala), tramatism toracic (fractura a trei coaste), traumatism al membrelor inferioare (fracturi deschise tibie si peroneu drept, fractura deschisa tibie stanga cu defect de parti moi), leziuni care au necesitat multiple interventii chirurgicale
si au necesitat in totalitate 300-320 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.
Pentru tratarea acestor afectiuni partea civila a fost internat o perioada de peste 8 luni, fiind supus mai multor interventii chirurgicale, fiind nevoit sa suporte mediul spitalicesc.

Este de necontestat ca gravitatea accidentului provocat de inculpata a schimbat in mod iremediabil modul de viata al persoanei vatamate, care a fost nevoita sa suporte numeroase investigatii si tratamente medicale si acestea trebuie sa le urmeze si in viitor.

Asa cum a retinut si instanta de fond, partii civile i s-a schimbat ireversibil modul de viata si de a se misca si de a participa la viata de familie si sociala.

De asemenea, starea fizica si chiar psihica actuala a partii civile, este in continuare afectata, sentimentul creat fiind unul de frustrare si de inutilitate.

Prejudiciul fiziologic incercat de persoana vatamata, constand in privarea acesteia de avantajele unei vieti normale, inclusiv prejudiciul de agrement, dat de efortul suplimentar pe care acesta trebuie sa-l faca pentru a-si pastra conditiile de viata pe care le-a avut anterior vatamarii, conditii pe care nu se stie daca le va recapata in timp, pretinde acordarea unei compensatii banesti corespunzatoare, care coroborata cu sanctiunea de drept penal aplicata, sa ofere partii vatamate o necesara satisfactie.

Curtea constata ca accidentul i-a provocat leziuni fizice persoanei vatamate, care au determinat o schimbare a atitudinii psihice a acesteia, complet diferita de cea avuta anterior producerii acestuia, schimbare determinata de necesitatea restabilirii integritatii corporale, iar eforturile depuse in acest sens au angrenat o suprasolicitare psihica si un efort fizic suplimentar.

Acest lucru indreptateste partea civila la despagubire pentru a alina, cel putin in parte, prin mijloacele reparatiunii banesti, conditiile de viata alterate ale victimei
(pretium doloris).

In aceste conditii trebuie sa se tina seama nu numai de durerile fizice si psihice incercate de partea civila, dar si de efectele psihologice ale acestora si de varsta acesteia.

Determinat de comportamentul imprudent violent al inculpatei parte civila a fost lipsita de posibilitatea de a participa ca anterior evenimentului nefericit la viata sociala si de a se bucura efectiv si direct de beneficiile acestei participari, fiind in situatia de a fi pierdut posibilitatea a avea o viata normala, de a se bucura de satisfactiile unei asemenea vieti, de posibilitatile de imbogatire spirituala, divertisment si destindere,
suferind un evident si grav prejudiciu de agrement (hedonist).

Prejudiciul de agrement - reprezinta restrangerea posibilitatilor victimei de a se bucura de viata, de a avea parte din plin de satisfactii materiale si spirituale pe care aceasta i le poate oferi (Acest prejudiciu a fost calificat drept prejudiciu „hedonist”-„hedone” = „placeri” in greaca). In literatura de specialitatea, privitor la repararea prejudiciului de agrement se arata ca „alaturi de munca trebuie neaparat avute in vedere si alte aspecte ce dau vietii culoare si valoare cum sunt: cultura, sportul, ocupatiile dezinteresate referitoare la familie si societate, deoarece incapacitatea de munca nu poate reprezenta toata paguba si, deci, trebuie avut in vedere si asa-zisul „prejudiciu de agrement”.

Desigur ca nimic nu este de natura sa recompenseze aducerea apelantului - parte civila in situatia anterioara savarsirii infractiunii.

Asa cum rezulta din probele administrate, ca urmare a infractiunii savarsite de intimata inculpata, partea civila P.G. a suferit un traumatism cranian (plaga contuza occipitala), tramatism toracic (fractura a trei coaste), traumatism al membrelor inferioare (fracturi deschise tibie si peroneu drept, fractura deschisa tibie stanga cu defect de parti moi), leziuni care au necesitat multiple interventii chirurgicale
si au necesitat in totalitate 300-320 de zile
de ingrijiri medicale pentru vindecare. Pentru tratarea acestor afectiuni partea civila a fost internat o perioada de peste 8 luni, fiind supus mai multor interventii chirurgicale, fiind nevoit sa suporte mediul spitalicesc.

Partea civila a fost supusa unei traume interioare puternice, care a avut drept consecinta scaderea stimei si imaginii de sine, tendinte acute de autoizolare, tulburari de somn si de dispozitie, anxietate crescuta, emotivitate accentuata si dificultati de comunicare.

Este de necontestat ca urmare a leziunilor suferite, provocate prin actiunea imprudenta a inculpatei, a fost schimbat in mod fundamental modul de viata al partii civile.

Ori, aceste aspecte, indreptateste partea civila la despagubire pentru a alina, cel putin in parte, prin mijloacele reparatiunii banesti, suferintele psihice pricinuite, care au alterat in mod grav conditiile sale de viata.

Asa cum se arata mai sus, tragerea la raspundere civila a autorilor faptei ilicite nu poate sa opereze decat in limita valorii prejudiciului real si efectiv produs, intrucat in caz contrar s-ar transforma intr-o imbogatire fara justa cauza a persoanei care solicita plata despagubirilor.

Pentru toate aceste motive, Curtea constata ca in mod gresit instanta de fond a respins ca neintemeiata cererea partii civile, de obligare a asiguratorului la plata de despagubiri pentru nerealizarea castigului din munca si cele generate de sporirea nevoilor de viata in cuantum de 1000 de lei lunar.

Asa cum rezulta din raportul de expertiza nr. 8959 din data 12.01.2016, intocmit de Institutul de Medicina Legala Iasi - fl.114-118, in urma accidentului de circulatie produs de inculpata, partea civila P.G. a suferit: „un politraumatism obiectivat prin: traumatism cranian (plaga contuza occipitala), traumatism toracic (fractura a 3 coaste), traumatism al membrelor inferioare (fractura deschisa tibie si peroneu drept, fractura deschisa tibie stanga cu defect parti moi, pentru care s-a intervenit chirurgical). In evolutie au aparut complicatii: pseudartroza supurata gamba stanga si osteita cronica fistulizata. Leziunile de violenta constatate s-au putut produce in cadrul unui accident rutier, victima fiind pieton si pot data din 27.03.2013. Leziunile au necesitat 300-320 zile ingrijiri medicale pentru vindecare, timp care include spitalizarea, interventiile chirurgicale si perioada de recuperare. La data examinarii actuale susnumitul prezinta: veche fractura bimaleolara dreapta, operata si pseudartroza 1/3 inferioara gamba stanga infectata cu orificiu fistulos pe fata antero-interna gamba stanga pentru care se recomanda interventie chirurgicala si kinetoterapie.

Prin acelasi act medico-legal, s-a constatat ca pseudartroza supurata si ostcita cronica fistulizata sunt complicatii ale fracturilor deschise rezultate in urma evenimentului rutier din data de 27.03.2013.

Martorul audiat in cauza, B.I. a confirmat faptul ca partea civila a fost si este inca in imposibilitate de a-si desfasura activitatile curente.

De asemenea, determinat de consecintele traumatismelor suferite, care presupun cheltuieli suplimentare si nevoile de viata au crescut, presupunand efectuarea de cheltuieli pe care anterior accidentului rutier partea civila nu le facea, se impune compensarea acestora din partea celor raspunzatori de repararea si a acestui prejudiciu.

Din Decizia nr. 2582 din data de 11.11.2013, emisa de Casa Teritoriala de Pensii Neamt - Cabinetul de Expertiza a Capacitatii de Munca nr. 1 Piatra Neamt - fl.42 dosar urmarire penala, rezulta ca partea civila P.G. are pierduta in totalitate capacitatea de munca si este incadrat in gradul II de invaliditate.

Chiar daca in raportul de expertiza nr. 8959 din data de 12.01.2016, intocmit de Institutul de Medicina Legala Iasi - fl.114-118 dosar fond, se arata ca:
„Aprecieri definitive asupra eventualelor sechele de natura infirmizanta si /sau invalidanta vor putea fi facute dupa epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice.”,

acest lucru nu inseamna ca partea civila nu este indreptatita la acordarea unei prestatii periodice lunare.

Este un lucru cert ca, anterior evenimentului rutier provocat de inculpata, a carei victima a fost persoana vatamata P.G., aceasta din urma muncea si nu avea nici o invaliditate.

Din probele administrate rezulta ca la data savarsirii infractiunii persoana vatamata nu era salariata, ci realiza venituri sporadice din munca cu ziua. Asa cum a mentionat si partea civila P.G. intre timp a fost pensionat pe caz de boala, cu o pensie lunara de 593 lei - fl.39-41 dosar urmarire penala.

La calcularea valorii prestatiei periodice lunare, Curtea va avea in vedere venitul mediu net pe tara, dar si suma incasata cu titlul de pensie, precum si cheltuieli suplimentare pe care trebuie sa le faca partea civila, dar si culpa victimei in producerea accidentului de circulatie.

Determinat de faptul ca valoarea venitului minim net pe economie a cunoscut cresteri periodice, ceea ce se rasfrange si asupra valorii prestatiei periodice lunare la care este indreptatita partea civila, Curtea va calcula, intr-o suma globala, valoarea totala a prestatiei periodice, incepand cu data savarsirii infractiunii, respectiv, 27.03.2013, pana la data de 27.10.2016 si apoi va obliga partea responsabila civilmente la plata unei prestatii periodice lunare, incepand cu data de 28.10.2016 si pana la incetarea starii de incapacitate.

Desigur ca, in conditiile in care nevoile partii civile vor creste, sau starea de sanatate a partii civile se va agrava si se va dovedi ca intre acestea si infractiunea savarsita de inculpata este legatura de cauzalitate, ori, starea de sanatate a partii civile se va imbunatati, sau chiar se va reface, partile au posibilitatea de a se adresa instantei de judecata competenta pentru majorarea cuantumului prestatiei periodice, reducerea acestui cuantum sau chiar sistarea platii prestatiei periodice.

Ca institutie a dreptului procesual penal, actiunea civila
se exercita in cadrul procesului penal ca accesorie actiunii penale si se desfasoara potrivit normelor de drept procesual penal. Cu toate trasaturile de oficialitate, actiunea civila in procesul penal pastreaza, in general, trasaturile actiunii civile, exercitandu-se, de regula, la cerere, fiind divizibila si disponibila.

Principiul disponibilitatii este un principiu fundamental caracteristic procesului civil, in cauza dedusa judecatii, actiunii civile, exercitate in cadrul procesului penal si consta si in dreptul partii civile cu capacitate de exercitiu de a se constitui sau nu parte civila in procesul penal si de a fixa limitele si obiectul actiunii civile.

Instanta nu poate depasi limitele actiunii fixate de partea civila, in speta noastra, in sensul de a-i acorda mai mult decat a cerut
(plus si extrapetita).

In cauza, instanta de fond a dispus reactualizarea sumelor acordate partii civile P.G. cu titlul de daune materiale si daune morale, in functie de rata inflatiei, incepand cu data producerii accidentului, din 27.03.2013 si pana la data platii efective, in conditiile in care partea civila nu a solicitat plata reactualizata.

Asa cum rezulta din adresa nr. 4387 din data de 12.03.2014 - fl.34 dosar urmarire penala, Serviciul de Ambulanta Judetean Neamt s-a constituit parte civila cu suma de 452,90 lei, reprezentand contravaloarea transportului efectuat cu persoana vatamata P.G.

Desi aceasta parte civila nu a solicitat plata actualizata a sumei la data executarii, instanta de fond a dispus actualizarea la data platii a sumei acordate de 452,90 lei.

Asa cum se arata mai sus, pentru ca raspunderea civila a celui ce a cauzat prejudiciului sa fie angajata, nu este indeajuns sa fi existat o fapta ilicita aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei, adica autorul sa fi avut o vina atunci cand a savarsit-o, adica sa fi actionat cu vinovatie.

In dreptul civil raspunderea civila delictuala opereaza in principiu pentru cea mai usoara culpa si indiferent de gradul de vinovatie, obligatia de reparare a prejudiciului cauzat este integrala - cuantumul despagubirilor depinde de intinderea prejudiciului si nu de gravitatea vinovatiei.

In ipoteza in care participarea cauzala si vinovatia autorului sunt numai partiale, intrucat cu fapta sa ilicita s-a intersectat si fapta ilicita a unor alte persoane, contribuind impreuna la producerea prejudiciului, raspunderea fata de victima prejudiciului este solidara - toti cei care au contribuit la producerea prejudiciului vor raspunde solidar; participarea partiala si gradul de vinovatie la fiecarui participant vor prezenta interes numai in raporturile dintre ei, si nu in raporturile cu victima prejudiciului.

In aceste conditii, partea responsabila civilmente va fi obligata la plata despagubirilor civile, catre cele doua parti civile, Spitalul de Urgenta al Judetului Neamt si Serviciul de Ambulanta Judetean Neamt, doar in limita gradului de culpa retinut in sarcina inculpatei.