Validarea deciziilor acordarea de despagubiri privind acordarea de despagubiri pentru bunurile abandonate in Bulgaria, refugiat

Cuprins pe materii
:
Drept administrativ

Legislatie relevanta
:
Legii

nr. 9/1998, art. 7 din Legea nr. 164/2014, Legea nr. 715/1946.

Rezumat
:
Prin sentinta nr. 780/11.10.2017 a Tribunalului Galati - Sectia de contencios administrativ si fiscal, a fost admisa cererea formulata reclamant, anulata decizia de invalidare nr.1915/14.06.2016 si obligata A.N.R.P. sa emita o decizie de validare totala a hotararii nr. 8/02.12.2010 a Comisiei pentru aplicarea Legii 9/98 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului Galati.

Prin aceeasi sentinta s-a stabilit ca in caz de neindeplinire a obligatiei, A.N.R.P. va fi obligat la plata de penalitati in valoare de 100 lei/zi si ca termenul de indeplinire a obligatiei va fi de 30 de zile de la ramanerea definitiva a hotararii prezente.

De asemenea, a fost obligata parata A.N.R.P. la plata catre reclamant a actualizarii despagubirilor incepand cu 2.12.2010 cu indicele de crestere a preturilor de consum.

In dezacord cu instanta de fond Curtea a apreciat ca solutia instantei de fond de obligare a paratei A.N.R.P. sa emita o decizie de validare totala a hotararii nr.8/02.12.2010 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/98 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului Galati nu tine seama de contractul de vanzare-cumparare incheiat intre autorul ... (numit in contract „colonist”) si Statul Roman depus la dosarul de fond si de valoarea bunurilor abandonate efectiv in Bulgaria si dovedite prin inscrisuri depuse la dosar.  

 

Decizia nr. 420/27 februarie 2018 a Curtii de Apel Galati

 

     La data de 01.08.2016 pe rolul Tribunalului Galati sectia CAF a fost inregistrata sub nr. 3010/121/2016 cererea formulata de reclamantii ... si ... in contradictoriu cu parata A.N.R.P. prin care au solicitat anularea deciziei de invalidare nr 1915/14.06.2016, constatarea ca fiind valida hotararea nr 8/02.12.2010 emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului G. si obligarea paratei la acordarea compensatiilor banesti in suma de 165.255 lei, cu actualizarea sumei incepand cu data de 02.12.2010.

   In termen legal, reclamantii si-au modificat cererea in sensul  urmator:

- anularea deciziei de invalidare nr. 1915/14.06.2016  si pe cale de consecinta obligarea paratei la emiterea unei decizii de validare totala sau partiala a hotararii 8/02.12.2010 emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului G.

    - obligarea paratei la plata unor penalitati de 100 de lei pe zi in caz de neindeplinire a obligatiei avand ca termen de executare 30 de zile de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.

- actualizarea despagubirii la care va fi obligata parata incepand cu data de 02.12.2010 cu indicele de crestere a preturilor de consum cf. RIL  nr XXI/2007  a ICCJ si a art. 10 alin. 5 din Legea nr. 164/2014.

In motivarea cererii lor, reclamantii au aratat ca in urma aparitiei Legii nr. 97/2005 au solicitat Comisiei Judetene G. de aplicare a Legii nr 9/1998 acordarea de compensatii banesti pentru bunurile imobile si mobile de care a fost deposedat autorul lor, defunctul ..., in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria din 07.09.1940.

    Dupa mai bine de 5 ani, Comisia Judeteana a solutionat cererea prin hotararea nr. 08/02.12.2010  prin acordarea de compensatii banesti reclamantilor in suma de 165.255 lei.

  Hotararea Comisiei Judetene a fost invalidata prin decizia 1915/14.06.2016.

    Motivele care au determinat aceasta invalidare au avut in vedere urmatoarele aspecte:

- Faptul ca din situatia de avere imobila rurala nu rezulta suprafata curtii, calculul limitandu-se la suprafata de 147 mp cf anexei 1 din Legea locuintei nr. 114/1996, aferenta unei locuinte de 2 camere, grajd si magazie;

- Faptul ca la revenirea in Romania, autorul ... a primit suprafata de 3000 mp cu destinatia de casa de locuit si curte, de unde rezulta ca acesta are in plus 853 mp intravilan si diferenta se va compensa cu teren agricol. Parata a apreciat ca autorul reclamantilor a primit bunuri de o valoare mai mare in Romania decat cele abandonate in Bulgaria si nu este indreptatit la nicio despagubire. Reclamantii au sustinut ca realitatea a constat in faptul ca autorul a cumparat si nu a primit teren in suprafata de 3000 mp ca loc de casa in satul ..., judetul ... Acesta nu a fost nici despagubire si nici compensatie pentru bunurile abandonate in Bulgaria. In perioada comunista care a urmat, autorul reclamantilor a fost deposedat de teren in baza legilor nationalizarii si colectivizarii. In baza Legii nr. 18/1991 autorul ... nu a primit niciun teren.

  In termen legal, parata a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere referitor la validarea hotararii nr 8/02.12.2010 a Comisiei Judetene G. de aplicare a Legii nr. 9/1998 si obligarea paratei la plata de compensatii banesti deoarece art. 7 din Legea nr. 164/2014 alin. 1 si 3 face referire la A.N.R.P. Conform acestor prevederi, A.N.R.P. analizeaza dosarele aferente hotararilor comisiilor judetene din punct de vedere al existentei si intinderii dreptului la acordarea despagubirilor si valideaza sau invalideaza hotararea comisiei judetene  sau emite decizie de validare sau invalidare in tot sau in parte. Concret, parata a sustinut ca numai ea poate valida sau invalida hotararea comisiei judetene, nu si instanta de judecata.

Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea cererii pentru ca din situatia de avere imobila rurala nu rezulta suprafata curtii pe care ... a avut-o in Bulgaria, motiv pentru care aceasta a fost calculata ipotetic, avandu-se in vedere suprafata constructiilor aflate pe aceasta respectiv:  81 mp cf. anexei 1 la Legea nr. 114/1996, 50 mp  grajd, 16 mp magazie, rezultand un total de 147 mp.

Parata a mentionat ca potrivit contractului de vanzare-cumparare incheiat intre Statul Roman si colonistul ..., acesta a primit la venirea in Romania 10 ha teren agricol, 1 casa cu 1 camera, dependinte si 3000 mp curte, primind astfel in plus 853 mp teren intravilan, motiv pentru care nu se mai impune acordarea de compensatii. Parata a mentionat ca actul de vanzare-cumparare a fost incheiat cf prevederilor Legii nr. 715/1946 care facea referire la faptul ca datoriile colonistului se stabileau prin diferenta dintre valoarea bunurilor primite in Romania si celor abandonate in Bulgaria, soldul rezultat reprezentand datoria fasa de statul roman ce urma a fi achitata in 10 rate anuale incepand cu 1950. Autorul reclamantilor a semnat respectivul contract de vanzare-cumparare, ceea ce implicit inseamna ca a fost de acord cu cele mentionate.

Art. 1 din Decretul nr. 553/1953 prevede anularea sumelor in masura in care acestea nu au fost achitate si au fost datorate drept pret de colonistii evacuati din Dobrogea de Sud pentru terenurile si constructiile primite de acestia potrivit contractelor incheiate in baza Legii nr. 766/1941. Cu privire la acest decret, parata a mentionat ca nu este caduc deoarece cf art. 26 din Constitutia din anul 1952, o lege se socotea adoptata daca era votata cu majoritate simpla in Marea Adunare Nationala.

Referitor la actualizarea sumei solicitate, parata a cerut respingerea deoarece nu pot fi actualizate decat pretentiile pentru care parata a emis decizie de validare.

Prin cererea modificatoare, reclamantii au mentionat ca la venirea in Romania, autorul lor a cumparat suprafata de 3000 de mp loc de casa si 10 ha teren de cultura. Acest contract a fost  intr-adevar fondat pe legile colonizarii din acea perioada. Ceea ce sustine parata ar fi ca valoarea imobilelor din Romania ar fi fost mai mare decat cea a imobilelor abandonate in Cadrilater din moment ce colonistul a avut de platit statului roman suma de 250.000 lei in 10 rate egale anuale. Din analiza imobilelor abandonate in satul ..., comuna ... rezulta ca ... a detinut 15 ha teren agricol si curte a carei suprafata nu e mentionata, casa magazie porumbar, cotet, grajd, 80 salcami, 80 pruni, vie. Conform declaratiei notariale a descendentilor ..., ... si ..., suprafata curtii a fost de 6500 mp. In aceste conditii, reclamantii au sustinut ca bunurile primite in Romania au fost de o valoare mai mica, autorul lor avand de plata si suma de 250.000 lei, fapt ce nu echivaleaza cu o compensatie nici macar partiala.

Prin intampinarea depusa ulterior, parata a apreciat ca instanta nu poate obliga A.N.R.P. la emiterea unei decizii prin care sa valideze total sau partial o hotarare deoarece nu se poate pronunta direct asupra dreptului reclamantilor deoarece s-ar substitui atributiilor autoritatilor administrative astfel investite.

Cu privire la penalitatile solicitate, acelasi parat a precizat ca nu pot fi solicitate decat in cazul unei obligatii de a face sau de a nu face, de a incheia, a inlocui un act administrativ, de a elibera un inscris cf. art. 905 Cod procedura civila.

In prezenta cauza, instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri.

Cu privire la exceptia inadmisibilitatii, instanta a recalificat-o ca aparare de fond.

Prin sentinta nr. 780/11.10.2017 a Tribunalului Galati - Sectia de contencios administrativ si fiscal, a fost respinsa cererea formulata de ... ca fiind formulata de o persoana fara capacitate de folosinta, admisa cererea formulata de ... anulata decizia de invalidare nr.19XX/14.06.2016 si obligata A.N.R.P. sa emita o decizie de validare totala a hotararii nr. 8/02.12.2010 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/98 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului G.

Prin aceeasi sentinta s-a stabilit ca in caz de neindeplinire a obligatiei, A.N.R.P. va fi obligat la plata de penalitati in valoare de 100 lei/zi si ca termenul de indeplinire a obligatiei va fi de 30 de zile de la ramanerea definitiva a hotararii prezente.

De asemenea, a fost obligata parata A.N.R.P. la plata catre reclamant a actualizarii despagubirilor incepand cu 2.12.2010 cu indicele de crestere a preturilor de consum.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs parata A.N.R.P. criticand-o sub aspectul gresitei interpretari si aplicari a dispozitiilor legale conform art. 3488 alineat 1 pct. 8 Noul Cod procedura civila.

Parata A.N.R.P. a aratat in dezvoltarea motivelor de recurs, urmatoarele:

Comisia Judeteana G. a emis domnilor ... si ... hotararea nr. 8/02.12.2010 prin care a propus admiterea cererii nr. 10/19.09.2005 si acordarea de compensatii banesti in suma de 165.255 lei din care:

-Constructii + teren aferent evaluate la 61.240 lei;

-Teren agricol evaluat la 54.817 lei;

-Recolte evaluate la 49.198 lei.

Din „Situatia de avere imobila rurala” a locuitorului ... intocmita si verificata de Comisia Mixta Romano - Bulgara reiese ca autorul a detinut in Bulgaria: 15 ha teren agricol; 1 casa cu 2 camere; sala; pivnita; porumbar; patul; magazie; 60 pomi fructiferi;

Potrivit art. 26 alin. (2) lit. a) si b) din Hotararea Guvernului nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, cu modificarile si completarile ulterioare, „Dupa depunerea cererilor. (…)  a) se determina aria desfasurata a cladirilor si constructiilor, folosindu-se elementele furnizate de solicitanti. In cazul in care acestia nu au planuri sau arii desfasurate determinate, aria desfasurata a cladirilor si a constructiilor pentru care urmeaza se acorda despagubiri se stabileste ipotetic: (…)”

Intrucat in „Situatia de avere imobila rurala” nu este mentionata suprafata curtii, aceasta a fost stabilita ipotetic, avandu-se in vedere suprafata constructiilor aflate pe aceasta, respectiv:

-81 m.p. - casa conform anexa 1 din Legea nr.114/1996;

-50 m.p. - grajd;

-16 m.p. - magazie; rezultand un total de 147 m.p.

Conform contractului de vanzare-cumparare incheiat intre Statul Roman si colonistul ...., acesta a primit la venirea in Romania urmatoarele bunuri: 10 ha teren agricol; 1 casa cu 1 camera si dependinte; 3000 m.p. curte;

In contextul celor prezentate mai sus, reiese fara echivoc faptul ca pentru bunurile abandonate in Bulgaria, autorul a primit in plus in proprietate, la venirea in Romania, 853 m.p. teren intravilan, fapt ce semnifica in primul rand ca datoria Statului Roman este de valoare negativa, iar in al doilea rand, acest fapt atrage incidenta prevederilor art. 3, alin. (1) din Legea nr. 9/1998 potrivit carora in cazul in care, anterior, cei indreptatiti au fost despagubiri partial, in bani sau in natura, pentru prejudiciile suferite in urma aplicarii tratatului, acestia au dreptul la compensatie, proportional, pentru prejudiciul ramas neacoperit, in limitele stabilite la art. 2, a caror interpretare per a contrario indica faptul ca celor al caror prejudiciu suferit din cauza aplicarii Tratatului dintre Romania - Bulgaria a fost acoperit in integralitate nu au dreptul la o noua despagubire in baza Legii nr. 9/1998.”

In ceea ce priveste obligarea A.N.R.P. la validarea Hotararii nr. 8/02.12.2010 emisa de misia Judeteana G. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, apreciem ca hotararea instantei de fond poate fi primita intrucat, asa cum s-a statuat in alte titluri executorii, instantele judecatoresti nu se pot pronunta direct asupra dreptului reclamantilor de alocare a despagubirilor intrucat astfel acestea  s-ar substitui atributiilor autoritatilor administrative investite cu abilitarea de a decide asupra dreptului intinderii acestui drept la despagubiri.

Desi instanta a retinut ca din cuprinsul Situatiei de avere nu se mentioneaza suprafata casei si a curtii, a apreciat ca, avand in vedere ca autorul a avut 80 de salcami, fapt ce presupune desfasurarea unei suprafete de teren mai mare, astfel ca, in mod corect, Comisia Judeteana G., prin Hotararea nr. 1314/22.09.2011 a calculat corect despagubirile pentru terenul aferent locuintei.

Instanta s-a aflat in eroare si in ceea ce priveste calculul suprafetei curtii, considerand ca art. 26 lin. 2 lit. a) si b) din H.G. 753/1998 are in vedere ca stabilirea prevede ca acest calcul se face in cazul constructiei.

Instanta de fond a pronuntat hotararea fara a avea in vedere ca actul final si cu forta probanta in privinta dreptului la despagubire pentru bunurile abandonate statului bulgar este doar „Situatia de avere imobila rurala”.

Astfel, conform procedurilor stabilite prin Tratatul dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova 7 septembrie 1940, initial, colonistii declarau bunurile pe care le abandonau pe teritoriul statului bulgar, documentul intocmit fiind intitulat „Declaratiune”, iar ulterior, Comisia mixta romano-bulgara se plasa la locul situarii acestora si, pe baza celor constatate la fata locului si a actelor doveditoare ale dreptului de proprietate stabilea bunurile abandonate, bunuri ce erau cuprinse in documentul intitulat „ Situatie”.

Totodata, subliniaza faptul ca Legea nr. 9/1998 priveste acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania Bulgaria, semnat la Craiova la 7 Septembrie 1940, iar pentru aplicarea acestuia a fost stabilita o Comisie Mixta Romano-Bulgara, conform art. VI din Tratat, singura entitate abilitata sa produca documente care sa ateste dreptul de proprietate, respectiv Situatia de avere imobila rurala, pentru transferul obligatoriu sau facultativ al populatiei, precum si procese-verbale, certificate sau decizii pentru beneficiul art. V din Tratat.

Potrivit art. 5 din Acord, Statul Roman a luat in sarcina sa despagubirea romanilor ce au parasit tunurile lor rurale situate in teritoriile transferate Bulgariei.

Conform art. 8 din Acord, persoanele interesate intocmeau, in dublu exemplar, un inventar complet al imobilelor  lor, ce urma sa fie prezentat Comisiei Mixte-Romano-Bulgare.

    Referitor la obligarea Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor la plata penalitati in cuantum de 100 lei/zi de intarziere, in eventualitatea neindeplinirii obligatiei in termen de 30 de zile, consideram ca solutia instantei de fond este netemeinica si nelegala, avand in vedere urmatoarele:

In conformitate cu prevederile art. 905 alin (1) –(3) din Noul Cod de procedura civila, „Daca in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii debitorul nu executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi indeplinita prin alta persoana, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unor penalitati, de catre instanta de executare.

Cand obligatia nu este evaluabila in bani, instanta sesizata de creditor il poate obliga pe debitor, prin incheiere definitiva data cu citarea partilor, sa plateasca in favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilita pe zi de intarziere, pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu.

Atunci cand obligatia are un obiect evaluabil in bani, penalitatea prevazuta la alin. (2) poate fi stabilita de instanta intre 0,1% si 1% pe zi de intarziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligatiei”.

Din analiza textului de lege mentionat, aplicarea unor penalitati se poate dispune doar in cazul in care nu se executa obligatii de a face sau de a nu face, respectiv de a incheia, de a inlocui sau de a modifica actul administrativ, de a elibera un alt inscris sau de a efectua anumite operatiuni administrative, instituite in sarcina debitorului.

In ceea ce priveste obligatia stabilita de instanta de fond in sarcina A.N.R.P., respectiv de a obliga A.N.R.P. la plata actualizarii despagubirilor incepand cu 02.12.2010 cu indicele de crestere a creturilor de consum, considera ca aceasta este neintemeiata prin prisma urmatoarelor argumente:

Potrivit dispozitiilor art. 10 alin (5) din Legea nr. 164/2014, „Sumele actelor administrative prevazute la art. 9 lit. c), se actualizeaza prin decizia de validare cu indicele de crestere a preturilor de consum pentru perioada de la momentul emiterii hotararilor, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, si constituie obligatii de piata, in transe, in conditiile prezentei legi”.

Arata ca, sub imperiul noii legislatii aplicabile in prezenta cauza, respectiv art. 11 alin. (1), sarcina platii revine in mod exclusiv Ministerului Finantelor Publice, Autoritatea  Nationala  pentru  Restituirea  Proprietatilor neavand  obligatii   privind   plata despagubirilor.

Astfel, incepand cu data de 18.12.2014 A.N.R.P. a pierdut calitatea de debitor, respectiv a obligatiei de  „a da” a despagubirilor stabilite prin hotararile emise in baza Legii nr. 9/1998. Avand in vedere ca, conform art. 10 alin. (1) plata despagubirilor se va face pe o perioada de ani, A.N.R.P. nu poate anticipa la ce data, din urmatorii ani, va emite titlurile de plata pentru 5 transe anuale.

Conform art. 11 alin (1), plata sumelor stabilite prin titlurile de plata, se efectueaza de catre Ministerul Finantelor Publice, in termen de 180 de zile de la data emiterii acestora.

Verificand cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciaza ca recursul declarat de catre parata A.N.R.P. este fondat din perspectiva urmatoarelor consideratiuni.

Solutia instantei de fond de obligare a paratei A.N.R.P. sa emita o decizie de validare totala a hotararii nr.8/02.12.2010 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/98 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului G. nu tine seama de contractul de vanzare-cumparare incheiat intre autorul ... (numit in contract „colonist”) si Statul Roman depus la dosarul de fond.

Potrivit acestui contract ... la stabilire in Romania a primit 10 ha. teren agricol, o casa cu o camera, dependinte si 3.000 m.p. curte. Aceste bunuri depasesc cu mult valoarea celor pe care numitul  ...  a fost nevoit sa le abandoneze in Bulgaria cu privire la care singura proba certa este „Situatia de avere imobila rurala” a locuitorului ... intocmita si verificata de Comisia Mixta Romana – Bulgara. Din cuprinsul acestui inscris rezulta ca autorul a detinut in Bulgaria 15 ha. teren agricol, o casa cu doua camere, sala, pivnita, porumbar, patul, magazie si 60 pomi fructiferi. Cum in acest inscris nu sunt mentionate informatii suplimentare cu privire la suprafata imobilului - casa si a curtii, in mod corect a fost realizata echivalarea suprafetei primite la stabilirea in Romania conform art. 12 alineat 2 din H.G. nr. 753/1998 si limitarea la  1.000 m.p.

Cu atat mai putin poate fi admisa o cerere de despagubiri daca se are in vedere ca la alineatul 14 din contractul incheiat intre autorul ... si Statul Roman colonistul declara ca recunoaste exactitatea intinderii si renunta la orice pretentie in viitor fata de Statul Roman.

Fata de cele mai sus mentionate si apreciind ca instanta de fond a pronuntat o hotarare  susceptibila de casare, urmeaza sa fie admis recursul paratei casata in parte sentinta recurata si in rejudecare respinsa contestatia ca nefondata.

Va fi mentinuta dispozitia privind respingerea cererii formulata de ... ca fiind formulata de o persoana fara capacitate de folosinta.