Transferarea persoanelor condamnate, Cerere de recunoastere si transfer a persoanei condamnate
1 aprilie 2020Trimiterea cauzei la procuror pentru remedierea neregularitatilor actului de sesizare a instantei
1 aprilie 2020
Trecere la faliment, proiect de fuziune depus de administratorul social
Eventuala fuziune nu poate fi pusa in discutie decat daca este continuta in planul de reorganizare, intocmit si depus in conditiile legii, si numai odata cu dezbaterea acestuia. In conditiile in care un astfel de plan a fost dezbatut anterior de catre creditori, fiind respins, reluarea dezbaterilor asupra unui proiect de fuziune - distinct de planul de reorganizare si depus cu depasirea termenului prevazut de art. 94 din Legea nr. 85/2006 M - nu poate fi impusa creditorilor. In acest context cererea de obligare a administratorului judiciar sa convoace adunarea creditorilor pentru dezbaterea proiectului de fuziune este neintemeiata.
Prin sentinta nr. 366 din 23 iunie 2014 pronuntata de Tribunalul Olt Sectia a-II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 4459/104/2011, in baza art. 107 alin. 1 lit. B din Legea 85/2006, s-a admis cererea administratorului judiciar RDP GRUP IPURL Craiova, s-a dispus trecerea in faliment a debitoarei SC O SA Bals si dizolvarea societatii si ridicarea dreptului de administrare, fiind numit lichidator judiciar RDP G IPURL cu atributiile prevazute de art. 25 din Legea nr.85/2006 si onorariul conform art. 4 din Legea 85/2006.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 102 (3) din lege, faptul ca nu a fost confirmat planul de reorganizare, iar prin sentinta nr. 54/27.01.2014 pronuntata in dosarul 4459/104/2011/a5, s-a respins contestatia formulata de contestatorii IDM si SM impotriva hotararii adunarii creditorilor din data de 17.01.2014, prin care s-a aprobat trecerea debitoarei SC O SA la procedura de faliment, sentinta ramasa irevocabila prin respingerea recursului ca nefondat conform deciziei nr.266/15.05.2014 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosar nr. 445/104/2011/a5, totodata, in ceea ce priveste proiectul de fuziune prin absorbtie depus in data de 23.06.2014 la dosar din care rezulta ca absorbtia se realizeaza prin transmiterea universala a patrimoniului SC O SA catre SC TCA SRL, aceasta masura nu a fost confirmata printr-o hotarare a adunarii creditorilor din dosarul de faliment.
In ceea ce priveste cererea de inlocuire a administratorului judiciar RDP G IPURL , formulata de creditorul SM, instanta a procedat la inregistrarea acesteia in dosarul asociat nr.4451/104/2011/a7, stabilind termen la data de 15.09.2014.
Impotriva sentintei a declarat apel SM, administrator special si creditor al debitoarei SC O SA, in nume propriu si pentru debitoarea SC O SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare a aratat ca la termenul din 23.06.2014 a depus spre analiza si observare un proiect de fuziune al debitoarei, prin absorbtie, facand dovada inregistrarii la ORC Olt, ce atesta posibilitatea certa ca societatea absorbanta sa achite deindata atat pasivul debitoarei SC O SA cat si creantele nascute in timpul perioadei de observatie. Prin sentinta apelata judecatorul sindic a retinut ca „aceasta masura nu a fost confirmata printr-o hotarare a Adunarii creditorilor din dosarul de faliment”.
Considera ca judecatorul sindic era tinut sa dispuna administratorului judiciar convocarea Adunarii creditorilor pentru a analiza propunerea de fuziune.
Arata ca judecatorul sindic ar fi trebuit sa observe ca administratorul judiciar era singurul care putea proceda la convocarea Adunarii creditorilor, data fiind pozitia creditorului SM de creditor minoritar, cu o creanta sub limita ceruta de lege.
Un alt motiv se refera la faptul ca pronuntarea instantei de fond asupra trecerii la faliment, era conditionata de solutionarea in prealabil a cererii de inlocuire a administratorului judiciar, cerere pe care a formulat-o in sedinta de judecata. Dosarul asociat nr. 4459/104/2011/a7 format ulterior pronuntarii sentintei apelate si deci dispunerii deschiderii falimentului, cu numirea corelativa a lichidatorului provizoriu, a lasat fara obiect cauza ce formeaza obiectul dosarului asociat.
Lipsita de temei legal este sustinerea judecatorului sindic care si-a insusit punctul de vedere al administratorului judiciar ce considera ca o continuare a perioadei de observatie ar fi condus la majorarea pasivului debitoarei.
Totodata, solicita ca instanta sa constate ca supunerea spre analiza creditorilor a planului de fuziune, era un demers in deplin consens cu interesul creditorilor si cu scopul procedurii insolventei, societatea absorbanta urmand ca imediat ce administratorul judiciar ar fi depus situatia pasivului calculat la zi al debitoarei, sa procedeze la plata acestuia.
A solicitat admiterea apelului, anularea hotararii recurate, urmand a se dispune continuarea procedurii de observatie a debitoarei pentru convocarea de catre administratorul judiciar a Adunarii creditorilor in vederea analizei planului de fuziune.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 8 alin. 1 coroborat cu art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
La dispozitia instantei s-a timbrat cu 60 lei taxa judiciara de timbru.
Intimatul lichidator RDP G IPURL pentru debitoarea SC O SA, a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivare, arata ca instanta de fond a aplicat corect dispozitiile art. 102 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 si a dispus trecerea la faliment, retinand ca nu a fost confirmat un plan de reorganizare, ca a fost solutionata irevocabil contestatia apelantului impotriva hotararii adunarii creditorilor prin care a fost infirmat planul de reorganizare astfel ca se impunea trecerea de indata la faliment. Neconfirmarea niciunui plan si implinirea termenului prevazut de dispozitiile art. 94 din Legea nr. 85/2006 au fost cumulativ intrunite, astfel ca instanta de fond in mod just a pronuntat trecerea debitoarei la faliment, in conditiile art. 107 alin 1 lit. B din Legea nr. 85/2006.
Nu pot fi primite sustinerile recurentului in sensul ca judecatorul sindic era tinut sa dispuna administratorului judiciar sa convoace adunarea creditorilor pentru a se discuta planul de fuziune prin absorbtie, eventuala fuziune fiind o problema de oportunitate si nicidecum de legalitate. Faptul ca neintrunirea conditiilor pentru convocarea adunarii creditorilor, de catre recurent, nu este in masura sa justifice interventia judecatorului sindic, in conditiile in care legiuitorul a prevazut expres o anumita conditie a valorii creantei detinute de creditorii care pot convoca adunarea creditorilor in ideea justificarii unui interes colectiv. Apelantul creditor avea posibilitatea legala de a mobiliza si alti creditori in demersul sau de convocare a Adunarii creditorilor pentru discutarea proiectului de fuziune, in asa fel incat sa fie indeplinita conditia valorii minime de 30% din totalul creantelor detinute de catre creditorii care pot convoca adunarea.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv ca pronuntarea instantei de fond asupra trecerii la faliment era conditionata de solutionarea in prealabil a cererii de inlocuire a administratorului judiciar, a aratat ca, pe de o parte nu exista nicio dispozitie legala care sa prevada aceasta obligatie, existand pe de o parte, potrivit dispozitiilor art.102 alin.3 din Legea nr.85/2006 obligatia ca judecatorul sindic, constatand ca sunt indeplinite conditiile legale, sa pronunte de indata, trecerea la procedura de faliment.
In ceea ce priveste ultimul motiv de recurs, incercarea de fuziune intre debitoare si o societate terta in aceasta faza a procedurii, nu este in interesul creditorilor, ci dimpotriva, constituie o incercare de fraudare a intereselor acestora in conditiile in care creditorii debitoarei au hotarat anterior respingerea singurului plan de reorganizare propus si trecerea la procedura de faliment.
Totodata, sustine ca recurentul invoca un proiect de fuziune care este lovit de nulitate absoluta in conditiile art.46 din Legea nr.85/2006.
Prin Incheierea de sedinta din 23.10.2014 Curtea a calificat calea de atac formulata ca fiind
recurs.
Analizand sentinta prin prisma motivelor invocate Curtea a retinut urmatoarele:
Recurentul nu indica temeiul juridic al recursului, dar motivele de fapt invocate respectiv: judecatorul sindic era tinut sa dispuna administratorului judiciar convocarea Adunarii creditorilor pentru a analiza propunerea de fuziune; pronuntarea sentintei de trecere la faliment era conditionata de solutionarea in prealabil a cererii de inlocuire a administratorului judiciar; judecatorul sindic si-a insusit punctul de vedere al administratorului judiciar care considera ca o continuare a perioadei de observatie ar fi condus la majorarea pasivului debitoarei, pot fi incadrate la motivul prevazut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila urmand a fi analizate prin raportare la acesta.
Conform dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate: ...9. cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
O hotarare este lipsita de temei legal atunci cand, din modul cum este redactata, nu se poate determina daca legea a fost sau nu corect aplicata, lipsa de temei legal netrebuind a fi insa confundata cu violarea legii sau nemotivarea. Lipsa de baza legala a hotararii inseamna absenta unei norme juridice care sa poata constitui premisa majora a silogismului judiciar fata de solutia data. Cu alte cuvinte, pentru ca aceasta sustinere sa fie intemeiata trebuie a se constata, pe de o parte, ca hotararea nu este motivata in drept (daca ea este motivata, dar gresit, atunci viciul consta in violarea legii, cu nuantele ei - gresita interpretare sau aplicare a legii) iar pe de alta parte, ca nu exista in legislatia in vigoare o norma juridica aplicabila ca premisa majora pentru concluzia la care s-a ajuns in cauza.
In ceea ce priveste incalcarea sau aplicarea gresita a legii, adica nesocotirea de regula a unei norme de drept substantial ori interpretarea eronata a normei juridice aplicabile, pot exista doua ipoteze:a) Pentru a fi in prezenta primei ipoteze trebuie intrunite cumulativ urmatoarele conditii: legea pretins incalcata sa existe si sa fie in vigoare la momentul judecatii; sa existe o contradictie intre considerentele si dispozitivul hotararii; viciul sa se afle in dispozitivul hotararii, care contravine exigentelor legii stabilite corect in considerente. b) Pentru a fi in prezenta celei de-a doua ipoteze, trebuie ca instanta, recurgand la textele de lege aplicabile litigiului, sa le fi dat o gresita interpretare sau faptele retinute sa fi fost gresit calificate, in raport cu exigentele textelor de lege.
In cauza, Curtea a constatat ca - contrar sustinerilor recurentului - in mod corect judecatorul sindic a retinut indeplinirea conditiilor prevazute de art. 102 (3) din Legea nr. 85/2006 M conform caruia: daca nici un plan nu este confirmat si termenul pentru propunerea unui plan, in conditiile art. 94, a expirat, judecatorul sindic va dispune inceperea de indata a procedurii falimentului, in conditiile art. 107 si urmatoarele. Planul de reorganizare, depus de debitor prin administratorul special, nu a fost aprobat de creditori si deci nu a fost confirmat in conditiile legii, iar contestatia numitilor IDM si SM impotriva hotararii Adunarii creditorilor din 17.01.2014 prin care s-a aprobat trecerea la faliment a fost respinsa prin Decizia nr. 266/15.05.2014 a Curtii de Apel Craiova.
Conform dispozitiilor art. 95 alin 6 lit. D din Legea nr. 85/2006 M,
planul de reorganizare va specifica
masurile adecvate pentru punerea sa in aplicare, cum ar fi: ... D.
fuziunea
debitorului, in conditiile legii.
In cauza, in sedinta din data de 23.06.2014 recurentul a depus proiectul unui plan de fuziune si a solicitat punerea acestuia in dezbaterea Adunarii creditorilor. In mod corect judecatorul sindic a retinut ca solicitarea este neintemeiata, fiind lipsita de temei legal, o eventuala fuziune neputand fi pusa in discutie decat daca este continuta in planul de reorganizare, intocmit si depus in conditiile legii, si numai odata cu dezbaterea acestuia. Or in cauza un astfel de plan fusese dezbatut anterior de catre creditori, fiind respins, astfel ca reluarea dezbaterilor asupra unui proiect de fuziune - distinct de planul de reorganizare si depus cu depasirea termenului prevazut de art. 94 din Legea nr. 85/2006 M - nu poate fi impusa creditorilor. In raport de aceste considerente cererea de obligare a administratorului judiciar sa convoace adunarea creditorilor pentru dezbaterea proiectului de fuziune a fost apreciata ca neintemeiata si in mod corect nu a fost admisa de judecatorul sindic.
Sustinerea recurentului privind conditionarea trecerii la faliment de solutionarea prealabila a cererii de inlocuire a administratorului judiciar a fost considerata neintemeiata, neexistand vreo dispozitie legala in acest sens, ci dimpotriva art. 102 alin 3 impune judecatorului sindic sa dispuna inceperea
de indata
a procedurii falimentului, in conditiile art. 107 si urmatoarele din Legea nr. 85/2006 M. Nu a fost retinuta sustinerea recurentului in sensul ca prin trecerea la faliment dosarul avand ca obiect inlocuirea administratorului judiciar ar ramane fara obiect atat timp cat prin hotararea de trecere la faliment s-a schimbat doar calitatea sa din administrator judiciar in lichidator judiciar, nicidecum persoana acestuia.
In ceea ce priveste sustinerea ca „ judecatorul sindic si-a insusit punctul de vedere al administratorului judiciar care considera ca o continuare a perioadei de observatie ar fi condus la majorarea pasivului debitoarei” Curtea a constatat ca recurentul este in eroare de fapt, avand in vedere ca in considerentele sentintei recurate nu sunt mentionate aceste retineri ale instantei, respectiva sintagma fiind mentionata doar ca o sustinere a administratorului judiciar. Aceasta sustinere nu era necesar a fi analizata si nici nu a fost analizata de judecatorul sindic care a dispus trecerea la faliment in temeiul dispozitiilor art. 107 alin. 1 lit. B , verificand deci existenta acestui caz, nicidecum a cazului prevazut de dispozitiilor art. 107 alin 1 lit. C din Legea nr. 85/2006 M.
In raport de considerentele de fapt si de drept de mai sus Curtea a constatat ca sustinerile recurentului sunt neintemeiate, sentinta nr. 366/23.06.2014 fiind temeinica si legala, astfel ca in temeiul dispozitiilor art. 312 alin 1 Cod procedura civila recursul a fost respins ca nefondat.
(Decizia nr. 27/ 04februarie 2015 - Sectia a II-a civila, rezumat judecator Popescu Constantin).