Transferarea persoanelor condamnate, Cerere de recunoastere si transfer a persoanei condamnate

In cazul in care cetateanul roman nu a fost condamnat in strainatate, pentru o fapta comisa pe teritoriul statului emitent, ci in Romania, pentru o fapta comisa pe teritoriul statului roman, hotararea statului italian prin care s-a respins cererea autoritatilor judiciare romane de predare in Romania persoanei condamnate, in baza unui mandat european de arestare, dispunandu-se ca pedeapsa sa fie executata in Italia, unde cetateanul roman avea statut de rezident, nu este o hotarare susceptibila de executare in Romania

Prin efectul transferarii executarii pedepsei dispusa de Curtea de Apel din Roma statul roman nu mai poate redeveni stat de executare decat in conditiile prevazute de art.133 alin. 1 lit.

100. , d), sau e) din Legea nr. 302/2004, respectiv atunci cand statul de executare renunta in mod expres la dreptul sau de executare, cand arata ca nu mai poate executa pedeapsa sau masura privativa de libertate intrucat persoana condamnata a evadat si nu a fost gasita pe teritoriul sau sau cand nu poate pune in executare pedeapsa sau masura privativa intrucat persoana condamnata nu a fost gasita pe teritoriul sau.

Prin referatul din 16 ianuarie 2015, intocmit de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. 400/II/5/2015, in temeiul dispozitiilor art. 153 alin.1 din Legea nr. 302/2004 republicata, s-a propus admiterea cererii formulate de catre autoritatile judiciare italiene, privind transferarea cetateanului roman M.I.S., detinut in Penitenciarul din Cassino, in vederea executarii pedepsei inchisorii intr-un penitenciar din Romania.

Examinand actele si lucrarile dosarului, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova a constatat ca la data de 12 ianuarie 2015, Ministerul justitiei, Directia drept International si Cooperare Judiciara, Serviciul Cooperare Judiciara Internationala in materie penala a inaintat parchetului de pe langa Curtea de Apel Craiova lucrarea cu nr. 102883/2013/13c_DC 909, avand ca obiect cererea formulata de autoritatile judiciare italiene, privind transferarea persoanei condamnate M.I.S., detinuta in Penitenciarul Cassino - Italia, cu ultimul domiciliu in Romania, mun. .., str. .., judetul .., in vederea executarii unei pedepse privative de libertate de 2370 zile inchisoare.

Din documentele inaintate a rezultat ca prin sentinta penala nr. 45/10 MAE - 54/10, pronuntata de Curtea de Apel din Roma - a 4-a Sectie penala la data de 6 iulie 2010, ramasa definitiva la 5 august 2010 prin respingerea recursului, a fost refuzata predarea in Romania a cetateanului roman M.I.S., in baza mandatului european de arestare nr. 2/12 februarie 2009, emis de Tribunalul Gorj, in vederea executarii pedepsei de 6 ani si 6 luni inchisoare care i-a fost aplicata pentru savarsirea infractiunilor de asociere pentru savarsirea de infractiuni, prevazute de art. 323 alin.1 si alin.2 vechiul cod penal roman, trafic de persoane in forma continuata, prevazuta de art. 12 alin.1, alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 - art. 42 si art. 13 vechiul cod penal roman, trafic de minori in forma continuata, prevazuta de art. 13 alin.1 si alin.3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 - art. 42 si art. 13 vechiul cod penal roman, proxenetism in forma continuata, prevazuta de art. 329 din vechiul cod penal roman, cu aplic. art. 41 - art. 42 vechiul cod penal roman si instigare la fals privind identitatea in forma continuata, prevazuta de art. 25 vechiul cod penal roman raportat la art. 293 vechiul cod penal roman, cu aplic. art. 41 - art. 42 vechiul cod penal roman, prin sentinta penala nr. 269 pronuntata de Tribunalul Gorj - sectia penala la data de 12 iulie 2007 in dosarul nr. 85/95/2006, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 3970 din 2 decembrie 2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 85/95/2006 si s-a dispus ca aceasta pedeapsa sa fie executata in Italia, unde cetateanul roman avea statut de rezident.

S-a retinut ca infractiunile pentru care cetateanul roman M.I.S. a fost condamnat prin sentinta penala nr. 269, pronuntata de Tribunalul Gorj la data de 12 iulie 2007 in dosarul nr. 85/95/2006, ramasa prin decizia penala nr. 3970 din 2 decembrie 2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 85/95/2006, aveau corespondent in legislatia italiana infractiunile de constituire de grup infractionala organizat, prev. de art. 416 din Codul penal italian, si exploatarea prostitutiei, prev. de art. 3 nr. 4 din legea nr. 75/1958)

Prin Ordonanta nr. 495/12 a Curtii de Apel din Roma - Sectia a patra penala, din data de 19 iulie 2012, a fost gratiat sporul de 6 luni inchisoare aplicat condamnatului M.I.S. pe langa pedeapsa cea mai grea de 6 ani inchisoare.

In perioada 8 mai 2010 - 16 mai 2014 condamnatul M.I.S. a executat 1469 zile inchisoare, iar conform legislatiei statutului italian pedeapsa s-ar considera executata la data de 27 iunie 2015.

La data de 19 aprilie 2014, condamnatul M.I.S. a solicitat sa fie transferat din republica Italia in Romania pentru a executa restul de pedeapsa.

Cauza a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 19 ianuarie 2015.

Analizand cererea formulata de catre autoritatile judiciare italiene, privind transferarea cetateanului roman M.I.S. in vederea continuarii executarii pedepsei intr-un penitenciar din Romania, Curtea constata ca aceasta nu este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 155 din Legea nr. 304/2002, instanta romana recunoaste si pune in executare hotararea judecatoreasca transmisa de statul emitent, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

1. hotararea este definitiva si executorie;
2. fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, in cazul in care ar fi fost savarsita pe teritoriul Romaniei, o infractiune si autorul ar fi fost sanctionabil. In cazul in care pedeapsa a fost aplicata pentru mai multe infractiuni, verificarea conditiei se face pentru fiecare infractiune in parte;
3. persoana condamnata are cetatenie romana;
4. persoana condamnata este de acord sa execute pedeapsa in Romania. Consimtamantul nu este necesar atunci cand persoana condamnata este cetatean roman si traieste pe teritoriul Romaniei sau, desi nu traieste pe teritoriul Romaniei, va fi expulzata in Romania. Daca este necesar, in raport cu varsta ori cu starea fizica sau mintala a persoanei condamnate, consimtamantul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
5. nu este incident vreunul din motivele de nerecunoastere si neexecutare prevazute la art.

151.

In speta, aceste conditii nu sunt indeplinite.

Cetateanul roman M.I. nu a fost condamnat in strainatate, pentru o fapta comisa pe teritoriul statului emitent ci in Romania, pentru o fapta comisa pe teritoriul statului roman, pedeapsa pe care o executa acesta fiind aplicata prin sentinta penala nr. 269/12.07.2007 pronuntata de Tribunalul Gorj, definitiva prin decizia penala nr. 3970/02.12.2008 a ICCJ.

Hotararea a carei recunoastere se solicita - sentinta penala nr. 45/10 MAE - 54/10 pronuntata de Curtea de Apel din Roma - a 4-a Sectie Penala la 06.07.2010 nu este o hotarare susceptibila de executare in Romania, nefiind o hotarare de condamnare sau un act judiciar cu efect asupra sanctiunii aplicate, ci este o hotarare prin care s-a respins cererea autoritatilor judiciare romane de predare in Romania persoanei condamnate, in baza unui mandat european de arestare, dispunandu- se ca pedeapsa sa fie executata in Italia, unde cetateanul roman avea statut de rezident.

Preluarea de catre statul italian a executarii pedepsei aplicate in Romania persoanei condamnate nu il transforma pe acesta in stat emitent, decizia judiciara ce se executa fiind in continuare hotararea instantei romane.

Prin efectul transferarii executarii pedepsei dispusa de Curtea de Apel din Roma in modul aratat, statul roman nu mai poate redeveni stat de executare decat in conditiile prevazute de art.133 alin. 1 lit. c), d), sau e) din Legea nr. 302/2004, respectiv atunci cand statul de executare renunta in mod expres la dreptul sau de executare, cand arata ca nu mai poate executa pedeapsa sau masura privativa de libertate intrucat persoana condamnata a evadat si nu a fost gasita pe teritoriul sau sau cand nu poate pune in executare pedeapsa sau masura privativa intrucat persoana condamnata nu a fost gasita pe teritoriul sau.

Niciuna din aceste conditii nu este indeplinita in speta. Mai mult, Curtea constata ca, potrivit datelor mentionate in certificatul anexat, executarea pedepsei se implineste la 27.06.2015, persoana condamnata avand de executat mai putin de 6 luni inchisoare sau ar putea fi liberata conditionat inainte de executarea in intregime a pedepsei in urmatoarele 6 luni, astfel ca nu este indeplinita nici conditia prevazuta de art. 140

²

alin. 4 lit. c) din Legea nr. 302/2004, pentru a se dispune transferarea acesteia intr-un penitenciar din Romania.

Pentru aceste considerente, constatand neindeplinite in cauza conditiile prevazute de art. 153 si urmatoarele din Legea nr.302/2004, sesizarea avand ca obiect cererea autoritatilor judiciare italiene privind transferarea cetateanului roman M.I.S., detinut in Italia, in vederea executarii pedepsei inchisorii intr-un penitenciar din Romania, va fi respinsa, ca neintemeiata.
(Sentinta Penala nr.9/22.01.2015 - Sectia penala si pentru cauze cu minori, rezumat judecator Craciunoiu Cristina)