Termenul pentru solicitarea rentei viagere agricole formulata de catre mostenitorii rentierului
Cuprins pe materii
:
Contencios administrativ
Legislatie relevanta:
art. 10 alin. 1 si art. 11 alin. 4 din Ordinul M.A.D.R. si al M.F.P. nr. 1272/26.503/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor titlului XI „renta viagera agricola” din Legea nr. 247/2005 prevede la art. 10 alin. 1; art. 6 din Legea nr. 247/2005;
Rezumat
:
Norma juridica care reglementeaza plata rentei viagere agricole, respectiv Ordinul MADR si al MFP nr. 1272/26.503/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor titlului XI „renta viagera agricola” din Legea nr. 247/2005 prevede la art. 10 alin. 1 ca „incepand cu anul 2011, pentru a intra in posesia rentei viagere agricole, cuvenite pana la data de 31 august a fiecarui an, rentierii se vor prezenta personal ori prin mandatar la Centrul judetean al APIA in vederea vizarii carnetelor de rentier agricol in baza carora APIA va plati renta viagera agricola”.
Potrivit art. 11 alin. 4 din acelasi act normativ, asa cum a fost modificat prin Ordinul nr. 33/2011, „anual, incepand cu anul 2011, carnetele de rentier agricol se vizeaza de la 1 martie de catre centrele judetene ale APIA”.
Mai mult, potrivit art. 6 din Legea nr. 247/2005, astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 106/30.11.2011 „renta viagera agricola se plateste intr-o singura rata anuala, pana la data de 30 noiembrie a anului urmator celui pentru care aceasta este datorata”(alin. 1). De asemenea, „renta viagera agricola platita de APIA cu respectarea termenului prevazut la alin. 1 care nu a fost incasata de beneficiari va fi utilizata pentru reluarea procesului de plata catre acestia sau in caz de deces catre mostenitorii acestora si dupa termenul de 30 noiembrie al anului urmator celui pentru care aceasta este datorata”(art. 6 alin. 2).
In conditiile in care vizarea carnetului de rentier nu a putut fi efectuata de titular din motive obiective, iar solicitarea de plata a rentei viagere aferente anului 2014 a fost formulata de reclamanta imediat ce aceasta a finalizat procedura dezbaterii mostenirii si in termenul prevazut la art. 6 alin. 2, prin respingerea solicitarii reclamantei de a-i fi platite drepturile banesti cuvenite in calitate de mostenitoare a rentierului D.T., invocandu-se tardivitatea cererii, desi aceasta a fost formulata imediat dupa obtinerea dovezii de mostenitor, parata APIA Bucuresti a dat dovada de un formalism excesiv care a adus atingere dreptului de creanta mostenit de reclamanta.
Decizia civila nr. 919/11.05. 2017 a Curtii de Apel Galati
Prin cererea inregistrata la data de 8 februarie 2016, la nr. 1xxx/231/2016, pe rolul Judecatoriei Focsani, reclamanta D.M. a solicitat in contradictoriu cu parata Centrul Judetean al Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura V., obligarea la plata sumei de 1730 lei, cu titlu de renta viagera cuvenita pe anul 2014.
In motivarea actiunii, a sustinut ca S.T., decedat la 10.06.2015, a fost rentier, conform carnetului VN 0xxxx/2010, incasand renta pentru terenul de 3,89 ha.
Dupa obtinerea certificatului de mostenitor, la data de 10.12. 2015, s-a adresat cu cerere pentru incasarea sumei cuvenite pe anul 2014.
Cererea a fost respinsa pentru considerentul ca nu a fost depusa documentatia necesara, pana la data de 15.10.2015.
Parata ignora dispozitiile art. 6 alin. 1 Titlul XI- Legea nr. 247/2005, care dispune, in esenta, ca renta care nu a fost incasata de beneficiar pana la 30 noiembrie, va fi folosita pentru reluarea procesului de plata, dupa termenul de 30 noiembrie al anului urmator celui pentru care era datorata.
In cauza, este vorba de un refuz nejustificat, astfel ca a solicitat admiterea cererii.
A solicitat proba cu actele invocate, pe care le-a depus la dosar.
Legal citata, parata Centrul Judetean al Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura Vrancea, a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, motivat prin aceea ca plata rentei viagere se efectueaza de A.P.I.A. care este organ al administratiei centrale si nu de Centrul Judetean, care are doar atributia de avizare a carnetelor de rentier.
Reclamanta a depus la dosar notificarea 8xxx/2015, emisa de A.P.I.A. Bucuresti si documentele care au stat la baza notificarii.
A solicitat respingerea actiunii ca fiind indreptata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.
In drept, a invocat art. 205 NCPC.
La data de 17 mai 2016, reclamanta a solicitat introducerea in cauza a APIA Bucuresti, conform art. 6 alin. 2 titlu XI, Legea 247/2005 si art. 12 din Ordonanta 1272/2015.
APIA Bucuresti a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii, intrucat, desi dispozitiile legale – art. 8 titlul XI- Capitolul I din OUG nr. 106/2011 ii dau dreptul sa incaseze renta viagera si dupa data de 30 noiembrie a anului urmator celui pentru care se datoreaza, pe baza actelor doveditoare a calitatii de mostenitor, a certificatului de deces, aceasta nu a depus documentatia pentru a fi aprobata, pana la 30 noiembrie. Defunctul nu s-a prezentat in perioada 1 martie -10.06.2015 pentru a viza carnetul si nici nu a depus documentatia, personal, sau printr-un imputernicit, pana la 30 august 2015 si, ca urmare, nu este indrituit sa beneficieze de acest drept.
Prin sentinta civila nr. 6xxx/2016, Judecatoria F. si-a declinat competenta in favoarea Tribunalului Vrancea unde cauza a fost inregistrata in data de 20.07.2016 sub nr. 1xxx/91/2016.
Prin hotararea pronuntata in cauza Tribunalul Vrancea a admis actiunea formulata de reclamanta D.M. in contradictoriu cu paratii: Centrul Judetean al Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura V. si Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura Bucuresti, dispunand, pe cale de consecinta, obligarea paratelor sa achite reclamantei suma de 1730 lei cu titlu de renta viagera. De asemenea, au fost obligate paratele la plata cheltuielilor de judecata in suma de 600 lei onorar avocat si 127 lei taxa de timbru.
Impotriva susmentionatei hotarari, in termen legal, au declarat recurs ambele parate, criticand-o pe motive de nelegalitate.
Astfel, parata APIA- Centrul Judetean V. si-a declinat nemultumirea, in principal, fata de respingerea exceptiei lipsei calitatii sale procesuale, apreciind ca, in speta, a fost ignorat interesul reclamantei, acela de a ataca un act (notificarea nr. 8xxx/28.12.2015) emis de un alt subiect de drept (A.P.I.A.-Bucuresti), fata de care trebuiau raportate pretentiile acesteia. APIA- Centrul Judetean V. nu a facut decat sa inainteze la APIA Bucuresti, in vederea platii rentei cuvenite mostenitorului rentierului decedat, cererea reclamantei si documentele anexate la aceasta, aspect fata de care tribunalul nu a facut nici o corecta aplicare a dispozitiilor privitoare la plata cheltuielilor de judecata, conform prevederilor art. 454 C.pr. civ.
Parata A.P.I.A. – Bucuresti a invederat instantei de control judiciar, in esenta, urmatoarele:
Instanta de fond a dat o interpretare gresita prevederilor legale incidente. Astfel, aceasta a omis analizarea criteriilor legale incidente, incalcand astfel prevederile art. 10 si 11 din OMADR nr. 33/2011 privind modificarea si completarea Ordinului ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale si al ministrului finantelor publice nr. 1272/26.503/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor titlului XI „renta viagera agricola” din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente unde sunt prevazute conditiile de acordare a rentei viagere.
Avand in vedere faptul ca S.T. nu s-a prezentat in perioada 1 martie -10.06.2015 (data decesului) pentru a i se viza carnetul de rentier agricol personal sau prin mandatar, iar mostenitoarea D.M. nu a prezentat in timp util intreaga documentatie, aceasta din urma nu este indreptatita sa beneficieze de renta agricola aferenta anului 2014.
Vizarea carentului de rentier agricol este o conditie esentiala pentru a putea beneficia de sumele de bani reprezentand renta viagera si tocmai de aceea legea a prevazut ca perioada de vizare un termen atat de mare 01.03.-31.08. a fiecarui an.
In speta
,
instanta de fond nu a analizat faptul ca intimata reclamanta a depasit cu mult termenul pentru depunerea documentatiei necesare verificarii si aprobarii la plata rentei viagere.
Solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata trebuia respinsa sau cel putin cenzurata.
Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta APIA – Bucuresti a solicitat reformarea sentintei recurate in sensul respingerii in tot a actiunii, ca nefondata.
In drept, recurenta susmentionata si-a subsumat criticile temeiului de casare prevazut la disp.art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr. civ.
Intimata-reclamanta a formulat intampinare la recursurile declarate in cauza, solicitand respingerea acestora, formuland, in esenta, urmatoarele aparari:
Recurenta APIA Bucuresti prezinta trunchiat si interpreteaza eronat normele legale ce reglementeaza renta viagera agricola, acordandu-se o importanta absoluta termenului privind vizarea carnetului de rentier agricol.
Norma juridica care reglementeaza aceasta operatiune, respectiv Ordinul MADR si al MFP nr. 1272/26.503/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor titlului XI „renta viagera agricola” din Legea nr. 247/2005 prevede la art. 10 alin. 1 ca „incepand cu anul 2011, pentru a intra in posesia rentei viagere agricole, cuvenite pana la data de 31 august a fiecarui an, rentierii se vor prezenta personal ori prin mandatar la Centrul judetean al APIA in vederea vizarii carnetelor de rentier agricol in baza carora APIA va plati renta viagera agricola.
Aceasta prevedere legala trebuie coroborata cu cea a art. 11 alin. 4 din acelasi ordin, asa cum a fost modificat prin Ordinul nr. 33/2011, in sensul ca „anual, incepand cu anul 2011, carnetele de rentier agricol se vizeaza de la 1 martie de catre centrele judetene ale APIA”.
Ca atare, chiar normele juridice aplicabile in speta nu prevad un termen imperativ pentru vizarea carnetelor de rentier agricol.
Mai mult, cu privire la plata rentei viagere agricole, dispozitiile din Titlul XI („renta viagera agricola”) din Legea nr. 247/2005, astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 106/30.11.2011 prevad (la art. 6 alin. 1) ca renta viagera agricola se plateste intr-o singura rata anuala, pana la data de 30 noiembrie a anului urmator celui pentru care aceasta este datorata. De asemenea, se specifica expres in acelasi text legal ca „renta viagera agricola platita de APIA cu respectarea termenului prevazut la alin. 1 care nu a fost incasata de beneficiari va fi utilizata pentru reluarea procesului de plata catre acestia sau in caz de deces catre mostenitorii acestora si dupa termenul de 30 noiembrie al anului urmator celui pentru care aceasta este datorata” (art. 6 alin. 2).
In speta, vizarea carentului de rentier nu a putut fi efectuata de titular deoarece in perioada noiembrie 2014-10.06.2015 aceasta a fost imobilizat la pat. Dupa deces (10.06.2015) procedura succesorala a fost finalizata la 04.12.2015 prin emiterea certificatului de mostenitor nr. 220/04.12.2015.
Anterior acestei date, dansa nu putea solicita plata rentei viagere aferente anului 2014, deoarece nu ar fi putut face dovada calitatii de mostenitor.
De altfel, termenul limita pentru plata rentei viagere a suferit modificari succesive, nefiind deci vorba de un termen imperativ:
Potrivit art. II din OUG nr. 158/2008 „Plata rentei viagere pentru anul 2007 se va efectua pana la sfarsitul anului 2008, incluzand si mostenitorii rentierilor decedati”.
Potrivit art. II din OUG nr. 106/2011, „Plata rentei viagere se va efectua pana la 15 decembrie 2011”.
De asemenea prin Ordinul nr. 39/2012 a MADR comun cu Ordinul nr. 413/2012 al MFP prin care s-au modificat Normele metodologice de aplicare a prev. Titlului XI din Legea nr. 247/2005, „pentru persoanele pentru care s-a efectuat plata pana la data de 30 noiembrie insa acestea nu au intrat in posesia rentei, procedura de plata se poate relua si dupa acest termen inclusiv in caz de deces, catre mostenitorii acestora”.
Recursul declarat de Centrul judetean Vrancea al APIA este nefondat, avand in vedere ca,
de lege lata
( OUG nr. 70/2010
),
incepand cu data de 01.02.2011, activitatea reglementata la Titlul XI din Legea nr. 247/2005 a fost preluata de APIA, fiind prevazute insa atributiuni si pentru centrele APIA. Prin urmare, in mod corect prima instanta a retinut ca Centrul judetean Vrancea al APIA are calitate procesuala pasiva.
Pentru motivele expuse succint mai sus, intimata-reclamanta a solicitat respingerea recursurilor si obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecata avansate in recurs.
Recursurile de fata sunt nefondate.
Analizand hotararea criticata in raport de criticile formulate de cele doua parate, de apararile intimatei-reclamante, de dovezile administrate in cauza si de dispozitiile legale in vigoare, Curtea o apreciaza legala.
In primul rand, se constata ca a fost corect stabilita situatia de fapt care se poate rezuma astfel:
In data de 10.12.2015 reclamanta s-a adresat paratei APIA – centrul judetean V. cu cerere de acordare a rentei viagere agricole cuvenite sotului sau defunct pentru anul 2014.
Parata APIA – centrul judetean V. a verificat si avizat cererea reclamantei si documentatia anexata, inaintand-o catre parata APIA Bucuresti care a respins cererea reclamantei motivat de faptul ca aceasta nu a fost formulata in termenul legal.
In al doilea rand, in raport de aceasta situatie de fapt, se apreciaza ca judecatorul fondului a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor normative incidente in cauza.
Faptul ca paratei APIA-centrul judetean Vrancea ii revin atributii semnificative in procedura de verificare si inaintare a documentatiei cerute de lege pentru acordarea rentei viagere agricole exclude ipoteza lipsei calitatii procesuale a acesteia, avizarea documentatiei inaintate la APIA Bucuresti echivaland cu un gir institutional prealabil platii.
Referitor la termenul in care se poate solicita plata rentei de catre mostenitori, Curtea confirma apararile reclamantei in sensul ca dispozitiile care fac referire la acesta nu au caracter imperativ.
Norma juridica care reglementeaza aceasta operatiune, respectiv Ordinul MADR si al MFP nr. 1272/26.503/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor titlului XI „renta viagera agricola” din Legea nr. 247/2005 prevede la art. 10 alin. 1 ca „incepand cu anul 2011, pentru a intra in posesia rentei viagere agricole, cuvenite pana la data de 31 august a fiecarui an, rentierii se vor prezenta personal ori prin mandatar la Centrul judetean al APIA in vederea vizarii carnetelor de rentier agricol in baza carora APIA va plati renta viagera agricola”.
Potrivit art. 11 alin. 4 din acelasi act normativ, asa cum a fost modificat prin Ordinul nr. 33/2011, „anual, incepand cu anul 2011, carnetele de rentier agricol se vizeaza de la 1 martie de catre centrele judetene ale APIA”.
Mai mult, potrivit art. 6 din Legea nr. 247/2005, astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 106/30.11.2011 „renta viagera agricola se plateste intr-o singura rata anuala, pana la data de 30 noiembrie a anului urmator celui pentru care aceasta este datorata” (alin. 1). De asemenea, „renta viagera agricola platita de APIA cu respectarea termenului prevazut la alin. 1 care nu a fost incasata de beneficiari va fi utilizata pentru reluarea procesului de plata catre acestia sau in caz de deces catre mostenitorii acestora si dupa termenul de 30 noiembrie al anului urmator celui pentru care aceasta este datorata” (art. 6 alin. 2).
In speta, vizarea carnetului de rentier nu a putut fi efectuata de titular din motive obiective, iar solicitarea de plata a rentei viagere aferente anului 2014 a fost formulata de reclamanta imediat ce aceasta a finalizat procedura dezbaterii mostenirii si in termenul prevazut la art. 6 alin. 2.
Cum plata rentei viagere pentru mostenitorii rentierilor nu este conditionata de vizarea carnetului de rentier la cererea rentierului sau a mandatarului acestuia, sunt nefundamentate criticile paratei-recurente susmentionate.
Prin respingerea solicitarii reclamantei de a-i fi platite drepturile banesti cuvenite in calitate de mostenitoare a rentierului D.T., invocandu-se tardivitatea cererii, desi aceasta a fost formulata imediat dupa obtinerea dovezii de mostenitor, parata APIA Bucuresti a dat dovada de un formalism excesiv care a adus atingere dreptului de creanta mostenit de reclamanta.
Asa fiind, se apreciaza legala solutia primei instante de obligare a paratelor la plata catre reclamanta a drepturilor cuvenite cu titlu de renta viagera.
Aceasta solutie a reclamat si obligarea paratelor la plata cheltuielilor avansate de catre reclamanta, cheltuieli care, in opinia curtii, sunt proportionale cu complexitatea cauzei, cu pozitia procesuala a reclamantei si, mai ales, cu atitudinea paratelor de negare constanta a drepturilor reclamantei.
In raport de considerentele mai sus enuntate, criticile formulate de cele doua parate sunt vadit nefondate urmand a fi respinse ca atare.
In conformitate cu disp.art. 451 C.pr. civ., recurentele urmeaza a fi obligate la plata catre intimata-reclamanta a cheltuielilor de judecata (onorar avocat si cheltuieli de transport) efectuate in recurs.