Tentativa de viol. Schimbare de incadrare juridica.

 

Art. 32 raportat la art. 188 si art. 205 din Codul penal

 

Gestul extrem al victimei de deschide portiera autoutilitarei aflate in mers si de a sari pe carosabil nu poate fi justificat decat printr-o actiune ilicita a inculpatului, de natura sa o determine sa procedeze astfel.

Desi nu a reiesit cu certitudine intentia inculpatului de a intretine raporturi sexuale prin constrangere cu persoana vatamata, aceasta din urma a fost lipsita de libertate in mod ilegal in interiorul autoutilitarei, iar intre actiunea inculpatului de a continua sa conduca autoutilitara, refuzand a opri si sarirea din mers a victimei, cu consecinta producerii de leziuni traumatice, exista legatura de cauzalitate.

 
(
Decizia penala

nr. 642/A/26 mai 2016
)

 

Prin sentinta penala nr.24 din 2 martie 2015, pronuntata de Tribunalul Valcea, s-a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice din fapta prev. de  arrt.20 rap.la art.175 lit.i C.p. (1969) in fapta  prev. de  art.182 C.p. (1969),  ca  nefondata.

In  temeiul art.396 al.5 C.pr.pen. rap.la  art.16 lit.b C.pr.pen., a fost achitat  inculpatul D cu privire la savarsirea infractiunii  prev. de  art.20 C.pen (1969),  rap.la  art.197 al.1 si 2 C.pen.(1969),

In temeiul  art.20 C.pen.(1969), rap.la  art.175 lit.i C.pen., a fost condamnat acrelasi inculpat la 5 ani inchisoare si  interzicerea exercitarii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II a C.pen si  art. 64 lit.b  C.pen., pe  o  perioada  de 2 ani.

In  temeiul  art.189 al.1 C.pen.(1969), a mai fost condamnat inculpatul Diaconu Eugen la pedeapsa de 3 ani inchisoare.

In  temeiul art.34 lit.b C.pen.(1969),  art.35  al.1 C.pen.(1969),  rap.la  art.33 lit.a C.pen.(1969), s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani  inchisoare,  la care s-a adaugat pedeapsa complementara de interzicere a exercitarii  drepturilor prev. de  art.64  lit.a teza a II a C.pen si  art. 64 lit.b C.pen., pe  o  perioada  de 2 ani.

In  temeiul  art.71 C.p. (1969), s-a  interzis,  ca  pedeapsa  accesorie,  exercitarea de  catre  inculpat a  drepturilor  prev.de  art.64  lit.a,  teza a II a si  art.64 lit.b C.pen.(1969).

In temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice ale inculpatului D, in vederea introducerii profilului genetic in Sistemul National de Date Genetice Judiciare.

In temeiul art.397 C.pr.pen., rap.la art.25C.pr.pen., rap.la art.1357 C.civ., s-a admis, in  parte, actiunea civila formulata de catre partea  civila K, domiciliata  in comuna Stoilesti,  sat  Ursi,  judetul Valcea, si a fost obligat inculpatul la  plata catre partea civila a  sumei  de  5000 lei,  cu  titlu de  daune materiale si a sumei de  40.000 lei,  cu titlu de daune  morale.

S-a mentinut masura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si  imobile  ale  inculpatului.

S-a dispus comunicarea prezentei sentinte Camerei Executorilor  Judecatoresti de  pe langa Curtea de Apel Pitesti pentru a aduce  la  indeplinire masura asiguratorie.

 Cheltuielile prilejuite cu instituirea sechestrului asigurator au fost suportate  din fondurile Ministerului Justitiei.

 A fost obligat inculpatul la  plata  catre  stat  a sumei  de  600 lei,  cu  titlu  de  cheltuieli  judiciare.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut, ca la data de 13.08.2013, in jurul orelor 20.40, partea vatamata K se afla in statia de autobuz din apropierea SC R SRL Rm. Valcea, situata la iesirea din Municipiul Rm. Valcea spre Dragasani, de unde dorea sa ia un mijloc de transport in comun, cu intentia de a se deplasa in Babeni, la locuinta prietenului sau O.

Inculpatul D, fara a fi insotit de alta persoana, se intorcea de la Targu Mures si se deplasa, la data respectiva, dinspre Rm. Valcea spre domiciliul sau din Dabuleni, jud. Dolj, conducand autoutilitarei marca WV, de culoare rosie cu nr. de inmatriculare ***.

In autovehiculul condus de acesta a urcat si partea vatamata K, cu intentia de a ajunge cat mai devreme la destinatie, imprejurare in care ea a ocupat locul de langa usa din dreapta fata a masinii, lasand liber al treilea loc al banchetei respective, care era situat intre ea si conducatorul auto.

In timp ce se deplasa pe raza satului Stuparei din comuna Mihaiesti, partea vatamata a deschis portiera din dreptul sau si a cazut pe carosabil, de unde nu s-a mai putut ridica, suferind leziuni multiple in zona bratelor, genunchiului drept, precum si o fractura la nivelul gleznei stangi.

Inculpatul a oprit autovehiculul pe care-l conducea abia la o distanta de circa 200 metri de locul unde a cazut partea vatamata si a revenit la fata locului, unde a participat apoi la cercetarea efectuata de organele de politie, in timp ce victima a fost preluata de o ambulanta si dusa la Spitalul Judetean de Urgenta Valcea, unde a fost internata pentru acordarea ingrijirilor medicale.

Din raportul de constatare medico-legala, referitor la partea vatamata K, a reiesit ca leziunile pe care le-a suferit acesta s-au putut produce prin lovire de un plan dur (cadere activata), iar pentru vindecarea acestora a necesitat un numar de 70-80 zile timp de ingrijiri medicale.”

Partea vatamata,prin declaratiile date,a sustinut constant ca in cursul deplasarii inculpatul D a inceput sa o pipaie pe diferite zone ale corpului, propunandu-i sa intretina cu acesta un raport sexual si cu toate ca partea vatamata a refuzat in mod clar acest lucru, incercand sa se elibereze de inculpat, care incepuse sa o traga de bratul stang, pentru a o apropia cat mai mult de el, aceasta nu a reusit sa-l impiedice de a-si duce la indeplinire intentia pe care o avea, astfel ca a intredeschis portiera din dreapta fata a masinii, aflata in continuare in mers, cerandu-i totodata sa opreasca autovehiculul pentru a-i permite sa coboare,inculpatul ignorand insa cererea partii vatamate si si-a continuat deplasarea, cu toate ca a sesizat deschiderea portierei si a acceptat in mod implicit faptul ca, in acest fel, se poate produce caderea acesteia pe carosabil, ce poate avea drept consecinta chiar decesul.

In cursul audierii sale de catre organele de cercetare penala, inculpatul a aratat ca partea vatamata a sarit din autovehicul in momentul in care el a intins mana spre statia de emisie-receptie, pe care dorea sa o regleze, si care era pozitionata pe bordul masinii, aproape de scaunul pe care ea il ocupa, aratand totodata ca nu i-a facut nici un fel de avansuri sexuale si nici nu a atins-o in diferite zone ale corpului.

Prin aceasta sustinere, a aratat instanta de fond, inculpatul nu a putut sa prezinte si nici instanta nu a putut sa identifice o explicatie plauzibila care sa poata justifica actiunea partii vatamate de a deschide usa si a sari din autovehicul in timpul deplasarii acestuia,singura explicatie pentru gestul acesteia fiind cea aratata in cuprinsul declaratiilor sale, aceea ca inculpatul i-a facut avansuri sexuale, atat verbal, cat si fizic, iar partea vatamata, pentru a-l determina sa opreasca, a deschis usa autovehiculului, amenintandu-l ca va sari din masina in caz contrar, varianta sa fiind sustinuta de declaratiile tuturor martorilor care s-au aflat sau au sosit la fata locului imediat dupa caderea partii vatamate pe carosabil, acestia declarand ca in momentele imediat urmatoare, partea vatamata il acuza pe sofer ca ar fi vrut sa o violeze.

Instanta de fond a constatat, ca retinand aceasta stare de fapt se pot identifica trei variante in care s-ar fi putut produce caderea partii vatamate pe carosabil,partea vatamata putand fi impinsa de catre inculpat,putand sari din autovehicul sau putand cadea in mod accidental,dupa deschiderea portierei.

In oricare dintre variante, a apreciat instanta de fond, fapta conducatorului de autovehicul, caruia i se cere cu insistenta de catre victima sa opreasca autovehiculul, pentru ca altfel va sari din mers, de a nu da curs acestei cereri in momentul deschiderii portierei de catre aceasta pentru a cobori, determinand lovirea ei, prin cadere, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor, sub forma tentativei, intre actiunea inculpatului de a mentine autoturismul in viteza si caderea victimei, soldata cu ranirea acesteia, exista legatura de cauzalitate, pe plan subiectiv actiunea sa fiind caracterizata de intentie, fie directa,in ipoteza impingerii,fie indirecta,in celelalte doua variante,deoarece a acceptat ca victima sa sara din autovehiculul aflat in deplasare, cu toate consecintele decurgand din aceasta.

Avand in vedere ca in speta exista dubii cu privire la forma intentiei, declaratiile partii vatamate, singurele care descriu situatia de fapt in momentul anterior caderii, fiind contradictorii, instanta de fond a retinut in sarcina inculpatului savarsirea infractiunii sub forma intentiei indirecte, asa cum de altfel s-a solicitat si prin actul de sesizare a instantei, inculpatul urmand a fi condamnat pentru savarsirea acestei infractiuni, respectiv tentativa de omor, caderea din autovehiculul in miscare conturand in mod clar posibilitatea decesului partii vatamate, acceptarea de catre inculpat a acestei urmari reprezentand savarsirea faptei sub forma intentiei indirecte cu privire la rezultatul faptei sale, neurmarit, dar acceptat, ceea ce diferentiaza si exclude incadrarea juridica a faptei in infractiunea prev.de art.182 c.pen., motiv pentru care cererea de schimbare a incadrarii juridice in acest sens, formulata de catre inculpat,a fost apreciata de catre instanta de fond ca neintemeiata.

S-a retinut, de asemenea, in sarcina inculpatului, savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal,prev.de disp.art.189 al.1 c.pen.,actele sale materiale exercitate de la momentul in care partea vatamata i-a cerut sa opreasca autovehiculul si pana la caderea acesteia, intrunind elementele constitutive ale acestei infractiuni,ce nu este absorbita in cea de tentativa de omor, aceasta din urma fiind consecventa si distincta fata de lipsirea de libertate in mod nelegal, latura subiectiva cu privire la infractiunea de tentativa de omor conturandu-se abia dupa momentul deschiderii usii autovehiculului, pana la momentul respectiv, refuzul inculpatului de a opri autovehiculul reprezentand doar actiuni ce formeaza elementul material al infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal.

In ceea ce priveste savarsirea infractiunii de tentativa de viol, prev.de art. 20 C.pen (1969),  rap.la  art.197 al.1 si 2 C.pen.(1969), inculpatul a fost achitat, actele sale, materializate prin pipairea persoanei vatamate, nereprezentand decat acte preparatorii, nepedepsibile, menite doar a convinge victima sa ii accepte propunerea,inculpatul nu a trecut la faza de executare a infractiunii de viol, infractiune ce nu putea fi savarsita in autovehiculul aflat in miscare. Chiar daca exista posibilitatea ca in cazul refuzului partii vatamate de a-i accepta propunerea,inculpatul sa fi putut opri masina si sa treaca la executarea hotararii infractionale,in speta, acest fapt nu s-a produs,iar actiunile sale au ramas in faza de pregatire a actelor preparatorii,inculpatul netrecand de la pregatirea infractiunii la insasi savarsirea acesteia.

In ceea ce priveste aplicarea pedepsei pentru infractiunile savarsite, instanta de fond, in aplicarea dispozitiilor legale referitoare la individualizarea pedepselor,tinand cont de modul de savarsire, de urmarile produse, de lipsa antecedentelor penale, s-a orientat spre minimul prevazut de catre lege, urmare a dispozitiilor legale privind concursul de infractiuni, inculpatul urmand a executa pedeapsa cea mai grea.

Actiunea civila formulata de catre partea vatamata a fost admisa in parte, intre faptele inculpatului si prejudiciul produs acesteia existand legatura de cauzalitate, iar conform dispozitiilor art.1357 c.civ. cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.

Prejudiciul material cauzat de necesitatea efectuarii cheltuielilor de ingrijire a partii vatamate si de recuperare a acesteia, precum si de achizitia de medicamente, acesta a fost recuperat prin obligarea inculpatului la plata respectivelor cheltuieli, instanta neputand obliga pe acesta si la plata cheltuielilor pretins acordate ca „atentii” personalului medical in cursul spitalizarii partii vatamate.

Este cert, in opinia instantei de fond, ca partea vatamata a suferit si un intens prejudiciu moral, caracterizat prin grave suferinte, atat fizice, cat si psihice, multiplele zile de ingrijiri medicale necesare vindecarii, cat si traumele psihice suferite ca urmare a actiunilor comise de catre inculpat necesitand repararea baneasca a acestui prejudiciu,inculpatul fiind obligat la plata catre partea vatamata a unei sume de bani considerata de catre instanta a fi corespunzatoare si suficienta acoperirii prejudiciului moral suferit de catre partea vatamata, pentru asigurarea platii acestor sume a fost mentinut sechestrul asigurator dispus asupra bunurilor inculpatului.

Impotriva sentintei respective au declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Valcea, inculpatul D si partea civila K, pentru considerente de nelegalitate si netemeinicie.

Astfel, parchetul

a sustinut ca, instanta de fond a stabilit o pedeapsa nelegala pentru infractiunea de tentativa la omor calificat comisa de inculpat, in conditiile in care nu au fost retinute in favoarea sa circumstante atenuante sau alte cauze de reducere a pedepsei, trebuia sa i se aplice inculpatului o pedeapsa cuprinsa intre 7 ani si 6 luni si 12 ani si 6 luni, insa, i-a fost aplicata o pedeapsa de 5 ani inchisoare, prevederile legii penale mai favorabile nefiind corect interpretate.

De asemenea, instanta a pronuntat o solutie gresita de achitare pentru comiterea infractiunii de tentativa de viol, pornind de la o interpretare gresita a probelor administrate in cauza, retinand ca actele comise de inculpat, constand in pipairea partii vatamate pe diferite zone ale corpului, reprezinta doar niste acte preparatorii nepedepsite de legiuitor, care nu pot fi asimilate unor acte de executare specifice tentativei.

Este de precizat, ca la termenul de judecata din 29 februarie 2016, procurorul de sedinta a precizat ca nu mai sustine respectivul motiv de apel si ca solicita schimbarea incadrarii juridice a faptelor comise de inculpat, din cele trei infractiuni deduse judecatii, in infractiunile de tentativa de omor, prev. de art.32 rap. la art.188 Cod penal si lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art.205 alin.1 Cod penal, apreciind ca legea penala mai favorabila in cauza este legea noua.

A completat motivele de apel, in sensul ca a solicitat si aplicarea pedepselor accesorii si complementare prev. de art.66 lit. a, b, d, i si n Cod penal, inclusiv interzicerea dreptului de a se apropia de persoana vatamata.

Partea civila K a solicitat majorarea cuantumului despagubirilor materiale si morale, apreciind ca instanta de fond a acordat despagubiri intr-un cuantum prea mic, fata de solicitarea partii civile, de suferinta fizica si morala a acesteia, in raport si de probatoriul administrat in cauza.

Aceasta s-a constituit parte civila cu suma totala de 140.000 lei, din care 20.000 lei despagubiri materiale si 120.000 lei daune morale, iar instanta de fond a acordat despagubiri de 5.000 lei si daune morale de 40.000 lei, desi partea civila a suferit un politraumatism – vatamari corporale pentru a caror vindecare a avut nevoie de doua interventii chirurgicale, i-au fost montate tije metalice in membrul inferior stang, imobilizata in aparat gipsat zona gambiero-podala a membrului inferior stang, a suferit leziuni traumatice osoase la nivelului craniului si a colonei cervicale, a urmat ulterior, o perioada lunga de recuperare si tratament de fizioterapie si exercitii medicale, pentru recapatarea functionalitatii membrului inferior stang si revenirea corpului la pozitia verticala, fata de leziunile coloanei vertebrale.

Suferinta fizica a fost intensa, indelungata si a lasat schele in plan psihic. Partea civila este o femeie tanara, care a fost umilita de catre inculpat prin propunerile si actiunile sale, care a desconsiderat statutul de femeie, in general, si a produs acesteia in plan moral o suferinta inimaginabila pe care instanta de fond nu a apreciat-o just, acordand despagubiri nerezonabile si neproportionale cu suferinta indurata de aceasta.

Inculpatul nu s-a interesat niciodata de starea ei de sanatate, nici in perioada spitalizarii si nici a recuperarii, nu i-a acordat vreo suma de bani de la data comiterii infractiunii si pana in prezent.

De asemenea, instanta de fond a omis sa-i acorde cheltuieli de judecata partii civile, desi la dosarul cauzei exista chitante emise de cabinetul aparatorului ales, reprezentand cuantumul onorariului in suma de 1.000 lei, justificandu-se plata acestora in baza art.276 alin.1 si 2 Cod pr.penala.

Este de precizat, ca partea civila a mai formulat un motiv de apel la care a renuntat  ulterior,  conform memoriului atasat la dosarul cauzei care vizeaza gresita achitare a inculpatului sub aspectul comiterii infractiunii de tentativa la viol, in considerarea faptului ca procurorul de sedinta nu a mai solicitat condamnarea pentru respectiva infractiune, ci, dimpotriva, schimbarea incadrarii juridice a faptelor comise, din  cele trei infractiuni in doua infractiuni.

Inculpatul a solicitat desfiintarea sentintei in totalitate, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la instanta de fond, iar, in subsidiar, achitarea sa pentru infractiunile de care este acuzat, iar in situatia in care Curtea va aprecia ca este vinovat, sa se ia in considerare o modalitate de individualizare a executarii pedepsei, fara privare de libertate.

Astfel, asa cum a declarat si in fata organelor de cercetare penala, la data de 13 august 2013, a luat la ocazie pe raza comunei Mihaesti, judetul Valcea, pe partea civila, cu scopul de a o lasa in Babeni, la o distanta de circa 20 km., iar dupa aproximativ 10 minute de conversatie a incercat sa stinga statia care era pe bordul autoutilitarei spre dreapta, pentru ca se auzeau conversatiile altor soferi si limbajul utilizat era vulgar.

Fara niciun avertisment, persoana vatamata a deschis usa autoutilitarei si s-a aruncat pe carosabil, moment in care a fost pus in situatia de a incerca sa o evite, pentru ca putea sa o calce cu rotile din spate ale autoutilitarei, iar cu greu si grija a  oprit-o, in contextul in care era incarcata cu 3 mc. de lemn.

S-a intors la locul unde persoana vatamata s-a aruncat si a constatat ca langa ea se adunasera cativa oameni, a asteptat sa vina organele de politie, nu a incercat sa ia legatura cu aceasta pentru ca nu a vrut sa creada ca vrea sa o influenteze, fiind foarte speriat, pentru ca nu se asteptase sa se intample asa ceva.

Este achitat pentru o infractiune care nu este descrisa sub forma sa materiala, tentativa la infractiunea de viol prev. de art.197 alin.1 si alin.2 Cod penal anterior, insa, nu se poate intelege care este infractiunea de care este acuzat, pentru a-si face aparari si, apoi, sa fie achitat.

Pe parcursul cercetarilor, atat in faza de urmarire penala, cat si a instantei de fond, partea civila a facut declaratii total contradictorii, care nu se coroboreaza cu depozitiile martorilor audiati in cauza.

Inculpatul solicita excluderea pseudo-mijlocului de proba, constand in testul poligraf, pentru ca in cuprinsul art.64 Cod pr.penala, nu se regaseste, iar enumerarea este una restrictiva, mijloacele de proba fiind limitativ enuntate de lege.

Se mai sustine de catre acesta, ca, efectiv, este imposibil ca un sofer, pe o asemenea autoutilitara, sa poata fi facut atatea si asemenea lucruri de care a fost acuzat,  cu mentiunea ca din plansele atasate reiese imposibilitatea fizica de a se comporta intr-o astfel de situatie, neputand ajunge, efectiv, cu mana dreapta in zona din autoutilitara in care se afla partea civila.

Se retine, nejustificat, in considerentele sentintei, ca aceasta a cazut pe carosabil, ca a deschis usa autoutilitarei si ca, prin continuarea deplasarii, inculpatul a acceptat posibilitatea producerii de vatamari si chiar decesul.

Organele de cercetare penala nu si-au pus problema daca ar fi vrut sa opreasca masina se putea, in conditiile in care autoutilitara era incarcata cu 3 mc. de lemn, care inseamna cu aproximatie 3 tone de incarcatura, ce nu a fost utilizata in experimentele organelor de cercetare penala, pentru ca, astfel, ar fi observat ca nu putea sa o opreasca, fara a-i pune in pericol pe toti conducatorii auto din trafic.

In conditiile in care era alaturi de partea civila in interiorul masinii, ajutand-o sa ajunga mai repede acasa, fara sa-i inchida usa, fara sa-i deterioreze hainele de pe ea, infractiunea in fapt nu exista, iar continuarea miscarii autoutilitarei dupa momentul in care aceasta a sarit din masina, nu face decat sa sublinieze ca inculpatul era bulversat, socat, ca a incercat si reusit sa opreasca autoutilitara, fara a cauza pagube.

Nu numai partea civila a dat declaratii contradictorii, dar chiar cercetarea la fata locului a concluzionat ca nu a fost impinsa din masina si nici nu a cazut, ci ca s-a aruncat.

In consecinta, se apreciaza de catre inculpat ca se impune achitarea sa, pentru infractiunile sub aspectul carora a fost cercetat, iar, in subsidiar, solicita o modalitate de individualizare a executarii pedepsei neprivativa de libertate.

Curtea, examinand sentinta apelata, in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.417 alin.1 si 2 Cod pr.penala si in limitele impuse de art.418 si art.419 Cod pr.penala, constata ca toate apelurile sunt fondate, pentru urmatoarele considerente:

In raport de probatoriul administrat in cauza, specific infractiunii sub aspectul careia a fost cercetat inculpatul, reiese ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunilor de tentativa la omor si lipsire de libertate in mod ilegal, in modalitatile normative prev. de art.32 Cod penal rap. la art.188 Cod penal si art.205 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, in conditiile art.38 Cod penal, sub aspectul laturii obiective si subiective.

Este de precizat ca inculpatul a negat in mod constant savarsirea infractiunilor,  a sustinut ca in realitate persoana vatamata a deschis usa autoutilitarei si s-a aruncat din mers, fara sa fie influentata in atitudinea sa de vreun act de violenta sau amenintare exercitat de catre inculpat, care nu a incercat sa o pipaie, pentru a o determina sa intretina relatii sexuale, fara consimtamantul sau.

S-a referit la imprejurarea ca a luat-o pe aceasta la ocazie, urmand sa o transporte pana in comuna Babeni, judetul Valcea, ca nu i-au fost deteriorate hainele si a reusit sa opreasca autoutilitara la o distanta rezonabila de locul unde partea civila a cazut din autoutilitara, avandu-se in vedere ca aceasta era incarcata cu o cantitate considerabila de lemne de circa 3 tone.

Sustinerile sale sunt, insa, infirmate de ansamblul probator administrat in cauza, care atesta ca  gestul extrem al partii civile de a deschide portiera autoutilitarei aflata in mers si de a sari pe carosabil, nu poate fi justificat decat printr-o actiune ilicita a inculpatului de natura sa o determine sa procedeze astfel, ceea ce semnifica existenta unei legaturi de cauzalitate directa intre actiunea respectiva si rezultatul produs.

Imprejurarea ca inculpatul a determinat, prin actiunea sa de lipsire de libertate in mod ilegal a partii civile in habitaclul autoutilitarei,  sa deschida usa dreapta a acesteia si sa se arunce din mers, cazand pe carosabil si suferind leziuni traumatice grave, care au necesitat pentru vindecare un numar de 70-80 zile ingrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. C/1074/2012 din 31 august 2012, intocmit de S.M.L. Valcea (f.60 dosar urmarire penala), este relevata de declaratiile persoanei vatamate K, care se coroboreaza cu depozitiile martorilor oculari, care au sosit imediat la fata locului si au perceput in mod direct imprejurarile producerii incidentului ce face obiectul cauzei, in contextul in care au gasit-o pe aceasta in stare de soc si sustinand ca inculpatul a vrut sa o violeze.

Inclusiv agentii de politie P si C din cadrul Politiei Rutiere au discutat cu persoana vatamata despre incidentul respectiv, la sediul unitatii spitalicesti unde a fost transportata in vederea acordarii asistentei medicale de urgenta, aceasta relatand imprejurarile in care a decis sa deschida portiera autoutilitarei si sa se arunce pe carosabil in timp ce aceasta se deplasa cu viteza intr-o zona cu un trafic intens.

Nu exista o altfel de explicatie logica pentru  atitudinea persoanei vatamate, care nu il cunostea pe inculpat si care urma sa o transporte pana la domiciliul sau din comuna Babeni, pe o distanta de circa 20 km., fiind luata la ocazie, in raport de probatoriul administrat in cauza reiesind, fara echivoc, ca gestul sau de a se arunca din mers dintr-un autovehicul in miscare, a fost extrem si a fost determinat de activitatea infractionala desfasurata de catre inculpat, care i-a inoculat persoanei vatamate, reprezentarea ca va incerca sa intretina raporturi sexuale fara consimtamantul sau , cu mentiunea ca rezolutia infractionala  nu s-a concretizat prin vreo modalitate specifica.

De altfel, chiar procurorul de sedinta a solicitat schimbarea incadrarii juridice in baza art.386 Cod pr.penala, din cele trei infractiuni retinute in cuprinsul rechizitoriului nr.699/P/2013 din 15 noiembrie 2013 al Parchetului de pe langa Tribunalul Valcea, respectiv tentativa de viol, tentativa de omor si lipsire de libertate in mod ilegal, numai in ultimele doua infractiuni, pe considerentul ca probatoriul nu confirma si savarsirea infractiunii de tentativa de viol.

Intr-adevar, in considerarea principiului procesual „in dubio pro reo”,nu reiese cu certitudine intentia inculpatului de a intretine, ulterior, raporturi sexuale prin constrangere cu persoana vatamata, care a fost, insa, lipsita de libertate in mod ilegal in interiorul autoutilitarei, urmare a atitudinii inculpatului, iar
intre actiunea acestuia
de a conduce autoutilitara in continuare si refuzul sau de a o opri, ceea ce a determinat sarirea din mers a persoanei vatamate
si lovirea de carosabil
, suferind leziuni traumatice grave, ce puteau determina decesul, exista legatura de cauzalitate pe plan subiectiv, actiunea sa fiind caracterizata de intentie indirecta, deoarece a acceptat ca aceasta sa sara din autoutilitara aflata in deplasare, cu toate consecintele legale ce decurg din aceasta situatie de fapt.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile in cursul procesului, identificarea acesteia pana la judecarea definitiva a cauzei, se realizeaza conform Deciziei Curtii Constitutionale nr.265 din 6 mai 2014, prin compararea legilor succesive, stabilirea in concret a legii penale mai favorabile si, in final, aplicarea acesteia in ansamblu.

Sub acest aspect, instanta de fond a avut in vedere limitele de pedeapsa prevazute de cele doua reglementari incidente, circumstante agravante, regimul sanctionator al acestora, modalitatea de executare a pedepsei care se poate stabili, pedepsele complementare si accesorii, alte institutii distincte, precum reabilitarea.

In considerarea tuturor acestor aspecte, comparand cele doua legi penale succesive, instanta de fond a retinut ca legea penala mai favorabila inculpatului este cea veche, aceasta fiind  aplicata in ansamblu, cu privire la pedeapsa principala, pedeapsa accesorie si modalitatea de executare.

Insa, in conditiile in care inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor calificat, corelativ elementului circumstantial constand „in loc public”, ce nu are corespondent in Noul Cod penal, este evident, ca lege penala mai favorabila in cauza, atat sub aspectul incadrarii juridice in infractiunea de tentativa la omor simplu, iar nu calificat, cat si al limitelor de pedeapsa prevazute de lege, este Noul Cod penal.

In consecinta, sentinta este nelegala sub acest aspect, motiv pentru care, in baza art.421 pct.2 lit. a Cod pr.penala, Curtea va admite apelurile declarate de parchet si inculpat, va desfiinta in parte sentinta si, rejudecand, va descontopi pedeapsa rezultanta de 5 ani inchisoare si interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal anterior, pe o perioada de 2 ani, in pedepsele componente si va inlatura condamnarea inculpatului pentru infractiunile de tentativa la omor calificat si lipsire de libertate in mod ilegal, respectiv achitarea sa pentru infractiunea de tentativa la viol.

Avandu-se in vedere ansamblul probator care atesta ca inculpatul nu se face vinovat de infractiunea de tentativa de viol si  ca procurorul de sedinta a renuntat la motivul de apel ce viza achitarea inculpatului si a solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptelor comise de acesta din trei infractiuni, in doua infractiuni, iar legea penala mai favorabila in cauza este Noul Cod penal, pentru considerentele expuse anterior, in baza art.386 Cod pr.penala, Curtea va schimba incadrarea juridica a faptelor inculpatului, din infractiunile prevazute de art. 20 Cod penal anterior raportat la art. 197 alin. 1 si 2 Cod penal anterior, art. 20 Cod penal anterior raportat la art. 175 lit. i Cod penal anterior si art. 189 alin. 1 Cod penal anterior cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal anterior, in infractiunile prevazute de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal si art. 205 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, in conditiile art. 38 Cod penal.

La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului, pentru savarsirea celor doua infractiuni deduse judecatii, vor fi avute in vedere criteriile generale de individualizare statornicite de disp.art.74 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsa fixate in textul incriminator, gradul de pericol social ridicat dedus din imprejurarile comiterii infractiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal si tentativa de omor, natura si gravitatea leziunilor traumatice suferite de catre persoana vatamata, circumstantele personale ale inculpatului care nu figureaza in evidenta cazierului judiciar cu antecedente penale.

In consecinta, Curtea il va condamna la pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare si interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, i si n Cod penal, pe o perioada de 5 ani, pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor, respectiv la pedeapsa de un an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, ce vor fi contopite in baza art.38 Cod penal, art.39 alin.1 lit. b Cod penal si va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani si 6 luni inchisoare, la care se va adauga un spor de 1/3 din cealalta pedeapsa, in total pedeapsa principala de 6 ani inchisoare, cu executare in conditii de privare de libertate.

Va aplica inculpatului pedeapsa accesorie si complementara constand in interzicerea drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i si n (de a se apropia de persoana vatamata K) Cod penal, pe o perioada de 5 ani, justificandu-se motivul de apel invocat de parchet ce vizeaza aplicarea pedepsei respective, tinand cont de circumstantele incidentului si natura infractiunilor deduse judecatii.

Referitor la latura civila a cauzei, aceasta a fost solutionata in mod judicios de catre instanta de fond, care a avut in vedere la stabilirea  cuantumului despagubirilor materiale, prejudiciul efectiv probat de catre partea civila K, conform disp.art.1357 Cod civil.

De asemenea, natura si gravitatea leziunilor traumatice, trauma psihica suferita de catre partea civila, perioada de internare in diferite unitati spitalicesti justifica acordarea daunelor morale in cuantum de 40.000 lei, care au fost stabilite in echitate si nu se impune majorarea acestora, asa cum solicita partea civila.

Insa, apelul sau este intemeiat sub un singur aspect, respectiv al cheltuielilor de judecata, cu titlu de onorariu avocat ales, ce au fost suportate de catre partea civila la instanta de fond, conform chitantelor atasate.

Prin urmare, in baza art.421 pct.2 lit. a Cod pr.penala, Curtea a admis si apelul partii civile, in sensul ca a inlaturat omisiunea respectiva si, in baza art.276 Cod pr.penala, a obligat inculpatul sa-i plateasca acesteia suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.