Taxa pentru eliberarea autorizatiei de foraje sau excavari, activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale, redeventa miniera

• Legea nr. 571/2003: art. 267 alin. (4)
• Legea nr. 85/2003: art. 14 , art. 15 , art. 18, art. 28, art. 44
• Legea nr. 50 /1991: art. 3 alin. (1)
• Legea nr. 207/2015: art. 86 alin. 4, art. 94-109

In acord cu dispozitiile art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, „ Taxa pentru eliberarea autorizatiei de foraje sau excavari necesara studiilor geotehnice, ridicarilor topografice, exploatarilor de cariera, balastierelor, sondelor de gaze si petrol, precum si altor exploatari se calculeaza inmultind numarul de metri patrati de teren afectat de foraj sau de excavatie cu o valoare stabilita de consiliul local de pana la 8 lei”.

Taxa de foraj sau excavare este conceputa ca o taxa locala unica, ce se plateste in vederea obtinerii autorizatiei de construire reglementate de art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991, se calculeaza in raport cu numarul de metri patrati de teren afectat de prospectiunile anterioare exploatarilor si se vireaza in bugetul local.

Nu exista o dubla impunere pentru activitatea de excavare /foraj, prin dispozitiile art. 267 alin. (4) din Codul fiscal fiind instituita o singura taxa pentru eliberarea autorizatiei de foraje sau excavari, care se calculeaza raportat la numarul de metri patrati de teren afectat efectiv de foraj sau excavatie, iar nu la suprafata ocupata pentru activitatea de exploatare. Totodata, taxa pentru obtinerea autorizatiei de foraje sau excavatii pentru efectuarea de studii geotehnice este diferita de taxa de exploatare reglementata de Legea minelor, avand temeiuri juridice diferite si beneficiari diferiti.

Taxa pentru eliberarea autorizatiei de foraje sau excavari, aferenta activitatii prevazute de art. 267 alin. (4) din Codul fiscal, si taxa pentru activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale, precum si redeventa miniera, prevazute de art. 44 din Legea nr. 85/2003, nu se exclud una pe cealalta, putand avea caracter complementar, raportat la baza legala de referinta, modalitati de calcul diferite si beneficiari diferiti ai acestora.

Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia civila nr. 714 din 28 mai 2019, rezumata de judecator dr. Diana Duma-Patrascu)

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Timis, reclamanta SC A... SRL in contradictoriu cu paratii U.A.T. Orasul Lipova si Directia Generala Regionala a Finantelor Publice a formulat o contestatia la Deciziei de impunere nr. 165/5920 din 14.04.2015 emisa de orasul Lipova prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata fata de bugetul local al Orasului Lipova a sumei de 212.300 lei cu titlu de taxa de excavare aferenta anului 2015 si a refuzului de solutionare a contestatiei formulate impotriva acestei decizii, solicitand: sa se dispuna anularea Deciziei de impunere nr. 165/5920/14.04.2015 emisa de organul fiscal, cu consecinta exonerarii de la plata taxei de excavare impusa in cuantum de 212.300 lei, ca fiind nelegala; sa fie obligata D.G.R.F.P. Timisoara - Structura specializata de solutionare a contestatiilor, sa emita decizie de solutionare a contestatiei formulate impotriva Deciziei de impunere cu numarul de mai sus; sa se dispuna - in temeiul art. 15 alin. (1), alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004- suspendarea executarii deciziei de impunere atacata, pana la solutionarea in mod definitiv a prezentei actiuni; cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinta civila nr. 1932/21.12.2015 pronuntata in dosar nr. [.. ,]/30/2015 Tribunalul Timis a respins actiunea formulata de reclamanta SC A... SRL in contradictoriu cu parata U.A.T. Orasul Lipova, a respins actiunea introdusa impotriva Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice, ca fiind introdusa impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs atat reclamanta recurenta SC A... SRL cat si parata recurenta U.A.T. Orasul Lipova.

Prin recurs, parata recurenta U.A.T. Orasul Lipova a solicitat casarea in parte a sentintei atacate in sensul admiterii cererii de obligare a reclamantei-intimata la plata cheltuielilor de judecata in prima instanta in cuantum de 3000 de lei, cheltuieli constand in onorariu avocatial.

In motivare critica adusa sentintei atacate vizeaza exclusiv dezlegarea data cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata constand onorariu avocatial, onorariu in cuantum de 3000 de lei, instanta incalcand pozitiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedura civila.

Astfel, in conditiile in care reclamantei i-a fost respinsa actiunea, aceasta cazand in pretentii in raport cu parata, se impunea admiterea cererii privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocatial.

Dovada onorariului avocatial a fost facuta in sensul ca au fost depuse la dosarul cauzei actele fiscale din care rezulta plata onorariului avocatial, respectiv factura fiscala si ordin de plata (filele 127, 128 si 129).

Considera ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca nu a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata in conditiile in care o astfel de cerere a fost formulata, scop in care au si fost depuse, la dosarul cauzei, actele fiscale din care rezulta plata onorariului avocatial.

In drept, se invoca dispozitiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 si art. 488 alin.

1. pct. 8 din Codul de procedura civila

Prin cererea de recurs, reclamanta recurenta SC A... SRL a solicitat casarea sentintei recurate, rejudecarea procesului in fond, dispunand anularea Deciziei de impunere nr. 165/5920/14.04.2015 emisa de organul fiscal, cu consecinta exonerarii reclamantei de plata taxei de excavare impusa in cuantum de 212.300 lei, ca fiind nelegala.

In motivare se invoca dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 8 noul Cod de procedura civila, aratand in esenta ca atat prin contestatia inaintata organului fiscal emitent, cat si prin „actiunea in contencios administrativ-fiscal” inaintata instantei, a invocat faptul ca „taxa de excavare” de 213.300 lei care face obiectul Deciziei de impunere nr. 165/5920/14.04.2015 a fost stabilita in mod arbitrar; la stabilirea acestei taxe, organul fiscal a avut in vedere „procesul verbal de constatare din 09.04.2015 din care rezulta - in mod nereal - o suprafata totala afectata de excavari de 43,15 ha, in conditiile in caror suprafata totala reala afectata de excavari este de 22,60 ha (20,80 plus 1,8 ha) - conform „planului de situatie” intocmit PFA B

Se arata ca la stabilirea „taxei de excavare” , organul fiscal trebuia sa aiba in vedere faptul ca, in recuperarea „taxei de excavare de 219.223 lei aferente unei suprafete afectata de excavare de 21,9223 ha a emis in dos. exec. nr. 280/2012- Decizia de impunere nr. 4944/10.04.2013 precum si titlurile executorii nr. 1313/11.05.2012 si nr. 448/28.05.2014 precum si somatiile nr. 1314/11.05.2012 si nr. 450/28.05.2014 - iar aceasta taxa a fost achitata in urma popririi infiintate pe contul bancar, conform „fisei de cont” si „extrasului de cont” emise de tertul poprit.

Prin urmare, „taxa de excavare” stabilita prin Decizia de impunere contestata, urma a fi raportata la suprafata de 0,6777 ha (22,6000 ha-21,9223 ha = 0,6777 ha) si putea fi cuantificata la cel mult suma de 6.777 lei, si nu la suma de 212.300 lei cat a stabilit organul fiscal.

Subliniaza ca la data de 04.12.2015 a inregistrat in dosarul cauzei „cererea de probatiune” prin care a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si expertiza judiciara topografica, cu obiectivele mentionate in cerere, asupra carora instanta de fond nu s-a pronuntat.

Mai arata ca a atasat - ca mijloc de proba - „planul de situatie” privind suprafata reala— afectata de excavare si a solicitat efectuarea unei expertize judiciare tehnice pentru determinarea cu exactitate a acestei suprafete, in cazul in care acest plan de situatie se contesta de parat, insa cu toate ca nu a fost contestat, acest mijloc de proba nu a fost avut in vedere la solutionarea cauzei.

Arata ca instanta de fond a omis sa puna in discutia partilor probele solicitate, a omis sa se pronunte asupra admisibilitatii, incuviintarii si administrarii acestor probe, cu toate ca „planul de situatie” cu privire la suprafata afectata de excavare nu a fost contestat de parat.

Mentioneaza ca la baza emiterii acestei decizii de impunere, nu sta un „raport de inspectie fiscala”, cu toate ca datoria fiscala pretinsa reprezinta „o diferenta a unei obligatii fiscale de aceeasi natura, stabilita prin decizia de impunere nr. 4499/10.04.2013 - „aferenta aceleiasi perioade verificate”. Iar in aceasta situatie, apreciaza ca la baza deciziei de impunere, raportul de inspectie fiscala se impunea a fi intocmit, cu „respectarea dreptului contribuabilului de a fi ascultat”.

In executarea obiectivelor autorizate de Orasul Lipova, reclamanta realizeaza activitatea de exploatare a nisipului si pietrisului ori a altor resurse minerale, in baza permiselor de exploatare emise in temeiul art. 15 din Legea nr. 85/2003, de catre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, pentru care a achitat la bugetul de stat taxa de exploatare aferenta perioade de valabilitate a acestor premise si a cantitatii de nisip si pietris autorizata a fi exploatata, precum si o redeventa miniera de 0,40 euro/mc. In opinia sa, perceperea de catre Orasul Lipova a taxei de excavare care face obiectul Deciziei de impunere contestate, nu are suport legal intrucat, pentru aceeasi activitate de exploatare si pentru aceeasi suprafata, respectiv aceeasi cantitate de nisip si pietris exploatat, nu pot fi percepute doua taxe la bugetul de stat de catre doua autoritati diferite.

Orasul Lipova a autorizat executarea lucrarilor de construire a lucrarilor hidrotehnice mentionate mai sus, pentru care a incasat taxa de autorizare de 1% din valoarea lor; perceperea taxei de exploatare este de competenta Agentiei Nationale pentru Resurse

Minerale care a autorizat exploatarea si care a emis permisele de exploatare si care confera reclamantei in calitate de titular al acestor permise - dreptul de exploatare.

Aceasta interpretare este exprimata si in jurisprudenta, sens in care aduce in atentie Decizia nr. 680/CA/2009 a Curtii de Apel Oradea - Sectia de Contencios administrativ si fiscal (nepublicata).

In ce priveste „taxa de excavare” - neprevazuta in Codul fiscal - solicitata in temeiul art. 267 alin. (4) din acelasi cod, prin care se instituie „taxa de foraje sau excavari necesare exploatarii balastierelor”- aceasta taxa se achita „numai pentru autorizarea executiei de foraje sau excavatii necesare pentru efectuarea lucrarilor de recoltare a probelor pentru studii geotehnice, cu scopul stabilirii amplasamentelor carierelor, balastierelor, a sondelor de gaze sau titei, si nu pentru intreaga suprafata afectata exploatarii. Suprafata afectata de foraj este de dimensiuni reduse si se calculeaza prin insumarea suprafetei fiecarui punct de foraj si excavare. Avand in vedere ca aceasta taxa se plateste anticipat, este evident ca suprafata ce urmeaza a afectata de punctele de foraj si excavare nu este cunoscuta iar o eventuala autorizatie in acest scop se emite in baza estimarilor proprii”.

In opinia reclamantei, perceperea acestei taxe stabilita in raport cu intreaga suprafata afectata de exploatare, este rezultatul unei grave erori de interpretare a dispozitiilor art. 267 alin. (4) din Codul fiscal si ale pct. 134 din HG nr. 44/2004, atat de catre organele de control ale Curtii de Conturi cat si de catre intimat.

In drept, se invoca dispozitiile legale enuntate precum si cele ale art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 496, art. 498, art. 501 C. pr. civ.

Parata UAT Lipova, a formulat intampinare la recursul formulat de catre reclamanta recurenta aratand in esenta ca, potrivit procesului-verbal de constatare inregistrat la Primaria Orasului Lipova sub numarul 5854/09.04.2015, proces-verbal intocmit de trei specialisti din cadrul Serviciului Urbanism A.T. al Primariei Lipova, rezulta in mod clar urmatoarea stare de fapt atestata de catre semnatarii procesului-verbal mentionat, si anume ca suprafata totala exploatata de catre recurenta S.C. A... S.R.L., suprafata afectata de excavarile efectuate de catre recurenta este de 43,15 ha.

Pentru aceasta suprafata totala au fost emise decizii de impunere diferite, dupa cum urmeaza:

1. Pentru suprafata de 219223 mp a fost emisa decizia de impunere numarul 4499 din data de 10.04.2013 (pentru debitul de 219223 lei). Aceasta decizie a fost contestata de catre recurenta din prezenta cauza, cererea acesteia fiind respinsa de Tribunalul Arad prin sentinta civila nr. 6290 din 12 noiembrie, pronuntata in dosarul contencios numarul [,..]/250/2014, sentinta mentinuta ca temeinica si legala de Curtea de Apel Timisoara prin decizia numarul 3425 din 17.04.2014;
2. Pentru diferenta de suprafata pana la suprafata totala de 43.15 ha, respectiv pentru suprafata de 212300 mp a fost emisa decizia de impunere numarul 165 din 14.04.2015 (pentru debitul de 212300 de lei), decizie ce face obiectul prezentului litigiu. Inmultind suprafata de 212300 mp cu taxa de 1 leu/mp rezulta valoarea taxei datorata de catre recurenta, conform Hotararii Consiliului Local Lipova nr. 151/23.12.2014 pentru suprafata exploatata in plus, respectiv pentru suprafata pentru care s-a emis decizia contestata.

Arata ca sustinerea recurentei in sensul ca exploateaza o suprafata mai mica decat cea de 43,15 ha este una nereala in conditiile in care, ca urmare a controlului efectuat de catre personalul de specialitate din cadrul Primariei Orasului Lipova, control finalizat cu intocmirea procesului-verbal de control inregistrat sub numarul 5854/09.04.2015, s-a constatat ca recurenta exploateaza o suprafata totala de 43,15 ha, astfel ca in conditiile in care pentru suprafata afectata de excavari, masurata in anul 2012, respectiv 219223 mp a fost emisa, in anul 2013 decizie de impunere, constatandu-se ulterior, in anul 2015, cu ocazia controlului efectuat, faptul ca recurenta mai exploateaza in plus si o diferenta de suprafata de 212300 de mp, deci o suprafata totala de 43,15 ha, astfel ca in conditiile in care pentru suprafata afectata de excavari, masurata in anul 2012, respectiv 219223 mp a fost, in anul 2013 decizie de impunere, constatandu-se ulterior in anul 2015, cu ocazia controlului efectuat, faptul ca recurenta mai exploateaza in plus si o diferenta de suprafata de 212300 de mp, deci o suprafata totala de 43,15 ha, in mod legal a fost emisa decizia de impunere numarul 165 din 14.04.2015, pentru diferenta de suprafata, respectiv 212300 mp.

Totodata sustine ca planul de situatie la care face referire recurenta nu poate avea valoarea unui mijloc de proba in contextul in care obiectul acestuia a fi stabilit doar in temeiul unei expertize tehnice de specialitate, expertiza judiciara, administrata in conditii de contradictorialitate.

Sustinerea in sensul ca recurenta ar avea obligatia de a achita doar o diferenta de 6777 de lei, si nu debitul in cuantum de 212300 lei este neintemeiata.

In acest sens arata ca sustinerile recurentei precum si inscrisurile depuse vizeaza exclusiv decizia de impunere numarul 4499 din data de 04.2013.

In ceea ce priveste debitul stabilit prin decizia de impunere ce face obiectul prezentului litigiu, respectiv decizia de impunere numarul 165 din 14.04.2015 ( pentru debitul de 212300 de lei) se arata ca recurenta nu a achitat niciun leu acest debit astfel ca in sarcina recurentei incumba obligatia de plata a debitului in cuantum de 212300 de lei.

Potrivit dispozitiilor art. 492 alin. (1) din Codul de procedura civila, in recurs pot fi administrate probe noi, cu exceptia probei constand in inscrisuri, or cererea vizand administrarea probei constand in expertiza judiciara topografica, recurs, este inadmisibila.

De asemenea, sustine ca nu se impune nici casarea cauzei si trimiterea rejudecare pentru administrarea unei astfel de probe in contextul in care, contrar dispozitiilor art. 194 lit.

5. din Codul de procedura civila, recurenta nu a licitat in cuprinsul cererii de chemare in judecata administrarea probei stand in expertiza topografica, fiind astfel decazuta din dreptul de a solicita incuviintarea si administrarea acestui mijloc de proba conform dispozitiilor imperative ale art. 254 din Codul de procedura civila.

Mai mult, arata ca recurenta nu s-a prezentat (prin reprezentant legal conventional) la judecata in prima instanta, nesustinand cererile de probatiune ce nu au fost formulate procedural in cuprinsul cererii de chemare in judecata.

In ceea ce priveste critica vizand legalitatea deciziei de impunere, critica intemeiata pe lipsa inspectiei fiscale prealabile, critica recurentei in sensul ca decizia de impunere ar fi lovita de nulitate in contextul in care aceasta nu este precedata de un raport de inspectie fiscala, este total neintemeiata.

Astfel, invedereaza ca pentru emiterea deciziei de impunere nu era necesara realizarea unui raport de inspectie fiscala prima instanta retinand in mod judicios faptul ca obligatia reclamantei de a achita taxa de excavare are elementele constitutive ale unei declaratii fiscale conform dispozitiilor cuprinse la punctul 134 alin. (3) din Normele Metodologice de aplicare ale Codului fiscal, forma si continutul declaratiei fiscale fiind reglementate de art. 82 din Codul de procedura fiscala iar potrivit art. 85 din Codul de procedura fiscala, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin declaratia fiscala, conform art. 82 alin. (2) si art. 86 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, sau prin decizie emisa de organul fiscal in celelalte cazuri.

Cum recurenta avea obligatia de a depune declaratia fiscala, declaratie ce este asimilata cu o decizie de impunere, iar recurenta nu a depus o astfel de declaratie fiscala care sa cuprinda cererea de eliberare a autorizatiei de foraje si excavari, in mod corect organul fiscal a procedat, din oficiu, la emiterea deciziei impunere, stabilind astfel din oficiu baza de impunere si obligatia fiscala corelativa.

Potrivit dispozitiilor pct. 134 din H.G. nr. 44/2004: „(1) Autorizatia de foraje si excavari, model stabilit potrivit pct. 256, se elibereaza de catre primarii in a caror raza de competenta teritoriala se realizeaza oricare din operatiunile: studii geotehnice, ridicari topografice, exploatari de cariera, balastiere, sonde de gaze si petrol, precum si oricare alte exploatari, la cererea scrisa a beneficiarului acesteia, potrivit modelului prevazut la acelasi punct.

2. Autorizatia nu este de natura autorizatiei de construire si nici nu inlocuieste pe aceasta, iar plata taxei nu il scuteste pe titularul autorizatiei de orice alte obligatii fiscale legale, in masura in care acestea ii sunt aplicabile.
3. Cererea pentru eliberarea autorizatiei de foraje si excavari are elementele constitutive ale declaratiei fiscale si se depune la structura de specialitate in a carei raza de competenta teritoriala se realizeaza oricare dintre operatiunile prevazute la art. 267 alin. (4) din Codul fiscal, cu cel putin 30 de zile inainte de data inceperii operatiunilor.
4. Taxa pentru eliberarea autorizatiei prevazute la alin. (1) se plateste anticipat si se calculeaza pentru fiecare metru patrat sau fractiune de metru patrat afectat de oricare dintre operatiunile prevazute la alin. (1)”.

Se mai arata ca, urmare a controlului si constatarii realizate de catre Curtea de Conturi a fost emisa prima decizie de impunere, in anul 2013 pentru taxa si suprafata exploatata in anul 2012.

Pentru suprafata exploatata in plus fata de cea pentru care s-a emis din anul 2013 (decizia de impunere numarul 4499 din data de 2013 pentru debitul de 219223 lei aferent suprafetei exploatate de 219223 mp), respectiv pentru diferenta de suprafata de 212300 mp (suprafata ce rezulta din procesul-verbal de constatare numarul 5854/09.04.2015) a fost emisa decizia ce face obiectul prezentului litigiu decizia de impunere numarul 165din 14.04.2015 - pentru debitul de 212300 de lei.

Astfel, cele doua decizii de impunere acopera intreaga suprafata constatata exploatata de catre recurenta, respectiv suprafata totala de 43,15 ha.(suprafata de rezulta din procesul- verbal de constatare numarul 5854/09.04.2015).

Analizand recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum si prin aplicarea art. 488 si urm. Noul Cod de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Curtea constata ca prin actiunea promovata in fata instantei de contencios administrativ reclamanta SC A... SRL in contradictoriu cu paratii U.A.T. Orasul Lipova si Directia Generala Regionala a Finantelor Publice a solicitat pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care sa se dispuna anularea deciziei de impunere nr. 165/5920 din 14.04.2015 emisa de orasul Lipova prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata fata de bugetul local al Orasului Lipova a sumei de 212.300 lei cu titlu de taxa de excavare aferenta anului 2015, cu consecinta exonerarii de la plata taxei de excavare impusa in cuantum de 212.300 lei, ca fiind nelegala; obligarea paratei D.G.R.F.P. Timisoara - Structura specializata de solutionare a contestatiilor, sa emita decizie de solutionare a contestatiei formulate impotriva Deciziei de impunere cu numarul de mai sus; suspendarea in temeiul art. 15 alin. (1), alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 executarii deciziei de impunere atacata, pana la solutionarea in mod definitiv a actiunii.

Instanta de fond a respins ca netemeinica actiunea formulata de reclamanta SC A... SRL in contradictoriu cu parata U.A.T. Orasul Lipova, iar in contradictoriu cu parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice, ca fiind introdusa impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.

Nemultumita fiind de solutia astfel pronuntata, reclamanta a promovat calea de atac a recursului, invederand incidenta in speta a motivelor de casare reglementate de legiuitor in art. 488 alin. (1) pct. 5 si pct. 8 noul Cod de procedura civila.

Totodata, parata U.A.T. Orasul Lipova a solicitat casarea partiala a hotararii, cu consecinta obligarii reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de litigiu, in cuantum de 3000 lei, cheltuieli solicitate in fata instantei de fond si neacordate in mod eronat de prima instanta.

Invedereaza ca, in conditiile in care reclamantei i-a fost respinsa actiunea, aceasta cazand in pretentii in raport cu parata, se impunea admiterea cererii privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocatial.

Curtea reaminteste ca potrivit art. 197 Cod de procedura civila (aprobat prin Legea nr. 134/2010), „in cazul in care cererea este supusa timbrarii, dovada achitarii taxelor datorate se ataseaza cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficienta atrage anularea cererii de chemare in judecata, in conditiile legii”. Or, potrivit art. 24 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: (1) „Recursul impotriva hotararilor judecatoresti se taxeaza cu 100 lei daca se invoca unul sau mai multe dintre motivele prevazute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din Codul de procedura civila. (2) In cazul in care se invoca incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, pentru cereri si actiuni evaluabile in bani, recursul se taxeaza cu 50% din taxa datorata la suma contestata, dar nu mai putin de 100 lei; in aceeasi ipoteza, pentru cererile neevaluabile in bani, cererea de recurs se taxeaza cu 100 lei”.

Avand in vedere ca recurenta parata a fost citata cu mentiunea de a achita taxa judiciara de timbru de 100 RON - dispozitie la care nu s-a conformat - vazand si prevederile art. 33 alin. (1), art. 34 alin. (2) si art. 36 alin.( )2 din O.U.G. nr. 80/2013, conform carora taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, iar neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii, instanta va admite exceptia de netimbrare si va anula ca netimbrat recursul formulat de recurenta parata.

In ceea ce priveste recursul formulat de reclamanta, Curtea constata ca se sustine de catre reclamanta ca „taxa de excavare” in cuantum de 213.300 lei care face obiectul Deciziei de impunere nr. 165/5920/14.04.2015 a fost stabilita in mod arbitrar, la stabilirea acestei taxe, organul fiscal avand in vedere „procesul verbal de constatare din 09.04.2015” din care rezulta - in mod nereal - o suprafata totala afectata de excavari de 43,15 ha, in conditiile in care suprafata totala reala afectata de excavari este de 22,60 ha (20,80 plus 1,8 ha) - conform „planului de situatie” intocmit PFA B....

Recurenta invedereaza ca organele de inspectie fiscale au incalcat dispozitiile art. 107 alin. (4), art. 109 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, in sensul ca la baza emiterii deciziei de impunere nu sta un „raport de inspectie fiscala”, ignorandu-se „dreptul contribuabilului de a fi informat”, aspect invocat si in fata instantei de fond.

Recurenta critica actele administrative atacate sustinand ca prin decizia de impunere contestata, a fost stabilita in sarcina reclamantei taxa de excavare-in mod unilateral si arbitrar, pentru o suprafata totala de 43,15 ha, in conditiile in care suprafata reala afectata a acestei activitati este mult inferioara.

Totodata, recurenta subliniaza ca la data de 04.12.2015 a inregistrat in dosarul de fond al cauzei „cererea de probatiune” prin care a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si expertiza judiciara topografica, in vederea stabilirii suprafetei reale— afectata de excavare, cereri de probatiune asupra careia instanta de fond nu s-a pronuntat.

Intimata apreciaza ca sustinerea recurentei in sensul ca exploateaza o suprafata mai mica decat tea de 43,15 ha este una nereala in conditiile in care, ca urmare a controlului efectuat de catre personalul de specialitate din cadrul Primariei Orasului Lipova, control finalizat cu intocmirea procesului-verbal de control inregistrat sub numarul 5854/09.04.2015, s-a constatat ca recurenta exploateaza o suprafata totala de 43,15 ha.

Totodata, intimata apreciaza ca planul de situatie la care face referire recurenta nu poate avea valoarea unui mijloc de proba in contextul in care obiectul acestuia ar fi stabilit doar in temeiul unei expertize tehnice de specialitate, expertiza judiciara, administrata in conditii de contradictorialitate.

Intimata invedereaza ca ca nu se impune nici casarea cauzei si trimiterea rejudecare pentru administrarea unei astfel de probe in contextul in care, contrar dispozitiilor art. 194 lit. e) din Codul de procedura civila, recurenta nu a solicitat in cuprinsul cererii de chemare in judecata administrarea probei constand in expertiza topografica, fiind astfel decazuta din dreptul de a solicita incuviintarea si administrarea acestui mijloc de proba conform dispozitiilor imperative ale art. 254 din Codul de procedura civila.

Analizand legalitatea sentintei recurate, raportat la criticile formulate de reclamanta, Curtea constata ca acestea sunt intemeiate, impunandu-se admiterea recursului pentru considerentele care vor fi expuse in continuare.

In ceea ce priveste starea de fapt, Curtea constata ca prin procesul-verbal de constatare inregistrat la Primaria Orasului Lipova sub numarul 5854/09.04.2015, intocmit de trei specialisti din cadrul Serviciului Urbanism A.T. al Primariei Lipova, s-a retinut ca suprafata totala exploatata de catre recurenta S.C. A... S.R.L., afectata de excavarile efectuate de catre recurenta este de 43,15 ha.

Pentru aceasta suprafata totala au fost emise decizii de impunere diferite, dupa cum urmeaza : pentru suprafata de 219223 mp a fost emisa decizia de impunere numarul 4499 din data de 10.04.2013 (pentru debitul de 219223 lei), aceasta decizie fiind contestata de catre recurenta din prezenta cauza, cererea facand obiectul dosarului nr. 6241/250/2014, fiind respinsa de Tribunalul Arad prin sentinta civila nr. 6290 din 12 noiembrie, sentinta mentinuta ca temeinica si legala de Curtea de Apel Timisoara prin decizia numarul 3425 din 17.04.2014; iar pentru diferenta de suprafata pana la suprafata totala de 43.15 ha, respectiv pentru suprafata de 212300 mp a fost emisa decizia de impunere numarul 165 din 14.04.2015 (pentru debitul de 212300 de lei), decizie ce face obiectul prezentului litigiu.

Valoarea debitului stabilit prin aceasta din urma decizie a fost stabilita, prin raportare la dispozitiile HCL Lipova nr. 151/23.12.2014 , prin inmultirea suprafetei de 212300 mp cu taxa de 1 leu/mp.

Curtea reaminteste ca taxa reglementata de prevederile art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 este distincta de taxa de exploatare prevazuta de art. 44 din Legea minelor nr. 85/2003, prima fiind o taxa unica ce se plateste la bugetul local, iar cea de a doua o taxa anuala, ce se plateste la bugetul de stat.

Dupa cum s-a mentionat si anterior, in considerentele deciziei, reclamanta recurenta a sustinut, similar celor invederate in fata instantei de fond, ca taxa prevazuta de Codul fiscal pentru executarea de foraje si excavatii necesare studiilor geotehnice trebuie sa se aplice doar pentru suprafata afectata de operatiunile respective, care este cu mult mai mica decat suprafata aferenta perimetrului de exploatare, dar ca titlul trebuie sa fie cert, adica sa aiba o intindere determinata sau determinabila, conditie ce nu este indeplinita in cauza de fata, deoarece parata a calculat taxa in mod discretionar.

In drept, Curtea retine ca prevederile legale incidente cauzei sunt urmatoarele:

• art. 267 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, conform caruia „(4) Taxa pentru eliberarea autorizatiei de foraje sau excavari necesara studiilor geotehnice, ridicarilor topografice, exploatarilor de cariera, balastierelor, sondelor de gaze si petrol, precum si altor exploatari se calculeaza inmultind numarul de metri patrati de teren afectat de foraj sau de excavatie cu o valoare stabilita de consiliul local de pana la 8 lei”.
• art. 44 din Legea nr. 85/2003, conform caruia „ (1) Titularii licentelor /permiselor sunt obligati la plata catre bugetul de stat a unei taxe pentru activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale, precum si a unei redevente miniere.

2. Taxa anuala pentru activitatea de prospectiune se stabileste la 341 lei/km .
3. Taxa anuala pentru activitatea de explorare se stabileste la 1.367 lei/km ; aceasta se dubleaza dupa 2 ani si devine de 5 ori mai mare dupa 4 ani.
4. Taxa anuala pentru activitatea de exploatare se stabileste la 34.180 lei/km .
5. Valoarea taxelor prevazute la alin. (2) - (4) va fi reactualizata anual, la propunerea autoritatii competente, prin hotarare a Guvernului, in functie de rata inflatiei.
6. Taxele prevazute la alin. (2) - (4) se datoreaza anual si se platesc anticipat pentru anul viitor, pana la data de 31 decembrie a anului in curs”.

De asemenea, prezinta maxima importanta chestiunile de drept analizate prin Decizia nr. 27/2017 din 24 aprilie 2017 a ICCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizie obligatorie pentru instantele de judecata, din momentul publicarii in Monitorul Oficial, in acord cu dispozitiile art. 521 alin. (3) NCPC.

Astfel, se retine in cuprinsul acestei decizii ca, in vederea interpretarii normelor legale mai sus citate trebuie analizate, pe de o parte, regimul de autorizare aplicabil activitatii de realizare a lucrarilor de exploatare de pietris si nisip, iar, pe de alta parte, obligatiile de plata catre bugetele publice ca urmare a desfasurarii activitatii sus-aratate.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 50 /1991, „Constructiile civile, industriale, agricole, cele pentru sustinerea instalatiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizatiei de construire (...)”, fiind inclusa o lista de lucrari pentru care este necesara obtinerea autorizatiei de construire [lit. a) - i)]. Or, art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50 /1991 face referire la: „lucrari de foraje si excavari necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice si a prospectiunilor geologice, proiectarea si deschiderea exploatarilor de cariere si balastiere, a sondelor de gaze si petrol, precum si a altor exploatari de suprafata, subterane sau subacvatice”.

Se arata in Decizia ICCJ ca „din modul de redactare a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50 /1991, rezulta ca lucrarile de foraje si excavatii la care textul legal se refera sunt auxiliare unor activitati determinate, respectiv efectuarea studiilor geotehnice si a prospectiunilor geologice, proiectarea si deschiderea exploatarilor de cariere si balastiere, a sondelor de gaze si petrol, precum si a altor exploatari de suprafata, subterane sau subacvatice. Totodata, avand in vedere prevederile art. 1 alin. (1), ale art. 2 alin. (1) si ale art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991, lucrarile de foraje si excavari pot fi executate numai pe baza unei autorizatii de construire, in masura in care sunt auxiliare efectuarii studiilor geotehnice si prospectiunilor geologice, proiectarii si deschiderii exploatarilor de cariere si balastiere, a sondelor de gaze si petrol, precum si a altor exploatari de suprafata/subterane sau subacvatice.

In baza acelorasi prevederi din Legea nr. 50/1991, daca pe langa lucrarile de foraje sau excavari auxiliare efectuarii studiilor geotehnice si prospectiunilor geologice sau proiectarii si deschiderii de exploatari sunt realizate si alte lucrari de constructii dintre cele enumerate la alte litere ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, pentru aceste din urma lucrari va fi necesara o alta autorizatie de construire, distincta de autorizatia obtinuta pentru lucrarile de foraj sau excavari”.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a mai precizat in Decizia mentionata ca „Toate activitatile reunite in enumerarea din art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991 au in comun faptul ca sunt desfasurate in legatura cu explorarea si exploatarea resurselor minerale, aflate in proprietatea exclusiva a statului. In aceste conditii, desfasurarea de catre orice persoana a unor lucrari de foraje sau excavari in vederea explorarii sau exploatarii resurselor minerale, astfel cum aceste resurse sunt definite de Legea nr. 85/2003, determina aplicarea prevederilor acestei din urma legi in ceea ce priveste desfasurarea lucrarilor respective. In ceea ce priveste regimul de autorizare reglementat de Legea nr. 85 /2003, concesiunea resurselor minerale are in vedere 3 tipuri de activitati: de prospectiune, de explorare si de exploatare, fiecare dintre acestea avand un regim de autorizare distinct. Astfel, activitatea de prospectiune, potrivit art. 14 din Legea nr. 85/2003, consta intr-un ansamblu de studii si lucrari de suprafata care se realizeaza pe baza unui permis neexclusiv pentru identificarea posibilitatilor existentei unor acumulari de resurse minerale. Explorarea resurselor minerale, conform art. 15 din Legea nr. 85/2003, se realizeaza pe baza unei licente de explorare, eliberata la cerere, scopul lucrarilor de explorare fiind acela de a fundamenta decizia cu privire la oportunitatea valorificarii zacamantului. Exploatarea resurselor minerale se realizeaza, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, pe baza licentei de exploatare, activitatea de exploatare fiind definita de art. 3 pct. 11 din Legea nr. 85/2003 ca „ansamblul de lucrari executate in subteran si/sau la suprafata pentru extragerea resurselor minerale, prelucrarea si livrarea acestora in forme specifice”. Prin exceptie, conform art. 28 din Legea nr. 85/2003, exploatarea anumitor resurse minerale, respectiv rocile utilizabile in constructii si acumularile de turba [art. 28 alin. (1)], nisipuri si pietrisuri din albiile minore ale raurilor [art. 28 alin. (2)] si recuperarea aurului din aluviuni [art. 30 alin. (1)], se poate face pe baza unui permis de exploatare, fara a mai fi necesara obtinerea unei licente de exploatare. In speta, exploatarea nisipului si pietrisului s-a realizat in baza unor permise de exploatare, activitatea supusa autorizarii prin reglementarea obligativitatii obtinerii permisului de exploatare, in conditiile art. 28 din Legea nr. 85/2003, fiind, astfel, exploatarea resurselor minerale” .

Fata de considerentele aratate, sub aspectul regimului de autorizare incident in cauza, decizia nr. 27/2017 a ICCJ a concluzionat ca „activitatea care presupune si realizarea de excavari intr-un strat de roci utile, care trebuie indepartate, este compusa din doua activitati care trebuie supuse unui regim de autorizare distinct, respectiv activitatea de construire propriu-zisa, supusa autorizarii conform art. 3 alin. (1) lit. a) sau c) din Legea nr. 50/1991, si activitatea de excavare necesara exploatarii unor resurse minerale (in speta, nisip si pietris), supusa autorizarii conform art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991, respectiv art. 28 din Legea nr. 85/2003.

Avand in vedere dispozitiile art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991, potrivit carora pentru activitatea de foraj si excavare este necesara obtinerea unei autorizatii de construire, precum si art. 267 alin. (4) din Codul fiscal, care reglementeaza obligatiile fiscale nascute in legatura cu emiterea autorizatiilor la care face referire art. 3 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, apare cu evidenta faptul ca autorizatia de foraje si excavari prevazuta de Codul fiscal este autorizatia de construire la care face referire art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991.

Prin urmare, taxa de foraj sau excavare este conceputa ca o taxa locala unica, ce se plateste in vederea obtinerii autorizatiei de construire reglementate de art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991, se calculeaza in raport cu numarul de metri patrati de teren afectat de prospectiunile anterioare exploatarilor si se vireaza in bugetul local.

Spre deosebire de taxa locala reglementata de Codul fiscal, art. 28 alin. (3) din Legea nr. 85/2003 statueaza ca pentru eliberarea permisului de exploatare solicitantul va trebui sa plateasca taxa pe activitatea de exploatare, redeventa miniera trimestriala pe parcursul valabilitatii permisului [art. 45 alin. (4) din Legea nr. 85/2003] si garantia financiara pentru refacerea mediului.

Avand in vedere prevederile din Legea nr. 85/2003 precitate, se poate observa ca realizarea unor lucrari dintre cele prevazute de art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 50/1991, in speta lucrari de excavare in vederea exploatarii unor resurse minerale [respectiv roci utile, dintre cele mentionate de art. 28 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 85/2003], este permisa numai in baza unui permis de exploatare, emis de autoritatile competente, realizarea acestor lucrari dand nastere unor obligatii de plata catre bugetul de stat a unei taxe pentru activitatea de exploatare si a unei redevente miniere”.

Se constata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie ca „In ceea ce priveste raportul dintre taxa datorata bugetului local pentru eliberarea autorizatiei de realizare a lucrarilor de excavare in vederea exploatarii de resurse minerale (o forma speciala de autorizatie de construire) si taxa pentru activitatea de exploatare, acestea sunt datorate unor bugete diferite si au un obiect diferit. Astfel, taxa datorata bugetului local este perceputa pentru eliberarea autorizatiei care permite excavarea, in timp ce taxa perceputa la bugetul de stat este datorata pentru desfasurarea activitatii propriu-zise de exploatare, de extragere a resurselor minerale.

Concluzionand, s-a apreciat de catre ICCJ ca nu exista o dubla impunere pentru activitatea de excavare /foraj, prin dispozitiile art. 267 alin. (4) din Codul fiscal fiind instituita o singura taxa pentru eliberarea autorizatiei de foraje sau excavari, care se calculeaza raportat la numarul de metri patrati de teren afectat efectiv de foraj sau excavatie, iar nu la suprafata ocupata pentru activitatea de exploatare. Totodata, taxa pentru obtinerea autorizatiei de foraje sau excavatii pentru efectuarea de studii geotehnice este diferita de taxa de exploatare reglementata de Legea minelor, avand temeiuri juridice diferite si beneficiari diferiti. Acest aspect a fost retinut in mod corect si de catre instanta de fond din prezenta cauza.

Astfel, Curtea constata ca in mod corect s-a retinut de prima instanta ca in raport cu premisa caracterului special al Legii nr. 85/2003 fata de norma generala aplicabila in materie (Codul fiscal), se apreciaza ca taxa pentru eliberarea autorizatiei de foraje sau excavari, aferenta activitatii prevazute de art. 267 alin. (4) din Codul fiscal, si taxa pentru activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale, precum si redeventa miniera, prevazute de art. 44 din Legea nr. 85/2003, nu se exclud una pe cealalta, putand avea caracter complementar, raportat la baza legala de referinta, modalitati de calcul diferite si beneficiari diferiti ai acestora.

Ca urmare, taxa pentru eliberarea autorizatiei de foraje sau excavari este datorata independent de existenta taxei anuale pentru activitatea de prospectiune, explorare si exploatare a resurselor minerale si redeventa miniera.

In concluzie, ceea ce este in discutie in cauza de fata este imprejurarea daca modalitatea de stabilire a taxei pentru eliberarea autorizatiei de foraje sau excavari, prevazuta de art. 267 alin. (4) din Codul fiscal, de catre parat prin decizia contestata in speta s-a realizat prin raportare la numarul de metri patrati de teren afectat efectiv de foraj sau excavatie, iar nu avand in vedere suprafata ocupata pentru activitatea de exploatare.

Prin urmare, Curtea constata ca taxa in discutie trebuie calculata avand in vedere distinctiile facute in Decizia nr. 27 /2017, fata de imprejurarea ca, in acord cu considerentele hotararii anterior precizate, obligatorie pentru instantele de judecata, aceasta taxa se calculeaza raportat la numarul de metri patrati de teren afectat efectiv de foraj sau excavatie, iar nu la suprafata ocupata pentru activitatea de exploatare.

Curtea retine ca prima instanta nu a analizat critica formulata de reclamanta-recurenta cu privire la modul in care organele de impunere au calculat taxa de excavaj, si anume sustinerea acesteia in sensul ca aceasta taxa trebuia calculata prin raportare la suprafata de teren afectat efectiv de foraj sau de excavatie.

In acelasi sens, Curtea constata ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra probei solicitata de reclamanta , de efectuare a unei expertize tocmai in vederea stabilirii cu exactitate de catre un expert a suprafetei de teren afectat efectiv de foraj sau de excavatie.

Instanta de fond s-a limitat sa raspunda la critica reclamantei vizand nerespectarea normelor procedurale cuprinse la art. 94-109 C.pr.fisc. , retinand totodata ca reclamanta avea obligatia depunerii obligatiei fiscale conform Normelor Metodologice de aplicare a Codului fiscal pct. 134 alin. (3), declaratie fiscala ce este asimilata cu o decizie de impunere, sub rezerva verificarii ulterioare, conform art. 86 alin. (4) C.pr.fisc., iar cata vreme reclamanta nu a depus o asemenea declaratie fiscala care sa incorporeze cererea pentru eliberare a autorizatiei de foraje si excavari la care face referire art. 267 alin. (4) C.fisc., in mod corect organul fiscal a emis decizia de impunere contestata in cauza, stabilind astfel din oficiu baza de impunere si obligatia fiscala corelativa.

Curtea subliniaza ca instanta de fond a transat in mod corect problema de drept potrivit careia taxa pentru eliberarea autorizatiei de foraje sau excavari nu se confunda cu taxa pentru eliberarea autorizatiei de construire la care face referire alin. (8) al aceluiasi articol 267 care stabileste ca „Taxa pentru eliberarea autorizatiei de construire pentru orice alta constructie decat cele prevazute in alt alineat al prezentului articol este egala cu 1% din valoarea autorizata a lucrarilor de constructie, inclusiv instalatiile aferente”.

Curtea reaminteste ca, sub imperiul motivului de recurs prevazut de art. 488 pct. 5 C.pr.civ., se pot include mai multe neregularitati de ordin procedural, incepand de la nesemnarea cererii de chemare in judecata, nelegala citare a uneia dintre parti, nesemnarea cererii reconventionale, nesocotirea principiilor publicitatii, oralitatii, contradictorialitatii etc.

Din analiza inscrisurilor de la dosar, rezulta ca prima instanta nu a pus in discutia partilor proba solicitata de reclamanta, in temeiul art. 254 NCPC, si anume incuviintarea probei cu expertiza judiciara tehnica topografica, avand ca obiective principale determinarea cu exactitate a suprafetei totale din perimetrul „C...” judetul Arad afectata de foraje si excavari la data de 09.04.2015, cu stabilirea suprafetei afectata de foraje si excavari necesare exploatarii de balastiera, precum si determinarea exacta a suprafetei afectata de foraje si excavari care depaseste suprafata de 21,92 ha, avuta in vedere la emiterea deciziei de impunere nr.165/14.04.2015, precum si a suprafetelor afectate de foraje sau excavari necesare exploatarii de balastiera in perioada 2014-09.04.2015.

Asadar, instanta de fond a incalcat principiul contradictorialitatii, care guverneaza procesul civil, principiu care presupune ca toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii si discutiei partilor, pentru ca fiecare parte sa aiba posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legatura cu pretentia dedusa judecatii.

Astfel, Curtea retine ca instanta de fond nu a stabilit in fapt care era suprafata afectata de foraj sau excavatie la momentul la care reclamanta ar fi trebuit sa solicite eliberarea autorizatiei de foraje sau excavari, astfel ca dezlegarea in drept a cauzei nu este posibila, fiind necesara cercetarea completa a fondului sub acest aspect, prin administrarea probelor permise de legea procesuala.

Chiar daca din actele de executare nu rezulta suprafata pentru care a fost calculata taxa, nu se poate considera ca o asemenea taxa nu poate fi impusa, pentru considerentele expuse anterior, insa incertitudinea modului de calcul a acesteia nu poate determina in ce masura cuantumul stabilit de parat este legal.

Curtea subliniaza ca taxa prevazuta de Codul fiscal vizeaza doar suprafata de teren afectata de efectuarea studiilor geotehnice, care este cu mult mai mica decat suprafata aferenta perimetrului de exploatare.

In concluzie, prin raportare la dispozitiile art. 498 alin. (2) NCPC, pentru completa cercetare a fondului cauzei, sub aspectul stabilirii in fapt a intinderii suprafetei afectate de foraj sau excavatie la momentul la care reclamanta ar fi trebuit sa solicite eliberarea autorizatiei de foraje sau excavari, se impune admiterea recursului formulat de reclamanta recurenta si casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, in limitele invederate in cuprinsul deciziei de fata.

In rejudecare, conform art. 501 Codul de procedura civila, instanta va avea in vedere considerentele prezentei decizii, va pune in discutia partilor proba solicitata de reclamanta recurenta, si anume proba cu expertiza judiciara tehnica topografica cu obiectivele formulate de parte, va lamuri cauza sub aspectul stabilirii in fapt a intinderii suprafetei afectate de foraj sau excavatie la momentul la care reclamanta ar fi trebuit sa solicite eliberarea autorizatiei de foraje sau excavari, prin administrarea probelor permise de legea procesuala si cu aplicarea considerentelor Deciziei nr. 27/2017 din 24 aprilie 2017 a ICCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizie obligatorie pentru instantele de judecata, din momentul publicarii in Monitorul Oficial, in acord cu dispozitiile art. 521 alin. (3) NCPC.