Suspendarea  judecatii.

Cod proc. civ., art. 155

¹

 

Nu se poate dispune suspendarea judecatii, conform dispozitiilor art.155 ind.1 C.proc.civila, pentru neprezentarea de catre reclamant a unor explicatii de de natura probatorie, respectiv care privesc modalitatea de dovedire a pretentiilor deduse judecatii.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 3799 din 21 iunie 2012.

 

Prin  incheierea din data de  14 martie 2012, pronuntata in dosarul nr.7746/105/2011 Tribunalul Prahova a dispus  suspendarea judecarii  actiunii  formulata de  reclamanta  SC Filiala de Furnizare a Energiei Electrice Electrica Furnizare Muntenia Nord SA a Agentia Ploiesti,   in contradictoriu cu paratele  CN Cai Ferate  CFR SA Regionala Bucuresti si Compania Nationala de Cai Ferate CFR SA,  in temeiul disp.art.155/1 Cod proc. civila.

Pentru a pronunta aceasta incheiere  tribunalul a retinut  faptul ca  desi la mai multe termene de judecata reclamantei SC Filiala de Furnizare a Energiei Electrice Electrica Furnizare Muntenia Nord SA a Agentia Ploiesti, prin reprezentantul legal, i s-a pus in vedere sa precizeze in concret care sunt facturile neachitate de parate, in baza caror contracte s-au emis, la ce facturi s-au calculat penalitati, pe baza carei formule de calcul si pentru ce perioada si daca s-au achitat precum si temeiul de drept, iar aceasta  nu s-a conformat, dispunand aplicarea dispozitiile art.155

¹

Cod procedura civila, potrivit cu care „cand se constata ca, desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina partii reclamante, prin neindeplinirea obligatiilor prevazute de lege ori stabilite in cursul judecarii, instanta, poate suspenda judecata”.

Impotriva incheierii precizate a declarat recurs SC Electrica Furnizare SA, solicitand desfiintarea acesteia, cu consecinta trimiterii cauzei la aceeasi instanta de fond, in vederea continuarii judecatii.

In motivarea recursului, s-a aratat ca prin incheierea recurata instanta de fond a suspendat judecata, conform dispozitiilor art.155 ind.1 Cod procedura civila, retinand in mod gresit faptul ca reclamanta nu s-a conformat dispozitiilor instantei, fata de natura cauzei a impiedicat desfasurarea normala a procesului, ca la termenul de judecata din data de 14.12.2011 instanta a dispus ca reclamanta sa depuna la dosarul cauzei inscrisurile privind facturile pe baza carora au fost stabilite penalitatile, modul de calcul al acestora si facturile emise in baza anexei contractului, ocazie cu care reclamanta a depus centralizatorul modalitatii de calcul privind penalitati, calculate pe numar de zile penalizatoare pe fiecare factura in parte – aspect consemnat in incheierea de sedinta din data de 16.01.2012 -, precum si ca procesul de facturare se realizeaza prin intermediul unui program informatic de gestiune comerciala a clientilor, care respecta prevederile legislatiei specifice privind furnizarea energiei electrice.

Recurenta a mai aratat ca in mod gresit instanta a dispus ca reclamanta sa depuna o precizare a centralizatorului, respectiv o explicitare a modului de calcul a penalitatilor, cu precizarea din ce facturi provin, la care facturi s-au calculat si in baza carui contract si temei juridic, ca reclamanta a depus la data de 15.02.2012 precizarile solicitate, astfel ca a depus toata diligenta si a respectat dispozitiile instantei, precum si ca obligatia stabilita in sarcina sa privea administrarea probatoriului, aceasta neregasindu-se printre obligatiile a caror neindeplinire atrage suspendarea judecatii.

Prin intampinare, intimata-parata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, motivat in esenta de faptul ca reclamanta nu a explicitat, la solicitarea instantei, modul de calcul al penalitatilor, pornind de la valoarea de energie consumata, data achitarii energiei, valoarea penalitatii calculate ca produsul dintre numarul de zile scurse pana la data achitarii energiei consumate, coeficientul de penalitate pe zi, conform contractului, si facturile in cadrul carora au fost calculate penalitatile.

Examinand incheierea recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea a constatat  urmatoarele :

Dispozitiile art.155 ind.1 al.1 Cod pr. civila reglementeaza posibilitatea instantei de a suspenda judecata in situatia in care „
desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina partii reclamante, prin neindeplinirea obligatiilor prevazute de lege ori stabilite in cursul judecatii”.

Ca urmare,
legiuitorul a reglementat doua conditii ce trebuie indeplinite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea judecatii
si anume ca
desfasurarea normala a procesului sa fie impiedicata
si ca
aceasta imprejurare sa fie generata de catre reclamant, ca urmare a nerespectarii obligatiilor stabilite de lege sau de catre instanta
.

Curtea  apreciaza, pe de alta parte, ca suspendarea judecatii nu se poate dispune in cazul nerespectarii oricarei obligatii stabilite de lege sau de catre instanta, ci
doar in ipoteza in care  nerespectarea obligatiei impiedica normala desfasurare a procesului.

Concluzionand, Curtea constata ca
in cauza nu este indeplinita conditia precizata anterior, respectiv ca obligatia pretins nerespectata de catre reclamanta nu  atragea imposibilitatea desfasurarii normale a procesului
.

In acest sens, Curtea apreciaza ca fiind corecte sustinerile recurentei, privind faptul ca
explicatiile solicitate
( privind modalitatea de calcul al penalitatilor)
erau de natura probatorie
, respectiv
priveau modalitatea de dovedire a pretentiilor deduse judecatii.

Or, in cazul in care reclamantul nu isi dovedeste pretentiile deduse judecatii, devine aplicabil principiul de drept „
actori incumbit probatio
”, precum si sanctiunea dedusa din dispozitiile art.1169 din fostul cod civil, inca in vigoare, iar nu dispozitiile art.155 ind.1 din Codul de procedura civila.

Asadar, daca instanta de fond aprecia ca reclamanta, prin probele depuse la dosar, nu a dat toate explicatiile cerute si nu si-a dovedit pe deplin pretentiile, avea posibilitatea sa dispuna asupra acestora, in baza probatoriului administrat, iar nu sa suspende judecata.

Pe de alta parte,
in baza rolului activ consacrat de dispozitiile art.129 al.5 C.proc.civila si daca se considera nelamurita cu privire la modalitatea de calcul a penalitatilor, instanta de fond avea posibilitatea sa dispuna, chiar impotriva vointei partilor, proba cu expertiza contabila, care sa lamureasca toate aspectele neclare.

Ca urmare, suspendarea judecatii a fost dispusa cu nerespectarea dispozitiilor art.155 ind.1 C.pr.civila, cata vreme
neprezentarea explicatiilor solicitate reclamantei nu atragea imposibilitatea desfasurarii in continuare a procesului.

Pentru toate aceste considerente, in temeiul dispozitiilor legale mentionate deja si celor prevazute de art.304 pct.9, art.304 ind.1 si art.312 al.3 C.pr.civila, Curtea a admis recursul, a casat incheierea recurata si a trimis cauza, la aceeasi instanta de fond, in vederea continuarii judecarii.

 

                                 (Judecator Ionel Stanescu)