Stabilirea domiciliului minorului la mama, desi a locuit in prezent cu tatal si bunicii paterni, Parinte violent

Prin sentinta civila nr. 370/21.02.2013, pronuntata in dosarul nr. 2681/213/2012, Judecatoria Corabia a respins cererea principala formulata de reclamanta P-M.G. impotriva paratului P.M.M., in contradictoriu cu Autoritatea Tutelara din cadrul Primariei, avand ca obiect „divort cu minori”, si a admis cererea reconventionala formulata de paratul reclamant reconventional P .M.M.

In temeiul art. 373, lit. b) din Cod civil, coroborat cu art.379, alin.1 din Cod civil s-a desfacut casatoria incheiata de parti si inregistrata sub nr. 4/25.07.2009 la Primaria, judetul Olt, din culpa exclusiva a reclamantei.

In temeiul art.397 Cod civil, raportat la art.503 Cod civil s-a dispus ca exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului P.M.V.F., nascut la data de 16.02.2009, sa se faca in comun de ambii parinti.

In temeiul art.400 Cod civil, s-a stabilit locuinta minorului P.M.V.F., nascut la data de 16.02.2009, la domiciliul tatalui si a fost obligat parintele rezident sa anunte parintele nerezident cu privire la orice schimbare a locuintei minorului.

In temeiul art.530 Cod civil a fost obligata reclamanta la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului P.M.V.F., nascut la data de 16.02.2009, in cuantum de 175 lei lunar, incepand cu data ramanerii definitive a hotararii si pana la interventia unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligatiei de intretinere.

In baza art. 383, alin.3 Cod civil s-a dispus ca parata sa revina la numele purtat anterior incheierii casatoriei..

A fost obligata reclamanta la plata sumei de 1539 lei catre parat, reprezentand cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele

Reclamanta P.M.G. si paratul P.M.M. s-au casatorit la data de 25.07.2009, casatoria fiind inregistrata sub nr. 4/25.07.2009 la Primarie. Anterior casatoriei, partile s-au aflat in relatii de concubinaj rezultand minorul P.M.V.F., nascuta la data de 16.12.2009. Din luna iulie 2012 cei doi soti s-au despartit in fapt, reclamanta avand relatii extraconjugale cu un alt barbat.

Avand in vedere aceste aspecte, prima instanta a constatat ca relatiile de casatorie sunt grav afectate, continuarea casatoriei nemaifiind posibila si a dispus desfacerea casatoriei din vina exclusiva a reclamantei.

Cu privire la capatul de cerere referitor la stabilirea domiciliului minorului si exercitarea autoritatii parintesti fata de acesta, s-a retinut ca potrivit articolul 496 din Cod civil „ Copilul minor locuieste la parintii sai. Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului. In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela hotaraste, luand in considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultandu-i pe parinti si pe copil, daca a implinit varsta de 10 ani. Dispozitiile art. 264 raman aplicabile. Locuinta copilului, stabilita potrivit acestui articol, nu poate fi schimbata fara acordul parintilor decat in cazurile prevazute expres de lege”.

Potrivit articolul 400 din Cod civil „In lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic.

(2) Daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior”.

Potrivit art. 5. litera (2) din legea 71/2011 „Dispozitiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a Codului civil”.

Prima instanta a retinut ca minorul locuieste in mod statornic cu tatal parat si este bine ingrijit, asa cum a rezultat si din declaratiile martorilor, iar cei doi locuiesc intr-o casa apartinand bunicilor paterni, impreuna cu acestia. De asemeni, tot din declaratiile martorilor, s-a constatat ca reclamanta in prezent locuieste cu un alt barbat, in locuinta acestuia, si nu a facut nici un demers pentru a-si vedea copilul de cand acesta locuieste impreuna cu tatal parat. Chiar daca bunica paterna, martora P.M.S., a declarat ca nu este de acord ca mama reclamanta sa-si viziteze fiul, reclamanta are oricand la indemana o actiune in justitie in acest sens.

Pentru aceste motive prima instanta a stabilit domiciliul minorului la tatal reclamant.

Ca regula generala, instanta de judecata este obligata sa acorde autoritate parinteasca comuna din oficiu, chiar si in conditiile in care unul din parinti nu a facut o cerere in acest sens. In caz exceptional, atunci cand un parinte reprezinta un risc pentru minor, se poate decide, justificat prin interesul superior al copilului, ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de un singur parinte. In mod cu totul si cu totul exceptional si, cu aceeasi cerinta, a respectarii interesului superior al copilului, instanta poate hotari plasamentul copilului la o ruda sau la o alta familie ori persoana sau la o institutie de ocrotire.

Avand in vedere aceste aspecte, prima instanta a apreciat ca interesul superior al minorului reclama ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de catre ambii parinti.

Cu privire la capatul de cerere privind obligatia de intretinere, s-a retinut ca potrivit art.499 Cod civil
„
Tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa profesionala. Daca minorul are un venit propriu care nu este indestulator, parintii au obligatia de a-i asigura conditiile necesare pentru cresterea, educarea si pregatirea sa profesionala. Parintii sunt obligati sa il intretina pe copilul devenit major, daca se afla in continuarea studiilor, pana la terminarea acestora, dar fara a depasi varsta de 26 de ani.

Prima instanta a retinut ca partile din prezenta cauza au in intretinere un singur minor iar reclamanta nu realizeaza venituri de natura salariala. Cu toate acestea instanta este obligata sa tina cont de un plafon minim in stabilirea cheltuielilor de intretinere pentru minor, plafon care nu poate fi mai mic decat salariul minim pe economie intrucat reclamanta, chiar daca nu are loc de munca, este apta de munca si poate realiza venituri. Pentru aceste motive la stabilirea cuantumului pensiei de intretinere s-a avut in vedere salariul minim pe tara care, prin HG nr. 1225/2011, a fost stabilit la 700 lei. Avand in vedere ca o patrime din acesta reprezinta suma de 175 lei, a fost obligata parata la plata unei pensii de intretinere in cuantum de 175 lei lunar in favoarea minorului P.M.V.F., incepand cu data introducerii actiunii si pana la interventia unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligatiei de intretinere.

Cu privire la capatul de cerere privind numele pe care-l vor purta sotii dupa divort, s-a retinut ca potrivit art. 383 Cod civil „La desfacerea casatoriei prin divort, sotii pot conveni sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei. Instanta ia act de aceasta intelegere prin hotararea de divort.

Intrucat nu a intervenit o intelegere intre parti in sensul ca parata sa-si pastreze mumele dobandit prin casatorie si nici nu exista motive temeinice pentru ca instanta sa incuviinteze acest drept, s-a facut aplicarea art. 383 alin 3 Cod civil, dispunandu-se ca parata sa revina la numele avut anterior casatoriei.

In baza art. 276 Cod procedura civila, avand in vedere ca cererea reconventionala a fost admisa, prima instanta a obligat parata reconventionala la plata sumei de 1539 lei catre reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Impotriva sentintei, in termen legal, a declarat apel apelanta reclamanta P.M.G.

A aratat ca, in ceea ce priveste capatul de cerere referitor la desfacerea casatoriei, probatoriul administrat a fost interpretat subiectiv, neobservandu-se nici faptul ca apare ca insuficient, ca despartirea in fapt, ce a intervenit in luna iulie 2012, a fost generata de comportamentul violent al paratului si nu de faptul cum s-a retinut ca ar avea relatii extraconjugale cu un alt barbat, aceasta relatie a intervenit in cursul lunii noiembrie, ulterior despartirii in fapt.

A solicitat sa se administreze proba suplimentara cu doi martori, precum si cu inscrisuri, pentru a dovedi atat momentul si motivul real al despartirii in fapt, momentul initierii relatiei extraconjugale dar si caracterul violent al paratului, care este condamnat in prezent pentru tentativa de omor, avand multiple sanctiuni aplicate in temeiul Legii nr.61/1991.

Referitor la stabilirea locuintei minorului, apelanta arata ca argumentele privind caracterul incomplet al probatoriului administrat sunt valabile si cu privire la acesta, impunandu-se audierea suplimentara a 2 martori, precum si refacerea anchetelor sociale.

A aratat ca nu este admisibil ca fara argumente pertinente expuse in continutul raportului de ancheta sa se propuna ca minorul sa locuiasca la tata. A considerat ca acestea trebuie refacute, urmand ca instanta sa solicite punctual sa se mentioneze in detaliu conditiile de locuit ale ambilor parinti, veniturile si mijloacele materiale de trai ale acestora. Chiar si in conditiile in care nu se vor mai administra probatorii suplimentare, crede ca cele efectuate deja in dosar necesita o reevaluare si o interpretare corecta, pornind de la principiul esential al interesului miorului. Astfel, de cresterea acestui minor s-a ocupat doar ea, de la nastere pana in luna noiembrie 2012, cat tatal parat a refuzat sa-i mai permita acestuia sa revina in locuinta sa.

A mai aratat ca din probatorii a rezultat implicarea sa totala in cresterea minorului, neputand sa fie retinut in defavoarea sa nici un aspect care ar fi denotat dezinteresul fata de minor.

De asemenea, a sustinut ca instanta de fond nu a observat ca, ulterior datei de 12.11.2012, intr-un interval relativ scurt, a promovat cerere de divort in care a solicitat incredintarea minorului, considerand ca referitor la acest capat de cerere solutia este insuficient motivata, cu ignorarea unor probe si aspecte esentiale, neexistand nici o dovada ca nu este atasata de minor, ca nu s-a ocupat permanent de cresterea si educarea acestuia, sau ca manifesta dezinteres fata de acesta.

A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei in sensul admiterii in totalitate a actiunii si admiterii in parte a cererii reconventionale, in sensul desfacerii casatoriei in principal din culpa exclusiva a paratului, iar in subsidiar din culpa comuna, si stabilirii domiciliului minorului P.M.V.F. la locuinta sa.

Apelanta reclamanta la data de 13.06.2013 a mai depus la dosar o completare la motivele de apel, aratand ca in perioada pascala a solicitat paratului sa-i permita sa vorbeasca cu fiul lor, sa-i inmaneze cateva obiecte de imbracaminte si alimente, dar i s-a transmis sa nu se apropie de imobilul acestuia intrucat va suporta consecinte deosebit de grave, ceea ce s-a si intamplat.

Tribunalul Olt prin decizia civila nr. 201 de la 03.10.2013 a admis apelul declarat de apelanta reclamanta P.M.G. (la familia N.F.), domiciliata in comuna V., impotriva sentintei civile nr. 370 din 21.02.2013 pronuntata de Judecatoria Corabia in dosarul nr.

2681/213/2012, in contradictoriu cu intimatul parat P.M.M., domiciliat in comuna V., si intimata autoritate tutelara Primaria, a schimbat in parte sentinta in sensul ca a admis in parte cererea principala formulata de reclamanta P.-M.G. in contradictoriu cu intimatul parat P.-M. M.

A desfacut casatoria incheiata intre parti la data de 25.07.2009 si inregistrata sub nr. 4/25.07.2009 din culpa comuna a sotilor, a pastrat restul mentiunilor din sentinta si a luat act ca apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta decizie tribunalul a retinut urmatoarele

Potrivit dispozitiei legale corect indicate de prima instanta, art. 373 lit. b Cod civil prevede ca, divortul poate avea loc atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.

In mod temeinic si legal prima instanta a apreciat ca sunt motive temeinice pentru desfacerea casatoriei incheiata intre apelanta reclamanta-parata reconventional si intimatul parat-reconventional, inregistrata sub nr. 4/25.07.2009 la Primaria V.

Este evident, coroborand declaratiile martorilor cu sustinerile partilor, ca intre parti nu mai exista o relatie specifica casatoriei, relatia fiind lipsita de continut, fiind pusa insa in discutie culpa acestora in destramarea acestei relatii.

Din depozitiile martorilor audiati la fond si in apel a rezultat ca relatia de casatorie a fost caracterizata prin neintelegeri, violente din partea paratului, dar si plecari ale reclamantei de la domiciliul conjugal.

La acest moment partile sunt despartite in fapt, reclamanta parasind domiciliul comun atat ca urmare a agresiunilor la care a fost supusa de catre parat, dar si ca urmare a relatiei extraconjugale in care se implicase.

In ceea ce priveste cea de-a doua conditie prevazuta de art. 373 lit. b Cod civil, tribunalul a considerat ca aceasta este indeplinita si ca raporturile dinte soti sunt grav vatamate. Imprejurarea ca partile sunt despartite in fapt de aproximativ un an de zile, fara sa existe intentia de reluare a convietuirii, conduce la concluzia ca relatia dintre cei doi soti este grav vatamata.

Cu privire la posibilitatea continuarii casatoriei, tribunalul a apreciat ca aceasta nu mai este posibila. Aceasta concluzie este retinuta de instanta in urma analizarii declaratiilor martorilor P.M.S., N.I.-I. si N. C., din care a rezultat ca partile isi traiesc viata separat.

Potrivit art. 309 Cod civil sotii isi datoreaza reciproc respect, fidelitate si sprijin moral. Ei au indatorirea de a locui impreuna.

Raportat la indatoririle casatoriei, instanta a considerat ca motivele de divort au fost cauzate de ambele parti. Paratul a incalcat obligatia de sprijin moral si respect pe care trebuia sa il acorde sotiei. Aceasta indatorire este una din componentele esentiale a relatiilor personale dintre soti. Astfel, asa cum a rezultat din declaratia martorilor R.D. si R.I., paratul a exercitat acte de violenta fizica asupra reclamantei.

Pe de alta parte, reclamanta a incalcat obligatiile de fidelitate si de coabitare, acestea fiind premisele realizarii efective a scopurilor casatoriei si a incercarii rezolvarii posibilelor neintelegeri ivite pe parcursul casatoriei. Din declaratiile martorilor P.M.S. si N.C. a reiesit ca reclamanta a parasit domiciliul conjugal de mai multe ori.

Nu s-a facut dovada ca vreuna dintre partii a solicitat asistenta specializata si consiliere organelor abilitate in vederea salvarii relatiei de casatorie.

A rezultat, deci, ca destramarea casatorie a avut loc din culpa ambelor parti care, prin atitudinea lor conjugala, au determinat destramarea iremediabila a casatoriei.

Raportat la cele mai sus mentionate, tribunalul a constatat ca se impune schimbarea solutiei adoptate de prima instanta si a dispus desfacerea casatoriei incheiate intre parti din culpa comuna.

Nu a putut fi primita, insa, critica privitoare la stabilirea locuintei minorului P.M.V. F., nascut la data de 16.02.2009.

Cu privire la locuinta minorului, tribunalul a analizat situatia materiala a partilor, posibilitatile de crestere si educare a acestora, legatura de atasament a minorului cu parintii sai.

Din raportul de ancheta psiho-sociala nr. 3636/27.09.2013 efectuata de Autoritatea Tutelara Primaria la locuinta apelantei reclamante a rezultat ca aceasta locuieste impreuna cu concubinul sau, intr-o casa compusa din 5 camere si 2 holuri, baie, bucatarie, care urmeaza a fi utilate.

Potrivit raportului de ancheta psiho-sociala nr. 3638/27.09.2013, intocmit de aceeasi autoritate, intimatul parat locuieste impreuna cu mama sa si minorul V.F. intr-o casa compusa din 5 camere si hol, baie si bucatarie utilate, apa curenta.

In ceea ce priveste veniturile obtinute, Autoritatea Tutelara a mentionat ca ambele parti se ocupa cu legumicultura, intimatul parat ocupandu-se si cu cresterea animalelor.

Potrivit caracterizarii nr. 931/01.10.2013, minorul, in varsta de 4 ani, este inscris la gradinita cu Program Normal, in grupa mijlocie, in anul scolar 2013-2014 la cererea tatalui.

Retinand aceste aspecte, s-a constatat ca ambele parti au conditii materiale pentru ingrijirea minorului. Insa, avand in vedere imprejurarea ca minorul a locuit, atat anterior, cat si dupa despartirea in fapt a sotilor, cu tatal sau si cu bunica paterna, pentru a asigura continuitate in ingrijire si un mediu securizat, tribunalul, in acord cu prima instanta, a apreciat ca interesul minorului este de a locui impreuna cu intimatul parat.

Tribunalul nu a ignorat cele mentionate in adresa nr. 677/P/2012, coroborat cu extrasul din dosarul nr. 4140/104/2008, din care rezulta ca intimatul parat este cercetat ori a fost condamnat in prima instanta pentru savarsirea unor infractiuni indreptate impotriva persoanei, insa, in conditiile in care nu s-a dovedit in speta ca acesta a exercitat violente asupra propriului fiu, stabilirea locuintei minorului la tata apare ca fiind temeinica si legala, impunandu-se a fi pastrata.

Pe cale de consecinta, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, tribunalul a admis apelul declarat de apelanta reclamanta-parata reconventional, a schimbat in parte sentinta in sensul ca a admis in parte actiunea formulata de reclamanta, a desfacut casatoria din culpa comuna si a pastrat restul mentiunilor.

Potrivit principiului disponibilitatii, principiu fundamental al procesului civil, tribunalul a lua act ca apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta P.-M.G..

In motivarea recursului a aratat ca este adevarat ca Tribunalul i-a admis apelul doar in parte, fara a modifica solutia fondului cu privire la stabilirea locuintei minorului.

Considera ca raportat la cele invocate si dovedite, decizia atacata apare ca insuficient motivata, fiind evident ca instanta de apel nici nu a analizat anumite aspecte.

Sustine ca a aratat si dovedit ca de la nasterea minorului si pana in luna noiembrie 2012 acesta s-a aflat in permanenta sa grija, la activitatea de crestere si educare a acestuia paratul si bunica paterna avand o contributie redusa.

Arata ca din considerentele deciziei rezulta ca s-a dorit sa se asigure continuitate si stabilitate vietii minorului retinandu-se ca acesta a locuit de la nastere si pana in prezent cu tatal si bunica paterna.

Mai arata ca nu s-a analizat un detaliu esential-din februarie 2009 pana in noiembrie 2012 minorul a locuit impreuna cu mama. Retine de asemenea instanta de apel ca minorul este bine ingrijit si a fost inscris la cursurile gradinitei la cererea tatalui, fara sa mai analizeze faptul ca din noiembrie 2012 pana in septembrie 2013 acelasi tata „preocupat de educatia fiului” nu a mai permis prezenta minorului o la nici o unitate de invatamant. Desi este vizibil ca actiunea tatalui de a inscrie minorul la gradinita a fost generata de criticile intemeiate din cererea de apel.

Considera ca dovedit ca anterior despartirii in fapt, minorul urma datorita vointei sale cursurile gradinitei din localitate dar si faptul ca timp de circa un an acesta nu a mai fost adus la acea unitate de invatamant, fara sa remarce in considerentele deciziei ca aceste aspecte au fost avute in vedere.

Sustine ca a probat faptul ca in realitate paratul este un temperament extrem de violent, ca are un comportament antisocial, ca a considerat firesc sa o agreseze intr-un locas de cult in prezenta a zeci de persoane, doar pentru ca a incercat sa se apropie de minor intr-un moment de sarbatoare (Pascala). Legat de caracterul violent al acestuia, instanta de apel apreciaza ca a analizat datele oferite de actele depuse, dar considera ca toate aspectele dovedite de recurenta nu au relevanta in conditiile in care nu se atesta un comportament agresiv fata de minor, in mod cert aspectele dovedite de mine referitoare la caracterul violent si antisocial al paratului ar fi trebuit sa cantareasca in momentul in care se analizau conditiile de crestere si educare oferite minorului din punct de vedere al educatiei si al moralitatii.

Considera ca instanta de apel a avut nevoie de o dovada certa de violenta asupra minorului, pentru ca aceasta putea presupune agresiuni cu urmari grave pentru minor, ori in situatia de fata trebuiau analizate perspectivele, riscurile. Nu a parut foarte relevant pentru instanta, din moment ce nici nu a analizat-o, temerea sa ca paratul se indreapta catre o posibila incarcerare, avand in vedere statutul sau juridic si multiplele cauze penale in care este cercetat in prezent. Legat de aceste situatii, se obliga ca in fata Curtii sa depuna acte noi din care sa rezulte decursul cercetarilor penale derulate fata de parat. Prin dovezile administrate legat de caracterul violent manifestat brutal si fata de ea (a se observa declaratia martorei R.I.) a incercat sa justifice ceea ce a parut probabil incredibil intr-o prima faza. Astfel, dupa ce minorul a fost luat de parat la inceputul lunii noiembrie 2012, a promovat pe data de 12.11.2012 actiune de divort cerand ca locuinta acestuia sa se stabileasca la ea. in perioada pana la solutionarea cauzei pe fond nu a putut efectua decat timide incercari de a vedea minorul in spatiul public, orice apropriere de locuinta paratului prezentand un mare grad de risc sa fie agresata grav, dupa cum a fost atentionata de mai multe ori. O dovada certa a acestor riscuri o reprezinta comportamentul paratului din ziua de Pasti, cand a agresat-o doar pentru ca a incercat sa ia legatura cu minorul.

Recurenta mai arata ca a dorit sa probeze si sa justifice ratiunile pentru care a asteptat pronuntarea unei sentinte pentru a readuce minorul in aproprierea sa, pentru ca nu crede ca este firesc sa fie suspectata de cel mai mic grad de dezinteres fata de fiul sau. Un ultim aspect important ignorat de instanta il reprezinta comportamentul paratului care dupa ce i-a interzis orice contact cu minorul, sfideaza dispozitiile unei sentinte executorii in sensul ca din luna august 2013 pana in decembrie 2013 a reusit sa beneficieze de programul de legaturi cu minorul de 2 ori. Ca prima oara a fost nevoie de executorul judecatoresc este cert, mai grav fiind ca din acel moment i s-a mai permis o singura data sa ia minorul din domiciliul sau, motiv pentru care va depune acte ce atesta si formularea de plangeri penale.

Comportamentul paratului prin care ii interzice sa aiba legaturi cu minorul este un element ce trebuia avut in vedere de instanta in momentul in care s-a mentinut partial solutia fondului, deoarece aceasta atitudine denota o ignorare totala a interesului minorului, a normelor generale ce guverneaza viata cotidiana.

Aceasta maniera de a ignora anumite probatorii, de a nu analiza anumite critici punctuale ale cererii de apel, de a aplica in mod gresit prevederile legale ce guverneaza si protejeaza situatia si interesul superior al minorului reprezinta motive ce justifica modificarea solutiei date atat de instanta de fond cat si cea de apel cu privire la locuinta fiului sau.

Solicita admiterea recursului, raportat la prevederile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila in sensul de a se modifica solutia fondului si cu privire la situatia minorului, urmand ca acestuia sa-i fie stabilita locuinta la mama.

Legal citat, intimatul nu a depus la dosar intampinare.

Pentru dovedirea motivelor de recurs, recurenta a depus la dosar inscrisuri.

Analizand actele si lucrarile dosarului, dispozitiile legale aplicabile in cauza, decizia instantei de apel prin prisma motivelor de recurs, Curtea va retine ca recursul este intemeiat, fata de urmatoarele considerente.

Criticile referitoare la nemotivarea deciziei apelate nu sunt intemeiate, tribunalul aratand argumentele care au justificat pastrarea dispozitiei privind stabilirea domiciliului minorului la tatal sau, corespunzator exigentelor art. 261 Cod procedura civila, astfel ca motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila, nu poate fi retinut.

Referitor la motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, va retine Curtea ca, potrivit dispozitiilor art.2 alin 3 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, „Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti”

Acelasi principiu trebuie avut in vedere si la stabilirea domiciliului minorului, in conditiile in care potrivit dispozitiilor art. 400 alin. 1 din noul Cod civil, in lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic, iar potrivit dispozitiilor alin. 2 din acelasi articol, daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior.

La aprecierea interesului superior al copilului, pot fi avute in vedere criterii multiple, care vizeaza conditiile oferite de fiecare dintre parinti, atat din punct de vedere material, cat si din punct de vedere moral, relatiile afective dintre copil si parinti, disponibilitatea si posibilitatea fiecarui parinte de a se implica in cresterea si educarea minorului, dar si dispozitiile Legii nr. 272/2004, modificata prin Legea nr. 257/2013 si republicata

Astfel, art. 18 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 republicata prevad ca parintele la care copilul locuieste are obligatia de a sprijini mentinerea relatiilor personale ale copilului cu celalalt parinte, prevazute la alin. (1).

In acelasi timp,art. 21 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 republicata , prevede ca cazul in care parintii nu se inteleg cu privire la locuinta copilului, instanta de tutela va stabili locuinta acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil; la evaluarea interesului copilului instanta poate avea in vedere, in afara elementelor prevazute la art. 2 alin. (6), si aspecte precum:

1.  disponibilitatea fiecarui parinte de a-l implica pe celalalt parinte in deciziile legate de copil si de a respecta drepturile parintesti ale acestuia din urma;
2.  disponibilitatea fiecaruia dintre parinti de a permite celuilalt mentinerea relatiilor personale;
3. situatia locativa din ultimii 3 ani a fiecarui parinte;
4. istoricul cu privire la violenta parintilor asupra copilului sau asupra altor persoane;
5. distanta dintre locuinta fiecarui parinte si institutia care ofera educatie copilului

Prin prisma acestor dispozitii legale, va retine Curtea ca in mod gresit au retinut prima

instanta si instanta de apel ca, in prezent, interesul superior al minorului impune ca acesta sa aiba domiciliul in continuare la tatal sau.

Astfel, este adevarat ca, in prezent, ambii parinti dispun, in egala masura, de conditii materiale pentru a se ocupa corespunzator de cresterea minorului, date fiind concluziile celor doua anchete sociale efectuate in cauza.

In acelasi timp insa, trebuie avut in vedere si faptul ca minorul, nascut la data de 16.12.2009, are doar 4 ani si 4 luni, varsta la care inca are nevoie de ingrijire si supraveghere speciala, iar intimatul nu a contestat ca, in perioada in care a convietuit impreuna cu recurenta, acesta s-a ocupat in mod corespunzator de minor.

In al doilea rand, asa cum au retinut si instantele de fond, stabilitatea reprezinta un aspect fundamental ce trebuie avut in vedere la aprecierea conditiilor optime pentru cresterea si dezvoltarea corespunzatoare a unui copil.

Acest aspect nu era insa suficient insa pentru a justifica stabilirea domiciliului minorului la tata, fara a se tine seama de imprejurarile care au determinat aceasta stare de fapt. Astfel, din momentul nasterii, minorul a locuit impreuna cu tatal sau, bunicii paterni si mama sa in imobilul ce a constituit locuinta comuna a parintilor sai, iar dupa despartirea in fapt a sotilor a ramas in continuare in respectivul imobil partial din culpa intimatului, care a negat dreptul mamei de a pastra in continuare legatura cu copilul sau.

Astfel, recurenta a putu sa aiba legaturi personale cu minorul doar in urma punerii in executare silita a sentinte nr. 1053/14.08.2013 a Judecatoriei Corabia, iar atitudinea intimatului este confirmata si de sustinerile bunicii paterne a minorului, care a aratat ca nu este de acord ca recurenta sa-si vada copilul.

Este incontestabil ca intre parti exista o stare conflictuala, generata de imprejurarile in care a intervenit despartirea in fapt a sotilor, manifestata prin multitudinea altercatiilor, verbale sau fizice, in care acestia sunt implicati si pe fondul carora au formulat mai multe plangeri penale.

In acelasi timp insa, despartirea parintilor reprezinta un eveniment traumatizant in existenta copilului, care poate avea consecinte negative asupra dezvoltarii sale armonioase.

In acest context, revine ambilor parinti, in egala masura, sarcina de a gestiona corespunzator neintelegerile dintre ei pentru ca acestea sa nu afecteze minorul, inclusiv prin respectarea drepturilor parintelui la care nu locuieste minorul de a pastra permanent legatura cu acesta. Parintii trebuie sa constientizeze ca o asemenea atitudine este benefica in primul rand pentru minor, care nu trebuie sa se simta privat de prezenta unuia dintre parinti doar pentru ca acestia au decis sa divorteze.

De altfel, acesta a fost si motivul pentru care legiuitorul a prevazut expres, la art. 21 alin. 1 lit. a si b din Legea nr. 272/2004 republicata, printre elementele ce vor fi avute stabilirea domiciliului minorului, disponibilitatea fiecarui parinte de a-l implica pe celalalt parinte in deciziile legate de copil, de a respecta drepturile parintesti ale acestuia din urma si respectiv de a permite celuilalt mentinerea relatiilor personale;

Fata de aceste considerente, va aprecia Curtea ca in prezent corespunde interesului superior al minorului stabilirea domiciliului acestuia la recurenta, data fiind varsta sa frageda, cu atat mai mult cu cat din actele dosarului rezulta ca recurenta s-a ingrijit in mod corespunzator de minor si vazand si atitudinea manifestata de intimat cu privire la pastrarea legaturilor dintre minor si mama sa in perioada de dupa despartirea in fapt.

In consecinta, vazand dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si art. 312 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul si va modifica in parte decizia recurata, in sensul ca va stabili domiciliul minorului la domiciliul mamei - apelanta - reclamanta.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 402 Noul Cod civil, art.499 Noul Cod civil si art. 529 Noul Cod civil, va fi obligat intimat-parat la plata unei pensii de intretinere in cuantum de 175 lei/lunar in favoarea minorului, suma stabilita prin raportare la cuantumul salariului minim brut pe tara stabilit prin HG nr. 1225/2011, in conditiile in care intimatul nu este incadrat in munca si nu realizeaza venituri salariale.

Celelalte dispozitii ale deciziei urmeaza sa fie mentinute.

Se va lua act ca recurenta nu a solicitat cheltuieli de
judecata.(Decizia civila nr.550 de la 13 martie 2014 - Sectia a I -a civila, rezumat judecator Ionela Vilculescu)