Stabilirea datei de curgere a dobanzilor in materia despagubirilor accidente rutiere.

Codul civil: art. 1535

• Legea nr. 132/2017: art. 21 alin. (4) - (6)
• Norma ASF nr. 23/2014: art. 37 alin. (4) si art. 38

Referitor la critica reclamantei apelante sub aspectul dispozitiei primei instante prin care acorda dobanzi legale doar incepand cu a 11-a zi de la comunicarea deciziei definitive, Curtea constata ca si aceasta critica este intemeiata, deoarece prima instanta a combinat

doua texte legale, unul de drept comun prevazut de art. 1535 Cod civil, referitoare la obligatia platii dobanzilor si un altul prevazut de art. 38 din Norma ASF nr. 23/2014 referitor la obligatia asiguratorului de plata a unor penalitati de 0,2% in cazul neonorarii indemnizatiei de asigurare sau a despagubirii.

Curtea releva mai intai ca pretentia reclamantei in obiect se refera la acordarea dobanzii legale asupra sumelor pe care instanta le acorda cu titlu de despagubiri, iar nu la penalitati de intarziere, ceea ce semnifica fixarea de catre reclamanta, in limitele principiului disponibilitatii partii a obiectului sanctiunii pentru neplata despagubirilor, precum si a temeiului de drept care protejeaza executarea acestei obligatii. In acest context, regimul juridic este cel conferit de dispozitiile art. 1535 Cod civil conform carora in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu [alin. (1)]. Prin urmare, dobanda legala solicitata de reclamanta apelanta nu are niciun temei sa curga din a 11-a zi de la data ramanerii definitive a unei hotarari judecatoresti, pentru motivul ca o astfel de conditionare sub aspectul datei de debut a curgerii dobanzilor nu este prevazuta nici prin lege, nici prin contractul de asigurare.

Curtea considera ca aceste dobanzi curg de la data la care instanta a stabilit prejudiciul si intinderea acestuia, dispunand in sarcina paratei obligatia de despagubire in cuantumul banesc determinat de catre instanta prin hotararea sa. Sub acest aspect, Curtea are in vedere pe de o parte daunele materiale incuviintate pe baza unor inscrisuri ulterioare datei producerii faptului cauzator de prejudicii (inscrisurile medicale din care rezulta intrebuintarea acestor cheltuieli), iar pe de alta parte, statuarea pentru prima data asupra cuantumului daunelor morale, ceea ce reprezinta atributul exclusiv al instantei de judecata. Acesta este motivul pentru care dobanzile legale curg de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care se pronunta asupra despagubirilor materiale si morale instanta de judecata, iar nu de la data producerii faptului cauzator de prejudicii, ceea ce in aceasta cauza este reprezentata de data producerii accidentului rutier. Doar dreptul la reparatie se naste din ziua cauzarii prejudiciului, asa cum statueaza art. 1381 alin. (2) Cod civil; in schimb, dreptul la a obtine despagubirea este contemporan cu data la care instanta de judecata stabileste atat categoria prejudiciului cauzat prin fapta ilicita cat si intinderea acestuia, stabilind totodata si modalitatea de executare a obligatiei de reparatie a prejudiciului de catre cel obligat la reparatiune.

Asa cum s-a aratat deja, conform Normei ASF nr. 23/2014, penalitatea de 0,2% calculata pentru fiecare zi de intarziere, la intreaga suma de despagubire cuvenita sau la diferenta de suma neachitata, se plateste de asigurator daca acesta nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute de art. 37 din Norma ASF sau si le indeplineste defectuos, inclusiv daca diminueaza nejustificat despagubirea. Aceasta norma a fost abrogata si inlocuita de Norma ASF nr. 39/2016, care la randul sau a fost abrogata de Norma ASF nr. 20/2017 pentru ca, in final, aceeasi reglementare sa fie continuta in prezent de art. 21 alin.

5. din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila auto pentru prejudicii produse tertilor prin accidente de vehicule si tramvaie. Indiferent de sediul actului normativ in care s-a prevazut aceasta penalitate, sanctiunea trebuie raportata, in cazul in care despagubirea se stabileste prin hotarare judecatoreasca, de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva [Norma ASF nr. 23/2014 art. 37 alin. (4), Legea nr. 132/2017 art. 21 alin. (4)]. Prin urmare, pana la indeplinirea actului procedural de comunicare a hotararii judecatoresti definitive de catre asigurator, aceasta penalitate nu se afla in actualitate. Numai in conditiile in care asiguratorul va savarsi una dintre faptele descrise de art. 38 din Norma sau de art. 21 alin. (5) si (6) din Lege, penalitatea poate intra in actiune si sanctiona in limitele prevazute de aceste dispozitii speciale opozitia culpabila a asiguratorului sau orice alta fapta prin care nu plateste in totul sau chiar si numai in parte despagubirea stabilita de catre instanta de judecata prin hotararea judecatoreasca definitiva comunicata. De asemenea, penalitatea se datoreaza prin efectul legii de catre asigurator (ex lege) fara a fi necesara o hotarare judecatoreasca a priori pronuntata pentru a stabili aceasta sanctiune.

(Sectia a Il-a civila, Decizia civila nr. 88/R din 6 martie 2019, rezumata de judecator dr. Marian Bratis)

Prin sentinta civila nr. 415/28.03.2018 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. [,..]/30/2016, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta A... in contradictoriu cu parata SC B... SA si intervenientul fortat C...; a obligat parata catre reclamanta, la plata sumei 40.000 lei cu titlu de daune morale si 25.374,17 lei daune materiale, precum si a dobanzii legale aferente fiecarei sume incepand cu a 11-a zi de la comunicarea deciziei definitive si pana la data platii efective.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Asa cum a rezultat din inscrisurile depuse la dosar, la data de 28.07.2016, in extravilanul localitatii Kunszallas, pe partea carosabila dreapta a autostrazii M5, la Km. 101+810 m, a avut loc un accident de circulatie, in care au fost implicate doua autovehicule, respectiv autoturismul marca ... model Company cu nr. de inmatriculare ..., condus de catre intervenientul C..., aflat in folosinta SC D... SRL, in care se afla ca pasager reclamanta A... si autovehiculul de transport marfa, marca ..., modelul ... cu nr. de inmatriculare ....

Urmare a acestui eveniment rutier, reclamanta a suferit leziuni ce a necesitat conform adresei emise de catre organele de politie ungare (fila 18 verso vol. I dosar fond) peste 8 zile ingrijiri medicale.

A retinut prima instanta ca, intervenientul fortat, domnul C..., conducator al autovehiculului aflat in folosinta SC D... SRL, a fost pus sub acuzare de catre Tribunalul Districtului Kecskemet (Ungaria), iar asa cum reiese din adresa emisa de catre Politia Municipala Kecskemet (fila 23, vol. I si fila 134 , vol. II dosar fond) s-a constatat vina in producerea accidentului de circulatie din neglijenta, producand leziuni reclamantei.

In urma accidentului rutier, reclamanta a fost transportata la Centrul Clinic „Szent- Gyorgyi Albert” (Szeged - Ungaria) efectuandu-se examinari (investigatii de laborator urgente) si diagnosticata cu fractura a extremitatii superioare a humerusului avand pe partea dreapta temporoparietal o plaga superficiala de 3 cm. crapata, fiind externata la data de 03.08.2016.

De asemenea, tribunalul a retinut ca, potrivit actelor medicale depuse in sustinerea actiunii, a reiesit ca reclamanta a fost diagnosticata cu fractura col chirurgical humerus drept cu deplasare mica, in cadrul unui politraumatism prin accidentul rutier, precum si disfonie severa, fara a se concluziona ca modificarea timbrului si a intensitatii vocii au caracter permanent (filele 26-37, vol. I dosar fond).

In consecinta, instanta de fond a apreciat ca sunt indeplinite conditiile prescrise de dispozitiile art. 1357 C.civ. pentru angajarea raspunderii civile delictuale a intervenientului.

Din formularea art. 1357 si art. 1381 C.civ., a rezultat ca sunt supuse repararii de catre persoana responsabila atat prejudiciul material, cat si cel moral, iar potrivit art. 1385 alin. (1) C.civ. prejudiciul se repara integral, daca prin lege nu se prevede altfel.

In ceea ce priveste prejudiciul material suferit de reclamanta, conform prevederilor art. 1378 alin. (1) C.civ., despagubirea trebuie sa acopere cheltuielile de ingrijire medicala si, daca va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viata ale celui pagubit, precum si orice alte prejudicii materiale.

Existenta prejudiciului material a fost dovedita cu certitudine prin inscrisurile depuse la filele 38-47, 56 si 57 din dosarul de fond, reprezentand bonuri fiscale emise indeosebi pentru medicamentele cumparate si consultatii medicale de specialitate, traduceri acte emise de autoritatile maghiare, precum si cheltuieli efectuate in vederea recuperarii.

La stabilirea daunelor materiale ce urmeaza a fi acordate, instanta de fond nu va avea in vedere insa, suma pretinsa cu titlu de beneficiu nerealizat pentru perioada ianuarie 2017 - septembrie 2019.

Astfel, desi dispozitiile art. 1385 alin. (1) C.civ. prevad ca pot fi acordate despagubiri si pentru un prejudiciu viitor, acelasi text de lege impune insa si conditia ca producerea lui sa aiba caracter neindoielnic.

Ori, in speta, reclamanta a solicitat cu titlu de daune materiale suma de 41.294 euro sustinand ca, prin leziunile suferite nu mai poate onora contractul de ingrijire incheiat la data de 29.06.2016 , unde, in cuprinsul art.6 se prevede ca, pentru activitatile mentionate la pct.3 se aplica un onorariu zilnic de 77 euro, apreciind ca acest castig in conditii obisnuite l-ar fi putut realiza si de care a fost lipsit.

Contrar sustinerilor reclamantei, tribunalul a retinut ca, desi contractul a fost incheiat pe durata nedeterminata, fiecare parte avea posibilitate sa-l rezilieze cu respectarea unui termen de preaviz de 2 saptamani; de asemenea acelasi contract prevede la pct.7, clauza potrivit careia contractul va inceta la data decesului persoanei ingrijite, neexistand asadar certitudinea ca acest contract ar fi fost in fiinta pana in septembrie 2019.

Prin urmare, pretentiile solicitate cu titlu de daunele materiale sunt intemeiate in parte numai cu privire la cheltuielile efectuate conform inscrisurilor depuse la filele 38-47, 56 si 57 din dosarul de fond, (pentru medicamente, consultatii medicale de specialitate, traduceri acte emise de autoritatile maghiare si cheltuieli efectuate in vederea recuperarii), dar si castigul nerealizat in timpul recuperarii, constand in sumele de bani de care reclamanta a fost lipsita pe lunile septembrie si noiembrie (60 de zile x 77 euro/zi reprezentand onorariul zilnic pentru ingrijire) in cuantum total de 25.374,17 lei.

In referire la prejudiciul moral suferit de reclamanta, instanta de fond a retinut ca daunele morale reprezinta satisfactii echitabile destinate a compensa material suferintele de ordin moral pricinuite. Repararea acestor consecinte de natura nepatrimoniala produse prin fapta ilicita culpabila urmeaza regulile raspunderii civile delictuale.

Existenta prejudiciului moral suferit de reclamanta a rezultat din lezarea integritatii corporale, din suferintele psihice incercate ca urmare a vatamarii corporale si din starea de disconfort major produsa.

In vederea stabilirii sumei ce urmeaza sa fie acordata cu titlu de daune morale, instanta de fond a avut in vedere gravitatea leziunilor suferite de catre reclamanta, tinand seama, totodata, ca pe parcursul spitalizarii si, ulterior, in perioada recuperarii, reclamanta a suferit o restrangere considerabila a posibilitatilor de viata familiala si sociala, instanta de fond apreciat ca se impune acordarea de despagubiri cu titlu de daune morale in cuantum de 40.000 lei, suma ce constituie o reparatie adecvata si echitabila de natura a compensa intr-o maniera rezonabila durerile fizice si morale incercate de reclamanta.

Impotriva acestei hotarari au declarat apel atat reclamanta A... cat si parata SC B... SA Bucuresti.

Prin apelul declarat, apelanta reclamanta A... a solicitat admiterea apelului asa cum a fost formulat si schimbarea sentintei apelate, in sensul: admiterii actiunii introductive de instanta, asa cum a fost formulata, respectiv in sensul admiterii in integralitate a capatului de cerere cu nr. 1 prin care s-a solicitat obligarea S.C. B... S.A. alaturi de intervenientul fortat C... la plata sumei de 210.822,74 lei cu titlu de daune materiale suferite de reclamanta in urma accidentului rutier din data de 28.07.2016 + suma de 2275,11 lei reprezentand daune materiale suferite ulterior introducerii actiunii; admiterea in integralitate a capatului de cerere cu nr. 2 prin care s-a solicitat obligarea S.C. B... S.A. alaturi de intervenientul fortat C... la plata sumei de 923.873 lei, cu titlu de daune morale suferite de reclamanta in urma accidentului rutier din data de 28.07.2016; admiterii in integralitate a capatului de cerere cu nr. 3 prin care s-a solicitat dobanda legala la sumele solicitate cu titlu de despagubiri calculate pana la data achitarii efective a acestora; mentinerea in rest a sentintei apelate; in temeiul art. 453 din C.pr.civ, a solicitat cheltuielile de judecata ocazionate de judecarea prezentul diferend.

In motivare arata ca hotararea apelata ca fiind partial netemeinica si nelegala, cu privire la modul de solutionare a capatului de cerere vizand:

•  
  Acordarea daunelor materiale
  - prima a instanta a acordat daune materiale in cuantum total de 25.374,17 lei desi din probatoriul administrat in cauza s-a dovedit producerea unui prejudiciu material in cuantum de 210.822,74 lei la care se adauga si cheltuielile efectuate ulterior introducerii actiunii introductive in cuantum de 2275,11 lei, cheltuieli pe care intelege sa le dovedesc prin prezenta.
• Acordarea daunelor morale
  in cuantum total de 40.000 lei, desi prin incalcarea drepturilor personale nepatrimoniale reclamanta sufera un prejudiciu nepatrimonial reprezentand dureri fizice si psihice net superior aprecierii primei instantei, astfel ca, raportat la starea de fapt, aprecierea primei instante cu privire la cuantumul daunelor morale este derizorie;
• Acordarea dobanzii legale
  aferenta fiecarei sume incepand cu a 11-a zi de la comunicarea deciziei definitive si pana la data platii efective, desi aceasta dobanda se cuvine reclamantei de la data producerii prejudiciului care da dreptul la reparatie, chiar daca el nu poate fi valorificat imediat.

Prin apelul declarat de catre SC B... SA, aceasta a solicitat admiterea apelului, modificarea hotararii atacate in sensul diminuarii despagubirilor morale, a inlaturarii obligatiei de plata a dobanzii legale si a reducerii cheltuielilor de judecata.

Critica solutia instantei de fond ca fiind netemeinica si nelegala, intrucat a fost data cu aplicarea gresita a legii.

Referitor la suma acordata cu titlu de daune morale reclamantei, apelanta parata solicita a se avea in vedere dispozitiile legale in materie, a se retine ca acestea este necesar a fi acordate in conformitate cu practica si jurisprudenta din Romania astfel ca solicita instantei sa aprecieze daca in acest mod au fost acordate de catre prima instanta.

Considera necesar a reitera faptul ca la acordarea daunelor morale instanta de judecata este tinuta sa observe ca sumele acordate cu acest titlu trebuie sa aiba efect compensatoriu, ca repararea prejudiciului moral nu poate avea decat un caracter aproximativ si, de asemenea, trebuie sa se aiba in vedere doar aceste aspecte nicidecum sa se raporteze la calitatea apelantei parate de parte responsabila civilmente in cauza.

Pe de alta parte, solicita a se avea in vedere practica la care a facut referire prin intampinarea depusa la dosarul de fond, precum si solutia pronuntata de catre Curtea de Apel Cluj in dosarul penal .../211/2015, aceasta instanta considerand ca suma de 5.000 euro cu titlul de daune morale este indestulatoare pentru tatal vitreg al decedatei, si ca suma de 10.000 euro este indestulatoare pentru fratii decedatei, iar prin hotararea judecatoreasca pe care intelege sa o critice sub acest aspect s-au acordat despagubiri morale in caz de vatamare corporala in cuantum de 40.000 lei.

Apelanta B... SA critica solutia instantei de fond si sub aspectul obligarii paratei la plata dobanzii legale aplicate asupra sumelor acordate cu titlul de daune materiale si morale in conditiile in care dispozitiile Normei ASF nr. 23/2014, ce are aplicabilitate in speta, arata ca asiguratorul datoreaza penalitati de intarziere aplicate asupra sumelor la care este obligat, intr- adevar incepand cu a unsprezecea zi de la data ramanerii definitive a hotararii.

Asadar, apelanta parata datoreaza penalitati de intarziere, nicidecum dobanda legala asa cum in mod netemeinic si nelegal a fost obligata, penalitati ce urmeaza a se aplica asupra sumelor la care a fost obligata cu titlul de daune materiale si morale incepand cu a unsprezecea zi de la data ramanerii definitive a sentintei.

Examinand apelurile declarate prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept, a apararilor ridicate de parti, precum si devolutiv, potrivit dispozitiilor art. 474 - 483 C. pr. civ., Curtea constata ca apelul reclamantei este fondat,urmand a fi admis, iar apelul paratei este nefondat, urmand a fi respins, pentru considerentele care vor fi expuse in continuare:

In ceea ce priveste criticile aduse sentintei apelate prin apelul reclamantei, Curtea constata ca sunt intemeiate criticile referitoare la cuantumul daunelor materiale, a daunelor morale si la regimul juridic al acordarii dobanzii legale.

Astfel, in ceea ce privesc daunele materiale, Curtea releva ca se cuvin a fi acordate si acele daune care au facut obiectul intrebuintarii de catre reclamanta a cheltuielilor privind prestatiile medicale efectuate pe tot parcursul judecarii cauzei in prima instanta, precum si a celor intrebuintate pana la judecarea cauzei in apel, intrucat conform art. 488 alin. (5) C. pr.

civ. prin exceptie de la limitele efectului devolutiv a apelului determinate de ceea ce s-a supus judecatii la prima instanta, se vor putea cere dobanzi, rate, venituri ajunse la termen si orice alte despagubiri ivite dupa darea hotararii primei instante.

Sub acest cuprins, reclamanta apelanta a depus la dosar un prim desfasurator al acestor cheltuieli materiale atasat cererii de apel, precum si inscrisurile probante (filele 24-36 dosar), iar ulterior a mai alaturat un tabel cu daune materiale si inscrisuri din care rezulta acestea in fata instantei de apel (filele 93- 100 dosar) din care rezulta un total de 3650,11 lei. Din examinarea inscrisurilor depuse pentru a dovedi aceste daune materiale, Curtea retine ca toate cheltuielile sunt efectuate de reclamanta in legatura cu starea sa de sanatate, precum si in legatura cu vatamarile corporale si a integritatii sanatatii cauzate ca urmare a accidentului rutier, fapt generator al prejudiciului.

Nu sunt insa intemeiate pretentiile constand in daune materiale, reprezentate de pierderea capacitatii de munca si pierderea de catre reclamanta a sansei de a castiga pe viitor anumite remuneratii pentru efectuarea in viitor a unor prestatii de ingrijire persoane in varsta pe teritoriul unui alt stat in perioada ianuarie 2017- septembrie 2019, daunele morale pe care le cuantifica la suma de 40.194 Euro. Curtea releva, mai intai, ca reclamanta apelanta nu a dovedit ca si-a pierdut capacitatea de munca ca urmare a vatamarilor corporale si a integritatii sanatatii generate de accidentul rutier, ultimul raport de expertiza medico-legala intocmit de IML Timisoara sub nr. .../A1/13.11.2018 (filele 104-106 dosar apel) aratand ca nu poate fi supusa unei expertizari a capacitatii de munca reclamanta, deoarece a implinit varsta standard de pensionare. Pe de alta parte, se constata ca reclamanta este pensionara pentru limita de varsta, ceea ce sub prezumtia legii reclamanta are calitatea de pensionar si nu de persoana activa. In conditiile in care o astfel de persoana isi manifesta in mod voluntar vointa de a exercita o activitate neremunerata, indiferent de forma contractuala adoptata, prejudiciul eventual, viitor decurgand din imposibilitatea de a intreprinde astfel de activitati nu poate fi pus in legatura juridica directa cu faptul generator al prejudiciului si nici cu pierderea unei sanse avand drept continut eventuala remuneratie dintr-o eventuala activitate liber aleasa de catre persoana pensionara. In acest sens trebuie interpretate dispozitiile art. 1385 alin. (1) Cod civil, care permit acordarea despagubirilor si pentru un prejudiciu viitor, insa in prezenta constatarii conditiei ca producerea lui sa fie neindoielnica, iar castigul de care persoana este lipsita sa se fi putut obtine in conditii obisnuite [alin. (1) si (3)]. De asemenea, prevederea art. 1385 alin. (4) Cod civil supune reparatiei si prejudiciul constand in pierderea unei sanse, intelegandu-se prin aceasta caracterul real al unei sanse ce apartine unei persoane in vederea realizarii unui castig care avea toate sansele posibile sa intre in patrimoniul persoanei prejudiciate. Contractul de intretinere pentru ingrijire persoane in varsta la care face referire reclamanta putea sa fie reziliat oricand pentru cauze invocate de parti sau pentru cauze independente vointei partilor. Tot astfel promisiunea ca reclamanta in temeiul contractului ar fi putut sa ramana pe teritoriul statului strain pentru a presta acelasi gen de servicii pentru alte persoane eventuale solicitante nu se bucura de determinare in timp, in obiect si cu privire la castigul posibil de realizat.

Referitor la critica privind insuficienta daunelor morale acordate de catre prima instanta, Curtea constata ca si aceasta critica este intemeiata, deoarece cuantumul acordat sub acest titlu de prima instanta nu este de natura a asigura caracterul compensatoriu in bani a prejudiciului moral suferit de reclamanta, raportat la multitudinea si gravitatea vatamarilor corporale si a integritatii sanatatii soldate cu leziuni si sechele de durata asupra reclamantei, pentru a caror ingrijire medicala au fost acordate prin suplimentul de raport medico - legal intocmit sub nr. [.. ,]/A1/19.12.2018 un numar de 60 de zile de ingrijiri medicale socotite de la data producerii leziunilor. Din descrierile raportului de prima expertiza medico-legala intocmit la data de 13.11.2018 si din suplimentul la acest raport de expertiza intocmit la

2018. rezulta ca reclamanta apelanta a fost internata in mai multe randuri (28.07.201603.08.2016, 01.09.2016-27.09.2016, 09.04.2018-12.04.2018) pentru diferite interventii medicale, inclusiv de ordin chirurgical, toate determinate de leziunile generate de accidentul rutier din iulie 2016. De asemenea, aceeasi reclamanta, potrivit scrisorilor medicale si altor inscrisuri de acest ordin, reclamanta a avut numeroase infatisari la unitatile medicale si spitalicesti pentru ingrijiri, control medical, verificari medicale si alte activitati destinate ingrijirilor medicale asupra reclamantei. Suplimentul de raport de expertiza medico-legala concluzioneaza ca reclamanta prezinta urmatoarele diagnostice: disfonie cronica datorita parezei de coarda vocala stanga; status post artroplastia totala scapulo-humerala dreapta secundara unui traumatism prin accident rutier in 2016; atrofie musculara deltoidiana si de musculatura a bratului drept; urmare a parezei de coarda vocala stanga reclamanta prezinta tulburarea vocii, modificarea mai multor parametri psiho - acustici. Medicul specialist ortoped recomanda reclamantei fiziokinetoterapiei, control periodic ortopedic cu repetarea radiografiei la 6 luni si tratament antalgic la nevoie.

Curtea constata ca intensitatea si durata acestor vatamari, leziuni si sechele au generat asupra reclamantei suferinte fizice, psihice, precum si renuntarea impusa la modul obisnuit de viata avut anterior producerii accidentului rutier, ceea ce impreuna se constituie in mod neechivoc intr-un prejudiciu moral consistent care, in raport cu dispozitiile art. 1381 alin. (1) Cod civil, orice prejudiciu da dreptul la reparatie, iar in cazul in care prin fapta ilicita s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial prin vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii poate fi acordata si o despagubire pentru restrangerea posibilitatilor de viata familiala si sociala.

In considerarea tuturor acestor argumente, Curtea apreciaza necesara majorarea daunelor morale pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial suferit de catre reclamanta la suma de 70.000 lei, la care urmeaza a fi obligata parata asigurator.

Referitor la critica reclamantei apelante sub aspectul dispozitiei primei instante prin care acorda dobanzi legale doar incepand cu a 11 -a zi de la comunicarea deciziei definitive, Curtea constata ca si aceasta critica este intemeiata, deoarece prima instanta a combinat doua texte legale, unul de drept comun prevazut de art. 1535 Cod civil, referitoare la obligatia platii dobanzilor si un altul prevazut de art. 38 din Norma ASF nr. 23/2014 referitor la obligatia asiguratorului de plata a unor penalitati de 0,2% in cazul neonorarii indemnizatiei de asigurare sau a despagubirii.

Sub acest aspect, Curtea releva mai intai ca pretentia reclamantei in obiect se refera la acordarea dobanzii legale asupra sumelor pe care instanta le acorda cu titlu de despagubiri, iar nu la penalitati de intarziere, ceea ce semnifica fixarea de catre reclamanta, in limitele principiului disponibilitatii partii a obiectului sanctiunii pentru neplata despagubirilor, precum si a temeiului de drept care protejeaza executarea acestei obligatii. In acest context, regimul juridic este cel conferit de dispozitiile art. 1535 Cod civil conform carora in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu [alin. (1)]. Prin urmare, dobanda legala solicitata de reclamanta apelanta nu are niciun temei sa curga din a 11-a zi de la data ramanerii definitive a unei hotarari judecatoresti, pentru motivul ca o astfel de conditionare sub aspectul datei de debut a curgerii dobanzilor nu este prevazuta nici prin lege, nici prin contractul de asigurare.

Curtea considera ca aceste dobanzi curg de la data la care instanta a stabilit prejudiciul si intinderea acestuia, dispunand in sarcina paratei obligatia de despagubire in cuantumul banesc determinat de catre instanta prin hotararea sa. Sub acest aspect, Curtea are in vedere pe de o parte daunele materiale incuviintate pe baza unor inscrisuri ulterioare datei producerii faptului cauzator de prejudicii (inscrisurile medicale din care rezulta intrebuintarea acestor cheltuieli), iar pe de alta parte, statuarea pentru prima data asupra cuantumului daunelor morale, ceea ce reprezinta atributul exclusiv al instantei de judecata. Acesta este motivul pentru care dobanzile legale curg de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care se pronunta asupra despagubirilor materiale si morale instanta de judecata, iar nu de la data producerii faptului cauzator de prejudicii, ceea ce in aceasta cauza este reprezentata de data producerii accidentului rutier. Doar dreptul la reparatie se naste din ziua cauzarii prejudiciului, asa cum statueaza art. 1381 alin. (2) Cod civil; in schimb, dreptul la a obtine despagubirea este contemporan cu data la care instanta de judecata stabileste atat categoria prejudiciului cauzat prin fapta ilicita cat si intinderea acestuia, stabilind totodata si modalitatea de executare a obligatiei de reparatie a prejudiciului de catre cel obligat la reparatiune.

In ceea ce priveste criticile formulate prin apelul paratei SC B... SA Bucuresti, Curtea constata mai intai ca nu este intemeiata critica referitoare la caracterul exagerat al daunelor morale acordate de catre prima instanta reclamantei, nici prin luarea in considerare a argumentului privind jurisprudenta pronuntata in materie de alte instante judecatoresti, nici prin limitarea acestora la ceea ce parata pretinde ca ar fi suficient si compensatoriu. Primul argument nu tine seama de caracteristicile specifice proprii fiecarei cauze in care instanta este chemata sa statueze asupra daunelor morale, daune care nu pot avea un caracter uniformizat sau standardizat, deoarece nici consecintele de ordin nepatrimonial pe care le resimte persoana vatamata prin fapte cauzatoare de vatamari corporale, vatamari ale integritatii sanatatii, inclusiv cu proiectia acestora asupra unor leziuni si sechele viitoare nu sunt identice de la o cauza la alta. Instanta de apel a aratat deja, sub al doilea argument, ca daunele morale cuvenite reclamantei pentru a asigura caracterul compensatoriu in raport de intensitatea vatamarilor, numarul interventiilor de ordin medical pentru refacerea integritatii sanatatii, durata de timp necesara pentru refacerea unor vatamari si caracterul permanent al altora, reclamantei i se cuvin daune morale suplimentare acordate de prima instanta, iar nicidecum reduse; prin acordarea acestor daune morale atat prima instanta, cat si instanta de apel au avut in vedere pe de o parte necesitatea acoperirii prejudiciului nepatrimonial prin modalitatea compensarii acestuia cu o suma de bani, iar pe de alta parte a apreciat ca nu se aduce o imbogatire fara just temei reclamantei prin acordarea intr-un anumit cuantum a acestor daune morale.

O alta critica a paratei apelante potrivit careia este nelegala obligarea sa la plata dobanzii legale si nu a unor penalitati de intarziere potrivit Normei ASF nr. 23/2014, este de asemenea neintemeiata. Cu privire la regimul juridic al dobanzii legale aplicate asupra obiectului reparatiei prejudiciului, Curtea prezentat mai sus motivele pentru care aceasta dobanda este incidenta potrivit legii. Ramane de examinat motivul neretinerii penalitatii de intarziere la care face referire parata apelanta.

Asa cum s-a aratat deja, conform Normei ASF nr. 23/2014, penalitatea de 0,2% calculata pentru fiecare zi de intarziere, la intreaga suma de despagubire cuvenita sau la diferenta de suma neachitata, se plateste de asigurator daca acesta nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute de art. 37 din Norma ASF sau si le indeplineste defectuos, inclusiv daca diminueaza nejustificat despagubirea. Aceasta norma a fost abrogata si inlocuita de Norma ASF nr. 39/2016, care la randul sau a fost abrogata de Norma ASF nr. 20/2017 pentru ca, in final, aceeasi reglementare sa fie continuta in prezent de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de raspundere civila auto pentru prejudicii produse tertilor prin accidente de vehicule si tramvaie. Indiferent de sediul actului normativ in care s-a prevazut aceasta penalitate, sanctiunea trebuie raportata, in cazul in care despagubirea se stabileste prin hotarare judecatoreasca, de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva [Norma ASF nr. 23/2014 art. 37 alin. (4), Legea nr. 132/2017 art. 21 alin. (4)]. Prin urmare, pana la indeplinirea actului procedural de comunicare a hotararii judecatoresti definitive de catre asigurator, aceasta penalitate nu se afla in actualitate. Numai in conditiile in care asiguratorul va savarsi una dintre faptele descrise de art. 38 din Norma sau de art. 21 alin. (5) si (6) din Lege, penalitatea poate intra in actiune si sanctiona in limitele prevazute de aceste dispozitii speciale opozitia culpabila a asiguratorului sau orice alta fapta prin care nu plateste in totul sau chiar si numai in parte despagubirea stabilita de catre instanta de judecata prin hotararea judecatoreasca definitiva comunicata. De asemenea, penalitatea se datoreaza prin efectul legii de catre asigurator
(ex lege)
fara a fi necesara o hotarare judecatoreasca
a priori
pronuntata pentru a stabili aceasta sanctiune, ramanand, in caz de opozitie sau de neexecutare culpabila din partea asiguratorului a obligatiei de plata a despagubirii, organului de executare silita stabilirea in mod direct a duratei de timp pentru care se aplica penalitatea si a cuantumului acestor penalitati, regimul de plata a penalitatilor fiind concomitent cu cel al obligatiei principale, continand despagubirea.

Fata de considerentele de fapt si de drept mai sus enuntate, Curtea a admis apelul reclamantei A... impotriva sentintei civile nr. 415/PI/28.02.2019 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. [.. ,]/30/2016.

A schimbat in parte sentinta atacata in sensul ca a obligat parata SC B. SA Bucuresti si la 3650,11 lei daune materiale, respectiv ca a majorat suma daunelor morale si a obligat aceeasi parata la plata sumei de 70.000 lei, catre reclamanta, cu dobanzi legale aplicate asupra daunelor acordate, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prezente.

A mentinut, in rest, sentinta civila atacata.

A respins, ca nefondat, apelul paratei SC B. SA Bucuresti.