Solutionarea gresita a procesului fara a intra in judecata fondului. Anularea in apel a hotararii atacate. Legea 10/2001.

Instanta de apel poate pastra hotararea atacata, situatie in care, dupa caz, va respinge, va anula apelul ori va constata perimarea lui.

In caz de admitere a apelului, instanta poate anula ori, dupa caz, schimba in tot sau in parte hotararea apelata.

In cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, instanta de apel va anula hotararea atacata si va judeca procesul, evocand fondul, potrivit dispozitiilor art. 480 alin. 3 teza I Cod procedura civila.

Se incadreaza in ipoteza acestei norme legale solutia instantei in cazul in care, desi instanta respinge ca neintemeiata contestatia formulata impotriva dispozitiei primarului in conditiile Legii 10/2001, retine in mod gresit faptul ca notificarea privind acordarea de masuri reparatorii potrivit aceluiasi act normativ, este tardiva. Procedand in acest mod, instanta nu analizeaza pe fond actiunea introductiva de instanta.

Prin sentinta civila nr. 85 din data de 13 februarie 2017, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia I Civila a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta G.A., in contradictoriu cu paratii INSTITUTIA PREFECTULUI judetului D. si MUNICIPIUL C. prin PRIMAR, ca neintemeiata

Pentru a pronunta aceasta sentinta, analizand cererea, in raport de exceptia tardivitatii formularii notificarii, invocata din oficiu, instanta a retinut urmatoarele:

Prin cererea inregistrata sub nr. 67997/21.09.2005 la Primaria Municipiului C. , numitele G.C. si G.A. au solicitat restituirea in natura, conform Legii nr. 247/2005 si Legii nr. 10/2001, a suprafetei de 312 mp, aceasta suprafata fiind ramasa libera din suprafata totala de 400 mp ce le-a apartinut, pe care au fost edificate constructiile. S-a aratat ca pentru constructiile demolate s-au primit despagubiri in suma de 66.436 lei, care nu acopera valoarea reala a acestor constructii.

Prin Dispozitia nr. 9999/03.12.2015 emisa de Primarul Municipiului C., cererea a fost respinsa, retinandu-se ca imobilul a facut obiectul dosarelor privind notificarile nr. 637/N/2001 si 638/N/2001 formulate in temeiul Legii 10/2001, ce au fost solutionate prin dispozitia nr. 19413/22.10.2007 emisa de primarul municipiului C.

Instanta a retinut ca termenul in interiorul caruia trebuia formulata notificarea, stabilit initial la 6 luni si prelungit de 2 ori cu cate 3 luni, s-a implinit la data de 14 februarie 2002, iar reclamantele sau autoarea acestora nu au adresat nicio notificare unitatii detinatoare in interiorul acestui termen de decadere.

Prin urmare, cererea nr. 67997/21.09.2005 formulata de G.C., mama reclamantei si reclamanta, a fost formulata peste termenul de 1 an reglementat de art. 21 alin. 1, (devenit art.22 alin.5 dupa republicarea Legii 10/2001).

Nu a avut relevanta cu privire la decaderea reclamantei din dreptul de a beneficia de masuri reparatorii stabilite conform Legii 10/2001 ca urmare a neformularii notificarii in termenul legal, faptul ca, prin dispozitia contestata au fost respinse pe fond cererile formulate, neputandu-se retine ca unitatea detinatoare a inlaturat astfel efectele nerespectarii de catre reclamant a prevederilor art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, cata vreme, spre deosebire de termenele de prescriptie extinctiva, termenele de decadere sunt mai riguroase, nesusceptibile de suspendare, intreruperi sau repunere in termen. Sanctiunea decaderii consta in stingerea dreptului subiectiv neexercitat in termenul stabilit de lege, neputand fi acoperita prin emiterea de catre unitatea detinatoare a hotararii mentionate anterior.

Cum in speta, reclamanta nu a formulat o notificare in termenul legal de 1 an reglementat de art. 22 al.5 din Legea 10/2001, actiunea acesteia prin care a contestat Dispozitia nr. 9999/03.12.2015 emisa de Primarul Municipiului C. a fost respinsa, notificarea fiind tardiv formulata.

Impotriva acestei sentinte, in termenul legal si motivat, a declarat apel reclamanta G.A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Apelul a fost admis ca fondat, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:

In mod gresit prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, fiind incident cazul de anulare a sentintei prevazut de dispozitiile art. 480 alin. 3 teza I Cod procedura civila.

Potrivit acestor dispozitii legale, in cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, instanta de apel va anula hotararea atacata si va judeca procesul, evocand fondul.

In speta de fata nu a fost posibila trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, intrucat partile nu au solicitat in mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel sau prin intampinare, in conditiile art. 480 alin. 3 teza a II-a Cod procedura civila.

Asadar, dupa anularea sentintei s-a retinut procesul spre rejudecare in fata instantei de apel, fixandu-se termen in acest sens, cu citarea partilor.

Pentru a ajunge la concluzia gresitei solutionari a procesului fara cercetarea fondului, Curtea a avut in vedere urmatoarele aspecte:

Desi foarte ample, prin considerentele sentintei atacate se analizeaza exclusiv o singura problema de drept, respectiv aceea a decaderii reclamantei din dreptul de a beneficia de masuri reparatorii stabilite conform Legii 10/2001, ca urmare a neformularii notificarii in termenul legal.

Or, aceasta ipoteza gresita de lucru, chiar daca a fost urmata de un rationament corect, a condus la o concluzie gresita, aceea a incidentei sanctiunii decaderii.

Altfel spus, in cauza notificarile privind acordarea de masuri reparatorii in conditiile Legii 20/2001 nu au fost formulate tardiv, ci cu respectarea termenului legal, acestea fiind formulate in anul 2001, respectiv Notificarile 637/N/2001 si 638/N/2001, formulate de catre parintii reclamantei.

Reclamanta G.A. este mostenitoarea parintilor sai defuncti M. si C., potrivit certificatelor de mostenitor nr. 50 din 17.02.2006 si nr. 41 din 30.09.2014, imobilul proprietatea acestora fiind expropriat in anul 1988.

Tatal a decedat in anul 2005, iar mama a decedat in anul 2009.

Cererea nr. 67997 din 21.09.2005 si solutionata prin Dispozitia 9999/03.12.2015 a fost formulata dupa decesul tatalui, de catre sotia acestuia-titulara a notificarilor originare, dar si sotie supravietuitoare si de catre reclamanta de astazi, in calitate de mostenitoare a tatalui sau.

In mod gresit, prima instanta a tras concluzia ca cererea nr. 67997/21.09.2005 formulata in temeiul Legii 247/2005 si adresata primarului municipiului C., este o notificare in sensul legii 10/2001, aceasta fiind doar o revenire in timpul derularii procedurii, la notificarile anterioare.

De asemenea, imprejurarea ca primarul municipiului C. a solutionat aceasta cerere printr-o dispozitie, este nerelevanta si nu schimba regimul juridic al cererii.

In orice caz, acesta este si motivul pentru care, prin Dispozitia 9999/13.12.2015, emitentul nu indica faptul ca solutioneaza o notificare in sensul legii, ci o cerere, nerespingand-o ca tardiva, ci pe fond, cu motivarea ca cele doua notificari anterioare au fost solutionate prin Dispozitia nr. 19413/22.10.2007.

Procedand in modul aratat mai sus, este evident ca prima instanta nu a analizat pe fond actiunea introductiva de instanta, asa cum a fost precizata, respectiv daca este intemeiata cererea prin care reclamanta solicita obligarea paratilor la intocmirea formalitatilor si inaintarea dosarului catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor pentru acordarea de masuri reparatorii pentru constructia demolata situata in municipiul C., avand in vedere ca imobilul (teren si constructie) a fost expropriat prin D. 226/1988, terenul fiind restituit in natura prin Dispozitia din anul 2007, iar pentru constructia demolata nu s-a finalizat procedura de acordare a masurilor reparatorii prevazute de lege, potrivit sustinerilor reclamantei.

Se are in vedere faptul ca prin Dispozitia nr. 19413/22/10.2007, la art. 5 s-a stabilit ca pentru constructia demolata in suprafata construita de 140,25 mp s-a facut propunerea acordarii de despagubiri in conditiile Titlului VII din Legea 247/2005.

Or, se impune adancirea cercetarii judecatoresti pentru a se identifica stadiul si eventualele cauze care au condus la nefinalizarea acestei proceduri, dupa caz, si pentru a se stabili masurile care se impun pentru valorificarea dreptului in situatia in care se confirma sustinerea reclamantei in sensul nefinalizarii procedurii, acesta fiind si contextul de fapt si de drept care a generat procedura judiciara de fata.

Pentru toate aceste motive, in baza art. 480 alin. 3 teza I Cod procedura civila, s-a admis apelul de fata ca fondat, s-a anulat sentinta atacata, s-a retinut procesul spre judecare in fond si s-a fixat termen pentru suplimentarea probatoriului, urmand a fi citate partile in acest sens.
(Decizia civila nr. 1481 din 7 iunie 2017, Sectia a I-a civila, rezumat - judecator Radulescu Tatiana)