Servitute de trecere, Conservare si Prescriptia dreptului la actiune

Exceptia prescriptiei dreptului la actiunea care are ca obiect conservarea servitutii de trecere, invocata de catre parat, este o exceptie de fond care vizeaza o neregularitate determinata de neindeplinirea unei conditii prealabile sesizarii, respectiv a exercitarii actiunii in timpul prevazut de lege, astfel incat raportat la dispozitiile art.137 Cod Procedura Civila instanta trebuia sa se pronunte cu prioritate, fiind o exceptie de ordine publica, avand in vedere ca nerespectarea termenului imperativ are ca efect decaderea din dreptul de a mai exercita actiunea respectiva..

Potrivit art.674 alin. 1 pct.1 Cod Procedura Civila cererile privitoare la posesiune vor fi admise numai daca nu a trecut un an de la tulburare sau de la deposedare, modul de formulare al normei legale fiind imperativ „numai daca actiunea a fost promovata in termenele prevazute ”.

Este adevarat ca art.675 Cod Procedura Civila stabileste expres ca astfel de cereri se pot face pentru servitutii continue si aparente, categorie in care nu intra servitutea de trecere. Insa in situatia in care aceasta este prevazuta de art.616 Cod Civil, pentru locurile infundate, titlul sau este constituit de lege astfel incat poate fi aparata prin actiunea posesorie, in conditiile prevazute de art.675 Cod Procedura Civila.

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul J.N. sub numar ..., cu precizarile ulterioare, reclamantii C.M. si C.M., au chemat in judecata paratii D.I., D.N., S.M., P.I. si intimatele CLN, P. N., j. G. si au solicitat sa fie obligati sa respecte servitutea de trecere creata in anul l975, pe lungimea ce porneste din strada P. spre rasarit, pana la proprietatea lor, in suprafata de 1633 mp., drum de servitute cu o latime de 4 m, intre proprietatile numitilor V.V. la sud, si P.I. la nord, si continuata spre sud pana la proprietatea reclamantilor C.

Prin precizarea la actiune depusa in sedinta publica din 24 iunie 2010, reclamantii au solicitat obligarea paratilor sa demoleze portile amplasate pe teren, iar in caz de refuz, sa fie autorizati reclamantii sa efectueze aceasta operatie pe cheltuiala paratilor.

In sedinta publica din data de 23 noiembrie 2011, reclamantii au declarat ca renunta la judecarea actiunii impotriva paratilor D.N. si S.M., urmand sa se judece numai cu paratii I.D. si P.I.

Reclamantii C.M. si C.M., prin precizarea scrisa depusa la dosar la fila 69, au solicitat si obligarea paratilor de a respecta servitutea de trecere creata din anul l923, pe o lungime de aproximativ 130 m si o latime de 4 m., in sensul de a lasa libera calea de acces, respectiv ulita, ce porneste din strada V.G. spre apus si apoi spre sud pana la proprietatea lor, pe DS 46, cu o lungime de aproximativ 130 m si o latime de 4 m intre proprietatile numitilor V.V. la sud si I.D.P. la nord, continuandu-se spre sud pe o lungime de aproximativ 46 m. pana la proprietatea reclamantilor.

Prin sentinta civila nr. 661 din 02/05/2012 s-a respins actiunea civila pentru servitute si obligatie de a face cu precizarile ulterioare, formulata de reclamantii C.M. si C.M. impotriva paratilor D.I. si D.N. si s-a luat act de renuntarea reclamantilor la solutionarea actiunii impotriva paratilor S.M. si P.I.

Prin decizia civila 430/2012, pronuntata de Tribunalul Gorj, s-a admis apelul declarat de apelantii reclamanti C.M. si C.M., impotriva sentintei civile nr. 661/2012, pronuntata de Judecatoria Novaci, s-a desfiintat sentinta pronuntata si s-a trimis cauza pentru rejudecare aceleiasi instante.

Prin sentinta civila nr. 111 din 30.01.2014, pronuntata de Judecatoria Novaci, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantii C.M. si C.M., impotriva paratilor D.I., D.N., S.M., P.I., C.L.N., P.O.N. fiind obligati paratii sa lase libera calea de acces ce reprezinta servitute de trecere pentru reclamanti si identificata in raportul de expertiza intocmit in cauza de expert D.GH., prin punctele 11,12, 13, 14, 6, 7, 8, 9, 10, 2, 11, Anexa 2, avand suprafata de 184 mp, cu o lungime de 45,25 m si latime de 4 m.

A fost obligat paratul D.I. sa ridice portile metalice identificate in raportul de expertiza intre punctele 7 si 8 (anexa 2 la raportul intocmit in cauza) si obligati paratii la plata catre reclamanti a sumei de 1201 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca, potrivit art. 623 Vechiul Cod Civil, servitutile continue si aparente se dobandesc prin titlu sau prin posesiunea de 30 de ani.

Martorul B.I.M. a precizat ca este vecin cu paratii D.I. si D.N., iar servitutea de trecere a fost infiintata de bunicii acestora, fiind folosita de toata lumea, insa in urma cu aproximativ 3-4 ani, paratul D.I. a montat niste porti , iar din acel moment reclamantii nu mai pot intra la terenul lor, servitutea fiind singurul drum de acces.

Aspecte asemanatoare a declarat si martorul V.V., precizand ca servitutea se afla chiar in spatele casei sale, locuind in Novaci de aproximativ 18 ani, iar din acel moment servitutea era folosita, insa in urma cu aproximativ 3 ani de zile, pe aceasta servitute au fost montate porti metalice de catre paratul D.I., iar reclamantii nu mai pot circula pe acolo si nu au o alta iesire la drumul public.

Din concluziile raportului de expertiza judiciara intocmit in cauza de catre expert D.GH., astfel cum a fost completat, s-a retinut ca reclamantii sunt proprietarii unui loc infundat neavand iesire la drum public, terenul fiind reprezentat in planul anexa nr. 1 in suprafata de 1633 mp, teren intravilan curti constructii numar cadastral ..., intabulat in Cartea funciara nr. ... a Orasului Novaci, iar prin montarea portilor metalice reclamantilor le-a fost inchis accesul la proprietatea lor.

S-a retinut prin completarile la raportul de expertiza ca, terenul reclamantilor nu poate avea acces prin strada Dimitrie Brezulescu (fosta Aleea Plopilor), deoarece nu comunica cu aceasta, drumul secundar 14 care comunica cu strada Brezulescu este proprietate privata conform adresei 7968 din 11/09/2013 emisa de P.O.N, apartinand numitilor P.V. si P.M. conform sentintei civile 547 din 07/05/2001, pronuntata de Judecatoria Novaci. Calea de acces cea mai putin pagubitoare si cea mai scurta ar fi cea mentionata in planul prezentat in anexa nr. 2 (punctele. 11,12,13,14,6,7,8,9,10,2,11) in suprafata de 184 mp care este proprietatea paratului D.I., iar o parte din acest teren este mentionat ca servitute pentru terenul cumparat de D.G. S. D. in anul 1935( teren invecinat in partea de nord cu terenul proprietatea reclamantilor) si anume” cumparatoarea va avea dreptul asa cum l-am avut si eu de trecere si iesire spre rasarit la drumul public pe ulita ce merge pe langa proprietatea most. G.P. pana in soseaua comunala iar din aceasta ulita( care se termina la portile metalice din pct.7,8, in planul anexa nr. 2) spre miaza zi pe langa proprietatea most. C.P. pana la locul vandut, in aceleasi conditii, pentru a avea acces deplin la soseaua comunala”.

Prin sentinta civila nr. 1702/23/08/1963 s-a admis actiunea civila in servitute formulata de reclamanta D.G.S.D., in baza actului de vanzare din anul 1935, pentru o servitute de trecere de patru metri latime de la calea publica spre terenul acesteia si deci servitutea de trecere astfel cum a fost identificata in raportul de expertiza este constituita inca din anul 1935, fiind folosita pana in momentul in care paratul a montat porti metalice ce blocheaza accesul reclamantilor la terenul in suprafata de 1633 mp, teren intravilan curti constructii numar cadastral... , intabulat in Cartea funciara nr. . a Orasului Novaci.

Avand in vedere aceste aspecte instanta a admis in parte actiunea si a obligat paratul sa respecte servitutea reclamantilor, considerata a fi dobandita in temeiul art. 623 Cod Civil printr-o posesiune de cel putin 30 de ani si consemnata in inscrisuri ce dateaza inca din anul 1935, respectiv act de vanzare autentificat in anul 1936 ziua 12, luna februarie de Secretariatul Tribunalului Popular al Raionului Gilort.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel apelantii parati D.I., C.L.N. si P.O.N.

Paratul D.I. a criticat sentinta invocand tardivitatea cererii privind conservarea servitutii in raport de dispozitiile art. 674 pct. 1 Cod Procedura Civila intrucat a trecut 1 an de la deposedare, nemotivarea sentintei cu privire la conservarea servitutii, aprecierea eronata a probelor, sustinand ca martorii B.I.M. si V.V. se gasesc in ura personala cu el. A precizat ca drumul cel mai scurt pentru a se ajunge la terenul reclamantei este pe partea de Vest a terenului acesteia, respectiv pe terenul lui U.C. sau in partea de est pe terenul numitilor F.I. sau B.N. si ca expertul a refuzat sa identifice aceste cai de acces.

Ultima critica s-a referit la aprecierea gresita a actului de vanzare cumparare din anul 1935, prin care s-a creat servitutea de trecere, motivand ca dreptul de trecere nu a fost creat in favoarea unui fond determinant ce ar apartine reclamantilor sau autorilor acestora, ci in favoarea terenului cumparat de autoarea sa D.G.S.D., astfel ca terenul reclamantilor ca fond dominant nu are nici o legatura cu ulita din litigiu.

Apelantii P.O.N si C.L.N. au criticat sentinta sustinand ca actiunea a fost admisa gresit impotriva lor intrucat calea de acces din DS 12 catre proprietatea paratului D.I. nu apartine domeniului public, ci este proprietate privata conform sentintei nr. 547 din 07.01.2001, pronuntata de Judecatoria Novaci.

S-a invocat si lipsa calitatii procesuale active a P.O.N cu motivarea ca primaria este o structura functionala cu activitate permanenta.

Prin decizia nr.656 din 23 iunie 2014, pronuntata de Tribunalul Gorj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul parat D.I. impotriva sentintei civile nr. 111 din 30.01.2014, pronuntata de Judecatoria Novaci, in contradictoriu cu intimata reclamanta C.M., reclamantul C.M. si intimatii parati D.N., S.M. si P.I.

S-a admis apelul declarat de apelantii P.O.N si C.L.N. impotriva aceleiasi sentinte, fiind schimbata sentinta in sensul ca s-a respins actiunea fata de paratii P.O.N si C.L.N., mentinandu-se restul dispozitiilor sentintei si a fost obligat apelantul parat D.I. la 900 lei cheltuieli de judecata catre intimata C.M.

Nu s-a retinut critica referitoare la tardivitatea promovarii cererii ce a avut ca obiect conservare servitute intrucat prin decizia de casare nr. 430 din 15 octombrie 2012 a fost indrumata instanta de fond sa verifice indeplinirea conditiilor prevazute de art. 616 Cod Civil cu privire la faptul ca reclamantii sunt proprietarii unui loc infundat sau ca a existat o servitute care nu mai este respectata la momentul promovarii actiunii.

Indrumarile retinute prin decizia de casare s-au referit la fondul pricinii, astfel incat actiunea nu putea fi solutionata pe calea exceptiei tardivitatii promovarii cererii.

S-a invocat gresit incalcarea dispozitiilor art. 261 pct.5 Cod Proc. Civ. in sensul ca motivarea sentintei ar fi contradictorie, lipsita de claritate si fara analizarea probelor administrate, deoarece din considerentele sentintei rezulta ratiunea pe care instanta a avut-o in vedere cu privire la adoptarea solutiei.

Astfel, s-au retinut probele testimoniale, concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, cat si inscrisurile depuse de parti, respectiv sentinta civila nr. 1702 din 23.08.1963 si actul de vanzare cumparare din anul 1935 din care rezulta crearea servitutii.

Aprecierea actului de vanzare cumparare din anul 1935 a fost utila solutionarii cauzei, intrucat din acesta rezulta instituirea servitutii, iar prin raspunsul la obiectiuni s-a statuat ca cea mai putin pagubitoare cale de acces este cea existenta pe suprafata de 184 m.p., pe proprietatea paratului apelant, o parte din acest tern fiind mentionat ca servitute pentru terenul cumparat prin actul din 1935.

Impotriva deciziei a formulat recurs paratul D.I., criticand-o pentru nelegalitate, conform art.304 pct.9 si 7 Cod Procedura Civila, avand in vedere ca desi a invocat exceptia tardivitatii cererii in raport cu prevederile art.674 alin.1 pct.1 raportat la art.675 Cod Procedura Civila, instanta de fond nu s-a pronuntat, iar instanta de apel a considerat ca nu se putea pronunta asupra acestei exceptii avand in vedere ca prin decizia de casare nr.430 din 15 oct.2012 s-a indicat instantei de fond sa verifice indeplinirea conditiilor prevazute de art.616 Cod Civil pentru conservarea servitutii de trecere; nerezolvandu-se aceasta exceptie au fost incalcate mai multe principii de procedura, respectiv s-a interzis accesul liber la instanta si parcurgerea unui proces echitabil, cu incalcarea dreptului la aparare; hotararea din apel este contradictorie si straina de natura cauzei avand in vedere ca indrumarile date prin decizia de casare nr.430/2012 sustin punctul de vedere al recurentului, instanta de apel dand o interpretare eronata respectivelor indrumari; instantele nu au observat ca servitutea pe care au avut-o in vedere nu a fost constituita in favoarea reclamantilor ci in favoarea paratului recurent ca mostenitor al cumparatoarei din actul de vanzare - cumparare din 1935 si prin sentintele civile ulterioare.

Criticile formulate sunt intemeiate avand in vedere urmatoarele considerente:

Potrivit art.297 alin.1 teza finala Cod Procedura Civila, in caz de admitere a apelului si anularea hotararii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, hotararile instantei de apel asupra problemelor de drept dezlegate precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorul fondului. Aceasta inseamna ca hotararile instantei de control judiciar sunt obligatorii numai cu privire la problemele de drept dezlegate, insa starea de fapt a procesului va fi stabilita numai de instanta de trimitere care poate sa ajunga la aceeasi concluzie sau la una diferita in functie de noul probatoriu administrat.

In prezenta cauza, prin sentinta civila nr.661 din 2 mai 2012, pronuntata de Judecatoria Novaci in primul ciclu procesual, a fost respinsa actiunea civila pentru servitute si obligatie de a face considerandu-se ca terenul ce face obiectul litigiului este de domeniul public, situatie in care sunt aplicabile dispozitiile art.586 Cod Civil referitoare la utilitatea publica.

Prin decizia nr.430/15 oct.2012, pronuntata de Tribunalul Gorj, s-a admis apelul si s-a desfiintat sentinta, fiind trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante, considerandu-se ca in mod gresit instanta de fond nu a analizat actele depuse de parti care dovedesc proprietatea terenului, reclamantii avand numai obligatia de a dovedi faptul ca sunt proprietarii unui loc infundat deci ca nu au iesire la drumul public sau ca a existat o servitute si ca aceasta nu a mai fost respectata la momentul promovarii actiunii.

Asa cum rezulta din cele expuse mai sus, s-a lasat libertate instantei de fond sa stabileasca starea de fapt existenta pe teren, sa concretizeze obiectul dedus judecatii, respectiv acela de a fi o actiune in constituirea servitutii sau o actiune in conservarea acesteia, in functie de probele pe care le va administra in mod nemijlocit. Indicandu-se instantei de trimitere sa solutioneze fondul in functie de obiectul actiunii, nu se excludea insa posibilitatea formularii unor exceptii de procedura ca mijloace de aparare invocate in respectiva cauza, raportat la obiectul precizat.

Era firesc, ca atat timp cat in primul ciclu procesual instanta nu a intrat pe fondul cauzei, considerand pe cale de exceptie ca reclamantii au solicitat constituirea unei servituti de trecere pe teren domeniu public ceea ce echivala cu lipsa calitatii procesuale pasive a paratului D.I., instanta de apel, constatand ca aceasta exceptie nu este intemeiata, sa anuleze hotararea si sa trimita cauza judecatoriei pentru solutionarea pe fond.

Reluarea judecatii pe fond a cauzei nu exclude posibilitatea formularii unor noi exceptii de fond care nu au fost supuse judecatii in primul ciclu procesual raportat la art.136 Cod Procedura Civila, potrivit caruia exceptiile de ordine publica pot fi invocate pe tot parcursul procesului in cazurile si conditiile legii.

Paratul recurent a ridicat exceptia tardivitatii actiunii in conservarea servitutii de trecere raportat la dispozitiile art.674 Cod Procedura Civila si art.675 Cod Procedura Civila, asupra acestei exceptii instanta de fond nepronuntandu-se, iar instanta de apel in mod eronat a considerat ca nu mai putea fi formulata avand in vedere ca instanta de apel anterioara desfiintase sentinta si trimisese cauza pentru solutionare pe fond.

Or, asa cum rezulta chiar din motivarea deciziei civile nr.430/2012, pronuntata de Tribunalul Gorj, aceasta instanta a indicat judecatoriei sa stabileasca in concret obiectul cauzei deduse judecatii, acesta fiind sensul indicatiilor de a se stabili fie ca este o actiune in constituirea servitutii conform art.616 Cod Civil, fie ca este o actiune in conservarea servitutii, situatie in care in functie de obiectul concret supus judecatii se impunea si administrarea probatoriului.

Exceptia prescriptiei dreptului la actiunea care are ca obiect conservarea servitutii de trecere, invocata de catre parat, este o exceptie de fond care vizeaza o neregularitate determinata de neindeplinirea unei conditii prealabile sesizarii, respectiv a exercitarii actiunii in timpul prevazut de lege, astfel incat raportat la dispozitiile art.137 Cod Procedura Civila instanta trebuia sa se pronunte cu prioritate, fiind o exceptie de ordine publica, avand in vedere ca nerespectarea termenului imperativ are ca efect decaderea din dreptul de a mai exercita actiunea respectiva.

Din verificarea actiunii principale precum si a precizarilor la actiune din 16 martie 2010, 3 iunie 2010 si 23 iunie 2011 rezulta ca obiectul actiunii il constituie actiunea posesorie de conservare a servitutii de trecere pentru locul infundat proprietatea reclamantilor, constituita in 1975, ulterior precizati anii 1935 si 1923.

Atat timp cat fata de retinerea obiectului actiunii ca fiind o actiune in conservarea dreptului de servitute stabilit inca din anul 1923, instanta avea obligatia sa se pronunte asupra respectivei exceptii, avand in vedere ca, potrivit art.674 alin. 1 pct.1 Cod Procedura Civila cererile privitoare la posesiune vor fi admise numai daca nu a trecut un an de la tulburare sau de la deposedare, modul de formulare al normei legale fiind imperativ „numai daca actiunea a fost promovata in termenele prevazute”.

Este adevarat ca art.675 Cod Procedura Civila stabileste expres ca astfel de cereri se pot face pentru servitutii continue si aparente, categorie in care nu intra servitutea de trecere. Insa in situatia in care aceasta este prevazuta de art.616 Cod Civil, pentru locurile infundate, titlul sau este constituit de lege astfel incat poate fi aparata prin actiunea posesorie, in conditiile prevazute de art.675 Cod Procedura Civila.

Raportat la timpul de exercitare al actiunii se constata din actele dosarului si raspunsul la interogatoriu al reclamantilor (fila 25 dosar fond) ca acestia au precizat ca tulburarea posesiei, respectiv inchiderea ulitei de acces prin portile montate de parat a avut loc in anii 2004-2005, astfel incat promovarea actiunii la 16 martie 2010 s-a facut cu incalcarea termenului de un an prevazut in mod imperativ de lege.

Pe de alta parte este reala sustinerea paratului recurent ca toate actele existente in dosar care au ca obiect servitutea se refera la servitutea constituita in favoarea autorului paratului D.I. si nu in favoarea reclamantilor.

Astfel reclamantii invoca o servitute creata in anul 1923, dar aceasta servitute a fost constituita prin actul de partaj din 22 sept.1923 intre mostenitorii C., lotul care a revenit lui A.P.C. si pentru care s-a constituit servitutea din sosea spre casa lui G.P.P., trecand in proprietatea cumparatoarei D.D. (bunica paratului D.I.), impreuna cu servitutea respectiva, prin actul de vanzare cumparare autentificat sub nr.341/1935.

Ulterior intre D.D. si vecinul E.C. a avut loc un proces de conservare a servitutii dobandita prin actul de vanzare - cumparare din anul 1935, actiune admisa asa cum rezulta din sentinta civila nr.1702 din 26 august 1963 a Tribunalului Popular Raional Gilort, recursul declarat de parat fiind respins prin decizia civila nr.974 din 24 martie 1964, pronuntata de Tribunalul Regional Oltenia.

De asemenea, paratul recurent D.I. a formulat actiune in conservarea aceleiasi servituti, care a fost admisa prin sentinta civila nr.1253 din 25 sept.2007, pronuntata de Judecatoria Novaci, mentinuta prin respingerea apelului si recursului prin decizia nr.11/2008 a Tribunalului Gorj si decizia civila nr.487/2008 a Curtii de Apel Craiova.

Expertiza efectuata in cauza de expert D.G. a identificat servitutea ce a apartinut intotdeauna paratului recurent si autorilor sai, or reclamantii au solicitat la randul lor folosirea acestei cai de acces constituita in favoarea paratului fara ca ei sa fi fost vreodata beneficiarii constituirii prin conventie sau prin alt titlu ai servitutii respective. Mai mult din anexa nr.1 la
raportul de expertiza rezulta ca servitutea care ar fi necesara reclamantilor pentru iesirea la drumul public are o portiune ce afecteaza terenul lui D.I. pana la locul de unde incepe servitutea deja existenta, intre pct.11,12,13,14,6,8,9,10,2, dar care nu a existat niciodata, astfel incat reclamantii nu sunt indreptatiti sa promoveze o actiune in conservarea servitutii chiar daca terenul lor este teren infundat ci trebuie sa solicite aplicarea dispozitiilor art.616 Cod Civil, deci constituirea unei astfel de servituti datorita situarii terenului proprietatea lor.

Fata de considerentele expuse se constata ca sunt intemeiate motivele de recurs prevazute art.304 pct.7 si 9 Cod Procedura Civila, astfel incat admitandu-se recursul conform art.312 Cod Procedura Civila se va respinge actiunea reclamantilor ca fiind prescrisa, avand in vedere ca obiectul actiunii l-a constituit conservarea unei servitutii de trecere, formulata peste termenul de 1 an de la deposedare.
(
Decizia civila nr. 1591/18 noiembrie 2014 - Sectia I civila, rezumat judecator Nela Dragut)