Sechestru asigurător. Nu există autoritate de lucru judecat în cazul unor cereri succesive, de instituire a aceleiaşi măsuri asigurătorii

 

Cuprins pe materii: Drept procesual civil Indice alfabetic: Sechestru asigurător

Temei de drept: art. 430 şi art. 953 alineat (1)Codprocedură civilă

a - Nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia autoritatea de lucru judecat ar opera faţă de o altă cerere prin care se solicită instituirea aceleiaşi măsuri a sechestrului, împotriva aceluiaşi debitor şi pentru aceeaşi creanţă, câtă vreme au rămas neschimbate împrejurările pe care creditorul şi-a întemeiat prima cerere, respinsă anterior printr-o hotărâre definitivă.

Este de observat că autoritatea aparţine doar unei hotărâri care soluţionează - în tot sau în parte - fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident, neputând fi ataşată unei încheieri de înfiinţare a sechestrului.

b - Articolul 953 Cod procedură civilă (cu denumirea marginală „ Condiţii de înfiinţare”) stabileşte în alineatul (1): „Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata

unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă”.

Se observă că este necesară întrunirea cumulativă a cerinţelor enunţate de textul citat si că în cauză condiţiile de înfiinţare a sechestrului sunt îndeplinite.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, Decizia civilă nr. 397/21.05.2018

Articolul 430 Cod procedură civilă stabileşte, în alineatul (1): „Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată”. Potrivit alineatului (3) al aceluiaşi articol: „Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului”.

Nu poate fi primită susţinerea apelantei, potrivit căreia autoritatea de lucru judecat ar opera faţă de o altă cerere prin care se solicită instituirea aceleiaşi măsuri, împotriva aceluiaşi debitor şi pentru aceeaşi creanţă, câtă vreme au rămas neschimbate împrejurările pe care creditorul şi-a întemeiat prima cerere, respinsă anterior printr-o hotărâre definitivă.

Este de observat că autoritatea aparţine doar unei hotărâri care soluţionează - în tot sau în parte - fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident, neputând fi ataşată unei încheieri de înfiinţare a sechestrului.

În acelaşi timp, este greşită invocarea în speţă a alineatului (3) al art. 430 Cod procedură civilă, întrucât textul se referă la raportul dintre o măsură provizorie şi fondul litigiului iar nu dintre două măsuri provizorii solicitate succesiv.

În consecinţă, nu este incidentă excepţia autorităţii de lucru judecat, cuvenindu-se a analiza dacă tribunalul a statuat judicios asupra îndeplinirii condiţiilor de înfiinţare a sechestrului asigurător.

Procedând la această examinare, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a aplicat corect prevederile legale relevante.

În acest sens, curtea notează că articolul 953 Cod procedură civilă (cu denumirea marginală „Condiţii de înfiinţare”) stabileşte în alineatul (1): „Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă”.

Se observă că este necesară întrunirea cumulativă a cerinţelor enunţate de textul citat şi că în cauză condiţiile de înfiinţare a sechestrului sunt îndeplinite.

Astfel, reclamantul are o creanţă constatată prin act scris, respectiv contractul de împrumut încheiat la 31.08.2016, prin care R V a împrumutat SC K SA suma totală de 685.000 lei, fără dobândă.

Banii au fost viraţi de împrumutător în contul societăţii împrumutate la data de 31.08.2016 (435.000 lei) şi la data de 08.09.2016 (250.000 lei). Iniţial a fost stabilită ca termen de restituire a împrumutului data de 30.09.2016. Termenul de restituire a fost prelungit până la data de 31.03.2017, prin actul adiţional din 01.10.2016, prin care părţile au convenit şi o dobândă de 3% pe lună.

În ceea ce priveşte condiţia exigibilităţii creanţei, aceasta este îndeplinită, în condiţiile în care termenul de restituire a împrumutului este împlinit (a fost iniţial la 30.09.2016, fiind prelungit prin actul adiţional până la 31.03.2017).

De asemenea, R V a depus certificat de grefă, din care rezultă că pe rolul Tribunalului Iaşi se află acţiunea înregistrată sub nr. 1588/99/2018, având ca obiect pretenţii - obligarea SC K SA la plata sumei de 685.000 lei debit principal, 123.300 lei dobândă şi 464.430 lei penalităţi de întârziere. Cuantumul cauţiunii stabilite de instanţă nu a fost criticat în apel.

Faţă de cele ce preced, curtea constată că tribunalul a interpretat şi aplicat corect art. 953 alineat (1) Cod procedură civilă, fiind legală şi temeinică încheierea de înfiinţare a sechestrului asigurător.

Instanţa de control judiciar notează că în procedura specială de faţă sunt lipsite de relevanţă şi, prin urmare, nu se examinează chestiunile - amplu dezvoltate în motivarea apelului şi în întâmpinare - legate de buna ori reaua credinţă a împrumutătorului sau de încheierea, validitatea şi executarea contractului de împrumut.

Raportat considerentelor expuse şi în aplicarea art. 480 alineat (1) Cod procedură civilă, Curtea respinge apelul şi păstrează încheierea Tribunalului Iaşi.