Sanctiune disciplinara, retrogradare din functie                  

Legislatie relevanta
:
art. 248 alin. lit. b)  din Codul muncii

Rezumat
:

Exista categorii de profesii, (de ex. asistenti medicali, doctori, cadre didactice) care pot fi sanctionate disciplinar de angajator potrivit Codului muncii, dar si dupa un regim sanctionator specific prevazut de legea speciala.

Retrogradarea reclamantei, din functia de asistent medical in functia de infirmier, nu reprezinta o retrogradare, ci este o schimbare a profesiei reclamantei, ceea ce atrage nulitatea deciziei.

 

      Decizia civila nr. 8/17.01.2019 a Curtii de Apel Galati

 

Prin sentinta civila nr.819/20.09.2018 Tribunalul Galati a respins contestatia formulata de contestatoarea …, in contradictoriu cu intimatii … si …, ca nefondata.

Prin contestatia formulata si inregistrata initial sub nr …/121/2018 pe rolul Tribunalului Galati - sectia de contencios administrativ si fiscal, contestatoarea … a solicitat, in contradictoriu cu intimata …, anularea Deciziei nr. 17/31.01.2018 si a Raportului Comisiei de Cercetare Disciplinara nr. 49/31.01.2018, prin care a fost sanctionata abuziv cu retrogradarea din functia de asistent medical generalist, gradul principal, in cea de infirmier, pe o durata de 31 zile si cu reducerea corelativa a salariului la suma de 2030 lei, obligarea intimatei la plata sumei de 30000 lei daune morale si suspendarea deciziei pana la solutionarea definitiva a cauzei.

Motivandu-si in fapt contestatia, a aratat ca in data de 05.08.2017, doamna director a venit la camera de garda si a acuzat-o, fara temei, ca a folosit acelasi ac pentru pen, in conditiile in care nu s-a investit timp de 4 ani de zile in dotarea materiala a camerei de garda. A sustinut ca in programul national pentru diabet, producatorul deconteaza un singur ac pentru fiecare pen si de aprovizionarea cu materiale sanitare, se ocupa punctul farmaceutic.

A mai mentionat ca referatul pentru comisia de disciplina intocmit de director contine o suma de inexactitati, incidentul fiind prezentat ca petrecandu-se in data de 03-04.08.2017, si nu pe 05.08.2017, nu s-a intocmit proces-verbal de constatare la momentul respectiv, iar faptele sunt prezentate eronat si nu se aduc probe.

A subliniat ca nu exista martori, comisia de disciplina nu contine nici un membru cu studii medicale, presupusa fapta s-a intamplat la data de 03-04.08.2017, iar sanctiunea s-a aplicat la data de 31.01.2018, dupa 6 luni, lipsind evident perceptia efectiva a organului constatator, iar sesizarea nr. 153/18.09.2017 s-a facut dupa o luna si jumatate de la presupusa fapta.

A mai aratat ca sanctiunea disciplinara nu se regaseste in sanctiunile ce se pot aplica asistentilor medicali, conform art. 58 din Legea nr. 307 privind exercitarea profesiei de asistent medical, iar sanctiunea disciplinara poate fi aplicata doar de catre Consiliul Teritorial sau National al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania, numai dupa efectuarea unei expertize de catre o comisie alcatuita din cel putin 5 membri, aprobata de acesta la propunerea comisiilor de specialitate.

In drept, a invocat Legea nr. 554/2004, art. 1349, 1381, 1385, 1386 Cod civil, art. 30, art.192 Cod de procedura civila.

Prin incheierea din 20 februarie 2018, s-a admis exceptia necompetentei functionale a sectiei de contencios administrativ fiscal, invocata din oficiu, si a fost trimisa cauza spre competenta solutionare in cadrul Tribunalului Galati - Sectia I Civila –litigii de munca. Pe rolul Tribunalului Galati – Sectia I Civila, cauza a fost inregistrata sub nr. 606/121/2018*.

Intimata … a formulat intampinare,  prin care a aratat urmatoarele:

In zilele de 03.08.2017 si respectiv 04.08.2017, cu ocazia verificarii modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu ale salariatilor, s-a constatat ca salariata nu a respectat tehnica administrarii medicamentelor pe cale injectabila, respectiv administrarea insulinei, folosind acelasi ac la mai multe utilizari, lasand acul atasat la pen dupa fiecare utilizare.

A mentionat … a sesizat la data de 18.09.2017, comisia de cercetare disciplinara care, analizand imprejurarile in care au fost savarsite faptele, consecintele savarsirii acestora, dar si antecedentele salariatei in cadrul intimatei, a propus retrogradarea din functie a acesteia cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea pentru o perioada de 30/31 de zile.

S-a retinut de catre comisia de cercetare disciplinara ca salariata nu si-a respectat atributiile stabilite prin fisa postului de asistent medical generalist, ca a incalcat prevederile din Ordinul nr. 1142/2013 privind aprobarea procedurilor de practica pentru asistenti medicali generalisti, Ordinul nr 1226/2012 privind aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitati medicale, ca nu a respectat instructiunile de utilizare ale dispozitivului de administrare a insulinei, ca a incalcat prevederile din Ordinul nr. 1101/2016, privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevedere si limitare a infectiilor asociate asistentei medicale in unitatile sanitare si, respectiv, ca a incalcat prevederile Legii nr. 46/2003 privind drepturile pacientului.

A aratat ca salariata nu a fost la prima abatere, in antecedenta acesteia regasindu-se si alte fapte care au constituit abateri disciplinare.

Referitor la sustinerea contestatoarei privitoare la necuprinderea de catre comisia de disciplina a nici unui membru cu studii medicale, intimata a aratat ca sesizarea comisiei de disciplina a fost facuta de doamna director, persoana cu studii medicale si experienta profesionala de peste 20 de ani. Potrivit legislatiei in vigoare, pot fi membri ai comisiei de cercetare disciplinara salariati din cadrul unitatii, cu studii superioare, fara obligatia ca acestia sa aiba si studii medicale.

Cu privire la sustinerea de catre contestatoare ca sanctiunea s-a aplicat dupa 6 luni, intimata a sustinut ca din analiza datei savarsirii faptei 03.08/04.08.2017, precum si data aplicarii sanctiunii disciplinare, 31.01.2018, coroborat cu data sesizarii comisiei 07.08.2017 si data intocmirii raportului comisiei 31.01.2018, in referire la disp. art. 252 alin. 1 Codul muncii, s-a putut observa ca decizia a fost emisa in termen legal.

Referitor la faptul ca sanctiunea aplicata nu se regaseste in sanctiunile ce se pot aplica asistentilor medicali, conform art. 58 din Legea nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical, intimata a precizat dispozitiile legale invocate au fost abrogate prin OUG nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moasa si a profesiei de asistent medical, precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor  Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali din Romania.

In drept, a invocat disp. art. 205 C.pr.civ.

Analizand si coroborand materialul probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:

Contestatoarea  … este salariata intimatei … in functia de asistent medical principal generalist.

Prin decizia nr. 17/31.01.2018, intimata a dispus sanctionarea disciplinara a salariatei … prin retrogradarea din functie si acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, respectiv infirmier.

La aplicarea sanctiunii, intimata a avut in vedere Raportul comisiei de cercetare disciplinara nr 49/31.01.2018, cu privire la faptele salariatei contestatoare, constand in aceea ca, in zilele de 03.08.2017 si 04.08.2017, cu ocazia verificarii modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu a salariatilor, asistenta medicala nu a respectat tehnica administrarii medicamentelor pe cale injectabila, respectiv administrarea insulinei, folosind acelasi ac la mai multe utilizari, lasand acul atasat pe pen dupa utilizare, nu a respectat colectarea corespunzatoare a deseurilor periculoase intepatoare dupa fiecare utilizare, nu a respectat masurile de asepsie pentru prevenirea si limitarea infectiilor asociate asistentei medicale din unitatile sanitare.

Prin decizie s-a mentionat ca prin faptele sale, contestatoarea a incalcat prevederile contractului individual de munca nr. 57/2003, cap. M pct. 2 alin. a) si b), prevederile Contractului Colectiv de munca Cap. II, art. 30 alin 2 lit. a), b), c), prevederile art. 39 alin. 2 lit a), b), c) din Legea nr. 53/2003 republicata – Codul muncii, prevederile Legii nr. 477/2004 privind Codul de conduita a personalului contractual din autoritatile si institutiile publice, art. 3 lit. c), Codul de etica si deontologie al asistentului medical generalist, al moasei si al asistentului medical din Romania  precum si atributiile din fisa postului, respectiv, art. 31, art. 38, art. 43, art. 48.

 Referitor la motivul de nulitate al Raportului Comisiei de Cercetare Disciplinara nr. 49/31.01.2018, invocat de contestatoare pentru faptul ca din comisia de disciplina nu a facut parte nici un membru cu studii medicale, acesta a fost inlaturat, intrucat, potrivit legislatiei in vigoare (OUG nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moasa si a profesiei de asistent medical, precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali din Romania, Hotararea nr. 1/10.02.2009 privind adoptarea Statutului Ordinului Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali din Romania) pot fi membri ai acestei comisii salariati din cadrul unitatii, cu studii superioare, fara obligatia ca acestia sa aiba si studii medicale.

Comisia de disciplina avea prerogativa de a analiza faptele care constituiau abateri disciplinare avand in vedere legislatia privitoare la activitatea asistentilor medicali, a atributiilor cuprinse in fisa postului, precum si a instructiunilor de utilizare ale dispozitivului de administrare a insulinei, fara a fi necesare studii medicale.

In speta, s-a retinut ca abaterile disciplinare savarsite contestatoare sunt incalcari ale  atributiilor de serviciu cuprinse in  fisa postului, potrivit carora aceasta trebuia „sa respecte reglementarile in vigoare privind prevenirea, controlul si combaterea infectiilor nosocomiale” (art. 31), „se preocupa de actualizarea cunostintelor profesionale, prin studiu individual sau alte forme de educatie continua si conform cerintei postului” (art. 38),” are responsabilitatea privind planificarea, organizarea, evaluarea si furnizarea serviciilor precum si cu privire la totalitatea actelor si tehnicilor practicate”  (art. 43),” cunoaste si aplica Codul de procedura pentru gestionarea deseurilor conform Ordin MS 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitati medicale” (art. 48).

Din depozitia martorei …, s-a retinut ca la administrarea insulinei bolnavilor de diabet din spital, desi regula este ca acul sa fie schimbat dupa fiecare utilizare, acesta devenind deseu dupa prima utilizare, se procedeaza la folosirea aceluiasi ac, intrucat nu sunt suficiente ace cu aceasta destinatie, in cazul de fata nefiind produs nici un prejudiciu pacientului caruia i s-a administrat insulina cu acelasi ac atasat penului de mai multe ori.

Potrivit aceleiasi declaratii de martor, acele si penurile pentru bolnavii de diabet din spital sunt aduse de apartinatorii acestora si nu au solicitat acestora mai multe ace, intrucat nu intra in atributia asistentelor medicale de a comunica cu apartinatorii in sensul acesta, ci a medicului.

Insa, potrivit art. 45 – Cap. VI – Responsabilitatile postului, din fisa postului contestatoarei, aceasta avea obligatia de a informa seful ierarhic asupra oricaror probleme ivite in cursul activitatii si prin Cap. V – Activitatile exercitate cu titlul de asistent medical generalist – (OUG nr. 144/2008) contestatoarea raspundea de stabilirea nevoilor de ingrijiri generale de sanatate si furnizarea serviciilor generale de sanatate, de natura preventiva, curativa si de recuperare; administrarea tratamentului, conform prescriptiilor medicului; protejarea si ameliorarea sanatatii; intocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifica de ingrijiri de sanatate comunitara.

Din actele dosarului, a rezultat ca salariata contestatoare nu a produs nici o proba relativ la  intocmirea unui raport ori referat prin care sa aduca la cunostinta conducatorului spitalului ca acele pentru administrarea insulinei la bolnavi nu sunt suficiente.

De asemenea, instanta nu a primit apararea potrivit careia nu s-a adus un prejudiciu bolnavilor carora li s-a administrat insulina prin refolosirea aceluiasi ac, intrucat dreptul la viata si la ocrotirea sanatatii sunt drepturi fundamentale, prevazute in Constitutie.  Articolul 34 consacra dreptul la ocrotirea sanatatii.

Art. 61 din Codul civil, Garantarea drepturilor inerente fiintei umane, cuprinde reglementarea expresa potrivit careia: (1) Viata, sanatatea si integritatea fizica si psihica a oricarei persoane sunt garantate si ocrotite in mod egal de lege; (2) Interesul si binele fiintei umane trebuie sa primeze asupra interesului unic al societatii sau al stiintei.

De altfel, prin raspunsul dat la interogatoriul propus de contestatoare, reprezentanta intimatei a lamurit ca nu trebuie sa se astepte producerea  unui  prejudiciu, avand in vedere profilul unitatii, persoanele carora li s-a administrat insulina fiind cu handicap psihic (raspuns la intrebarea 5).  

Sustinerea contestatoarei potrivit careia  sanctiunea aplicata nu se regaseste in sanctiunile ce se pot aplica asistentilor medicali nu poate fi primita, intrucat disp. art. 58 din Legea nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical au fost abrogate prin OUG nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moasa si a profesiei de asistent medical, precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali din Romania care reglementeaza raspunderea disciplinara a asistentilor medicali in legatura cu fapte ce aduc atingere onoarei si prestigiului profesiei.

Angajatorul poate sa aplice sanctiunea disciplinara a retrogradarii din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata care nu poate depasi 60 de zile, in conformitate cu disp. art. 248 lit. b) din Codul muncii, temei legal invocat in cuprinsul deciziei de sanctionare de catre intimata (fila 5 la dosar).

In cauza, instanta a constatat ca in raport de criteriile stabilite de art. 250 din Codul muncii pentru aplicarea sanctiunilor disciplinare si a disp. art. 248 alin 1 din Codul muncii, masura dispusa in sarcina contestatoarei pentru abaterea disciplinara retinuta prin decizia de sanctionare contestata, este justificata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel apelanta …, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei si, in rejudecare, admiterea contestatiei, anularea deciziei si obligarea la plata sumei de 30 000 lei, daune morale.

In motivare, a aratat ca fata de situatia de fapt retinuta, sanctiunea aplicata este nefondata.

Cu privire la legalitatea deciziei, a aratat ca unitatea medicala a procedat la sanctionarea medicala, desi dispozitiile aplicabile in cauza, OUG 144/2008, prevad ca angajatorul nu poate sa procedeze decat la sanctionarea administrativa a acestei categorii de salariati, sanctionarea medicala revenind exclusiv Ordinului Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali din Romania.

Unitatea era obligata sa aduca la cunostinta Ordinului abaterile constatate, iar acesta sa efectueze o cercetare disciplinara. Conform Legii 278/2015, prin care a fost aprobata OUG 144/2008, raspunderea disciplinara a membrilor Ordinului se realizeaza conform dispozitiilor legale cuprinse in cap. VIII, prerogativa aplicarii acestor sanctiuni revenind Consiliului National al OAMGMAMR.

Al doilea motiv de nelegalitate este natura sanctiunii aplicate, retrogradarea din functia de asistent medical generalist in cea de infirmiera. Sanctiunea nu este prevazuta de dispozitiile legii speciale aplicabile in materie. Potrivit art. 248 alin. 2 din Codul muncii, in cazul in care prin statute profesionale aprobate prin lege speciala se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta. Raportat la profesia de asistent medical, exista un regim sanctionator distinct de cel prevazut in Codul muncii, respectiv dispozitiile art. 40 din Legea 27/2015.

Sanctiunea este nelegala si potrivit dispozitiilor Codului muncii. Retrogradarea poate fi dispusa doar cu respectarea profesiei celui sanctionat. Prin decizia adoptata, s-a decis, in fapt, suspendarea dreptului de libera practica.

In drept, a invocat art. 480 Cod de procedura civila.

Intimata … a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, aratand ca prin cererea de apel se formuleaza aparari noi, care nu au fost expuse la fond.

In apel s-a invocat incalcarea disp. OUG 144/2008, desi la prima instanta a invocat art. 58 din Legea 307 privind exercitarea profesiei de asistent medical. A aratat ca cercetarea disciplinara efectuata de catre Ordinul Asistentilor Medicali are loc ca urmare a plangerii formulate de partea vatamata in legatura cu actul medical defectuos. Cu privire la acelasi act medical defectuos, care are legatura cu incalcarea obligatiilor din fisa postului sau a legislatiei, in baza raporturilor de munca, angajatorul poate dispune sanctionarea potrivit Codului muncii.

Sunt posibile doua cercetari disciplinare, independente sub aspectul competentelor si al cadrului legal.

Pentru prima data in apel se invoca lipsa protocoalelor si a procedurilor de practica clare la nivelul unitatii.

In drept, a invocat art. 205 Cod de procedura civila.

Apelul este intemeiat.

Avand in vedere prevederile art. 477 Cod de procedura civila referitoare la limitele efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a apelat, potrivit carora instanta va proceda la rejudecarea fondului in limitele stabilite, expres sau implicit, de catre apelant, precum si cu privire la solutiile care sunt dependente de partea din hotarare care a fost atacata, Curtea constata ca prin motivele de apel s-au formulat critici numai cu privire la capatul principal de cerere, contestatia impotriva deciziei de sanctionare, atat in ceea ce priveste nelegalitatea, cat si netemeinicia.

Cu privire la al doilea capat de cerere, al daunelor morale, desi din punct de vedere formal ele sunt solicitate ca efect al admiterii apelului, nu s-a formulat nici un motiv de apel, nu exista niciun argument referitor la netemeinicia sentintei sub acest aspect.

Nu se poate considera ca aceasta cerere s-ar incadra in teza finala a art. 477 alin. 1 Cod de procedura civila, solutiile care sunt dependente de partea din hotarare care a fost atacata, intrucat solutia cu privire la acest capat de cerere nu este strict dependenta de cea data pentru primul capat de cerere, avand parti si cauze juridice diferite, conditii distincte ce trebuie analizate.

In consecinta, prin apel Curtea este sesizata doar cu privire la contestatia impotriva deciziei de sanctionare.

Potrivit art. 478 alin. 2 din Codul de procedura civila, partile nu se vor putea  folosi inaintea instantei de apel de alte motive, mijlocare de aparare si dovezi decat cele invocate la prima instanta sau aratate in motivarea apelului ori in intampinare. Prin urmare, apararea intimatei in sensul ca prin motivele de apel s-ar fi invocat aparari noi, care nu au fost expuse la fond, nu atrage consecinte in plan procedural. Imprejurarea ca la prima instanta, apararile contestatoarei s-au intemeiat in drept pe dispozitiile Legii 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasa, lege care era abrogata la acea data in mod expres prin OUG 144/2008, aprobata prin Legea 278/2015
privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moasa si a profesiei de asistent medical, iar instanta a pronuntat sentinta in baza actului normativ in vigoare, OUG 144/2008, nu constituie o aparare noua. Ea nu poate fi considerata nicio modificare a cauzei juridice, caci cauza inseamna faptele si calificarea lor juridica, iar faptele invocate de apelanta nu au fost schimbate in apel.

 Curtea va analiza mai intai motivele de apel care se refera la aspectele de nelegalitate ale deciziei contestate.

Din punct de vedere juridic, apelanta contestatoare, asistent medical, este atat salariat al intimatei Unitatea Medico-Sociala ..., cat si membra  
in Ordinul Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali din Romania. Fiecare din cele doua calitati atrage raspunderi specifice.

In calitate de salariat, apelanta raspunde disciplinar, in temeiul legislatiei muncii, pentru neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu.

In situatia in care nu se respecta Codul deontologic sau sunt savarsite abateri in legatura cu profesia, care aduc atingere profesiei, asistentul medical poate fi sanctionat disciplinar, in baza dispozitiilor specifice profesiei, in cauza OUG 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moasa si a profesiei de asistent medical, precum si organizarea si functionarea Ordinului Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali din Romania, aprobata prin Legea 278/2015.

Asa cum s-a argumentat in doctrina, in aceasta situatie, aceeasi fapta poate atrage o dubla sanctionare disciplinara, independente sub aspectul competentelor si al cadrului legal, fara a se aduce atingere interdictiei aplicarii mai multor sanctiuni pentru aceeasi abatere, intrucat cele doua sanctiuni sunt aplicate pentru doua calitati diferite, de salariat, respectiv de membru al unui corp profesional.

In consecinta, in temeiul Codului muncii, apelanta putea fi sanctionata disciplinar de catre angajator, cu respectarea dispozitiilor art. 247-252 din Codul muncii. Natura sanctiunii aplicate de angajator este una disciplinara, intrucat in legislatia muncii nu exista notiunea de raspundere administrativa.

Asa cum in mod corect a aratat intimata prin intampinare, Codul muncii, in cap. II, art. 247-252, pe de o parte, si OUG 144/2008, in cap. II, art. 62-66, respectiv Statutul Ordinului Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali din Romania, aprobat prin hotararea 1/2009, pe de alta parte, prevad proceduri distincte de sanctionare disciplinara, atat in ceea ce priveste titularii sesizarii, cat si cu privire la comisia de cercetare, la sanctiunile ce pot fi aplicate, caile de atac impotriva deciziei de sanctionare.

Prin urmare, angajatorul era indreptatit sa efectueze cercetarea disciplinara si aplice sanctiunea, fara a aduce atingere atributiilor Ordinului Asistentilor si fara a exista obligatia de a sesiza aceasta institutie.

Sanctiunile ce pot fi aplicate de angajator sunt cele prevazute in art. 248 alin. 1 din codul muncii. Textul art. 248 alin. 2 invocat de apelanta, nu este aplicabil in cauza, intrucat acesta se refera la situatia in care prin statute profesionale aprobate prin lege speciala se stabileste un alt regim sanctionator. Conditia implicita este ca acest regim sanctionator sa se refere la sanctionarea disciplinara a salariatilor. OUG 144/2008 prevede in art. 62  alin. 3, alte sanctiuni disciplinare decat cele din Codul muncii, insa aceste sanctiuni pot fi aplicate de Ordinul Asistentilor in situatia in care se atrage raspunderea disciplinara a asistentului medical, ca membru al corpului profesional, nu de catre angajator. Regulile specifice fiecarui tip de raspundere nu pot fi combinate.

Exista in legislatie situatii pentru alte profesii, cum e, de exemplu, cazul cadrelor didactice, care pot fi sanctionate disciplinar de angajator, dar dupa un regim sanctionator specific, prevazut de legea speciala a invatamantului 1/2011.

Prin urmare, nici al doilea motiv de nelegalitate a deciziei de sanctionare nu este intemeiat.

Motivul de apel referitor la nelegalitatea sanctiunii aplicate este intemeiat.

Desi nu se prevede expres in Codul muncii, pe baza unei interpretari logice, istorice si teleologice, atat in doctrina, cat si in practica judiciara s-a retinut ca retrogradarea din functie, ca sanctiune disciplinara, prevazuta de art. 248 alin. 1 lit. b din Codul muncii, poate fi dispusa doar cu respectarea profesiei celui sanctionat. Trecerea intr-o alta munca, care presupune exercitarea unei alte profesii decat cea convenita, constituie o modificare a contractului individual de munca si nu poate fi facuta fara consimtamantul salariatului.

Apelanta indeplineste functia de asistent medical si a fost retrogradata, in temeiul art. 248 alin. 1 lit. b din Codul muncii, in functia de infirmier. Aceasta sanctiune a avut ca efect o schimbare a profesiei apelantei si, in consecinta, este nelegala si atrage nulitatea deciziei.

Fata de acest motiv de nelegalitate, este inutila cercetarea motivelor referitoare la temeinicia deciziei de sanctionare.

In baza art. 480 alin. 2 Cod de procedura civila, C urtea va admite apelul, va schimba in parte sentinta apelata si, in rejudecare va admite in parte actiunea, va anula decizia nr. 17/31.01.2018 emisa de …, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei.

In baza art. 453 Cod de procedura civila, o va obliga pe intimata sa plateasca apelantei suma de 1500 lei cheltuieli de judecata in apel, reprezentand onorariu de avocat, conform chitantei aflate in dosarul de apel.