Sanctiune disciplinara, Declararea ca neconstitutionala a temeiurilor de drept de la baza sanctiunii

• Legea nr. 360/2002 privind Statul politistului: art. 57 lit. d) art. 58 lit. a), art. 59, art. 60 si art. 61
• Decizia Curtii Constitutionale nr. 392/2014

In masura in care dispozitiile legale pe care se intemeiaza o dispozitie de sanctionare disciplinara sunt declarate neconstitutionale, actul administrativ este nelegal.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia civila nr. 3578 din 19 mai 2015, R.O.

Prin sentinta civila nr. 2506/28.05.2014 pronuntata in dosar nr. 314/59/2012, Tribunalul Timis a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Administratiei si Internelor. A respins, ca neintemeiata, actiunea formulata de reclamantul B.A.I., in contradictoriu cu paratii Ministerul Administratiei si Internelor, cu sediul in Bucuresti, Ministrul Administratiei si Internelor, Directia Generala Anticoruptie si Directorul General al Directiei Generale Anticoruptie.

Prin actiune reclamantul B.A.I. a formulat contestatie impotriva Ordinului MAI nr. II/3594 din 02.09.2011, precum si a Dispozitiei directorului general al DGA nr. 453309 din 08.08.2011, prin care a fost sanctionat disciplinar cu „mustrare scrisa”, conform art. 57 lit. d) art. 58 lit. a), art. 59, art. 60 si art. 61 din Legea nr. 360/2002, privind Statutul politistului, cu modificarile si completarile ulterioare, in contradictoriu cu paratii MAI, ministrul administratiei si internelor, DGA si directorul general al DGA, solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, in cauza, sa dispuna anularea ordinului Ministrului Administratiei si Internelor nr. 11/3594 din 02.09.2011, a Dispozitiei directorului general al DGA nr. 453309 din 08.08.2011, precum si a raportului de cercetare disciplinara si a incheierii comisiei de cercetare disciplinara, prin care a fost sanctionat disciplinar cu „mustrare scrisa”, acestea fiind emise cu incalcarea si interpretarea gresita a prevederilor legale, constatarea calitatii de avertizor in raport cu prevederile art. 3 din Legea 571/2004 privind protectia personalului din autoritatile publice, institutiile publice si din alte unitati care semnaleaza incalcari ale legii.

Prin decizia civila nr. 3578/19.05.2015 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 314/59/2012, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de reclamantul B.A.I. impotriva sentintei civile nr. 2506/28.05.2014 pronuntata in dosarul nr. 314/59/2012 al Tribunalului Timis, a modificat sentinta si a admis in parte actiunea reclamantului B.A.I. impotriva paratilor MAI, ministrului administratiei si internelor, DGA si directorul general al DGA, a anulat Dispozitia nr. 453309/08.08.2011, Ordinul nr. II/33594/02.09.2011 emise de parati si a respins in rest actiunea.

Curtea a retinut ca prin Dispozitia directorului general al DGA din cadrul MAI, reclamantul B.A.I. a fost sanctionat cu mustrare scrisa, sanctiune prevazuta de art. 58 lit. a) din Legea nr. 360/2002, pentru savarsirea abaterii disciplinare prevazuta de art. 57 lit. d) din acelasi act normativ, respectiv depasirea atributiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine in relatiile cu cetatenii.

S-a retinut in acest sens ca reclamantul a obtinut, in luna noiembrie 2010, o informatie cu privire la repartizarea unei locuinte din fondul ANL cu incalcarea dispozitiilor legale, informatie pe care nu a prezentat-o sefului nemijlocit si a continuat documentarea acesteia, fara a respecta metodologiile in vigoare.

S-a mai retinut in motivarea dispozitiei ca reclamantul a recunoscut faptele imputate, argumentand ca a vrut sa se convinga despre certitudinea informatiei, motiv pentru care nu a inregistrat-o si valorificat-o conform metodologiei pe linie de investigatii, argumente despre care s-a apreciat ca nu inlatura insa vinovatia comisarului-sef

2. A.I.

Au fost avute in vedere la emiterea dispozitiei Raportul de cercetare prealabila nr. S/368410/SC din 22.06.2011 si ale Incheierii Consiliului de Disciplina nr. 343.200 din

25.07.2011.

Impotriva acestei dispozitii reclamantul a formulat contestatie la MAI, contestatie care a fost respinsa prin Ordinul MAI nr. II/3594/02.09.2011.

Din analiza dispozitiei de sanctionare disciplinara rezulta ca masura s-a luat fata de reclamant pentru abaterea disciplinara prevazuta de art.57 lit. d), din Legea nr.360/2002 privind Statutul politistului si de art.12 lit. d), din Ordinul MAI nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MAI.

Temeiurile de drept ale sanctionarii disciplinare a reclamantului au fost art. 57 lit. d), art.58 lit. a), art.59, art.60 si art.61 din Legea nr. 360/2002 raportat la art.12 alin.(1) lit. d), din Ordinul MAI nr. 400/2004.

Prin Decizia nr. 392/2014 Curtea Constitutionala referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) si art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statul politistului, care au urmatoarea redactare:

• Art. 59 alin.(2): „Procedura cercetarii prealabile se reglementeaza prin ordin al ministrului de interne.”;
• Art.60 alin.(1): „Aplicarea sanctiunilor disciplinare se face potrivit competentelor stabilite prin ordin al ministrului administratiei si internelor, dupa expirarea termenului de contestare, prevazut la art. 61 alin.(1).”;
• Art.62 alin.(3): „Consiliile de disciplina isi desfasoara activitatea in baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului de interne.” ,. a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constat ca prevederile legale mentionate sunt neconstitutionale.

Curtea Constitutionala a retinut ca dispozitiile legale a caror neconstitutionalitate s-a constatat, nu numai ca nu reglementeaza procedura disciplinara prealabila, aplicarea sanctiunilor disciplinare s-au activitatea Consiliului de Disciplina, ci deleaga reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort care este abilitat sa adopte ordine. Curtea Constitutionala a aratat in hotararea sa, ca se ajunge la situatia ca un aspect esential care vizeaza executarea sau incetarea raporturilor de serviciu sa fie reglementat prin act administrativ care nu a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, ceea ce este de natura sa confere un caracter iluzoriu posibilitatilor celor nemultumiti de a se apara in mod eficient. Normele privind cercetarea disciplinara trebuie sa respecte anumite cerinte de stabilitate si previzibilitate. Or, delegarea de atributii de a stabili aceste norme unui membru al guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ determina o stare de incertitudine juridica, acest gen de acte avand de obicei un grad sporit de schimbari succesive in timp. Art.73 alin.(3) lit. j) si p) din Constitutie prevede : „Prin lege organica se reglementeaza: [...] j) statutul functionarilor publici”, respectiv ca regimul general privind raporturile de munca se reglementeaza prin lege organica.

Or dispozitiile legale in discutie prevad reglementarea prin acte administrative a acestor aspecte, deci contravin art. 73 alin. (3) lit. j) din Constitutie, precum si art. 1 alin. (4) si (5) din Constitutie.

Curtea retine de asemenea ca potrivit dispozitiilor art. 31* alin. (1) din Legea nr. 47/1992 „decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante
ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie.”

Fata de imprejurarea ca aceasta decizie a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, in data de 11.09.2014, Curtea a analizat recursul tinand seama de cele constatate prin Decizia nr. 392/02.07.2014 pronuntata de Curtea Constitutionala, fara a retine cele sustinute de catre intimati referitor la nerecunoasterea deciziilor Curtii Constitutionale in faza procesuala a recursului, sustinere contrara prevederilor legale incidente in cauza.

Astfel, dispozitia de sanctionare ce face obiectul prezentului dosar a fost emisa in aplicarea unor articole din Legea nr. 360/2002 care au fost declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 392/02.07.2014, si anume art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) si art. 62 alin. (3) din actul normativ anterior mentionat si vazand caracterul obligatoriu al Deciziei pronuntata de Curtea Constitutionala, Curtea constata ca dispozitia contestata de reclamantul-recurent, precum si actele administrative care au stat la baza emiterii acesteia sunt neconstitutionale.

Declararea ca neconstitutionala a unui act normativ ce cade in competenta instantei constitutionale echivaleaza cu abrogarea acestuia, deci constatarea inexistentei normei juridice.

Potrivit doctrinei in materia dreptului constitutional, caracterul obligatoriu al deciziilor de neconstitutionalitate este similar efectului abrogarii, in sensul ca prin acestea sunt lipsite de efecte juridice legile neconstitutionale, Curtea Constitutionala fiind un legiuitor negativ, nu pozitiv cum este Parlamentul, ca autoritate legiuitoare.

Cum decizia nr. 329/2014 a Curtii Constitutionale lipseste de efecte juridice prevederile legale in baza carora a fost sanctionat reclamantul, Curtea constata caracterul fondat al recursului reclamantului, motiv pentru care il admite conform art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, modificand sentinta in sensul admiterii in parte a actiunii, si a anularii dispozitiei de sanctionare