Sanctiune disciplinara, Aplicativitatea dispozitiilor art.252 alin.2 din Codul muncii

„Descrierea faptei” ce constituie abatere disciplinara, in sensul art. 252 alin.2 lit. a) din Codul munci, raportat la actul normativ incalcat, este o obligatie imperativa, prin aceasta dandu-i- se posibilitatea salariatului sa se apere impotriva faptei retinute. Astfel, nu este suficient si nici legal ca pretinsa abatere sa fie inscrisa numai in alte documente indicate de angajator, cum ar fi referatul de cercetare prealabila, alt referat sau note de constatare, decizia de sanctionare neputand fi completata cu elemente exterioare ce ar explica mentiunile generale din cuprinsul ei.

Descrierea faptei nu este suficienta daca nu este indicata si data comiterii ei, pentru ca numai in acest mod se va cunoaste daca au fost respectate termenele legale de aplicare a sanctiunii.

Avand in vedere caracterul imperativ, de ordine publica, al prevederilor legale aratate, rezulta ca, orice decizie de sanctionare disciplinara trebuie sa indeplineasca cumulativ toate cerintele prevazute de art.252 alin.2 din Codul muncii, lipsa uneia din aceste cerinte atragand nulitatea absoluta a deciziei.

Tribunalul Gorj prin sentinta civila nr.1521 de la 23.10.2014 a admis contestatia formulata de reclamanta T.- D.C., in contradictoriu cu parata UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRANCUSI, a anulat decizia nr. 729/13.06.2013 si a obligat intimata parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2000 de lei catre contestatoare.

Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut urmatoarele:

Intreaga procedura declansata impotriva reclamantei si finalizata prin sanctionarea sa disciplinara este supusa unei reglementari speciale cuprinsa in Legea 1/2011.

Potrivit dispozitiilor art. 312 din Legea 1/2011,, (1) Personalul didactic si de cercetare, personalul didactic si de cercetare auxiliar, precum si cel de conducere, de indrumare si de control din invatamantul superior raspunde disciplinar pentru incalcarea indatoririlor ce ii revin potrivit contractului individual de munca, precum si pentru incalcarea normelor de comportare care dauneaza interesului invatamantului si prestigiului unitatii/institutiei. Normele de comportare sunt stabilite in Carta universitara, fara a aduce atingere dreptului la opinie, libertatii exprimarii si libertatii academice.”

Prin decizia nr. 729/2013 contestatoarea a fost sanctionata disciplinar cu suspendarea, pe durata determinata de timp de 2 (doi) ani, a dreptului de inscriere la un concurs pentru ocuparea unei functii de conducere conform dispozitiilor art. 312 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 1/2011- Legea Educatiei Nationale cu modificarile si completarile ulterioare.

S-a precizat in cuprinsul deciziei ca aceasta sanctiune se datoreaza urmatoarelor:

1. Nerespectarea prevederilor art. 87 alin. 1 din Carta Universitatii „Constantin Brancusi” din Targu-Jiu privind conditia de cvorum necesara si obligatorie, in cazul sedintelor Consiliului Facultatii de Relatii Internationale, Drept si Stiinte Administrative, constatandu-se faptul ca, numarul de semnaturi este mai mic decat numarul semnaturilor necesare;
2. Nerespectarea prevederilor art. 90 alin. 3 si art. 91 lit. b) din Carta Universitatii „Constantin Brancusi” din Targu Jiu, precum si nerespectarea prevederilor art. 213 alin. 9 din Legea nr. 1/2011- prin nerespectarea spre aprobare Consiliului Facultatii a Raportului anual privind starea generala a facultatii pana in prima zi a lunii martie;
3. Neintocmirea si nesupunerea spre aprobare Consiliului Facultatii de Relatii Internationale si Stiinte Administrative a unui Regulament de organizare si functionare a acesteia;
4. Nerespectarea si neaducerea la indeplinire a hotararilor adoptate de catre organismele colegiale superioare, in sensul ca nu a fost rezolvata situatia de incompatibilitate cu privire la domnul profesor M. P.

S-a retinut faptul ca gradul de vinovatie a doamnei conferentiar universitar doctor T. C. este unul ridicat avand in vedere abaterile savarsite de aceasta.

S-a retinut faptul ca, consecintele abaterilor disciplinare sunt urmatoarele:

• neasigurarea deplinei stari de legalitate in ceea ce priveste organizarea si functionarea Consiliului Facultatii de Relatii Internationale, Drept si Stiinte Administrative si, implicit a adoptarii de catre acesta a hotararilor in perioada respectiv;
• nerespectarea prevederilor art. 90 alin. 3 si art. 91 lit. b din Carta Universitatii „Constantin Brancusi”;
• nerespectarea prevederilor art. 213 alin. 9 din Legea nr. 1/2011 prin neprezentarea spre aprobare Consiliului Facultatii a Raportului anual privind starea generala a facultatii pana la prima zi a lunii martie;
• mentinerea prin nesolutionare, in termenul stabilit a unei posibile stari de incompatibilitate in ceea ce priveste un cadru didactic, salariat in cadrul facultatii al carui decan era, precum si perturbarea activitatii institutiei de invatamant superior prin neaducerea la indeplinirea a prevederilor actelor normative si a celor interne emise .

S-a retinut faptul ca toate au avut drept consecinta majora si neindeplinirea obligatiilor asumate prin incheierea contractului de management de catre persoana in cauza, in calitate de decan al Facultatii de Relatii Internationale, Drept si Stiinte Administrative cu Rectorul Universitatii „Constantin Brancusi” din Targu Jiu.

Dispozitiile legale retinute ca fiind incalcate de contestatoare prevad urmatoarele:

• art. 87 alin. 1 din Carta Universitatii „Constantin Brancusi” din Targu Jiu

„Cvorumul necesar pentru sedintele Consiliului Facultatii este de 2/3 din numarul total al

membrilor, iar hotararile Consiliului facultatii se adopta cu votul a 50% +1 din numarul

celor prezenti.

• art. 90 alin. 3 si art. 91 lit. b din Carta Universitatii „Constantin Brancusi” din Targu Jiu „Decanul prezinta anual un raport privind starea facultatii, pana in prima zi lucratoare a lunii martie”
• art. 91 lit. b - Decanul are urmatoarele atributii:conduce sedintele Consiliului facultatii Art. 213 alin. 9 din Legea nr. 1/2011 - Legea Educatiei Nationale, cu modificarile si

completarile ulterioare, „Decanul reprezinta facultatea si raspunde de managementul si conducerea facultatii. Decanul prezinta anual un raport Consiliului facultatii privind starea facultatii. Decanul conduce sedintele consiliului facultatii si aplica hotararile rectorului, consiliului de administratie si senatului universitar. Atributiile decanului sunt stabilite in conformitate cu prevederile Cartei Universitare si cu legislatia in vigoare.

Instanta a retinut ca, prin decizia nr. 561 din 20.04.2013 contestatoarea a fost eliberata din functia de Decan al Facultatii de Relatii Internationale, Drept si Stiinte Administrative, conform prevederilor Hotararii Senatului Universitatii „Constantin Brancusi” din Targu Jiu, nr. 109/Senat/20.04.2013.

La data aplicarii sanctiunii, si la data inceperii procedurii contestatoarea nu mai detinea functia de decan, fiind doar cadru didactic.

Prin raspunsul la intampinare(filele 178-184 ) reclamanta a invocat nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare deoarece in decizia de sanctionare nu s-au indicat prevederile din contractul individual de munca sau din contractul de management incalcate.

A sustinut faptul ca toate motivele care au stat la baza sanctiunii disciplinare au legatura cu activitatea sa de decan, desfasurata inaintea eliberarii sale din functie , respectiv 20.04.2014.

Instanta a retinut ca in decizie nu este indicata data sau perioada in care contestatorul ar fi incalcat normele legale invocate. Data savarsirii faptelor ce impun o masura disciplinara este foarte importanta, in raport de aceasta putandu-se aprecia daca sanctiunea a fost sau nu aplicata in termenul prevazut de art. 252 alin 1 Codul Muncii.

Prin neindicarea in mod concret in cuprinsul deciziei a datei sau intervalului de timp in care a fost savarsita abaterea disciplinara, se aduce atingere dreptului contestatorului la aparare, determinand totodata imposibilitatea instantei de a realiza controlul sub toate aspectele asupra sanctiunii dispuse, ceea ce atrage anularea masurii.

Nu se precizeaza in cuprinsul deciziei contestate care au fost sedintele Consiliului Facultatii in care nu au fost respectata privind conditia de cvorum necesara si obligatorie.

De asemenea, din cuprinsul Art. 213 alin. 9 din Legea nr. 1/2011 - Legea Educatiei Nationale, cu modificarile si completarile ulterioare, care prevad ca „Decanul reprezinta facultatea si raspunde de managementul si conducerea facultatii nu reiese faptul ca pana la data de 01 martie contestatoarea era obligata sa prezinte spre aprobare Consiliului Facultatii Raportul anual privind starea generala a facultatii sau ca s-ar fi solicitat in mod expres acest lucru la o anumita data.

Nici retinerea abaterii constand in mentinerea prin nesolutionare, in termenul stabilit a unei posibile stari de incompatibilitate in ceea ce priveste un cadru didactic, salariat in cadrul facultatii al carui decan era, precum si perturbarea activitatii institutiei de invatamant superior prin neducerea la indeplinirea a prevederilor actelor normative si a celor interne emise nu poate fi analizata de instanta tinand cont de faptul ca nu este precizata data la care s-a constat acest fapt

In consecinta, in raport de considerentele mai sus expuse instanta a admis contestatia formulata si a dispus anularea decizia nr. 729/13.06.2013.

impotriva acestei sentinte a declarat apel parata Universitatea „Constantin Brancusi” Tg.Jiu solicitand admiterea apelului ca fiind fondat; anularea sentintei atacate ca fiind netemeinica si nelegala si trimiterea cauzei spre rejudecare; respingerea capatului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, iar pe fond, respingerea actiunii, ca fiind netemeinica si nelegala; mentinerea Deciziei Rectorului acesteia nr.729/13.06.2013, ca fiind temeinica si legala; trimiterea prezentului dosar la instanta de control judiciar.

Un prim motiv de apel se refera la faptul ca instanta de fond retine (fila nr.4) ca element de referinta o alta decizie, nr.561/20.04.2013 emisa de rector prin care reclamanta a fost eliberata din functia de decan, in baza unei Hotarari adoptate de catre Senatul universitar nr.109/SENAT/20.04.2013, decizie care este un act administrativ si pe care reclamanta a inteles sa-l conteste si care a facut obiectul altui litigiu, de alta natura.

Considera ca unul dintre cele mai importante motive de apel decurge din modul cum Tribunalul Olt a inteles sa solutioneze incuviintarea probei cu martori, prin neincuviintarea acestei probe si in cazul sau, instanta de fond nesocotind prevederea legala conform careia in litigii de munca, sarcina probei revine angajatorului.

In motivarea apelului s-a sustinut, in esenta, ca instanta de fond nu constata daca exista sau nu abaterile disciplinare savarsite de reclamanta, nu face analiza modului daca au fost respectate sau nu mentiunile obligatorii ce trebuie sa le cuprinda o decizie de sanctionare disciplinara pentru a atrage nulitatea acesteia, asa cum sunt mentionate de Legea nr.53/2003 Codul muncii.

De asemenea, instanta de fond a nesocotit dispozitiile Legii nr.1/2011 - Legea educatiei nationale, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Legii nr.53/2003 Codul muncii, republicata, ale Cartei universitare avizata de catre Senatul universitar si aprobata de catre Ministerul de resort, incidente si aplicabile.

La data de 23.03.2015 intimata T.D.C. a depus concluzii solicitand respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate, ca fiind legala si temeinica.

Apelul este nefondat.

Obiectul prezentei contestatii l-a reprezentat anularea deciziei de sanctionare nr.729 din 13.06.2013, in baza careia reclamantei i s-a suspendat, pe durata determinata de 2 ani, dreptul de a se inscrie la un concurs pentru ocuparea unui post de conducere, potrivit art.312 lit.c din Legea Educatiei Nationala nr.1/2011.

Potrivit dispozitiilor art.252 alin.2 Codul muncii - sub sanctiunea nulitatii absolute in decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare se cuprind in mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat; c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care in conditiile prevazute la art.251 alin.3 Codul muncii nu a fost efectuata cercetarea; d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica ; e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata si f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Din interpretarea acestui text legal, rezulta ca, pentru a fi legala decizia, este necesar ca aceasta sa cuprinda toate elementele enumerate in textul citat, lipsa unuia dintre ele atragand nulitatea absoluta a masurii dispusa de angajator.

„Descrierea faptei” ce constituie abatere disciplinara, raportat la actul normativ incalcat, este o obligatie imperativa, prin aceasta dandu-i-se posibilitatea salariatului sa se apere impotriva faptei retinute. Astfel, nu este suficient si nici legal ca pretinsa abatere sa fie inscrisa numai in alte documente indicate de angajator, cum ar fi referatul de cercetare prealabila, alt referat sau note de constatare, decizia de sanctionare neputand fi completata cu elemente exterioare ce ar explica mentiunile generale din cuprinsul ei.

Descrierea faptei nu este suficienta daca nu este indicata si data comiterii ei, pentru ca numai in acest mod se va cunoaste daca au fost respectate termenele legale de aplicare a sanctiunii.

Avand in vedere caracterul imperativ, de ordine publica, al prevederilor legale aratate, rezulta ca, orice decizie de sanctionare disciplinara trebuie sa indeplineasca cumulativ toate cerintele prevazute de art.252 alin.2 din Codul muncii, lipsa uneia din aceste cerinte atragand nulitatea absoluta a deciziei.

In speta, Tribunalul a retinut corect ca decizia de sanctionare a reclamantei nu cuprinde elementele obligatorii prevazute de art.252 alin.2 Codul muncii, in contextul in care in continutul acestei decizii sunt mentionate dispozitii legale in raport de care angajatorul apreciaza ca se impune aplicarea acestei sanctiuni, nefiind, insa, mentionata, in concret, data savarsirii vreunei fapte de catre contestatoare, in raport de care sa existe posibilitatea verificarii de catre instanta si a termenului prevazut de art.252 alin.1 Codul muncii in privinta aplicarii sanctiunii.

Nu pot fi retinute criticile din apel referitoare la neindicarea datei sau perioadei in care contestatoarea ar fi incalcat normele legale invocate , raportat la inscrisurile din dosarul de cercetare prealabila, respectiv la raportul intocmit de comisie, dat fiind faptul ca textul legal indicat precizeaza expres, sub sanctiunea nulitatii absolute, elementele obligatorii ce trebuie mentionate in cuprinsul deciziei de sanctionare, conform art.252 alin.2 lit.a Codul muncii, prin descrierea faptei care constituie abatere disciplinara intelegandu-se indicarea unor elemente concrete, raportat la data savarsirii faptei, precum si elementele privind precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca, sau contractul colectiv de munca aplicabil, care ar fi fost incalcate de salariat.

Este nefondat si motivul de apel in care se critica sentinta sub aspectul mentionarii in considerentele hotararii al unei altei decizii nr.561/20.04.2013, emisa de angajator prin care reclamanta a fost eliberata din functia de decan, dat fiind faptul ca aceasta referire a instantei de fond nu este de natura a atrage nelegalitatea hotararii atacate, in contextul in care in considerente este analizata legalitatea deciziei de sanctionare nr.729 din 13.06.2013, ce face obiectul prezentei contestatii, referirea la decizia nr.561/20.04.2013 facandu-se in cadrul expunerii situatiei de fapt.

Nu poate fi retinuta critica din apel, in privinta neincuviintarii probei testimoniale si pentru apelanta, in raport de prevederile art.254,255 Cod procedura civila, avand in vedere ca proba cu martori solicitata de parata nu a fost propusa prin intampinare, in procedura prealabila, neexistand acordul partii adverse si nerezultand din dezbateri necesitatea administrarii acestei probe, nefiind precizate in concret faptele care urmeaza a fi dovedite cu martori, astfel cum rezulta din incheierea de sedinta din data de 13.01.2013 ( fila 217, 218, dosar fond).

Intrucat apelanta nu a facut dovada nelegalitatii sentintei in privinta retinerii nelegalitatii deciziei de sanctionare pentru nerespectarea cumulativa a elementelor obligatorii prevazute de art.252 alin.2 Codul muncii, ce au atras nulitatea deciziei de sanctionare, nu se mai impune analizarea motivelor de apel referitoare la aspecte de fond ce au condus la aplicarea sanctiunii disciplinare pentru reclamanta.

Fata de considerentele expuse, in temeiul art.480 alin.1 Cod procedura civila urmeaza a se respinge ca nefondat apelul.
(Decizia civila nr.1759/02.04.2015 - Sectia I Civila - rezumat judecator Alexandrina Marica)