Rezilierea intemeiata pe pactul comisoriu este o reziliere conventionala

Atunci cand intr-un contract s-a prevazut clauza potrivit careia contractul se desfiinteaza de drept, fara orice alta formalitate prealabila, in cazul in care o parte nu-si executa obligatiile, rolul instantei de judecata este redus.

Nu poate fi insa, exclus in totalitate rolul instantei de judecata, pentru ca, desi partile au incheiat un pact comisoriu expres, forta juridica a acestuia depinde de modul sau de redactare si, in plus, intre parti pot exista neintelegeri in legatura cu indeplinirea conditiilor necesare pentru desfiintarea contractului, iar in situatia existentei unor asemenea neintelegeri, tinand seama de accesul liber la justitie, partea interesata poate introduce actiune in justitie pentru rezolvarea litigiului.

Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 10797/63/2014, reclamanta x in contradictoriu cu parata y in temeiul art. 194 si urm. Cod procedura civila si art. 286 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a Notificarii nr. 62/2/273/27.03.2014 privind rezilierea Acordului- cadru nr. 590/5.11.2013, emisa de parata y in mod abuziv si cu nesocotirea normelor legale incidente in cauza, cu consecinta nulitatii absolute a masurii rezilierii unilaterale a Acordului cadru mai sus precizat. In subsidiar, a solicitat anularea aceleiasi notificari si implicit a rezilierii unilaterale a acordului cadru de mai sus. A solicitat obligarea paratei la repararea prejudiciului, estimat provizoriu la suma de 210.000 lei, creat in patrimoniul reclamantei ca urmare a rezilierii unilaterale a Acordului-cadru nr. 590/5.11.2013, dispusa in mod abuziv si nelegal prin Notificarea nr. 62/2/273 din 27.03.2014, precum si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de purtarea prezentului litigiu.

Prin sentinta nr. 175 din data de 28 ianuarie 2015 pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr. 10797/63/2014, s-a respins actiunea formulata de catre reclamanta x in contradictoriu cu y.

impotriva sentintei nr. 175 din data de 28 ianuarie 2015 pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr. 10797/63/2014 a formulat apel reclamanta.

Intimata parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

In apel a fost incuviintata proba cu inscrisuri pentru ambele parti, fiind respinsa proba testimoniala si proba cu expertiza contabila solicitate de apelanta reclamanta pentru motivele consemnate in incheierea de sedinta de la 08 iunie 2015.

Verificand, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, in raport de probele dosarului, Curtea constata ca apelul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Prin notificarea nr. 62/2/273/27.03.2014, intimata parata a comunicat apelantei reclamante rezilierea Acordului-cadru nr. 590/05.11.2013, incepand cu data de 27.03.2014, iar considerentele care au condus la rezilierea Acordului-cadru au fost mentionate in cuprinsul notificarii; in esenta, reclamanta nu a prelungit valabilitatea Autorizatiei de Furnizor Feroviar, nu a solutionat si nici nu a prezentat, in scris, punctul de vedere cu privire la obiectiunile semnalate prin mai multe adrese, referitoare la oferta depusa in urma licitatiei electronice, nu au fost finalizate, pana la data de 11.02.2014 - cand a incetat, de drept, contractul subsecvent nr. 591/5.11.2013 mai multe lucrari comandate, nu a organizat cele patru puncte de lucru stabilite.

Decizia de reziliere a fost intemeiata pe cerintele specifice din Acordul-cadru nr. 590/5.11.2013 la capitolul 2 - pct. 2.2, pct. 2.4, pct. 2.6, pct. 2.7, pct. 2.10 si pct. 2.11 ce nu au fost respectate, la capitolul 8 - pct. 8.1 si pct. 8.2,, precum si pe dispozitiile OMT nr. 290/2000 ce prevedeau obligatiile ce revin executantului, nerespectate, de asemenea.

Reclamanta a solicitat constatarea nulitatii absolute a Notificarii nr. 62/2/273/27.03.2014 privind rezilierea Acordului-cadru nr. 590/5.11.2013, emisa de parata, cu consecinta nulitatii absolute a masurii rezilierii unilaterale a Acordului cadru. In subsidiar, a solicitat anularea aceleiasi notificari si implicit a rezilierii unilaterale a acordului cadru de mai sus.

Potrivit dispozitiilor art. 8.1 din Acordul-cadru nr. 590/05.11.2013, incheiat intre parti,, ,nerespectarea obligatiilor asumate prin prezentul acord-cadru de catre una dintre parti, in mod culpabil, da dreptul partii lezate de a considera contractul reziliat de drept/de a cere rezilierea contractului si de a pretinde plata de daune-interese".

Conform art. 8.2 din Acordul-cadru, ,rezilierea intervine de plin drept, fara interventia instantei de judecata".

Este in afara oricarei indoieli ca intinderea si continutul drepturilor si obligatiilor inserate de parti in cuprinsul acordului cadru au fost cunoscute, determinate, inca de la momentul incheierii actului.

Faptul ca s-a mentionat in contract si posibilitatea partii lezate de a cere rezilierea contractului reprezinta doar o expresie a dreptului de optiune a creditorului intre cele doua forme de realizare a rezilierii contractului.

Potrivit art. 297 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii,
,in masura in care prezenta ordonanta de urgenta nu prevede altfel, sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun".

Asa cum corect a retinut prima instanta, in speta, ne aflam in prezenta unui pact comisoriu, inserat expres de catre parti in cuprinsul Acordului-cadru, deci rezilierea intemeiata pe pactul comisoriu este o reziliere conventionala, reglementata de dispozitiile art. 1.550 alin. 2 si art. 1.553 din Codul civil, astfel incat critica apelantei reclamante pe acest aspect este nefondata.

Argumentele mentionate de apelanta reclamanta in sustinerea primului motiv de apel vor fi inlaturate de catre instanta de apel pentru urmatoarele considerente:

Rezilierea contractului reprezinta o forma de rezolutiune a acestuia ale carei efecte nu au caracter retroactiv, ci numai pentru viitor (ex nunc). Desi art. 1550 din noul Cod Civil nu mentioneaza si rezilierea extrajudiciara sau unilaterala, referindu-se doar la rezolutiune, textul citat constituie temei si pentru rezilierea unilaterala. In primul rand, textul art. 1550 din noul Cod Civil stabileste un drept comun in materie de rezolutiune consfintind dreptul de optiune al creditorului intre rezolutiunea judiciara si cea unilaterala.

Conditiile de invocare a rezilierii, atat la nivel substantial, cat si la nivel formal sunt identice cu cele ale rezolutiunii, insa au specificul lor - conform art. 1549 alin. 3 noul Cod Civil „Daca nu se prevede altfel, dispozitiile referitoare la rezolutiune se aplica si in cazul rezilierii”.

Astfel, la nivelul conditiilor substantiale este necesara si in cazul rezilierii o neexecutare insemnata. Particularismul este dat de caracterul repetat al prestatiilor care imprima si conditiei particularismul sau. Astfel: „in cazul contractelor cu executare succesiva, creditorul are dreptul la reziliere, chiar daca neexecutarea este de mica insemnatate, insa are un caracter repetat.” (art. 1551 alin. 1 teza a II-a noul Cod Civil).

La nivelul conditiilor de forma, invocarea rezilierii trebuie sa indeplineasca exact conditiile formale ale rezolutiunii unilaterale (daca creditorul intelege sa rezilieze unilateral contractul), respectiv cele ale rezolutiunii judiciare (daca creditorul intelege sa invoce rezilierea in instanta).

Art. 1549 alin. 3 din noul Cod Civil prevede ca regulile referitoare la rezolutiune se aplica si rezilierii daca legea nu indica altfel.

Rezolutiunea/rezilierea conventionala este prevazuta de art. 1550 alin. 2 si de art. 1553 noul Cod Civil si reprezinta acea rezolutiune/reziliere care poate opera (judiciar sau unilateral) in virtutea unei clauze rezolutorii (numita chiar de legiuitor pact comisoriu), prin care partile stabilesc in prealabil care neexecutare contractuala poate sa atraga rezolutiunea/rezilierea.

Pentru ca un pact comisoriu sa-si produca efectele este necesar ca acesta sa prevada expres obligatiile a caror neexecutare atrage desfiintarea contractului si sa se realizeze punerea in intarziere a debitorului conform art. 1522 Noul Cod civil care sa indice conditiile in care opereaza rezolutiunea (art. 1553 alin. 3 Noul Cod civil).

Prin exceptie, cerinta punerii in intarziere nu va fi necesara in cazul in care prin conventie sa prevazut ca debitorul este de drept in intarziere ca urmare a neexecutarii (art. 1553 alin. 2 Noul Cod civil raportat la art. 1523 alin. 1 Noul Cod civil).

In cazul in care, in pactul comisoriu nu s-au prevazut, in mod expres, obligatiile a caror neexecutare atrage desfiintarea contractului, atunci este posibila rezolutiunea/rezilierea unilaterala a contractului in conditiile art. 1552 Noul Cod civil sau rezolutiunea/rezilierea judiciara a contractului conform art. 1550 alin. 1 teza I Noul Cod civil.

Stipularea unui pact comisoriu de gradul IV prin care partile sa prevada rezolutiunea/rezilierea de drept a contractului, fara a fi necesara punerea in intarziere a debitorului, este posibila si in prezent in conformitate cu art. 1550 alin. 2 teza a II-a Noul Cod civil raportat la art. 1553 alin. 2 teza a II-a Noul Cod civil).

Curtea mentioneaza faptul ca, atunci cand intr-un contract s-a prevazut clauza potrivit careia contractul se desfiinteaza de drept, fara orice alta formalitate prealabila, in cazul in care o parte nu- si executa obligatiile, rolul instantei de judecata este redus.

Nu poate fi insa, exclus in totalitate rolul instantei de judecata, pentru ca, desi partile au incheiat un pact comisoriu expres, forta juridica a acestuia depinde de modul sau de redactare si, in plus, intre parti pot exista neintelegeri in legatura cu indeplinirea conditiilor necesare pentru desfiintarea contractului, iar in situatia existentei unor asemenea neintelegeri, tinand seama de accesul liber la justitie, partea interesata poate introduce actiune in justitie pentru rezolvarea litigiului.

Chiar in situatia in care pactul comisoriu contine clauza potrivit careia contractul se desfiinteaza de drept, instanta de judecata, sesizata cu un asemenea litigiu, este obligata sa verifice existenta unei manifestari neindoielnice a vointei creditorului de desfiintare a contractului, indiferent de forma de exprimare a acestei vointe.

In cazul in care partile au inserat in contract o clauza expresa referitoare la

rezolutiunea/rezilierea conventiei in caz de neexecutare, atunci instanta doar verifica conditiile in care pactul comisoriu poate deveni aplicabil, ceea ce in mod corect a facut si prima instanta.

Pentru a nu se ajunge la inlaturarea vointei partilor exprimata la data incheierii conventiei, instanta nu mai poate aprecia ca, in urma executarii cu intarziere a obligatiilor contractuale, nu se mai poate dispune rezilierea contractului.

Avantajul pactelor comisorii este acela ca, arbitrariul aprecierii neexecutarii ca fiind insemnata sau nu este inlaturat prin clauza rezolutorie. Aceasta stipulatie, atrage dupa sine o diferentiere radicala a rezolutiunii/rezilierii conventionale fata de celelalte tipuri de

rezolutiune/reziliere, ea prevede conditiile neexecutarii pentru ca ea sa aiba un caracter rezolutoriu si eventual, modul de functionare al rezolutiunii/rezilierii.

Din prevederile art. 1553 alin. 1 noul Cod Civil se deduce ca, pentru ca

rezolutiunea/reziliere conventionala sa opereze, este necesar ca pactele comisorii sa fie stipulate

expres si ca ele sa prevada in maniera neechivoca obligatiile a caror neexecutare atrage rezolutiunea sau rezilierea de drept a contractului.

Curtea mentioneaza ca cenzura pactului comisoriu de catre instanta de judecata poate opera numai atunci cand pretinsa clauza rezolutorie este lipsita de transparenta contractuala, pe calea interpretarii contractului, precum si atunci cand acestea au un continut abuziv si disproportionat.

Cenzura trebuie sa opereze insa exceptional. Nu trebuie sa se uite ca pactul comisoriu este rezultatul libertatii de vointa a partilor si ca el trebuie sa reprezinte substanta fortei obligatorii.

Un pact comisoriu inserat in contractul partilor se interpreteaza restrictiv, intrucat deroga de la principiul rolului activ al judecatorului.

Conditia formala pentru operarea rezolutiunii/rezilierii conventionale este aceea a notificarii specializate. Daca pactul comisoriu defineste neexecutarea rezolutorie, el stabileste si operarea „de drept” a rezolutiunii/rezilierii. De aceea, punerea prealabila in intarziere (adica acordarea termenului suplimentar de executare) este necesara numai daca pactul comisoriu prevede acest lucru (art. 1553 alin. 2 noul Cod Civil).

De regula insa, rolul pactului comisoriu este acela de a inlatura exigenta unei puneri in intarziere - daca se prevede lipsa acestei conditii in pact, punerea in intarziere nu mai este necesara (art. 1553 alin. 1 si art. 1523 alin. 1 noul Cod Civil).

Cu toate acestea, pentru efectivitatea rezolutiunii/rezilierii conventionale, adica, pentru ca aceasta odata invocata sa opereze este necesara
notificarea specializata a debitorului
- ceea ce semnifica obligatia creditorului de a aduce la cunostinta debitorului, prin intermediul unei notificari, faptul ca a invocat rezolutiunea/rezilierea contractului si conditiile in care acesta opereaza.

In cuprinsul Acordului-cadru semnat de catre parti, acestea au convenit ca rezilierea sa intervina de plin drept si fara interventia instantei de judecata, intimata parata procedand in consecinta prin notificarea apelantei reclamante prin adresa nr. 62/2/273/27.03.2014.

In speta, intimata parata a uzat de posibilitatea rezilierii de drept conventionala a contractului, nefiind necesara punerea in intarziere a debitorului de vreme ce s-a inserat in mod expres in contract ca nerespectarea obligatiilor asumate da dreptul partii lezate la a considera reziliat de drept contractul, astfel incat pactul comisoriu nu prevede necesitatea punerii in intarziere a debitorului.

Pentru considerentele aratate, critica conform careia pactul comisoriu cuprins in acordul- cadru nu este un pact comisoriu de gradul IV, intrucat nu indeplineste conditiile art. 1553 Cod civil, nu se poate retine, intrucat clauzele contractuale exprese privind rezolutiunea/rezilierea contractului pentru neexecutare poarta denumirea de pacte comisorii si sunt derogatorii de la prevederile dreptului comun, in sensul ca urmaresc sa reduca sau sa inlature rolul instantei in pronuntarea rezolutiunii/rezilierii contractelor. Potrivit pactului comisoriu de ultim grad, in caz de neexecutare, fiind vorba de neexecutarea oricarei obligatii asumate, contractul se desfiinteaza de drept.

Critica apelantei reclamante referitoare la aprecierea gresita de catre prima instanta a neindeplinirii obligatiilor, cu referire la nedepunerea autorizatiei de furnizor feroviar si neinfiintarea punctelor de lucru, este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:

Mentionarea faptului ca nerespectarea obligatiilor asumate prin acordul-cadru de catre una dintre parti, in mod culpabil, da dreptul partii lezate de a considera contractul reziliat de drept semnifica faptul ca imprima un caracter insemnat oricarei neexecutari a obligatiilor negociate de parti, neexecutarea capatand caracter insemnat prin raportare la pactul comisoriu inserat de parti in Acordul-cadru.

Prin notificarea de reziliere a Acordului-cadru emisa de catre intimata parata s-a imputat apelantei reclamante faptul ca aceasta nu a prelungit valabilitatea Autorizatiei de Furnizor Feroviar seria AF nr. 5767, eliberata la data de 15.03.2013 si care a fost vizata pana la data de 23.02.2014.

In art. 10 alin. 1 lit. b din Ordinul nr. 290/2000 al M.T. se precizeaza ca "valabilitatea autorizatiei acordate poate fi, dupa caz: (...); b) de 5 ani de la data eliberarii, cu conditia vizarii sale anuale de catre AFER".

Astfel, Autorizatia AFER sau Agrementul tehnic fara viza anuala a AFER-ului isi pierde valabilitatea. Aceasta conditie esentiala este stipulata in Fisa de date a Achizitiei - Cap. III. 2) 1.b) capacitate de exercitare a activitatii profesionale - pct. 2.

Asa cum a retinut si prima instanta, aceste aspecte au fost confirmate de catre reclamanta, care a recunoscut in cuprinsul adresei nr. 66/31.03.2014 ca nu a obtinut inainte de data expirarii valabilitatii acesteia prelungirea autorizatiei, desi sustinea efectuarea demersurilor in acest sens.

Astfel, conform formularului 12F din documentatia de licitatie si Ordinului MT nr. 290/2000, apelanta reclamanta avea obligatia prelungirii valabilitatii acesteia din proprie initiativa, inainte de expirarea termenului de valabilitate si depunerea acesteia la sediul intimatei parate.

Neprocedand in acest fel, apelanta reclamanta a incalcat obligatia ce-i incumba potrivit dispozitiilor art. 2.2 din Acordul-cadru potrivit carora era obligata ca lucrarile sa se efectueze conform caietului de sarcini, care constituia parte integranta cu Acordul-cadru, atata timp cat prelungirea Autorizatiei de Furnizor Feroviar si Agrementul Tehnic Feroviar, conform Ordinului nr. 290/2000 al MT constituia obligatia reclamantei, conform formularului 12 F - Angajament; fiind o conditie esentiala stipulata in fisa de date a achizitiei - cap. III. 2) 1.b) pct. 2.

Este real ca apelanta reclamanta a dovedit in fata instantei de apel ca a obtinut avizarea autorizatiei, insa, obtinerea ulterioara a avizarii autorizatiei pentru anul 2014 nu acopera neindeplinirea obligatiilor ce-i reveneau reclamantei in baza Acordului-cadru incheiat.

Apelanta reclamanta nu a instiintat intimata parata ca a facut demersuri pentru prelungirea autorizatiei de Furnizor Feroviar Seria AF nr. 5767/15.03.2013 cu valabilitate pana la 23.02.2015 si
vizata pana la 23.02.2014,
decat dupa ce a fost notificata cu notificarea nr. 62/2/273/27.03.2014 cu privire la rezilierea contractului si fara sa faca dovada obtinerii vizei, astfel ca nu pot fi retinute apararile apelantei reclamante pe aceste aspecte.

In aceste conditii, intimata parata nu a pus in discutie problema emiterii unei noi autorizatii, ci
doar avizarea anuala a celei existente,
fapt stipulat la paragraful 2 din Notificarea nr. 62/2/273/27.03.2014: "Autorizatia de Furnizor Feroviar, seria Seria AF nr. 5767 eliberata la data de 15.03.2013, document de calificare la licitatia deschisa, a fost valabila pana la data de 23.02.2014 si conform formularului 12F din documentele de licitatie si ordinul MT nr. 290/2000, aveati obligatia prelungirii valabilitatii acesteia din proprie initiativa, inainte de expirarea termenului de valabilitate si depunerea acesteia la SCREIR CF Craiova".

Apelanta reclamanta nu a dovedit sustinerile din cererea de apel referitoare la faptul ca parata a emis noi comenzi dupa expirarea termenului de valabilitate a autorizatiei, 23.02.2014 si astfel ar fi recunoscut in mod tacit calitatea de furnizor feroviar a acesteia, aceste sustineri fiind contrazise de intimata prin intampinare.

Asa cum corect a retinut si prima instanta, nu se poate sustine ca este de mica insemnatate obligatia ce-i incumba apelantei reclamante in conformitate cu dispozitiile art. 2.11 din Acordul - cadru, potrivit carora promitentul-executant era obligat sa fie organizat pe patru puncte de lucru pe raza SRCF Craiova: Craiova, Rosiori, Ramnicu-Valcea si Pitesti, pe care apelanta reclamanta nu le- a infiintat, aspect recunoscut de catre aceasta si prin motivele de apel.

Cat priveste sustinerea apelantei reclamante potrivit careia nu se impunea infiintarea acestor puncte de lucru, de vreme ce asigura efectuarea lucrarilor, instanta retine ca nu se poate justifica de o asemenea maniera nerespectarea obligatiilor reclamantei ce-i incumbau in conformitate cu documentatia de licitatie.

Aceasta obligatie a fost inserata ca o conditie esentiala, in scopul executarii in mod operativ a lucrarilor de intretinere si interventii accidentale la cladiri si instalatii aferente pe intreaga raza de activitate a SRCF Craiova, conform fisei de date a achizitiei - CAP. IV. 4.1. - propunere tehnica.

Caracterul esential al acestei obligatii rezida si din formularea clauzei contractuale prevazute de art. 2.11 din Acordul-cadru:, ,promitentul-achizitor
este obligat sa fie organizat
pe patru puncte de lucru (...)", ceea ce presupunea infiintarea incipienta a acestor puncte de lucru ce trebuia sa asigure executarea operativa a lucrarilor pe care reclamanta trebuia sa le execute, dat fiind specificul acestui contract de lucrari: intretinere si interventii accidentale la cladiri si instalatii aferente - executate in urma sesizarilor transmise de personalul CFR din diverse statii aflate pe raza SRCF Craiova.

Precizarea apelantei reclamante ca si-ar fi organizat, totusi, de asa maniera activitatea incat, in concret, faptic au fost infiintate mai multe puncte de lucru care sa acopere si cele patru zone (Craiova, Rosiori, Ramnicu Valcea si Pitesti), fara insa a se proceda la inscrierea acestora la Oficiul Registrului Comertului, nu poate fi retinuta, sustinerea contrazicandu-se cu argumentele referitoare la faptul ca parata nu a dovedit ca reclamanta ar fi intarziat in mod culpabil executarea unei lucrari din cauza faptului ca nu a deschis cele patru puncte de lucru.

Asa cum a retinut si prima instanta, a fost dovedita nerespectarea unor obligatii contractuale de catre reclamanta, acestea constituind neexecutarea unor obligatii contractuale suficient de grave care justifica masura de reziliere a Acordului-cadru incheiat de parti, motiv pentru care prima instanta a apreciat ca nemaifiind utila verificarea tuturor motivelor de reziliere a contractului.

In ceea ce priveste critica referitoare la neincuviintarea probei cu martori, aceasta este neintemeiata. Curtea mentioneaza ca este de principiu ca admiterea sau respingerea probelor este lasata la aprecierea instantei, care insa este obligata sa motiveze masura luata. In ceea ce priveste competenta recunoscuta instantei de a hotari asupra admisibilitatii unei probe, in functie de pertinenta si concludenta sa, aceasta este un corolar firesc si necesar al investirii sale cu solutionarea cauzei pe care este tinuta sa o finalizeze prin hotarare.

Prima instanta a verificat utilitatea si concludenta probelor si a aratat in cuprinsul incheierii de sedinta motivele pentru care a incuviintat si a respins probele solicitate, masuri justificate corect in raport de obiectul actiunii si de obiectul probatiunii, nefiind vatamat dreptul la aparare al apelantei reclamante, ca principiu fundamental al procesului civil.

Pentru aceste considerente, criticile formulate de apelanta reclamanta sunt neintemeiate, astfel ca in temeiul art. 480 alin. 1 Noul Cod procedura civila, Curtea respinge apelul ca nefondat, cu consecinta mentinerii ca legala si temeinica a sentintei apelate.

(Decizia nr. 38/15 iunie 2015 - Curtea de Apel Craiova, Sectia Contencios Administrativ si fiscal, rezumat judecator Liliana Madalina Duna)