Revocarea masura arestarii preventive

Chiar daca prin Decizia nr. 553 din 16.07.2015, Curtea Constitutionala a constatat ca sintagma „trafic de stupefiante” din cuprinsul art. 223 alin. 2 Cod procedura penala este neconstitutionala, nu se poate sustine ca a incetat temeiul care a fost avut in vedere la luarea masurii arestarii preventive fata de inculpat pentru a se dispune revocarea masurii.

Prin incheierea din 24.09.2015 pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr.1768/104/2015, sa respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive formulata de inculpatul N.I.B. si P.V., ca nefondata.

Au fost obligati inculpatii N.I.B. si P.V. la plata a cate 30 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunta astfel,
prima instanta a constatat ca prin rechizitoriul nr. 57D/P/2015 din data de 27 mai 2015, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Olt a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv a inculpatilor N.I.B., pentru savarsirea infractiunilor de trafic ilicit de droguri de risc prev. de art.2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, efectuarea fara drept si cu intentie, de operatiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, pretinzand sau disimuland ca acestea sunt produse autorizate potrivit legii, sau a caror comercializare este permisa de lege prev si ped de art. 17 al 1 din Legea 194/2011 si conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere, de catre o persoana al carei permis a fost suspendat, prev. de art.335 alin.2 Cod penal, toate cu aplic. art.38 alin. 1 Cod penal si P.V., pentru savarsirea infractiunii de efectuarea fara drept si cu intentie, de operatiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, pretinzand sau disimuland ca acestea sunt produse autorizate potrivit legii, sau a caror comercializare este permisa de lege prev si ped de art. 17 al. 1 din Legea 194/2011.

La data de 23 septembrie 2015, inculpatul N.I.B., a formulat cerere de revocare a masurii arestarii preventive, motivat de faptul ca prin decizia nr. 553 din 16.07.2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 alin. 2 Cod procedura penala, Curtea Constitutionala a admis exceptia ridicata in dosarul nr. 2947/84/2014 al Tribunalului Salaj - Sectia Penala si a constatat ca sintagma „trafic de stupefiante” din cuprinsul acestor dispozitii legale este neconstitutionala, situatie in care acest temei care a fost avut in vedere la luarea masurii preventive de catre Tribunalul Olt a incetat.

Inculpatul a solicitat ca in situatia in care se va aprecia ca nu se impune revocarea masurii arestarii preventive pentru motivul susmentionat sa se dispuna inlocuirea acesteia in conditiile dispozitiilor art. 242 alin. 2 Cod procedura penala, cu masura controlului judiciar, motivat de faptul ca la data luarii masurii arestarii preventive era elev in anul IV de liceu si doreste sa-si continue studiile in anul scolar 2015 - 2016.

La termenul din data de 24 septembrie 2015, si inculpatul P.V. a solicitat inlocuirea masurii arestarii preventive cu o masura mai putin severa, prevazuta de dispozitiile art. 202 alin . 4 lit. b sau d Cod procedura penala, motivat de faptul ca la acest moment procesual mentinerea masurii arestarii preventive este netemeinica si nelegala.

In motivarea cererii, inculpatul a sustinut ca temeiurile avute in vedere la luarea aceste masuri nu mai subzista, cercetarea penala s-a finalizat, iar cercetarea judecatoreasca este pe final, faza procesuala in care inculpatul a recunoscut si regretat fapta comisa,context in care nu mai poate influenta martorii si nici buna desfasurare a procesului penal.

Totodata inculpatul a sustinut ca riscul unei noi infractiuni este exclus intrucat a stat o perioada apreciabila in arest - 5 luni de zile - perioada in care a constientizat consecintele unei conduite infractionale si in care pericolul social al infractiunii s-a diminuat considerabil, tinand cont de faptul ca este tanar nu are antecedente penale si este cunoscut in colectivitate ca o persoana linistita si onesta.

Instanta a apreciat ca cererile de revocare a masurii arestarii preventive si de inlocuire a acesteia cu o masura preventiva mai putin severa formulate de inculpatii N.I.B. si P.V. sunt nefondate.

Impotriva acestei incheieri au formulat contestatii inculpatii N.I.B. si P.V.

Inculpatul N.I.B., a solicitat admiterea contestatiei si revocarea masurii arestului preventiv avand in vedere Decizia nr.553/2015 a Curtii Constitutionale.

Temeiul prev. de art.223 al.2 Cod procedura penala a incetat ca urmare a deciziei mai sus mentionate, publicata in Monitorul Oficial din data de 21.09.2015, temei invocat de parchet cu ocazia solicitarii arestarii preventive si avut in vedere de Tribunalul Olt la dispunerea masurii si mentinerea acesteia.

In masura in care se apreciaza de catre instanta ca nu se impune revocarea masurii arestarii preventive, sa se dispuna inlocuirea acesteia cu masura controlului judiciar.

Inculpatul P.V. solicita admiterea contestatiei si in baza art. 242 alin.2 Cod procedura penala, inlocuirea masurii arestului preventiv cu o alta masura mai blanda, avand in vedere ca cercetarea a fost incheiata si a inceput judecarea cauzei.

Perioada de timp de 5 luni scursa de la luarea masurii este suficienta, perioada in care a constientizat consecintele unei conduite infractionale si pericolul social al infractiunii s-a diminuat considerabil, tinand cont de faptul ca este tanar nu are antecedente penale si este cunoscut in colectivitate ca o persoana linistita si onesta, a recunoscut si regretat fapta si va respecta toate conditiile impuse de instanta.

Prin decizia penala nr. 447/29 Septembrie 2015, pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. 1768/104/2015/a8, s-au respins contestatiile formulate de contestatorii inculpati N.I.B. si P.V., impotriva incheierii din 24.09.2015 pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr.1768/104/2015, ca neintemeiate.

Pentru a dispune astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

La dispunerea masurii arestarii preventive fata de inculpati s-au respectat dispozitiile legale in materie, avandu-se in vedere incidenta dispozitiilor art. 223 alin. 2 din Codul de procedura penala.

Totodata, Curtea constata ca in speta continua sa fie incidente aceste dispozitii.

Astfel, din probatoriul administrat pana in acest moment in cauza, rezulta suspiciunea rezonabila a savarsirii faptelor de catre inculpati.

De asemenea, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile pentru care inculpatii sunt trimisi in judecata este inchisoarea de 5 ani sau mai mare, iar lasarea in libertate a inculpatilor continua sa prezinte pericol pentru ordinea publica.

Starea de pericol pentru ordinea publica in sensul art. 223 alin. 2 Cod procedura penala presupune o rezonanta a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumita stare de indignare, de dezaprobare publica, o reactie colectiva fata de aceste stari de fapt negative.

In speta, in concret, pericolul pentru ordinea publica rezulta din natura si gravitatea faptelor de care sunt acuzati inculpatii (infractiune prevazuta de art.2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, infractiune prevazuta de art. 17 al 1 din Legea nr. 194/2011 si infractiune prevazuta de art. 335 alin.2 Cod penal - inculpatul N.I.B. si infractiune prevazuta de art. 17 al 1 din Legea 194/2011- inculpatul P.V.), fapte care in ultimul timp au luat o amploare deosebita in societate si care creeaza in mod cert o stare de insecuritate sociala in comunitate, avand in vedere si imprejurarile reale, modul si mijloacele concrete de savarsire a faptelor si urmarile produse.

Toate aceste aspecte retinute, nu s-au modificat si nu au incetat, neexistand nici un argument de fapt sau de drept pentru a se dispune cercetarea inculpatilor in stare de libertate si astfel, orice alta masura preventiva, cu exceptia arestarii, nu este oportuna in cauza.

Pe de alta parte, masura preventiva a arestarii este cea mai adecvata in raport de scopul masurilor preventive, asigurandu-se astfel preventia generala si speciala, iar mentinerea acesteia se impune in continuare, nefiind justificata inlocuirea acesteia cu arestul la domiciliu sau cu controlul judiciar, neavand prioritate interesul personal al inculpatilor, fata de interesul general al societatii care, in cauze penale, impune privarea de libertate a unor persoane pentru buna desfasurare a procesului penal tinand seama de gravitatea faptelor comise.

Aspectul invocat de inculpatul N.I.B., ca a incetat temeiul care a fost avut in vedere la luarea masurii arestarii preventive fata de acesta intrucat prin Decizia nr. 553 din 16.07.2015 a Curtii Constitutionale s-a constatat ca sintagma „trafic de stupefiante” din cuprinsul art. 223 alin. 2 Cod procedura penala este neconstitutionala, nu poate fi retinut.

Astfel, pe de o parte, prin decizia CCR s-a constatat ca doar sintagma „trafic de stupefiante” din cuprinsul art. 223 alin. 2 Cod procedura penala este neconstitutionala, nu si celelalte prevederi ale art. 223 alin. 2 Cod procedura penala. Or, potrivit acestor prevederi masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare, ceea ce este aplicabil in cauza, inculpatul fiind cercetat pentru infractiunea de trafic de droguri de risc, infractiune care este pedepsita cu inchisoarea mai mare de 5 ani si care, in interpretarea deciziei CCR, in care se arata, in paragraful 14, ca „in legislatia penala romaneasca nu exista infractiunea de trafic de stupefiante, reglementata ca atare”, reprezinta o alta infractiune decat cea de trafic de stupefiante.

Pe de alta parte, asa cum corect a constatat si instanta de fond, inculpatul nu a fost arestat preventiv numai pentru savarsirea infractiunii de trafic de droguri de risc si nu se poate revoca masura arestarii preventive, asa cum s-a cerut de catre inculpat, intrucat impotriva inculpatului s-a luat aceasta masura si pentru savarsirea unei alte infractiuni, respectiv cea prevazuta de art. 17 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, pentru care este prevazuta pedeapsa inchisorii de pana la 5 ani si astfel sunt intrunite conditiile prev. de art. 223 alin. 2 Cod procedura penala pentru arestarea preventiva a inculpatului.

Cu privire la durata arestarii, se constata ca aceasta este relativ scurta (aproximativ 5 luni) si astfel nu se poate considera ca s-ar fi stins acea rezonanta sociala negativa a faptelor pentru care sunt cercetati inculpatii sau ca lasarea lor in libertate nu ar mai crea, in prezent, in opinia publica un sentiment de insecuritate.

Astfel fiind, se constata ca in mod corect prima instanta a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive si cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura preventiva a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar si, pe cale de consecinta, a mentinut masura arestarii preventive a inculpatilor.

In consecinta, Curtea, in baza art.425

¹

alin.7 pct.1 lit.b Cod procedura penala, a respins contestatiile formulate de inculpati, ca nefondate.
(Decizia penala nr. 447/29 Septembrie 2015 - Sectia penala si pentru cauze cu minori, rezumat judecator Badulescu Stefana)