Revizuire. Cazul prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ.

 

Cuprins pe materii: Drept procesual civil Indice alfabetic: Revizuire

Temei de drept: art. 509 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă

Criticile care vizează interpretarea dispoziţiilor articolului 95 alineat (2) din

Legea nr. 85/2006 nu se circumscriu sferei articolului 509 Cod procedură civilă, si nici acele argumente legate de pretinsa eroare în aprecierea potrivit căreia, ca efect al Deciziei nr. 100/07.02.2017, creanţa băncii creditoare ar fi fost înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor, garantată înscrisă sub condiţie.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, Decizia civilă nr. 674/1.10.2018

Este de principiu că revizuirea este reglementată de Codul de procedură civilă ca o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, în cazurile şi condiţiile expres stabilite de lege. Fiind o cale extraordinară de atac, motivele pentru care poate fi introdusă o cerere de revizuire sunt prevăzute limitativ - în articolul 509 alineat (1) Cod procedură civilă - şi de strictă interpretare.

Curtea constată că, în speţă, nu este incident motivul de revizuire de la punctul 1 al art. 509 Cod procedură civilă, invocat de „OG” SA, prin administrator special, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Conform textului procedural evocat, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută când „s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Se cuvine a nota că acest motiv de revizuire îl constituie nesocotirea de instanţă a principiului disponibilităţii, care guvernează procesul civil. Astfel, conform art. 9 alin. (2) Cod procedură civilă, obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor iar - potrivit art. 22 alineat (6) - judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. Încălcarea acestor reguli presupune „extra petita”, „minus petita” şi „plus petita”, remedierea unei asemenea greşeli realizându-se pe calea revizuirii.

Prima ipoteză este aceea în care instanţa s-a pronunţat, din eroare, şi asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Pentru ca pronunţarea să fie „extra petita” este necesar ca partea să nu fi formulat o cerere. A doua ipoteză vizează situaţia în care instanţa omite să se pronunţe asupra unei cereri formulate de părţi, indiferent de caracterul principal, incidental, adiţional sau accesoriu al cererii. A treia ipoteză priveşte situaţia în care instanţa acordă celui care a formulat o cerere mai mult decât a cerut acesta.

Curtea de apel constată că, în speţă, nu este incidentă niciuna dintre ipotezele expuse. Astfel, prin dispunerea infirmării planului de reorganizare al activităţii debitoarei - în condiţiile în care prin cererea de apel s-a solicitat respingerea cererii de confirmare a aceluiaşi plan - instanţa de apel nu s-a pronunţat „extra petita”, „minus petita” ori „plus petita”.

Este de observat că - atât din punct de vedere semantic cât şi din perspectivă strict juridică - infirmarea şi respingerea confirmării au aceeaşi semnificaţie. Susţinerea revizuentei, în sensul că instanţa de apel a interpretat greşit petitul apelantei (cu consecinţa greşitei pronunţări) apare ca pur speculativă, în condiţiile în care infirmarea şi confirmarea sunt antonime.

Instanţa învestită cu cererea de revizuire notează că nu se circumscriu sferei articolului 509 Cod procedură civilă criticile care vizează interpretarea - de instanţa de apel - a dispoziţiilor articolului 95 alineat (2) din Legea nr. 85/2006 şi nici acele argumente legate de pretinsa eroare în aprecierea potrivit căreia, ca efect al Deciziei nr. 100/07.02.2017, creanţa băncii creditoare ar fi fost înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor, garantată înscrisă sub condiţie. După cum s-a arătat, revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, astfel încât motivele pentru care poate fi introdusă o cerere de revizuire sunt limitative şi de strictă interpretare.

Raportat considerentelor expuse, curtea respinge cererea formulată de „OG” SA, prin administrator special, de revizuire a deciziei nr. 354/2018 din 15 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă.