Revizuire.

 

Solicitarea condamnatei ca, pe calea revizuirii, sa fie schimbata incadrarea juridica data faptei sale, din infractiunea de omor, in infractiunea de pruncucidere, este inadmisibila, in conditiile in care chestiunea in discutie a facut obiectul analizei instantelor de judecata care, in baza unor probe stiintifice incontestabile, au decis insensul condamnarii revizuienteipentru comiterea infractiunii de omor calificat.

(Decizia penala nr. 2/A/13 Ianuarie 2015)

 

Prin sentinta penala nr. 1709 din data de 11 septembrie 2014 pronuntata de Tribunalul Arges, in baza art. 459 alin. 5 Cod procedura penala, s-a respins ca inadmisibila cererea de revizuire a sentintei penale nr. 769/13.09.2012 pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr. 6193/109/2011*, definitiva prin decizia penala nr.568/17.02.2014 a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie, formulata de revizuienta GI.

A fost obligata revizuienta la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond  a constatat ca, la data de 22.08.2014, a fost inregistrata cererea de revizuire formulata de condamnata GI, detinuta in Penitenciarul Colibasi, impotriva sentintei penale nr. 769/13.09.2012, pronuntata de Tribunalul Arges, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 568/17.02.2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In motivarea cererii, petenta a invocat gresita incadrare juridica a faptei, solicitand schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de omor calificat, prevazuta de art. 174 raportat la art. 165 alin. 1 lit. c) si d) Cod penal, in infractiunea de pruncucidere, prevazuta de art. 177 Cod penal sau art. 200din noul Cod penal.

Pentru solutionarea cauzei, s-a dispus atasarea dosarului de fond 6193/109/2011* al Tribunalului Arges, din examinarea caruia s-a retinut urmatoarea situatie de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 884/P/2011 din 05.12.2011, Parchetul de pe langa Tribunalul Arges a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatei GI, pentru savarsirea infractiunii de pruncucidere prevazuta si pedepsita de art. 177 Cod penal.

In esenta, actul de sesizare a instantei a retinut ca, in noaptea de 06/07.07.2011, in jurul orelor 02,00, inculpata GI a nascut neasistata un fat viu, intr-un apartament din orasul  Mioveni, dupa care, pe fondul tulburarii provocate  la nastere la scurt timp, a aruncat nou nascutul viu la un tomberon de reziduuri menajere situat in apropierea blocului, ocazie cu care nou nascutului i s-au produs leziuni la nivelul capului si corpului, care au condus dupa cateva ore la decesul acestuia.

Tribunalul Arges, prin sentinta penala nr.17/12.01.2012, a  condamnat-o  pe inculpata GI la 1 an si 10 luni inchisoare, in conditiile art.86

¹

Cod penal, pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 177 Cod penal, cu aplicarea art. 320

¹

alin. 7 Cod de procedura penala, retinand ca in cauza sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni.

Impotriva sentintei pronuntate de instanta de fond a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Arges, criticand-o pentru  nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia penala nr.26/A/29.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, s-a dispus admiterea apelului formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Arges, desfiintarea sentintei atacate, inlaturarea dispozitiilor art. 320

¹

alin. 7 Cod de procedura penala si trimiterea cauzei la Tribunalul Arges pentru continuarea judecatii.

S-a retinut ca in cauza nu s-a stabilit cu exactitate daca inculpata se afla sau nu intr-o stare psihica dupa nastere, stare determinata de o tulburare pricinuita de nastere.

Pentru acest motiv,  s-a dispus completarea raportului de expertiza medico-legala.

Rejudecand cauza, in fond, Tribunalul a dispus completarea raportului de expertiza medico-legala, pentru a se stabili daca uciderea fatului a fost determinata de o tulburare a inculpatei pricinuita de nastere.

Din raportul de constatare medico-legala nr. ***/B/2011 al SML Arges din 02.11.2011, s-a retinut ca moartea nou-nascutului a fost violenta si s-a datorat compresiunii cerebrale exercitate de un hematom subdural insotit de hemoragie meningo-ventriculara,  consecinta a unui traumatism acut cranio-cerebral soldat cu fractura de bolta craniana;  leziunile s-au produs prin lovire cu sau de corp dur si intre leziunile produse si deces exista o legatura directa de cauzalitate.

Potrivit raportului de expertiza medico-legala nr. ***/A1 emis de SML Arges la data de 13.07.2011, la data examinarii inculpata prezenta tulburare de conduita, prin carente afective si socio-profesionale si a avut discernamantul prezent atat in momentul comiterii faptei cat si la data examinarii. Fapta nu a fost savarsita pe fondul unei tulburari psihice pricinuita de nastere.

Tribunalul a constatat ca, in drept, fapta inculpatei care, in noaptea de 06/07.07.2011, in jurul orelor 02.99, a nascut neasistata un fat viu intr-un apartament din orasul  Mioveni, a aruncat nou nascutul viu la un tomberon de reziduuri menajere situat in apropierea blocului, ocazie cu care nou-nascutului i s-au produs leziuni la nivelul capului si corpului, care au condus dupa cateva ore la decesul acestuia, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor calificat prevazute si pedepsite de art. 174 raportat la art. 175 alin. 1 lit. c) si d) Cod penal si nu ale infractiunii de pruncucidere prevazute si pedepsite de art. 177 Cod penal, deoarece fapta nu a fost savarsita pe fondul unei tulburari pricinuite de nastere.

In revizuire, petenta - condamnata a invocat faptul ca nu a fost expertizata medico-legal de catre INML „Mina Minovici”, insa, atata timp cat nu au existat expertize medico-legale contradictorii, s-a apreciat ca acest lucru nu se impunea.

Constatand ca motivele invocate in calea revizuirii au fost analizate de catre instantele de judecata in caile de jurisdictie, Tribunalul a considerat ca acestea nu se incadreaza in nici unul din cazurile de revizuire expres prevazute de art. 453 Cod de procedura penala.

Impotriva sentintei penale, in termen legal a formulat apel revizuenta GI, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitand desfiintarea, cu consecinta aplicarii unei pedepse pentru savarsirea infractiunii de pruncucidere, prevazute de art. 177 Cod penal.  

Examinand hotararea atacata cu apel prin prisma criticilor care i-au fost aduse, precum si sub toate aspectele, asa cum impun exigentele art. 417 alin. ultim din Codul de procedura penala, Curtea constata ca apelul este neintemeiat, dupa cum se va arata in continuare.

Revizuirea este o cale extraordinara de atac admisa in dreptul procesual penal modern in favoarea celui condamnat din eroare, devenita evidenta fata de elementele noi produse dupa pronuntarea hotararii penale definitive sau, anterioare fiind, au fost descoperite dupa aceasta data.

Cazurile de revizuire sunt expres stipulate de art. 453 alin. 1 Cod de procedura penala.

Cel prevazut la lit. a), referitor la descoperirea unor fapte sau imprejurari ce nu ar fi fost cunoscute la solutionarea cauzei, ar putea constitui un motiv de revizuire doar daca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi s-ar putea dovedi netemeinicia hotararii de condamnare, cu consecinta pronuntarii achitarii.

In mod evident, nu acesta este cazul in speta, revizuienta recunoscand comiterea faptei de ucidere a pruncului nou-nascut. Sustinerea pe care aceasta a avut-o in cererea de revizuire promovata este, asa cum a observat si judecatorul fondului, ca faptei sale i-a fost data o gresita incadrare juridica.

In opinia revizuientei, fapta pe care a savarsit-o ar fi trebuit incadrata in infractiunea de pruncucidere; cum limitele de pedeapsa pentru aceasta infractiune sunt mult mai mici, considera apelanta - revizuienta ca ar fi fost indreptatita a beneficia de un tratament sanctionator mai bland, mai ales ca are copii mici in intretinere.

Referitor la chestiunile invocate, Curtea a constatat, pe de o parte, ca cererea de revizuire era inadmisibila in conditiile in care prin aceasta se tindea la reaprecierea pedepsei aplicate condamnatei, ca urmare a recalificarii faptei.

Pe de alta parte, parcurgand considerentele hotararii a carei revizuire se solicita, instanta de control judiciar constata ca imprejurarile invocate de revizuienta nici nu ar putea fi apreciate ca noi, in sensul art. 453 alin. 1 lit. a) Cod de procedura penala.

Instantele care au pronuntat condamnarea au analizat aspectele tinand de calificarea juridica a faptei si, pe baza unor probe stiintifice incontestabile, au formulat concluziile prezentate in considerentele hotararii de condamnare, in sensul ca fapta nu a fost savarsita pe fondul unei tulburari pricinuite de nastere.

Cum nici alte cazuri de revizuire din cele expres prevazute de  art. 453 alin. 1 lit. b) – f) Cod de procedura penala nu sunt incidente in speta, in mod judicios cererea de revizuire a fost privita ca inadmisibila, fiind respinsa ca atare.

De aceea, Curtea a mentinut sentinta primei instantei, ca legala si temeinica, cu consecinta respingerii apelului declarat impotriva ei, in baza dispozitiilor art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod de procedura penala.