Revendicare Lac natural domeniu public al statului

Pentru recunoasterea operarii transferului legal al dreptului de proprietate asupra lacului in favoarea societatii apelante, autoritatea locala trebuia sa dovedeasca detinerea lui legala, in patrimoniul sau public, la data modificarii statutului bunului.

Insa, dupa cum s-a stabilit in etapa judecatii contenciosului administrativ, UAT [...] nu detinuse niciodata, anterior emiterii respectivului act, dreptul de proprietate publica asupra Lacului [...], nicio hotarare de guvern neasigurand in prealabil transferul atributelor dreptului de proprietate de la stat catre unitatea administrativ teritoriala, dupa cum nici un drept propriu in favoarea comunei nu fusese consacrat in conformitate cu dispozitiile art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, cu trimitere la anexa III a legii.

Sintagma utilizata in apel, de ,,edificiu artificial, cu destinatie de exploatare in domeniul acvaculturii ’ ’ nu releva adevarata situatie juridica a acestei suprafete de teren acoperite de apa inainte de 01.01.1989, asadar care nu si-a pierdut destinatia agricola dupa recunoasterea, in favoarea unitatii administrativ teritoriale, a dreptului de proprietate in conformitate cu Legea 18/1991, ci dimpotriva, Statul roman a confirmat apartenenta acestui lac la domeniul public national conform Legii nr. 213/1998 si Legii nr. 107/1996 (acte normative mentionate atat in Cadastrul apelor, cat si in inventarul centralizat), si pentru care existenta unei exploatari piscicole aflate in prezent in administrare privata nu poate avea nicio relevanta in planul dreptului real asupra bunului imobil insusi.

Art. 135 alin. 4 din Constitutie Anexa 1 a Legii nr. 213/1998 Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 268/2001 Legea nr. 192/2001 Art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991

Prin
sentinta civila nr. 2699/02.11.2016 a Tribunalului Constanta - Sectia I civila
a fost admisa in parte actiunea precizata si completata, formulata de reclamanta ADMINISTRATIA NATIONALA APELE ROMANE, prin Administratia Bazinala de Apa Dobrogea Litoral - Constanta, in contradictoriu cu paratii S.C. [...] S.R.L. Constanta si COMUNA [...], prin Primar, precum si cu intervenientul STATUL ROMAN prin Ministerul Finantelor Publice.

S-a constatat nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.[...]/19.10.2005 la BNP [...], in ceea ce priveste imobilul-teren in suprafata de 923.793,56 mp, situat in extravilanul comunei [...], jud.Constanta, reprezentand:
Lacul [...] Mare
in suprafata de

2. mp, avand numar cadastral ... si intabulat in Cartea funciara nr. ... a localitatii [...], jud.Constanta, si
   Lacul [...] Mica
   in suprafata de 371.170,54 mp, avand numar cadastral 71 si intabulat in Cartea funciara nr. ... a localitatii [...], jud.Constanta.

Parata S.C. [...] S.R.L. a fost obligata sa restituie in patrimoniul public al Statului Roman si in administrarea reclamantei Administratia Nationala Apele Romane, prin Administratia Bazinala de

Apa Dobrogea-Litoral, imobilul - Lacul [...] in suprafata totala de 93 ha din acte (923.793,56 mp. din masuratori) situat in extravilanul comunei [...], jud.Constanta, compus din: Lacul [...] Mare in suprafata de 552.623,02 mp, avand numar cadastral ... si intabulat in Cartea funciara nr.[...] a localitatii [...], jud.Constanta, precum si Lacul [...] Mica in suprafata de 371.170,54 mp, avand numar cadastral ... si intabulat in Cartea funciara nr. ... a localitatii [...], jud.Constanta.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a avut in vedere ca prin cererea de chemare in judecata formulata de ANAR s-a urmarit apararea dreptului de proprietate publica al Statului roman si a dreptului de administrare al reclamantei Administratia Nationala Apele Romane asupra
imobilului - lacul natural [...1,
in suprafata totala de 93 ha, situat pe raza localitatii [...], jud.Constanta, aflat in prezent in posesia S.C. [...] S.R.L.

Astfel, prin H.C.L. al comunei [...] nr. 40/22.09.2005 s-a aprobat schimbarea destinatiei terenului in suprafata de 968.132 mp, situat in comuna [...], judetul Constanta, in „bazin piscicol”, iar prin H.C.L. [...] nr. 48/3.12.2002 s-a aprobat trecerea Lacului [...] Mare in suprafata de

2. mp. si a Lacului [...] Mica in suprafata de 371.170,54 mp.
   din domeniul public in domeniul privat al comunei.

Ulterior, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.[...]/19.10.2005 de BNP [...], Comuna [...] a vandut societatii parate suprafata de 968.132 mp. teren cu destinatia bazin piscicol, situat in extravilanul comunei [...], jud.Constanta, dupa cum urmeaza: Lacul [...] Mare in suprafata de 552.623,02 mp, avand numar cadastral 70 si intabulat in Cartea funciara nr. [...] a localitatii [...], jud.Constanta, in favoarea Comunei [...], prin incheierea nr. 3911/20.12.2002 data de Judecatoria Medgidia - Biroul de Carte Funciara; Lacul [...] Mica in suprafata de 371.170,54 mp, avand numar cadastral ... si intabulat in Cartea funciara nr.[...] a localitatii [...], jud.Constanta, in favoarea Comunei [...], prin incheierea nr.3912/20.12.2002 data de Judecatoria Medgidia-Biroul de Carte Funciara; Ps 341/3 in suprafata de 4.4338 mp. avand numar cadastral 72 si intabulat in Cartea Funciara nr.78 a localitatii [...], jud.Constanta.

In cuprinsul contractului s-a mentionat ca terenul - bazin piscicol - ce se instraineaza este
proprietatea privata a Comunei [...],
in temeiul Legii nr. 213/1998, al Legii nr.109/1996 - art.3 alin.2, al Legii nr.215/2001 si al Hotararii nr. 48/03.12.2002 a Consiliului Local al comunei [...]. Totodata, s-a aratat ca prin Hotararea nr. 40/22.09.2005 a Consiliului Local al comunei [...] a fost aprobata schimbarea destinatiei terenului in suprafata de 968.132 mp din comuna [...], sat [...], jud.Constanta, in „bazin piscicol” si s-a aprobat vanzarea prin negociere directa la pretul stabilit prin Hotararea Consiliului Local al comunei [...] nr. 41/22.09.2005.

Dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au facut obiectul contractului mai sus mentionat a fost astfel intabulat in favoarea paratei S.C. [...] S.R.L. in cartea funciara nr. ... a localitatii [...], jud.Constanta, prin incheierea nr.[...]/06.06.2006 data de OCPI Constanta - BCF Medgidia.

Tribunalul a aratat in continuare ca prin contractul de vanzare-cumparare nr. 1005/19.05.2005, S.C. [...] S.A. Constanta a instrainat aceleiasi societati parate mijloacele fixe de la Ferma [...], conform anexei 1 care face parte integranta din contract (terasament platou central, baraj pamant [...] Mare, baraj pamant [...] Mica, dig agricol, calugar deversare [...] Mare si [...] Mica, calugar evacuare la bazin, calugar deversare Dunare, terasamente pescarie, dig taluz, put, statie epurare, retele utilitare, canal alimentare/evacuare Dunare, imprejmuire [...] Mare).

Instanta de fond a pornit in analiza de la faptul ca trebuie stabilit regimul juridic al imobilului in litigiu (reprezentat de Lacul [...] in suprafata de 93 ha, compus din Lacul [...] Mare si Lacul [...] Mica) la data incheierii actelor juridice mentionate, iar din aceasta perspectiva s-a aratat ca art. 3 din Legea Apelor nr. 107/1996, modificata, prevedea ca „
apartin domeniului public al statului
...
malurile si cuvetele lacurilor
.. ” , iar conform art. 4 alin. 1
„resursele de apa, de suprafata si subterane sunt monopol natural de interes strategici
’ Mai mult, in Lista cuprinzand bunurile care alcatuiesc domeniul public al statului, anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica, la pct. I.3 sunt nominalizate expres „
malurile si cuvetele lacurilor
” ca facand parte din domeniul public al statului.

Tribunalul Constanta a aratat ca Lacul [...] se regasea si in capitolul
„Principalele lacuri din Romania
” din Atlasul Cadastrului Apelor din Romania, editia 1992, care a fost aprobat prin Ordinul MAPPM nr. 399/1997, prelungit prin Ordinul MMGA nr. 1276/2005 privind aprobarea

Metodologiei de organizare, pastrare si gestionare a Cadastrului apelor din Romania, conform caruia modul de organizare, pastrare si gestionare a Fondului National de date de gospodarire a apelor, precum si evidenta apelor ce apartin domeniului public, incluse in Cadastrul Apelor din Romania, se stabilesc de catre ANAR.

Este incontestabil, asadar, ca dreptul de proprietate asupra acestui lac natural apartine, potrivit art. 135 alin. 4 din Constitutia Romaniei, art.3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia si art.3 din Legea apelor nr.107/1996, Statului Roman, imobilul fiind mentionat de altfel ca apartinand domeniul public al statului si prin HG nr.1705/2006 privind aprobarea inventarului bunurilor care fac parte din domeniul public al statului, in anexa 12, pozitia 63932.

Potrivit dispozitiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia „
Trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, dupa caz, prin hotarare a Guvernului
”.

La alin. 2 al art.10 din acelasi act normativ se arata ca “
Trecerea din domeniul public in domeniul privat se face, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, daca prin Constitutie sau prin lege nu se dispune altfel
”.

In speta, prin sentinta civila nr. 1200/18.09.2015 pronuntata in dosarul nr. .../118/2014*, mentinuta prin decizia civila nr. 254/11.04.2016 a Curtii de Apel Constanta, Tribunalul Constanta- Sectia de contencios administrativ si fiscal a admis exceptia de nelegalitate invocata de reclamanta Administratia Nationala Apele Romane prin Administratia Bazinala de Apa Dobrogea Litoral si a constatat nelegalitatea H.C.L. [...] nr. 48/3.12.2002 si a H.C.L. [...]/22.09.2005.

In raport de modalitatea concreta in care s-a dispus trecerea in proprietatea privata a Comunei [...] a terenului in suprafata de 93 ha teren reprezentand Lacul [...] Mare si Mica, instanta de contencios administrativ a aratat - in considerentele hotararii pronuntate - ca aceasta trecere a terenului s-a facut in mod nelegal si fara o dovada a faptului ca suprafata in sine se afla in domeniul public al comunei, deoarece, fiind inregistrata ca si bun in domeniul public al statului, aceasta nu putea face obiectul unui transfer catre autoritatile locale decat ca urmare a adoptarii unei hotarari de Guvern care sa statueze acest aspect. Prin urmare, autoritatea publica locala nu face dovada ca, potrivit Legii nr. 213/1998, suprafata de 93 ha ce reprezenta perimetrul celor doua lacuri se afla in patrimoniul public al unitatii administrative.

S-a mai aratat ca un alt aspect al ilegalitatii comise prin trecerea lacurilor in domeniul privat al UAT-ului o reprezinta insusi continutul celor doua hotarari, din care rezida pe de o parte ca, fara un studiu si cu un aviz de specialitate lapidar, suprafata celor doua lacuri a fost apreciata ca fiind orice fel de categorie de teren, fiind schimbata in bazin piscicol (tocmai pentru a eluda obligatia legala de detaliere a legalitatii deciziei ce se dorea a fi adoptata).

S-a retinut de catre instanta de contencios ca dispozitiile legale avute in vedere la emiterea H.C.L. nr. 69/2005, respectiv art. 38 alin. 2 lit. f si art. 46 alin. 2, art. 68 alin.1 lit. v din Legea nr. 215/2001 in forma existenta la data emiterii actului administrativ individual si art.10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 acorda Consiliului Local dreptul de a emite hotarari privitoare doar la administrarea domeniului public si privat al comunei, precum si dreptul Primarului de a face inventarierea si administrarea bunurilor ce apartin domeniului public si privat al comunei. Ori, in acest context, a mentionat instanta de fond, nu a existat un temei legal pentru introducerea terenului in cauza in domeniul public la comunei, pentru ca apoi sa poata fi introdus in domeniul privat la comunei.

In concluzie, s-a apreciat ca H.C.L. nr. 48/2002 si nr. 40/2005 sunt nelegale, fiind emise in lipsa unor documente legale care sa ateste posibilitatea trecerii terenului din patrimoniul public in patrimoniul privat, prin incalcarea dreptului Statului asupra terenului in sine. Aprecierea temeiniciei pretentiilor deduse judecatii in prezentul dosar a impus deci valorificarea prevederilor art.4 alin.4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (in forma de la data introducerii actiunii), potrivit carora „in cazul in care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata”.

Tribunalul a motivat ca desi este de necontestat ca admiterea exceptiei de nelegalitate nu are ca efect anularea actului administrativ, ci doar inlaturarea acestuia din litigiul in care a fost invocata exceptia, beneficiarul actului administrativ constatator sau constitutiv de drepturi nu mai are posibilitatea de a se prevala de acesta in fata instantei, adica este lipsit de fundamentul dreptului clamat; admiterea exceptiei de nelegalitate produce, practic, efecte similare, ca intindere si continut, cu anularea actului.

Prin urmare, a sustinut instanta de fond, nefiind opozabile partii impotriva careia au fost invocate, respectiv reclamantei si intervenientului Statul roman, cele doua acte administrative individuale a caror nelegalitate a fost constatata raman inoperante in cadrul prezentului litigiu.

Fiind certa, asadar,
apartenenta dreptului de proprietate asupra Lacului [...] la domeniul public al Statului Roman,
potrivit art.135 alin.4 din Constitutia Romaniei, art. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, art. 3 din Legea apelor nr. 107/1996 si H.G. nr. 1705/2006 privind aprobarea inventarului bunurilor care fac parte din domeniul public al statului - anexa 12, pozitia ..., instanta de fond a concluzionat in sensul ca acest bun intra sub incidenta prevederilor art.11 alin.1 lit. a din Legea nr.213/1998, care statueaza ca bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, printre altele ele neputand fi instrainate, ci doar date in administrare, concesionate sau inchiriate, in conditiile legii (lit.a).

Avand in vedere ca, potrivit alin. 2 al art. 11 din Legea nr. 213/1998 “
Actele juridice incheiate cu incalcarea prevederilor alin. 1 privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absoluta
”, urmare a constatarii nelegalitatii hotararilor H.C.L. nr. 48/2002 si nr. 40/2005, instanta de fond a aratat ca nu poate fi contestata indeplinirea conditiilor pentru admiterea cererii completatoare formulate, de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. [...]/19.10.2005.

Sanctiunea nulitatii a fost insa aplicata partial, doar pentru suprafata de teren ce a facut obiect de discutie in cadrul procesual stabilit de reclamanta, si anume suprafata totala de 93 ha din acte (923.793,56 mp. din masuratori) situata in extravilanul comunei [...], jud.Constanta, compusa din Lacul [...] Mare in suprafata de 552.623,02 mp., avand numar cadastral ., si Lacul [...] Mica in suprafata de 371.170,54 mp., avand numar cadastral ....

In aceste conditii, titlul de proprietate al paratei S.C. [...] S.R.L. fiind desfiintat, instanta de fond a apreciat ca este intemeiata si actiunea in revendicare sub ambele aspecte, atat prin restituirea dreptului de proprietate asupra bunului anterior individualizat (malul si cuveta lacului [...]) in domeniul public al statului, cat si prin lasarea bunului in administrarea reclamantei ANAR.

In ce priveste pe titularul dreptului de administrare asupra lacului [...], tribunalul a retinut ca dreptul de administrare privind bunurile aflate in domeniul public al statului este prevazut de art. 136 alin. 4 din Constitutia Romaniei, fiind un drept real inalienabil, imprescriptibil si insesizabil, opozabil
erga omnes.
Titularul dreptului de administrare al bunurilor proprietatea statului are, conform art. 12 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, un drept de a folosi bunul si de a dispune de acesta, evident in limitele si conditiile actului prin care i-a fost dat bunul in administrare, dreptul de administrare fiind constituit de autoritatea competenta, potrivit legii, in mod gratuit, asupra unui bun din domeniul public.

Acelasi art. 12 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, dat in aplicarea art. 136 alin.4 din Constitutie, stabileste ca dreptul de administrare al unui bun din domeniul public al statului poate apartine unei regii autonome sau unei institutii publice, numai aceste persoane juridice putand detine calitatea de titular al dreptului de administrare, drept care confera titularului sau atributele posesiei, folosintei si a dispozitiei, asa cum s-a aratat, cu respectarea obligatiilor prevazute in actul de constituire, precum si a limitelor materiale si juridice.

In raport de criteriul marimii bazinului hidrografic mentionat la art.3 din Legea nr.107/1996, lacul [...], avand o suprafata de 93 ha, face parte din categoria apelor din domeniul public al statului si, potrivit art.2 alin.2 si 5 coroborat cu art.3 lit.f din OUG nr.107/2002 privind infiintarea Administratiei Nationale Apele Romane, cuveta lacului, in stare naturala sau amenajata, se afla in administrarea, exploatarea si intretinerea ANAR. De asemenea, asa cum s-a aratat anterior, lacul [...], situat pe raza localitatii [...], jud.Constanta, a fost nominalizat in mod expres in H.G. nr. 1705/2006 privind aprobarea inventarului bunurilor care fac parte din domeniul public al statului, anexa 12, pozitia ..., fiind dat in administrarea Administratiei Nationale Apele Romane, potrivit O.U.G. nr. 107/2006.

Domeniul dreptului de administrare conferit reclamantei Administratia Nationala Apele Romane prin Administratia Bazinala de Apa Dobrogea - Litoral, conform art.2 alin.2 din O.U.G. nr. 107/2002 actualizata, este acela stabilit prin art.136 alin.3 din Constitutia Romaniei, republicata si Legea nr. 213/1998.

Prin H.G. nr. 196/1991 privind infiintarea Regiei autonome a apelor Apele Romane R.A. au fost desfiintate Directiile de Ape si structurile din subordine si s-a infiintat Regia Autonoma „Apele Romane” R.A., avand ca atributii gestionarea resurselor de apa. Conform Regulamentului de organizare si functionare a Regiei (anexa 2), aceasta administra direct cuvetele lacurilor naturale sau amenajate (art.6.10), avand in patrimoniu 295,6 mii hectare teren cu ape, cu toate drepturile si obligatiile ce decurg din aceasta (art.8).

Prin H.G. nr. 981/1998 privind infiintarea Companiei Nationale Apele Romane S.A., Regia Autonoma „Apele Romane” se desfiinteaza, fiind reorganizata ca si Companie Nationala, in subordinea Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului. Conform art.6 alin. l din acest act normativ, Compania Nationala preia in concesiune bunurile din domeniul public al statului, aflate anterior in patrimoniul Regiei, printre aceste bunuri fiind mentionate in mod expres cuvetele lacurilor (pct. l din anexa 3).

Altfel spus, reclamanta Administratia Nationala Apele Romane detine, potrivit actelor normative sus mentionate, un drept de administrare asupra malurilor si cuvetelor lacurilor care apartin domeniului public al statului, acest drept fiind distinct de dreptul de administrare a fondului piscicol si amenajarilor piscicole.

Lucrarile hidrotehnice realizate pe un lac natural in scopul exploatarii sale piscicole, cum ar fi canale, stavilare, cat si alte lucrari de reglare a nivelului apei in functie de necesitatile amenajarii piscicole nu conduc la schimbarea caracterului de lac natural care este conferit de modul de formare a lacului si nu de modificarile realizate in vederea exploatarii fondului piscicol.

Amenajarea piscicola de pe lacul [...], realizata in baza autorizatiilor de construire si de gospodarire a apelor, de care se prevaleaza parata prin intampinare, are natura unui edificiu artificial, o lucrare ce nu poate fi confundata cu cuveta lacului, parata avand in proprietate numai amenajarea piscicola (lucrarile de la suprafata lacului), iar nu si cuveta si malurile lacului, aflate in administrarea reclamantei conform legislatiei mai sus mentionate.

 

 

Impotriva acestei hotarari a formulat
apel
, in termen legal, S.C. [...] S.R.L., care a sustinut ca solutia este dispusa in urma unei gresite statuari asupra naturii juridice a imobilului indicat.

Prin
intampinare
, Administratia Bazinala de Apa Dobrogea Litoral a solicitat respingerea apelului, aratandu-se ca pentru acest imobil sunt incidente dispozitiile Legii nr. 107/1996 (art. 3, art. 4 alin. 1). S-a aratat ca, in mod contrar celor avute in vedere de catre Consiliul Local ... la data inventarierii acestui imobil, Lacul [...] este unul natural, iar nu o albie minora cu bazin hidrografic. A fost reiterat faptul ca lacul [...] a fost in mod explicit nominalizat in H.G. nr. 1705/2006 privind aprobarea inventarului bunurilor care fac parte din domeniul public (anexa 12 - pozitia 639139, ca imobil aflat in domeniul public dat in administrare ANAR in conformitate cu legea apelor si O.U.G. nr. 107/2012. Intimata a aratat ca suprafata aferenta amenajarii piscicole nu reprezinta un edificiu artificial, astfel cum arata apelanta, ci un lac natural; lucrarile hidrotehnice in scop piscicol nu ii schimba caracteristica de lac natural si nici regimul sau juridic.

S-a solicitat sa se aiba in vedere definitiile date notiunilor de „lac” si ,,lac natural’’din cuprinsul Legii nr. 107/1996 actualizata, dar si cele la care trimite O.U.G. nr. 23/2008 actualizata, in materie de acvacultura si amenajare piscicola.

Analizand, in raport de ansamblul probator, sustinerile partilor, instanta de apel va retine ca solutia la care s-a oprit Tribunalul Constanta este legala si temeinica, nefiind justificata reformarea ceruta.

Astfel, o prima mentiune se va referi la tendinta criticilor formulate, de diluare pana la confuziune a sensului termenilor care indica, definesc si atrag regimul juridic stabilit de lege pentru componentele naturale ale unui corp de apa statatoare, de suprafata, pe de o parte, dar si pentru activitatile de gestionare/exploatare a fondului piscicol pe care acesta il poate detine, pe de alta parte. In concret, malurile, cuveta, dar si volumul de apa cuantificabil - in mc si, in referire la luciul de apa, in mp, al unui lac au in reglementarea dreptului national o evaluare aparte de cea a amenajarii piscicole pe care o poate avea - ca sursa de gestionare a bazinului acvatic exploatat, iar acest lucru a fost corect stabilit in prima instanta.

Instanta de fond a sesizat aceasta disociere legala de termeni si de raportare juridica (apa fiind reglementata ca resursa de interes strategic conform Legii nr. 107/1996, valorificarea piscicola fiind reglementata la randul ei de O.U.G. nr. 23/2008, care a abrogat Legea nr. 192/2001), fiind indubitabil faptul ca problema dedusa judecatii
nu se refera la modul in care s-a constituit aceasta acumulare de apa
- in mod natural sau prin acordul membrilor comunitatii de a o crea artificial - ci
la regimul juridic avut de aceasta la momentul emiterii celor doua hotarari de consiliu local,
din 2002 si 2005, anulate in cadrul exceptiei de nelegalitate, precum si
la cel al incheierii contractului de vanzare-cumparare
autentificat sub nr. [...]/19.10.2005.

Din acest punct de vedere, criticile referitoare la pretinsa definire gresita, in prima instanta, a Lacului [...] (in cele doua componente majore ale sale, [...] Mare de 552.623,02 mp si [...] Mica, de 371.170,54 mp) ca fiind un lac natural, iar nu unul creat artificial, se dovedesc a fi nefondate.

Instanta de apel confirma asadar argumentatia prezentata de tribunal, in sensul ca pentru recunoasterea operarii transferului legal al dreptului de proprietate asupra acestui bun in favoarea societatii apelante, autoritatea locala trebuia sa dovedeasca detinerea lui legala, in patrimoniul sau public, la data modificarii statutului bunului. Insa, dupa cum s-a stabilit in etapa judecatii contenciosului administrativ, UAT [...] nu detinuse niciodata, anterior emiterii respectivului act, dreptul de proprietate publica asupra Lacului [...], nici o hotarare de guvern neasigurand in prealabil transferul atributelor dreptului de proprietate de la stat catre unitatea administrativ teritoriala, dupa cum nici un drept propriu in favoarea comunei nu fusese consacrat in conformitate cu dispozitiile art. 3 alin. 4 din Legea 213/1998, cu trimitere la anexa III a legii.

Acesta a fost de altfel si motivul pentru care parata Comuna [...] a fost nevoita sa emita mai intai H.C.L. nr. 48/03.12.2002, constatata ca nelegala, de „trecere a lacului [...] Mare in suprafata de

2. mp
   din domeniul public in domeniul privat al Comunei [...]
   ”, ceea ce confirma de la sine imprejurarea ca pentru acel moment entitatea vanzatoare recunostea apartenenta bunului la domeniul public, fara a putea insa proba in dosarul .. ./118/2014* sorgintea dreptului public propriu - in realitate, imobilul apartinand domeniului public al Statului roman.

Era asadar de esenta actiunii in contencios administrativ sa se demonstreze ca, la data adoptarii primei hotarari de consiliu local, acest lac se afla in domeniul public al Comunei [...], doar in acest caz fiind in atributul si competenta entitatii emitente de a decide schimbarea naturii dreptului real (din drept public in drept privat); acest demers a esuat, insa, fiind negata, cu putere de lucru judecat in sfera contenciosului administrativ, legitimitatea autoritatii locale de a decide in acest mod asupra acestui bun imobil si stabilindu-se ca prin respectiva hotarare de consiliu local, incomplet documentata si fundamentata gresit in raport de lege, s-a produs o expropriere a statului, care detinea legal imobilul.

Dupa cum s-a aratat prin decizia civila nr. 254/CA din 11.04.2016 a Curtii de Apel Constanta - sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in dosarul .../118/2014*, anterior emiterii H.C.L. nr. 48/2002 al Consiliului Local [...], Statul roman avea deja inventariat acest imobil ca lac natural din categoria limanelor fluviatile (anume, inca din 1998), ceea ce demonstra ca el intra in fapt, dupa cum s-a aratat, in sfera domeniului public al statului, iar nu al vreunei autoritati locale.

Din aceasta perspectiva nu va putea fi retinuta ca pertinenta nici o critica a apelantei parate referitoare la caracterizarea acestui bun imobil ca lac artificial, intrucat instanta de contencios administrativ nu a apreciat ca utila o atare definire pentru a verifica legalitatea hotararii de consiliu local ce a permis transferarea bunului in domeniul privat al localitatii. Fiind o actiune in revendicare, prezentul demers urma sa releve faptul ca posesorul parat este si detinator legal, anume, ca a obtinut dreptul de proprietate de la adevaratul titular. Cum judecata produsa in dosarul de contencios administrativ a stabilit ca acest lac era extras din sfera de aplicare a art. 3 alin. 4 din Legea 213/1998, la data emiterii H.C.L. din 2002, adica a acelui act care a creat premisele emiterii H.C.L. nr. 40/22.09.2005 a Consiliului Local [...], de schimbare a „destinatiei terenului in suprafata de 968.132 mp in bazin piscicol’’, este gasita corecta argumentatia primei instante referitoare la transmiterea ilegala a dreptului real intre cele doua parate.

Ilegalitatea abordarii de catre autoritatea locala a situatiei acestui corp de apa si a terenului aferent reiese in egala masura din imprejurarea ca prin H.C.L. nr. 40/2005 s-a decis schimbarea destinatiei terenului in cauza in „bazin piscicol’’, cu toate ca insasi apelanta parata releva faptul ca amenajarea piscicola era operanta inca din anii 50, fusese in gestiunea fostei [...] S.A. si instrainata ca activ catre S.C. [...] S.R.L.

Toate aceste argumente au condus spre concluzia ca, desi la data adoptarii hotararii de consiliu local din 2002, bunul imobil era in evidenta patrimoniului Statului (care il avea consemnat in Cadastrul apelor), iar pentru exploatarea si administrarea fondului piscicol era desemnata o entitate desemnata, dupa cum se va arata in continuare, de catre Stat, autoritatea publica locala a UAT [...] a adoptat acte administrative ilegale de apropriere a bunului, de schimbare a destinatiei sale si ulterior de instrainare.

Revenind la regimul juridic al imobilului care a constituit obiect al instrainarii in 19.10.2005 la BNP [...], instanta de apel constata ca apelanta S.C. [...] S.R.L. afirma ca obiect al contractului de vanzare-cumparare anulat partial l-ar fi reprezentat doar terenul aferent corpului de apa (adica acela caruia i s-a „schimbat destinatia in bazin piscicol’’), cand in realitate continutul actului - redat de instanta de fond in motivare - se refera la insusi lacul [...] - adica, atat in sens uzual, cat si in cel dat de legea apelor nr. 107/1996, terenul aferent malurilor si cuvetei, dar si corpul de apa. In acest context, in mod corect instanta de fond a relevat, pentru fiecare componenta in parte, nelegalitatea preluarii lor in domeniul privat, printr-o motivare la care instanta de apel subscrie, in sensul ca malurile si cuveta lacului erau prin lege in sfera domeniului public al statului, in timp ce apa, ca resursa, urma sa aiba regimul juridic de la momentul constituirii acumularii de apa - chestiune care nu a fost criticata in apel intr-o alta modalitate decat prin negarea incidentei art. 3 al Legii 107/1996. Regimul juridic al bunului imobil nu are, in consecinta, aptitudinea probarii lui prin declaratii de martori, cum s-a solicitat pe parcursul procesului, inclusiv prin cererea de apel.

Instanta de apel mai retine ca operarea simultana cu notiuni diferite (amenajare piscicola, complex piscicol, lac artificial) si afirmarea faptului ca terenului agricol i s-a dat destinatia de amenajare piscicola (cu omiterea datei la care s-a produs insa acest fapt si a temeiurilor care reglementau schimbarea destinatiei) denota intentia societatii apelante de a sustine - in absenta unui apel al unitatii administrativ teritoriale parate - teza legalei preluari a intregului bun imobil, impreuna cu dotarile specifice exploatarii piscicole care deserveste acest lac. Insa, sintagma utilizata in apel, de
,,edificiu artificial, cu destinatie de exploatare in domeniul acvaculturii’’
nu releva adevarata situatie juridica a acestei suprafete de teren acoperite de apa inainte de 01.01.1989, asadar care nu si-a pierdut destinatia agricola dupa recunoasterea, in favoarea unitatii administrativ teritoriale, a dreptului de proprietate in conformitate cu Legea 18/1991, ci dimpotriva, Statul roman a confirmat apartenenta acestui lac la domeniul public national conform Legii 213/1998 si Legii 107/1996 (acte normative mentionate atat in Cadastrul apelor, cat si in inventarul centralizat), si pentru care existenta unei exploatari piscicole aflate in prezent in administrare privata nu poate avea nici o relevanta in planul dreptului real asupra bunului imobil insusi.

Prin urmare, daca autoritatea publica locala decidea,
in conformitate cu Legea nr. 213/1998,
sa modifice regimul juridic al unui teren agricol care ii apartinea conform Legii nr. 18/1991 si sa il transforme intr-un bazin piscicol, situatia juridica ar fi fost diferita si s-ar fi incadrat in ipoteza de lucru abordata cu titlu de exemplu de catre apelanta; in cauza, insa, schimbarea de regim a terenului agricol s-a realizat inainte de 01.01.1990, cand acesta apartinea Statului roman (chestiune clarificata prin parcursul dosarului in contencios administrativ), nici o reglementare ulterioara nerealizand transferul dreptului in domeniul public al UAT [...]. Acesta este motivul pentru care definirea acestui corp de apa ca un ,,lac artificial” nu are relevanta in cauza, dupa cum apare ca insidioasa transferarea notiunii corecte de „edificiu artificial” al complexului piscicol - in posesia caruia se afla in prezent societatea - la intregul corp de apa in discutie.

Resursa de apa a fost intotdeauna privita si reglementata disociat de terenul aferent acesteia, atat sub imperiul Legii nr. 5/1972 privind gospodarirea apelor si al Legii apelor nr. 8/1974, cat si al legislatiei ulterioare anului 1989, iar Legea nr. 107/1996 - care a abrogat fosta lege a apelor - a pastrat aceasta viziune. In conditiile recunoasterii dupa decembrie 1989 a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor in favoarea diferitelor entitati, persoane fizice sau juridice, Legea nr. 107/1996 a stabilit ca „apele fac parte din domeniul public’’ (art. 1 alin. 2), ca asupra acestora se poate exercita un „drept de folosinta’’ (art. 1 alin. 3) si ca „apele, malurile si albiile acestora, indiferent de persoana fizica sau juridica ce le
administreaza,
sunt supuse dispozitiilor prezentei legi, precum si prevederilor din conventiile internationale la care Romania este parte’ ’ (art. 1 alin.

⁴⁾

.

Conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, preluat si in art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, ele neputand fi introduse in circuitul civil decat daca, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.

In raport de probele administrate, de temeiurile evocate si de solutia dispusa asupra hotararilor de consiliu local invocate drept temei al instrainarii dreptului de proprietate asupra Lacului [...] in favoarea unei entitati private, in mod corect instanta de fond a facut referire la dispozitiile art. 135 alin. 4 din Constitutie, cu trimitere la Anexa 1 a Legii nr. 213/1998.

De altfel, inscrisurile depuse de intimata parata Comuna [...] la termenul din 26.06.2017 releva faptul ca acest luciu de apa a facut obiectul unei concesionari in favoarea [...] S.A.,
Agentia Domeniilor Statului avand calitatea de concedent;
ca intre entitatea locala si S.C. [...] S.A. au existat mai multe procese, nefiind insa depusa o hotarare judecatoreasca de constatare a nulitatii contractului de concesiune ori de constatare, in favoarea UAT [...], a dreptului de proprietate publica. De aici rezulta ca la data concesionarii in favoarea [...] S.A. erau incidente dispozitiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului, obiectul de reglementare incluzand in sintagma „terenuri cu destinatie agricola’’ nu doar pe cele agricole productive (arabile, vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, etc.), ci si ocupate de amenajari piscicole. La randul sau, Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul si acvacultura (ulterior abrogata) definea, la randul sau, notiunea de „amenajare piscicola’’, ca fiind unitate de baza a acvaculturii, reprezentata de helesteu, iaz, viviera flotabila, statie de reproducere artificiala sau alte instalatii destinate acvaculturii.

Prin urmare, nu se putea sustine ca Statul roman si-a apropriat ilegitim acest lac, prin hotararea de guvern din 2006, de aprobare a inventarului centralizat al bunurilor din domeniul sau public, actul normativ relevand doar situatia juridica reala a bunului intrat in patrimoniul statului inainte de anul 1989, dobandit asadar legal in raport de prevederile explicite ale Legii nr. 18/1991 si Legii nr. 213/1998 si detinut/administrat de autoritatile competente; in mod corelativ, transferarea dreptului de proprietate catre apelanta parata de catre o alta entitate, neproprietar al bunului, care isi „crease’’ singura titlul, prin acte administrative de interes local, a fost corect constatata nula cat priveste bunul imobil din domeniul public al statului.

S-a mai aratat de catre parata in apel ca dreptul de proprietate astfel dobandit, prin contractul de vanzare-cumparare constatat nul (in partea privitoare la imobilul in litigiu), a fost intabulat si ca in aceste conditii mentiunea din cartea funciara ii era pe deplin opozabila Statului roman. Instanta de apel va retine ca aceasta asertiune isi dovedeste pe deplin aplicabilitatea atunci cand comparatia vizeaza
titluri deopotriva valabile,
in masura in care transferul dreptului real provine de la unul si acelasi autor si atunci cand inscrierea dreptului genereaza, prin opozabilitate erga omnes, un impediment de adnotare a unui alt titlu translativ. Nu este cazul in speta, fiindca asa cum a aratat instanta de contencios administrativ, insasi transmiterea bunului imobil litigios in sfera domeniului privat al UAT [...] (urmata de intabulare) s-a realizat cu incalcarea legii, astfel incat transmiterea atributelor dreptului real catre un tert si inscrierea lor in cartea funciara nu pot opune adevaratului titular al dreptului un drept valabil.

In acelasi context vor fi gasite ca irelevante aspectele legate de emiterea de catre ANAR, prin ABADL, a autorizatiilor de gospodarire a apelor, necesare bunei gestionari de catre societatea apelanta a amenajarii piscicole. Acest aspect nu pune in discutie recunoasterea dreptului de proprietate al societatii asupra lacului [...], ci exclusiv emiterea documentatiei legale pentru valorificarea, in conditii corespunzatoare, atat a resursei de apa, cat si a produsului piscicol aferent fermei privatizate.

In raport de toate aceste considerente, constatand ca solutia dispusa este legala si temeinica, fata de dispozitiile art. 480 Cod procedura civila, apelul formulat de societatea parata urmeaza a fi respins ca nefondat.

Decizia civila nr. 108/C/03.07/2017 Judecator redactor Mihaela Ganea