Restituire sume reprezentand impozit si contributii individuale retinute cu ocazia achitarii despagubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata esalonata a titlului executoriu

Dreptul muncii si fiscal

Art. 42 lit. b, art. 55 alin. 2 lit. j

¹

, art. 57 alin. 2

²

din Codul fiscal;

art. 76 al.2 lit. p din Legea nr. 227/2015

Sintagma referitoare la dobanzi, utilizata in art. 55 alin. 2 lit. j/1 C. fiscal, are o sfera de acoperire mai larga decat accesoriile drepturilor salariale, intelegand ca reglementarea fiscala are in vedere impozitarea oricarei sume care se afla in legatura cu un drept salarial, asa cum este si cazul daunelor-interese moratorii sub forma dobanzii legale, obtinute de reclamanti prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, adica executorii.

Asadar, debitul principal (salariul) imprima dobanzilor acordate in legatura cu acestea un regim fiscal propriu, distinct de acela al despagubirilor de la art. 42 lit. b din Codul fiscal, intrucat prin norma speciala - art. 55 alin. 2 lit. j

¹

, legiuitorul a asimilat salariilor aceste tipuri de dobanzi din perspectiva impunerii, indiferent care ar fi natura lor juridica din punct de vedere civil.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 205 din 27februarie 2019

Prin Dec. 205 s-a admis apelul civil promovat de apelantul - parat TRIBUNALUL NEAMT impotriva sentintei civile nr. 917 din 12.07.2018 in contradictoriu cu intimata - reclamanta A.M., s-a schimbat in tot sentinta in sensul respingerii actiunii ca nefondata.

S-a retinut ca tribunalul a admis actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratul Tribunalul Neamt, si in consecinta a fost obligat paratul la restituirea sumelor reprezentand impozit si contributii individuale retinute cu ocazia achitarii despagubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata esalonata a titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. ** a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. ****, definitiva prin decizia civila nr. ***/2015 a Curtii de Apel Targu Mures, sume actualizate cu indicele de inflatie de la data executarii.

In motivare s-a retinut ca reclamanta a chemat in judecata pe Tribunalul Neamt, pentru a se dispune obligarea sa la restituirea sumelor reprezentand impozit si contributii individuale (somaj, CAS si CASS), retinute cu ocazia achitarii despagubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata esalonata a titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. ** pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul ***, definitiva prin decizia nr. **2015 a Curtii de Apel Targu Mures, sume actualizate cu indicele de inflatie. A sustinut reclamanta in fapt ca prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile s-a dispus obligarea paratilor la plata catre reclamanta a unor sume de bani avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala. Titlurile executorii au fost executate doar in parte, intrucat, incepand cu anul 2008, printr-o serie de ordonante de urgenta, executarea titlurilor executorii avand ca obiect drepturi salariale ale personalului din justitie a fost esalonata pe o perioada cuprinsa pana la nivelul anului 2016. Astfel, la data de 12.12.2011 a intrat in vigoare Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea Ordonantei nr. 71/2009 prin care se stabileste ca: „Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la 31 decembrie 2011, se va realiza dupa o procedura de executare care incepe astfel: in anul 2012 se plateste 5% din valoarea titlului executoriu, in anul 2013 se plateste 10% din valoarea titlului executoriu, in anul 2014 se plateste 25% din valoarea titlului executoriu, in anul 2015 plateste 25% din valoarea titlului executoriu, in 2016 se plateste 35% din valoarea titlului executoriu”. Prin sentinta civila a Tribunalului Mures s-au acordat despagubiri constand in dobanda legala aferenta sumelor datorate. Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut faptul ca dobanda legala penalizatoare reprezinta castigul pe care creditorul l-a obtinut din investirea banilor si se acorda cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin intarziere si acopera beneficiul nerealizat. Existenta prejudiciului este confirmata chiar de O.G. 71/2009 care, in cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede ca „Sumele prevazute la alin. (1), platite in temeiul prezentei ordonante de urgenta, se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica” Prin instituirea obligatiei de actualizare a sumei cu indicele preturilor de consum, legiuitorul recunoaste, implicit, existenta prejudiciului cauzat prin executarea esalonata si, in consecinta, instituie o reparatie partiala, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens). In aceste conditii sunt incidente dispozitiile art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art.1531 alin.(1), alin.(2) teza intai si art.1535 alin.(1) din Codul civil din 2009, care consacra principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii de catre debitor a obligatiei, conform caruia prejudiciul cuprinde atat pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Potrivit acelorasi dispozitii, in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. Pierderea efectiv suferita de creditor, ca prim element de reparare integrala a prejudiciului, este remediata prin masura prevazuta de art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 71/2009, constand in actualizarea sumelor stabilite prin titlurile executorii cu indicele preturilor de consum. insa, principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executarii esalonate a titlurilor executorii, impune si remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobanzii legale. Prin dispozitiile art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr. 47 din 23.10.2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 si unele masuri bugetare, s-au alocat fonduri pentru plata transei a IV-a si a daunelor interese moratorii din sumele prevazute in titluri executorii, pentru magistrati si personalul auxiliar. In ceea ce priveste impozitarea sumelor reprezentand daunele interese moratorii acordate, Ministerului Justitiei a apreciat asupra regimului fiscal al daunelor interese moratorii in sensul ca acestea „nu se impoziteaza si nu pot fi retinute contributii individuale, avand in vedere faptul ca nu reprezinta drepturi salariate, ci despagubiri civile” (conform adresei Ministerului Justitiei nr. 5/42640/14.10.2015). De asemenea, prin Decizia nr. 2/2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Complet RIL si prin Decizia nr. 21 din 22.06.2015 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat ca aceste daune-interese moratorii acordate pentru repararea integrala a prejudiciului sub forma dobanzii legale nu au caracter de drept salariat in sensul art. 55 alin. 2 lit. j1 din Codul fiscal, nefiind supuse regulilor de impunere proprii veniturilor din salarii, ci reprezinta sume acordate cu titlu de penalitati, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii. In consecinta, avand in vedere executarea cu intarziere de catre debitori a sumelor stabilite prin titluri executorii, este evident faptul ca aceste sume nu reprezinta dobanzi acordate in legatura cu salariile, ci sume acordate pentru pierderea efectiv suferita de creditori, motiv pentru care nu sunt supuse impunerii in baza art.55 alin.2 lit.j 1 din Codul fiscal. Aceste sume nu sunt supuse impunerii la sursa pentru ca nu reprezinta un drept salarial sau venituri derivate din drepturi salariate, in sensul art. 55 din Codul, fiscal. In acest sens sunt si dispozitiile art. 42 lit. b din Hotararea nr. 44 din 22 ianuarie 2004 - Partea 1 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal potrivit carora ”b) Nu sunt venituri impozabile despagubirile in bani sau in natura primite de catre o persoana fizica ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despagubirile reprezentand daunele morale. ”

La data de 31.05.2018, Tribunalul Neamt a depus intampinare prin care invoca prevederile art. 41 din Codul Fiscal - (in prezent abrogat): „Categoriile venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt urmatoarele: (b) venituri din salarii, definite conform art. 55.” In acelasi sens, sunt si dispozitiile art. 61 din Codul Fiscal - Legea nr. 227/2015 actualizat, art. 42 din Codul Fiscal - Legea nr. 57/2003 (in prezent abrogat): „in intelesul impozitului pe venit, urmatoarele venituri nu sunt impozabile: (. ..) b) sumele incasate asigurari de orice fel reprezentand despagubiri, sume asigurate, precum si orice alte drept cu exceptia castigurilor primite de la societatile de asigurari ca urmare a contractului asigurare incheiat intre parti, cu ocazia tragerilor de amortizare. Nu sunt venituri impozabile despagubirile in bani sau in natura primite de catre o persoana fizica ca urmare a u prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despagubirile reprezentand daune morale.” In acelasi sens, sunt si dispozitiile art. 62 lit. h) din Codul Fiscal - Legea nr. 227/2015 actualizat, art. 55 din Codul Fiscal - Legea nr. 57M2003 (in prezent abrogat): „(1) S considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o persoana, fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporara munca. (2) Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplica si urmatoarelor tipuri venituri, considerate asimilate salariilor: (...) f) sume reprezentand salarii, diferente de sa dobanzi acordate in legatura cu acestea, precum si actualizarea lor cu indicele inflatie, stabilite in baza unor hotarari judecatoresti ramase definitive si irevocabile.” In acelasi sens, sunt si dispozitiile art. 76 alin. (1) si (2) lit. p) din Codul Fiscal - Legea nr. 227/2015, actualizat. Mai invoca paratul si Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii si decizia HP nr. 7/2015 a ICCJ.

In copie au fost depuse: adresa Ministerului Justitiei nr. 17418/25.02.2015, adresa Ministerului Finantelor Publice nr. 424368/23.02.2015, adresa M.F.P. nr. 429063/02.10.2015, adresa M.J.5/42640/14.10.2015, adresa MJ 1/100996/09.12.2015, decizii I.C.CJ.

Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat actiunea intemeiata motivat de urmatoarele considerente:

Potrivit dispozitiilor art. 42 lit. b din Hotararea nr. 44 din 22 ianuarie 2004-Partea I pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal :

b) Nu sunt venituri impozabile despagubirile in bani sau in natura primite de catre o persoana fizica ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despagubirile reprezentand daunele morale.

De asemenea, potrivit dispozitiilor din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare: Art. 62. - Venituri neimpozabile "In intelesul impozitului pe venit, urmatoarele venituri nu sunt impozabile:

h) despagubirile in bani sau in natura primite de catre o persoana fizica ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despagubirile reprezentand daunele morale; (...)"

Reclamanta a obtinut dreptul la daune moratorii sub forma dobanzii legale aferente unor creante cuvenite in baza unor alte hotarari judecatoresti a caror executare a fost esalonata in timp, instanta apreciind ca neexecutarea le-a produs prejudicii, astfel ca dobanzile acordate cu titlu de daune interese moratorii nu reprezinta un accesoriu al drepturilor salariale si nici nu au fost acordate in temeiul art. 166 alin. (4) din Codul Muncii.

Problema de drept supusa analizei, vizand natura juridica a dobanzilor, a fost rezolvata de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 2/2014, fiind, de asemenea, reluata si in considerentele Deciziei nr. 21/2015, rezultand astfel ca dobanzile legale, pentru care se solicita a se constata exceptarea de la impozitare, reprezinta modalitatea de reparare a prejudiciului patrimonial constand in lipsa de folosinta a unei sume de bani, ca urmare a angajarii raspunderii civile delictuale, avand din punct de vedere fiscal natura juridica a despagubirilor prevazute la art. 42 lit. b) din Legea nr. 571/2003 (art. 62 lit. h) din Legea nr. 227/2015), nefiind supuse impozitarii.

Asadar, dobanzile sunt distincte de cele aferente dreptului salarial a carui neplata a fost sanctionata prin hotararea ce constituie titlu executoriu.

In plus, se impune a se preciza ca sumele acordate prin hotararile judecatoresti precizate nu reprezinta dobanzi acordate in legatura cu salariile, ci acestea reprezinta sume acordate pentru pierderea efectiv suferita de reclamanti, fiind evident ca acordarea dobanzii sa impus pentru executarea cu intarziere a sumelor stabilite prin titluri executorii, asa incat, in privinta acestor sume nu sunt incidente dispozitiile art. 55 alin. (2) lit. j din Codul fiscal. Astfel, in sensul celor statuate de instanta suprema prin Decizia nr. 2/2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Complet RIL si prin Decizia nr. 21 din 22.06.2015 - Complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, tribunalul considera ca aceste daune interese moratorii acordate pentru repararea integrala a prejudiciului sub forma dobanzii legale, nu au caracter de drept salarial in sensul art. 55 alin. 2 lit. j din Codul fiscal, nefiind supuse regulilor de impunere proprii veniturilor din salarii, ci reprezinta sume acordate cu titlu de penalitate, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii.

In consecinta, avand in vedere executarea cu intarziere de catre debitori a sumelor stabilite prin titluri executorii, este evident faptul ca aceste sume nu reprezinta dobanzi acordate in legatura cu salariile, ci sume acordate pentru: pierderea efectiv suferita de creditori, motiv pentru care nu sunt supuse impunerii in baza art. 55 alin. 2 lit. j din Codul fiscal.

In aceste conditii, constatand ca acestor dobanzi nu le pot fi aplicate regulile de impunere proprii veniturilor din salarii, ci dispozitiile art. 42 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, si art. 62 lit. h din Noul Cod fiscal, potrivit carora nu sunt venituri impozabile despagubirile in bani sau in natura primite de catre o persoana fizica ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despagubirile reprezentand daunele morale, actiunea urmeaza a fi admisa potrivit dispozitivului.

Fata de prejudiciul creat reclamantei sumele vor fi platite in mod actualizat cu indicele de inflatie.

Impotriva sentintei, in termen, motivat si legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru a promovat apel paratul, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. ***/103/2018.

In esenta Tribunalul Neamt a invocat interpretarea gresita a dispozitiilor art. 55 alin. 2 lit. j ind.1 din Legea nr. 571/2003, respectiv, a dispozitiilor art. 76 alin. 2 lit. p din Legea nr. 227/2015.

Totodata, a invocat apelanta-parata considerentele Deciziilor 7/2015 si.4/2018, pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept si adresele Ministerului Finantelor Publice adresate Ministerului Justitiei in lamurirea naturii drepturilor acordate prin hotarari cu titlu de daune moratorii sub forma dobanzii legale.

Apelanta-parata a solicitat judecarea cauzei in lipsa.

Prin intampinare intimata-reclamanta a solicitat respingerea ca nefondat a apelului (fila 9-10 dosar apel) invocand faptul ca, atat in titlu, cat si prin Dec. 2/1014 si 21/2015 ICCJ a statuat asupra naturii juridice a dobanzilor legale acordate pentru plata esalonata a creantelor din titlurile anterioare.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:

Problema de drept care se pune in litigiu, este aceea retinerii impozitului si a contributiilor sociale pentru sumele reprezentand daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale, obtinute de reclamanta prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, adica executorii.

Este adevarat ca dispozitiile art. 42 lit. b din Codul fiscal prevad ca sunt neimpozabile, veniturile incasate din asigurari de orice fel, reprezentand despagubiri, sume asigurate, precum si orice alte drepturi, cu exceptia castigurilor primite de la societatile de asigurari, ca urmare a contractului de asigurare incheiat intre parti, cu ocazia tragerilor de amortizare.

Se mentioneaza in continuare ca nu sunt venituri impozabile, despagubirile in bani sau in natura primite de catre o persoana fizica ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despagubirile reprezentand daune morale.

Totodata, Curtea constata ca la art. 55 alin. 2 lit. j

¹

din acelasi act normativ sus-citat, sunt incluse intre tipurile de venituri considerate asimilate salariilor in vederea impunerii, si sumele reprezentand diferente de salarii, dobanzi acordate in legatura cu acestea, precum si actualizarea lor cu indicele de inflatie, stabilite in baza unor hotarari judecatoresti, ramase definitive si irevocabile.

Se constata ca sintagma referitoare la dobanzi, utilizata in articolul sus-citat are o sfera de acoperire mai larga decat accesoriile drepturilor salariale, intelegand ca reglementarea fiscala are in vedere impozitarea oricarei sume care se afla in legatura cu un drept salarial, asa cum este si cazul daunelor-interese moratorii sub forma dobanzii legale, obtinute de reclamanti prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, adica executorii.

Asadar, se apreciaza de Curte ca debitul principal (salariul) imprima dobanzilor acordate in legatura cu acestea un regim fiscal propriu, distinct de acela al despagubirilor de la art.42 lit.b din Codul fiscal, intrucat prin norma speciala - art.55 alin.2 lit.j

¹

, legiuitorul a asimilat salariilor aceste tipuri de dobanzi din perspectiva impunerii, indiferent care ar fi natura lor juridica din punct de vedere civil.

Potrivit dispozitiilor art. 57 alin.2

²

din Codul fiscal, se precizeaza printre altele ca, in cazul veniturilor reprezentand diferente de salarii, dobanzi acordate in legatura cu acestea, precum si actualizarea lor cu indicele de inflatie, stabilite in baza unor hotarari judecatoresti ramase definitive si irevocabile, impozitul se calculeaza si se retine la data efectuarii platii, in conformitate cu legea. Acest text de lege se refera la determinarea impozitului pe venitul din salarii, inclusiv la tipurile de dobanzi legale acordate reclamantilor din speta.

Fata de aceasta situatie, Curtea constata, in baza art.55 alin.2 lit.j

¹

din Codul fiscal, coroborat cu art. 57 alin.2

²

din acelasi act normativ, ca in mod legal si temeinic s-a retinut impozit pentru reclamanta careia i s-a platit in baza unui titlu executoriu, dobanda legala reprezentand daune-interese moratorii.

Cu privire la contributiile sociale, Curtea retine ca reclamanta nu a fost prejudiciata, intrucat sumele retinute cu acest titlu nu au diminuat suma neta ce ar fi trebuit incasata, ci o suma bruta, alocata cu aceasta destinatie de la bugetul de stat, contributiile respective intorcandu-se in final tot la bugetul de stat, in speta fiind incidente dispozitiile art. 55 alin.2 lit.j

¹

din Codul fiscal. Daca in calculul dobanzilor s-ar fi pornit de la sume nete datorate fiecarui creditor la data stabilita de instanta de judecata, la care s-ar fi calculat dobanzile legale datorate si la care, firesc nu s-ar fi calculat si virat contributii legale catre bugete, suma neta ramanea aceeasi, petentii nefiind prejudiciati.

In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni d drept, prin Decizia nr.4 din 22.01.2018, in considerentele (pct.76, 78) solutiei de respingere ca inadmisibila a sesizarii Curtii de Apel Alba Iulia, retinand ca: „... din examinarea hotararilor judecatoresti depuse la dosarul cauzei rezulta ca exista o practica consistenta si unitara, fara exceptie, a instantelor de apel, care considera ca dobanzile acordate pentru plata cu intarziere a unor drepturi salariale, stabilite prin hotarari judecatoresti definitive, precum si sumele rezultand din actualizarea cu indicele de inflatie a diferentelor salariale sunt supuse impozitului si celorlalte contributii obligatorii prevazute de lege, fiind venituri asimilate salariului, in sensul dispozitiilor art. 55 al. 2 lit. j

¹

din Legea nr. 571/2003, respectiv al dispozitiilor art. 76 al. 2 lit. p din Legea nr. 227/2015, fiind asadar supuse impozitului pe venit”, astfel incat „... chestiunea de drept a carei dezlegare se solicita si-a clarificat intelesul in practica judiciara ...”.

Fata de considerentele expuse, in baza art.480 al.2 Cod procedura civila, s-a admis apelul, s-a schimbat in parte sentinta apelata, in sensul respingerii actiunii.