Constructie edificata cu incalcarea autorizatiei de construire
1 aprilie 2020Pensii stabilite in baza Legii nr. 3/1977, Majorarea cu 10%, Impozitarea pensiilor
1 aprilie 2020
Respectarea principiului nemijlocirii, Administrarea probei prin comisie rogatorie. Competentele instantei rogate
Atunci cand se constata ca instanta rogata si-a depasit atributiile in ce priveste doar numirea si plata expertilor, instanta roganta este obligata sa reia dezbaterile asupra aspectelor astfel dezlegate, pentru respectarea principiului nemijlocirii.
Art. 169 alin. 4 Cod procedura civila Art. 214 Cod procedura civila
Unul din principiile care guverneaza procesul civil este cel al nemijlocirii, care presupune ca probele solicitate de catre parti sa fie propuse, incuviintate si administrate, fara nici o alta interpunere, de instanta in fata careia se desfasoara procesul. Alaturi de principiul contradictorialitatii - care implica dreptul partilor litigante de a-si dovedi pretentiile, respectiv, de asi construi apararea in scopul stabilirii adevarului si in vederea pronuntarii unei solutii legale si temeinice - principiul nemijlocirii constituie un pilon al asigurarii unui proces echitabil, pentru ca stabileste cadrul general de valorificare a tuturor drepturilor si obligatiilor procesuale, anume, inaintea instantei competente sa judece cauza.
Ratiunea si scopul nemijlocirii in administrarea probelor intr-un litigiu sunt indisolubil legate de necesitatea prezentarii in fata judecatorului cauzei a surselor primare de documentare asupra situatiei de fapt, fiind cu neputinta a vorbi de echitate atunci cand acesta este chemat doar sa „imbine” probe administrate de catre alte instante ori produse in fata unor autoritati publice, in diferite perioade si cu privire la diverse aspecte aflate mai mult sau mai putin in legatura cu raportul litigios.
Astfel fiind, regula procesului civil este aceea a valorificarii probelor inaintea instantei chemate sa solutioneze litigiul, indiferent de etapa procesuala (fond, apel, recurs), exceptiile de la aceasta regula fiind limitativ stabilite si generate de imposibilitatea administrarii probei in aceeasi localitate de resedinta (audierea unui martor nedeplasabil la instanta roganta si aflat intr-o alta jurisdictie, cercetarea la fata locului in afara ariei de competenta teritoriala, etc.).
Instanta rogata nu se va putea insa substitui instantei rogante in plenitudinea atributiilor conferite potrivit principiului nemijlocirii, intrucat daca
legea
stabileste exceptiile de la regula administrarii directe a probelor inaintea instantei competente,
judecatorul
nu le poate extinde ori modifica intr-o masura care sa incalce esenta sus-mentionatului principiu, spre a-si facilita sarcina deliberativa ori pentru a-si atenua rolul activ.
Curtea va retine ca in speta Tribunalul Constanta a dispus, urmare indrumarilor din decizia de casare nr. 652C/23.11.2011, efectuarea unei expertize judiciare topografice si a unei expertize tehnice imobiliare, cu obiectivele mentionate prin incheierea de sedinta din 21.05.2012, urmand ca ambele probe sa fie efectuate prin intermediul comisiei rogatorii, la o alta instanta, egala in grad.
Cerintele celor doua expertize judiciare, precum si limitele prorogarii de competenta prin intermediul acestui mecanism procesual aparte reglementat prin art. 169 alin. 4 cod procedura civila
1864,
s-au regasit in adresa inaintata instantei mentionate, la 26.06.2012.
Insa, daca in considerarea dispozitiilor art. 169 alin. 4 cod procedura civila, instanta rogata va putea proceda ea insasi la „administrarea dovezii’’ atunci cand se produce
uno ictu
(spre exemplu, audierea unui martor, cercetarea la fata locului cu intocmirea procesului-verbal constatator al situatiei de fapt, inventarierea unor bunuri si intocmirea unui act procesual in acest context etc.), in situatia administrarii unei expertize judiciare intervin dispozitiile explicite ale art. 214 cod procedura civila, care arata ca daca expertiza se face de o alta instanta prin delegatie, „numirea expertilor si statornicirea platii ce li se cuvine
se va putea lasa
’ ’ in sarcina acestei din urma instante.
Distinctia nu este intamplatoare, intrucat administrarea expertizei judiciare de catre expertii aflati in evidentele Ministerului Justitiei si inregistrati la birourile locale de pe langa tribunale implica mai multe etape in abordare, anume, nu doar desemnarea lor in raport de specializarea si de competentele recunoscute, cu plata corespunzatoare a muncii depuse, ci si dezbaterea in conditii de contradictorialitate a continutului rapoartelor astfel intocmite, ascultarea partilor cu privire la obiectiunile formulate si la necesitatea unei expertize contrarii, in raport de prevederile art. 212 cod procedura civila.
Prin urmare, asa cum arata art. 214 cod procedura civila, se va putea delega instantei rogate (in
masura in care instanta roganta nu desemneaza ea insasi expertii de pe listele comunicate)
doar numirea expertilor in raport de specificul lucrarii dispuse si plata ce urmeaza a fi facuta prin biroul local pentru expertize judiciare, in contabilitatea instantei rogate.
Nu se vor putea insa „delega” instantei rogate atributiile privitoare la judecarea cererilor incidente legate de numirea expertilor (spre ex., a celor de recuzare), precum si a celor care implica analizarea fondului procesului (contestatiile care evoca lipsa raspunsului la obiectivele impuse, cererile de intregire a probei cu noi obiective ori de efectuare a unei expertize contrarii). Toate aceste dezlegari presupun aplicarea principiului nemijlocirii (iar nu doar a celui al contradictorialitatii), ele urmand a fi supuse judecatii instantei rogante.
In prezenta cauza, administrarea celor doua expertize a fost dispusa prin decizia de casare a Curtii de Apel Constanta ca probe esentiale, de natura sa conduca la o justa dezlegare a pricinii si sa configureze cuantumul pretentiilor reclamantilor in raport de bunul litigios; astfel fiind, ele urmau a fi administrate si cercetate, sub toate aspectele care implicau discutii contradictorii, in fata instantei care a judecat fondul litigiului, chiar daca aceasta presupunea reluarea unor chestiuni deja abordate (transate) de catre instanta rogata.
Celeritatea solutionarii unui proces nu justifica acoperirea unor situatii de nelegala aplicare a legii, iar insusirea statuarilor pe fond ale unei instante interpuse, care nu fusese sesizata decat cu numirea expertilor si cu stabilirea sumelor cuvenite acestora, nu raspunde cerintei asigurarii unui proces echitabil, cu atat mai mult cu cat cel interesat a solicitat, la termenul din 15.10.2013, reluarea dezbaterilor pe asemenea statuari.
In acest caz, Tribunalul Constanta urma sa reia discutiile pe existenta unor situatii de posibila lipsa de impartialitate a expertilor judiciari aflati in evidenta Biroului local pentru expertize judiciare din cadrul Tribunalului J., pe obiectiunile legate de modalitatea de convocare in raport de disp. art. 208 cod procedura civila, dar si pe obiectiunile formulate la termenul din 5.02.2013. Insa, cu toate ca la restituirea dosarului vizand administrarea probei prin comisie rogatorie, Tribunalul Constanta a putut constata ca au fost solutionate de catre instanta rogata cereri de recuzare formulate impotriva expertilor, contestatiile legate de nulitatea raportului de expertiza efectuat de domnul [...] pentru neconvocarea legala a partilor si obiectiunile la expertiza dl. [...], s-a refuzat dezbaterea in detaliu pe aceste elemente esentiale care concurau la legalitatea si valabilitatea expertizelor in ansamblul probator - aratandu-se, conform consemnarilor din incheierea de la termenul din 15.10.2013 - ca sunt respinse toate aceste obiectiuni ale apelantei parate (atat cu privire la nulitatea expertizelor, cat si la continutul obiectiunilor), cu argumentul ca expertii au raspuns punctual tuturor obiectivelor fixate.
Astfel fiind, a fost gasit intemeiat motivul de recurs formulat in acest sens de catre recurenta parata, care intra sub incidenta art. 304 pct. 9 cod proc. civila cat priveste aplicarea gresita a legii in materie procesuala si incalcarea principiului mentionat, iar fata de dispozitiile art. 312 alin. 3 teza a treia si alin. 5 cod procedura civila, solutia nu poate fi modificata, impunandu-se casarea cu trimitere spre rejudecare, in vederea stabilirii pe deplin a situatiei de fapt si a cercetarii fondului.
Decizia civila nr. 8/C/26.01.2015 Judecator redactor Mihaela Ganea
Presedinte Sectia I Civila,
RAZVAN ANGHEL