Repunerea in termenul de declarare a apelului.

 

Index tematic:

 

Legislatie relevanta:

– art.186 si art.457 din Codul de procedura civila;

-art.8 al.4 art.43 al.2 din Legea nr.85/2014.

 

Rezumatul problemei de drept:

Indicarea gresita a termenului de apel de catre judecator in cadrul hotarârii pronuntate poate constitui un motiv temeinic care sa justifice repunerea partilor care s-au conformat acestuia, in termenul legal de apel.

 

 

Identificare:

            
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia a II-a Civila

Incheierea din 15 ianuarie 2019

 

Prin  sentinta nr.591 din data de 21 septembrie 2018,  Tribunalul P. a respins contestatia la raportul de activitate publicat in BPI nr. …/11.06.2018 privind debitoarea SC T.I SA prin administrator judiciar provizoriu X I.P.U.R.L., formulata de contestatorul IGPR, mentionându-se in dispozitivul acesteia  „
cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul P.
„.

Contestatorul IGPR a formulat apel impotriva acestei sentinte, cale de atac ce a fost inregistrata de Tribunalul P. la 13  noiembrie  2018, potrivit  parafei aplicate  –  fila 5 dosar apel,   in cuprinsul  acesteia  solicitând, in temeiul art. 186 Cod  de procedura civila, admiterea cererii de repunere in termenul de formulare a apelului, raportat la mentiunea vizând termenul de exercitare a caii de atac a judecatorului sindic, anterior precizata, la faptul ca aceasta se regaseste si in cadrul altor dosare, precum si la activitatea sa deosebit de incarcata.

Prin  sustinerile de la termenul de judecata din data de 15 ianuarie  2019, precum si prin intâmpinarea depusa  la dosar administratorul judiciar a invocat exceptia  tardivitatii apelului dedus  judecatii, aratând ca, asa cum rezulta din cuprinsul apelului, IGPR recunoaste in mod expres si neindoielnic formularea tardiva a acestei cai de atac, respectiv nerespectarea termenului legal de introducere de 7 zile, reglementat de articolul 8 alineatul (4) si articolul 43 alineatul (2) din Legea Insolventei.

Curtea, pronuntându-se cu prioritate asupra cererii de repunere in termenul de apel formulata de creditorul IGPR

si

exceptiei tardivitatii, invocata de administratorul judiciar al debitoarei, a retinut urmatoarele:

Din verificarea actelor dosarului a rezultat ca sentinta nr.591 din data de 21 septembrie 2018  Tribunalul P. a fost publicata in Buletinul procedurilor de insolventa numarul … din 26.10.2018, astfel cum reiese din  dovada privind  indeplinirea procedurilor de publicare aflata la fila 88 din dosar fond,  iar cererea de apel a fost inregistrata de  Tribunalului P. in  data de 13.11.2018 – fila 5  dosar  apel.

Potrivit dispozitiilor art. 8 alin.4 din Legea nr.85/2014 „
hotarârile presedintelui tribunalului sau ale judecatorului-sindic pot fi atacate de parti numai cu apel, in termen de 7 zile, care se calculeaza de la comunicare
".

De asemenea, potrivit articolului 43 alineatul 2 din Legea nr.85/2014 „
termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotarârii realizata prin publicare in BPI, daca prin lege nu se prevede altfel”.

Conform art. 181 alin.1 pct. 2 din Codul de procedura civila,  termenele in afara  de cazul  in care legea dispune altfel, se calculeaza dupa cum urmeaza:
când termenul se socoteste pe zile, nu intra in calcul ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ziua când acesta se implineste
.

Totodata, potrivit dispozitiilor art. 186 alin.1 si 2 Cod de procedura civila,  „
partea care a pierdut un termen procedural va fi repusa in termen numai daca dovedeste ca intârzierea se datoreaza unor motive temeinic justificate. (2)In acest scop partea va implini actul  de procedura in cel mult 15 zile de la incetarea impiedicarii, cerând totodata repunerea sa in termen. In cazul exercitarii caii de atac, aceasta durata este aceeasi cu cea prevazuta pentru exercitarea caii de atac
”.

Sub acest aspect, pentru a se dispune repunerea in termen, conform  art.186 Cod de procedura civila, Curtea a considerat ca apelantul trebuia sa faca dovada ca a fost impiedicat de motive temeinic justificate sa exercite calea de atac in termenul legal imperativ precizat anterior, imprejurari  care trebuie sa fie obiective, exclusive de culpa.

Curtea a retinut ca, in sustinerea cererii de repunere in termen, I.G.P.R. a invocat mentiunea eronata facuta de judecatorul fondului in cuprinsul sentintei criticate, referitoare la durata termenului de declarare a apelului.

Verificând acest aspect, Curtea a constatat ca, intr-adevar, judecatorul fondului a precizat in dispozitivul sentintei pronuntate ca ea este supusa apelului intr-un termen de 30 de zile de la comunicare, mentiune facuta si in cadrul dosarelor asociate invederate de apelant.

Or, Curtea a considerat ca aceasta imprejurare constituie un motiv temeinic justificat, de natura a impune repunerea apelantului IGPR in termenul de declarare a prezentei cai de atac, ca urmare a faptului ca nerespectarea termenului legal de apel (de 7 zile de la comunicare) nu s-a datorat atitudinii culpabile a partii, ci inducerii ei in eroare de mentiunea facuta de judecator si conformarii acesteia.

Concluzia expusa se fundamenteaza pe faptul ca o situatie similara – declararea unei cai de atac neprevazute de lege, dar mentionata in mod eronat de catre judecator in dispozitivul hotarârii pronuntate – a fost considerata de legiuitor,  in cadrul dispozitiilor art.457 al.2 si 3 din Codul de procedura civila, ca fiind „scuzabila” si justificând repunerea de drept a partii care s-a increzut in aceasta mentiune in termenul de declarare a caii de atac corecte.

In plus, Curtea a retinut ca prin Legea nr.310/2018 au fost modificate dispozitiile art.457 al.2 din Codul de procedura civila, in sensul ca „
…indicarea in mod gresit de catre instanta a termenului pentru exercitarea caii de atac constituie cauza de repunere in termen din oficiu a caii de atac exercitate cu respectarea indicatiei gresite a instantei" –
reglementare care, desi neaplicabila cauzei, fata de data introducerii cererii introductive si de dispozitiile art.24 din Codul de procedura civila, vine totusi sa fundamenteze rationamentul analizat,  vizând justificarea repunerii in termen a apelantului IGPR, ca urmare a mentionarii  gresite a caii de atac in cuprinsul hotarârii criticate.

Concluzionând, Curtea a apreciat ca sunt intrunite  conditiile prevazute   de art.186 Cod de procedura civila, astfel incât, a  admis cererea de repunere in termen, formulata de creditorul IGPR, pe care l-a repus in termenul de declarare a apelului impotriva sentintei nr. 591 din data de 21 septembrie si, pe cale de consecinta, fata de dispozitiile legale deja precizate, a respins exceptia tardivitatii formularii apelului, invocata de intimata debitoare, prin administrator judiciar, ca neintemeiata.

 

  Autorul sintezei,

Judecator Stanescu Ionel