Rejudecare. Apel.

 

Cuprins pe materii: Drept procesual penal: Apel - soluţii Indice alfabetic: trimiterea cauzei spre rejudecare, nepronunţare Temei de drept: art. 421 alin. 1 punctul 2 lit.b Cod procedură penală

Chiar dacă prima instanţă a arătat în motivarea sentinţei penale pronunţate că inculpatul este vinovat de săvârşirea infracţiunii, arătându-se că va fi condamnat si pentru infracţiunea prev. de art. 334 Cod penal, Curtea nu poate soluţiona însăşi pentru prima dată acţiunea penală sub acest aspect, concomitent cu verificarea legalităţii şi temeinicie hotărârii atacate, sub celelalte aspecte.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală si pentru cauze cu minori, Decizia penală nr.

794/15.11.2018

Prin sentinţa penală nr. 201 din 21.05.2018 pronunţată de Judecătoria Bârlad s-a dispus:

„Condamnă pe inculpatul T.I. la pedeapsa de:

• 9 (nouă) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule) pe o durată de 2 ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În baza art. 65 Cod penal interzice inculpatului T.I ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b, i (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

• 9 (nouă) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule) pe o durată de 2 ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În baza art. 65 Cod penal interzice inculpatului T.I. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b, i (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 38 alin. 2 Cod penal, constată că faptele săvârşite sunt în concurs formal.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului T.I. în pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) luni închisoare la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 3 (trei) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 45 alin. 1, alin 3 lit. a C.pen. aplică inculpatului T.I. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule) pe o durată de 2 ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 45 alin. 5 C.pen. interzice inculpatului T.I. ca pedeapsa accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b, i (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 91 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 Cod penal stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.

În baza art. 93 alin. 1 lit. a, b, c, d, e Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

• să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta;
• să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
• să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
• să comunice schimbarea locului de muncă;
• să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să execute următoarea obligaţie:

• să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune Vaslui sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Unităţii administrativ teritoriale Comuna P., jud. Vaslui, în cadrul a 2 (două) instituţii alternative din comunitatea mai sus menţionată - instituţii din subordinea Primăriei com. P. (activităţi întreţinere spaţii verzi, parcuri, drumuri, păstrare curăţenie şi igienizare localitate) sau activităţi în folosul Şcolii gimnaziale nr. 1, P., jud. Vaslui, la alegerea consilierului de probaţiune, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal atenţionează pe inculpat asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi dispunerea executării pedepsei, în cazul în care:

• pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege,
• pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune.

Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.”

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

„Sub nr. 8.../189/2017 din 19.12.2017 a fost înregistrat la instanţă dosarul nr. 1609/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, împreună cu Rechizitoriul din 11.10.2017 prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului major T.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe fapte prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal şi art. 336 alin. 1 Cod penal şi conducerea unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat, prev. de art. 334 alin1. Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod penal.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa retine următoarele:

În ziua de 16.03.2017, în jurul orei 18,20, inculpatul T.I se deplasa pe DE 581, prin localitatea B., com. T., jud. Vaslui, cu un moped marca Aprilia.

Inculpatul a fost oprit de către organele de poliţie rutieră din cadrul IPJ Vaslui - Serviciul Rutier, Biroul DNE care au constatat că mopedul respectiv era neînregistrat iar inculpatul nu avea permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.

Întrucât acesta emana halena alcoolică, a fost testat cu aparatul alcooltest marca Drager, seria Arze 0429, la ora 18:27 şi a rezultat o valoare de 0,99 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Inculpatul a fost condus la spitalul de urgenţă, unde i s-a prelevat o singură probă biologica de sânge.

Conform Buletinului de analiza toxicologica-alcoolemie nr. 593/21.03.2017, a rezultat că la data de 16.03.2017, orele 19:05, a avut o alcoolemie de 2,10 g%o.

La judecarea cauzei în primă instanţă, conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, având în vedere că acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, instanţa a pus în vedere inculpaţilor că pot solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, referitor la faptul că în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

La termenul de judecată din 10.05.2018, inculpatul T.I. a declarat personal că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, în aplicarea dispoziţiilor art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoaşterii învinuirii.

Inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe şi a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte, nu le contestă şi le însuşeşte.

Audiat fiind inculpatul a recunoscut în totalitate faptele cu privire la săvârşirea cărora a fost trimis în judecată, în modalitatea reţinută în rechizitoriu, aspect confirmat şi de probele administrate în cursul urmării penale.

Şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Inculpatul personal a declarat că nu contestă probele administrate la urmărirea penală.

În temeiul art. 349 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa a apreciat că poate soluţiona cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul solicită aceasta şi recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi instanţa a apreciat că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, iar acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.

În consecinţă, instanţa, a dat eficienţă cererii inculpatului, apreciind că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoaşterii învinuirii, a admis cererea şi a trecut la judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trecând la soluţionarea laturii penale motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul având un regim sancţionator care exclude pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

Instanţa va soluţiona cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul a solicitat aceasta şi a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi instanţa a admis cererea acestuia, apreciind că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, fiind propuse pentru administrare de probe cu înscrisuri, urmând ca în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii să fie reduse cu o treime.

Faţă de probatoriul administrat în cauză, rezultă că faptele penale mai sus descrise există, au fost săvârşite de către inculpat, existând probele necesare şi legal administrate şi necontestate.

Instanţa de judecată a procedat la soluţionarea laturii penale, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat.

Faţă de probele administrate în cauză, în modalitatea mai sus descrisă, instanţa apreciază că faptele săvârşite de inculpat au următoarea încadrarea juridică:

Faptele inculpatului T.I care în ziua de 16.03.2017 a condus pe drumul public un moped neînmatriculat, fără a poseda permis de conducere şi după ce consumase băuturi alcoolice, având o alcoolemie peste limita legală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 al.l C.p., de conducere a unui vehicul pe drumul public fără a avea permis de conducere, prev. de art . 335 al.l C.p. şi de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o concentraţie alcoolică de peste 0,80 gr%o alcool pur în sânge, prev. de art. 336 alin. 1 C.pen.

In cauză se va reţine şi concursul formal de infracţiuni, prev. de art. 38 al.2 C.p., deoarece prin acţiunea unică de a conduce, în împrejurările mai sus arătate, se realizează conţinutul mai multor infracţiuni.

Soluţionând acţiunea penală:

În baza textelor de lege enunţat mai sus şi a dispoziţiilor art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa urmează sa aplice inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia sub aspectul categoriei de pedeapsă şi a duratei se vor avea in vedere limitele de pedeapsă fixate de lege, criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa apreciază că pericolul social concret al faptei săvârşite de inculpat este sporit fiind determinat de modalitatea de săvârşire a acestora, comportamentul inculpatului, de ignorare evidentă a normelor care ocrotesc siguranţa circulaţiei rutiere, starea de pericol creată prin săvârşirea acestei infracţiuni.

Instanţa apreciază că pericolul social concret al faptelor săvârşite de inculpat este sporit, raportat la modalitatea de săvârşire a acestora, vizând încălcarea normelor rutiere, fiind crescut pericolul social al faptei de conducere a unui vehicul pe drumurile publice în modalitatea infracţională descrisă, incriminate ca infracţiunea, tocmai prin prisma potenţialului său pericol.

Fapta inculpatului a avut ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite, prin comportamentul inculpatului, care se deplasa pe drumul public, creând un pericol real pentru ceilalţi participanţi la trafic

Conducerea unui autovehiculelor sub influenţa băuturilor alcoolice, este cauza principală şi determinantă pentru producerea accidentelor de circulaţie.

Acest fenomen este într-o creştere vizibilă fapt ce creează un sentiment accentuat de insecuritate pentru toţi participanţii la trafic cărora le este pusă în pericol viaţa, integritatea corporală şi proprietatea asupra bunurilor, valori esenţiale garantate constituţional.

Din această perspectivă faptele inculpatului reclamă din partea justiţiei aplicarea unei represiuni penale ferme, de natură să atenţioneze pe toţi destinatarii legii penale asupra pericolului social extrem de ridicat al unor astfel de infracţiuni, cu un serios impact in comunitatea locală, în legătură cu care nu trebuie să se lase impresia ca nu sunt pedepsite pe măsură.

Problema diminuării accidentelor rutiere şi în special, escaladarea acestui fenomen reprezintă o preocupare constantă şi a forurilor europene, sens în care menţionam Rezoluţia Parlamentului European privind Programul european de acţiune pentru siguranţa rutieră (2006/2112), care are in vedere si Recomandarea 2004/345/CE a Comisiei Europene, privind punerea in aplicare a normelor din domeniul siguranţei rutiere, se arata ca modul cel mai eficient, pe termen scurt, de îmbunătăţire a normelor rutiere pe Teritoriul Uniunii Europene, consta in aplicarea stricta a codurilor rutiere din statele membre, impunându-se sancţiuni semnificative”.

La aceasta se adaugă şi fapta inculpatului de a conduce un vehicul neînmatriculat pe drumurile publice şi fără a poseda permis de conducere.

Cunoaşterea caracteristicilor unui infractor prezentă o deosebită importanţă pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia şi pentru stabilirea unei pedepse eficiente, deoarece de multe ori, modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă şi o viaţă conformă cu regulile de convieţuire socială, poate determina concluzia că un inculpat nu a comis infracţiunea datorită înclinaţiei sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obişnuită.

Din fişa de cazier emisă de IPJ Vaslui, rezultă că inculpatul figurează cu antecedente

penale.

Pentru aceste motive, având în vedere că fapta inculpatului, prin modul şi împrejurările în care a fost comisă, valoarea alcoolemiei pe fondul inaptitudinii de a conduce un autoturism pe drumurile publice, conferă faptei o gravitate sporită, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse este oportună şi necesară pentru reeducarea inculpatului, raportat la gravitatea faptei comise.

La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere toate elementele reale privind modalitatea de săvârşire a faptelor, circumstanţele săvârşirii acesteia, sectorul de drum public pe care a condus inculpatul, distanţa parcursă, toate acestea fiind circumstanţe care conferă pericol sporit faptei, şi care urmează să se reflecte în cuantumul pedepselor, proporţional cu gravitatea faptei, fiind necesară aplicarea unei pedepse care să-şi atingă scopul de reeducare şi care să sancţioneze aceste manifestări în mod corespunzător, cu consecinţe de reeducare şi responsabilizare a inculpatului, şi totodată să aibă caracterul de exemplaritate pentru societate.

Potrivit art. 334 al.1 cod penal: Punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat: Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

Din înscrisurile existente la dosar, astfel cum şi inculpatul a recunoscut „..am condus pe drumul public un moped neînmatriculat, fără a poseda permis de conducere şi după ce am consumat băuturi alcoolice, având o alcoolemie peste limita legală...”, rezultă faptul că, inculpatul T.I a săvârşit infracţiunea de conducerea unui vehicul neînmatriculat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 334 alin. 1 Cod penal.

Fapta de conducerea unui vehicul neînmatriculat este dovedită, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpatul T.I .

Instanţa va hotărî asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, condamnarea la pedeapsa închisorii, instanţa constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat.

În baza art. 396 alin. 1, 2 şi 10 Cod procedură penală, instanţa va condamna pe inculpatul T.I la pedeapsa cu închisoarea, inculpatul beneficiind cu privire la pedeapsa ce va fi stabilită de instanţă, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, ca efect al aplicării art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoaşterii învinuirii, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat.

Ca modalitate de executare, instanţa apreciază că reeducarea inculpatului se poate realiza şi prin lăsarea în libertate, având în vedere şi limitele pedepsei aplicate, instanţa urmând să opteze pentru o modalitate de executare neprivativă de liberate, dar prin intervenţia supravegherii şi corijării inculpatului de către un organ specializat, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul acestuia după comiterea faptei, apreciindu-se că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.

Instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracţiuni, există premize individuale şi potenţial de îndreptare, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, fiind insuficientă şi disproporţionat de indulgentă, raportat la gravitatea faptei şi persoana făptuitorului, aplicarea unor modalităţi mai uşoare cum sunt renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.

Instanţa apreciază că este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, conţinând un set larg de restricţii, măsuri şi obligaţii ce trebuie impuse inculpatului, pentru reeducarea şi re-socializarea acestuia, conştientizarea faptelor sale şi responsabilizarea acestuia prin măsuri de re-inserţie socială şi îndrumarea inculpatului din partea unei autorităţi specializare de supraveghere, care să vegheze şi să contribuie la reintegrarea socială a acestuia, context în care reeducarea inculpatului se poate realiza şi prin lăsarea în libertate, respectiv prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 91 Cod penal actual, având în vedere şi limitele pedepsei aplicate.

Conform art. 91 Cod penal:

(1) Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

1. pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
2. infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
3. infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;
4. în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanţa apreciază că cea mai importantă sancţiune în cazul săvârşirii unor asemenea fapte, cu scopul de a înlătura pericolul pe care îl reprezintă inculpatul pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, constă în interzicerea o perioadă suficientă de timp pentru, a dreptului de a conduce autovehicule, activitate de care se face nedemn inculpatul prin săvârşirea infracţiunii, fiind un pericol pentru toţi ceilalţi participanţi la trafic.

Potrivit art. 38 alin. 2 Cod penal: „Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau

1. inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.”

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad a promovat calea ordinară de atac a apelului.

Prin motivele de apel depuse în formă scrisă la dosar, s-a arătat că instanţa de fond a omis să aplice inculpatului pedeapsa pentru infracţiunea conducere pe drumurile publice a unul vehicul neînmatriculat prevăzută de art.334 alin. 1 Cod penal şi pedepsele complementare, prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, i Cod penal, şi în mod corelativ, cele accesorii prevăzută de art. 65 alin.

2. Cod penal rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, l Cod penal pentru această infracţiune.

Prin rechizitoriul din dosarul penal nr. 1609/P/2017 din data de 13.12.2017 inculpatul T.I a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor de : conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. I Cod penal, conducerea unui vehicul de către o persoană care nu are permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 Cod penal şi conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.

În fapt, în data de 16.03.2017 inculpatul T.I se deplasa pe DE 581, prin localitatea Bădeana, com. Tutova, jud. Vaslui cu un moped marca Aprilia neînregistrat, tar inculpatul nu avea permis pentru nicio categorie de autovehicule şi a condus sub influenţa alcoolului cu o alcoolemie stabilită de 2,10%* în sânge. Inculpatul a accesat procedura simplificată şi a recunoscut săvârşirea tuturor infracţiunilor reţinute prin rechizitoriu în sarcina acestuia.

Instanţa de fond a aplicat pedepse principale pentru infracţiunile de conducerea unui vehicul de către o persoană care nu are permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 Cod penal şi conducerea pe drumurile publice a unui vehicul, de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prev. de art. 336 alin.1 Cod penal, şi totodată pedepse complementare şi accesorii pentru aceste infracţiuni însă a omis să se pronunţe asupra infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, prev de art. 334 alin. I Cod penal şi totodată în caz de stabilire a unei pedepse principale să impună pedepse principale şi accesorii.

Faţă de motivele invocate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. s-a solicitat admiterea apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. 201/21.05.2018 pronunţată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. 8126/189/2017 privind, desfiinţarea acesteia, şi pronunţarea unei noi hotărâri în sensul motivelor de apel dezvoltate mai sus.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 şi art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Pedepsele aplicate de instanţa de fond pentru infracţiunile concurente nu pot fi analizate din perspectiva legalităţii şi temeiniciei acestora, iar instanţa de apel nu poate, fără a încălca principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penală şi, deci, fără a încălca dreptul inculpatului la un proces echitabil, să pronunţe, pentru prima dată, o soluţie cu privire la una dintre infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Există o contrarietate flagrantă între infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului intimat prin rechizitoriu şi cele asupra cărora prima instanţă s-a pronunţat, fără a se dispune vreo schimbare a încadrării juridice.

Sub nr. 8.../189/2017 din 19.12.2017 a fost înregistrat la prima instanţă dosarul nr. 1609/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, în care, prin rechizitoriul din 11.10.2017 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului major T.I, pentru săvârşirea infracţiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere, conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe fapte prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal şi art. 336 alin. 1 Cod penal şi conducerea unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat, prev. de art. 334 alin1. Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod penal.

În acord cu apelantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, Curtea reţine că Judecătoria Bârlad, cu încălcarea dispoziţiilor art. 371 Cod procedură penală, nu a soluţionat în întregime acţiunea penală pusă în mişcare împotriva inculpatului T.I., omiţând a pronunţa o soluţie, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 334 Cod penal,pentru care inculpatul fusese trimis în judecată.

Chiar dacă prima instanţă a arătat în motivarea sentinţei penale pronunţate că inculpatul este vinovat de săvârşirea infracţiunii, arătându-se că va fi condamnat şi pentru infracţiunea prev. de art. 334 Cod penal, Curtea nu poate soluţiona însăşi pentru prima dată acţiunea penală sub acest aspect, concomitent cu verificarea legalităţii şi temeinicie hotărârii atacate, sub celelalte aspecte.

Prin O.U.G. NR. 18/2016 - ART. II, pct. 107, au fost modificate dispoziţiile art. 421 alin. 1 punctul 2 lit. b Cod procedură penală, prevăzându-se în mod expres că 'Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune de către instanţa de apel şi atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului '.

Practica era constantă în pronunţarea acestei soluţii şi înainte de modificarea legislativă amintită, reţinându-se că există soluţii de admitere a căii de atac şi de trimitere a cauzei spre rejudecare dacă se apreciază că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil cu ocazia judecării fondului/există vreun alt viciu semnificativ şi substanţial care conduce la încălcarea dreptului la dublul grad de jurisdicţie în materie penală (Decizia nr. 1337/2014, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală).

În plus, opinia majoritară exprimată de participanţii la întâlnirea de unificare a practicii judiciare, întâlnire a reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel de la Sibiu, 24-25 septembrie 2015, a fost în sensul că instanţa de apel poate dispune, în cazuri excepţionale, trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 2 din Protocolul 7 al aceleiaşi convenţii, cu titlu exemplificativ fiind indicate următoarele situaţii: - lipsa cercetării judecătoreşti în primă instanţă; - condamnarea pentru altă infracţiune decât aceea care face obiectul trimiterii în judecată; - omisiunea pronunţării unei soluţii de către instanţa de fond pentru una sau mai multe din infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată; - aplicarea unei singure pedepse pentru mai multe infracţiuni; - lipsa totală a motivării hotărârii instanţei de fond; - contradicţii evidente între considerentele hotărârii şi dispozitivul acesteia.

Constatând că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului ' prin rechizitoriul cu care a fost învestită şi anume asupra faptei de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 al. l C.p. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, faptă constând în aceea la data de 16.03.2017 T.I ar fi condus pe drumul public un moped neînmatriculat, Curtea, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. b C.proc.pen. va admite apelul promovat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinţei penale nr. 201/2018, pronunţate la data de 21 mai 2018 de Judecătoria Bârlad în dosarul penal nr. 8126/189/2017 al aceleiaşi instanţe, sentinţă pe care o va desfiinţa integral .

Se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe - Judecătoria Bârlad .

În baza art. 424 alin. 4 C.proc.pen. judecata la instanţa de fond va fi reluată de la momentul imediat următor celui în care a fost admisă cererea de judecată a cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii .

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat pentru desfăşurarea judecăţii în faţa instanţei de apel vor rămâne în sarcina acestuia.