Reintegrarea salariatului prin titlul dat de hotararea judecatoreasca si nu prin vointa angajatorului

 

 

Prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti executorii de reintegrare, fostul salariat nu redevine automat angajat al societatii, ci isi pastreaza calitatea de creditor al unei obligatii de executat de catre debitorul angajator - care imbraca forma obligatiei de a da cu privire la despagubirile cuvenite, echivalente drepturilor salariale pe care nu le-a primit, precum si a celei de a face cu privire la reluarea activitatii pe postul detinut anterior.

Salariatul nu este reintegrat prin vointa angajatorului (ca in cazul revocarii actului anterior, de concediere), ci prin titlul dat de hotararea judecatoreasca, pe care angajatorul nu-l poate infirma, nici ratifica, ci doar executa (benevol sau silit).

Repunerea partilor in situatia anterioara unui act constatat nul permite asumarea calitatilor anterioare doar in caz de executare benevola a hotararii judecatoresti care a dispus-o; pana la executare - benevola sau silita - partile au calitate de debitori/creditori ai obligatiilor de executat, urmand ca in cadrul executarii sa se verifice si eventualele impedimente intervenite in aplicarea titlului.

Aceasta viziune este reflectata si de legiuitor, care in aplicarea art. 80 din Codul muncii nu pretinde ca, odata cu anularea deciziei de concediere nelegale, contestatorul redevine automat salariat, ci lasa la latitudinea acestuia din urma posibilitatea de a opta pentru reintoarcerea in cadrul unitatii; mai mult, sumele stabilite in sarcina angajatorului conform art. 80 alin. 1 Codul muncii nu sunt definite ca drepturi salariale, ci ca „despagubiri’’ echivalente salariilor si drepturilor de natura salariala pe care cel concediat le-ar fi incasat daca nu ar fi incetat contractul sau de munca.

Art. 52 alin. 1 lit. a Codul muncii Art. 80 Codul muncii Art. 272 si art. 289 Codul muncii

Prin sentinta civila nr. 1461/15.09.2015 a Tribunalului Tulcea a fost admisa cont formulata de [...], in contradictoriu cu S.C. [...] S.R.L., cu sediul in comuna [...], loc. anulata decizia nr. 424 din data de 23.04.2015 emisa de parata.

S.C. [...] S.R.L. a fost totodata obligata la plata, catre reclamant, a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu avocat).

Prima instanta a avut in vedere ca anularea acestei decizii a fost solicitata in contextul in care angajatorul a dispus in acest mod suspendarea contractului individual de munca incepand cu data de 23.04.2015, in temeiul art. 52 alin. 1 lit. a din Codul Muncii.

Anterior luarii acestei masuri, insa, prin sentinta civila nr.

Tribunalul Tulcea in dosarul civil nr. 2139/88/2014 se dispusese a emisa de S.C. [...] S.R.L. si reintegrarea reclamantului pe concediere.

Or, potrivit art. 448 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.,
„ (1) Hotararile primei instante sunt executorii de drept cand au ca obiect:... plata salariilor sau a altor drepturi izvorate din raporturile juridice de munca, precum si a sumelor cuvenite, potrivit legii, somerilor
”.

Fata de aceasta dispozitie legala, hotararea instantei de fond prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului pe functia detinuta anterior era executorie de drept. Prin punerea in executare a acestei hotarari, reclamantul a redobandit calitatea de salariat, fiind indreptatit si la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit in intervalul cuprins intre desfacerea contractului individual de munca si data pronuntarii sentintei.

Potrivit art. 80 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, „In cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei
despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul

”, iar potrivit alin. 2 -
”
La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere. ”

Repunerea in situatia anterioara desfacerii contractului de munca echivaleaza cu redobandirea de catre persoana concediata a calitatii de salariat, iar perioada de timp cuprinsa intre desfacerea contractului individual de munca si data reintegrarii pe functia avuta anterior va constitui vechime in munca. Totodata, persoana concediata este indreptatita la toate drepturile salariale de care a fost lipsita pe aceasta perioada.

Acordarea tuturor drepturilor de care a fost lipsita persoana reintegrata pe functia detinuta anterior, urmare a anularii deciziei de concediere, are drept scop repararea prejudiciului suferit; ea nu opereaza si in ceea ce priveste obligatiile partii, atat timp cat acesta nu avea, la momentul savarsirii pretinsei fapte ilicite, calitatea de salariat.

Instanta de fond a mai retinut ca in ceea ce priveste raspunderea disciplinara, dreptul de a aplica sanctiuni disciplinare apartine angajatorului, aceasta putand fi antrenata in cazul savarsirii unei abateri disciplinare - definita de lege ca fiind acea fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Fata de aceste considerente au fost inlaturate apararile societatii parate in privinta temeiniciei deciziei de suspendare a contractului individual de munca.

A fost insa in egala masura inlaturata apararea contestatorului, in sensul ca decizia de suspendare a contractului individual de munca nu este legala cata vreme nu a fost emisa in prealabil o decizie de reincadrare pe postul detinut.

Tribunalul a apreciat ca din moment ce instanta a dispus anularea deciziei de concediere, solutia produce efecte retroactive, inlaturand consecintele concedierii produse intre momentul emiterii actului si cel al anularii lui de catre instanta.

Altfel spus, persoana este repusa in situatia anterioara concedierii prin recuperarea tuturor drepturilor de care a fost lipsita prin decizia nelegala, respectiv statutul de salariat, functia, postul, locul de munca, precum si despagubiri echivalente cu salariul datorat pe perioada cat a fost impiedicat sa-si indeplineasca atributiile de serviciu.

In aceste conditii nu este necesara emiterea unei decizii noi, prin care angajatorul sa dispuna repunerea salariatului in postul detinut anterior, deoarece cu ocazia solutionarii litigiului s-a transat aceasta problema, a functiei ocupate de salariat, astfel ca angajatorul trebuie sa se conformeze, reintegrandu-l pe salariat in litera si in spiritul titlului executoriu.

Cea de-a doua aparare a contestatorului, in sensul ca are calitatea de administrator si ca orice act cu privire la mandatul sau poate fi dispus doar de AGA, a fost de asemenea inlaturata, instanta de fond retinand ca decizia contestata vizeaza suspendarea contractului individual de munca pentru efectuarea cercetarii disciplinare, pentru o pretinsa abatere disciplinara savarsita de catre contestator in calitatea sa de salariat.

Ori, in cauza nu se pune in discutie neindeplinirea indatoririlor izvorate din calitatea sa de administrator al societatii, pentru care ar fi aplicabile dispozitiile Legii nr. 31/1990, ci neindeplinirea unor obligatii izvorate din raporturile de munca, sens in care nici aceste aparari nu au fost primite.

 

 

Impotriva acestei solutii a formulat apel, in termen legal, parata S.C. [...] S.R.L., care a sustinut ca solutia este data cu gresita aplicare a legii.

In prezentarea situatiei de fapt, apelanta parata a aratat ca prin decizia nr. 1/29.10.2014 a fost dispusa desfacerea disciplinara a contractului individual de munca nr. 1/17.08.2011 al salariatului [...], pentru savarsirea unor abateri grave, constand in lipsa din gestiune a unor bunuri ale societatii. In urma contestarii masurii, Tribunalul Tulcea a admis cererea in dosarul .../88/2014 si a decis, prin sentinta civila nr. 619/22.04.2015, reintegrarea contestatorului in postul detinut anterior aplicarii sanctiunii. Apelanta parata a aratat ca aceasta hotarare nu este definitiva, fiind atacata cu apel, dosarul aflandu-se pe rolul Curtii de Apel Constanta fara a se fi stabilit un termen de judecata.

La data de 28.02.2015 (intr-o zi de sambata), contestatorul a patruns in incinta fermei insotit de alte cca. 15 persoane si a blocat portile de acces in ferma; prin actiunea exercitata asupra stiucilor parcate pentru reproductie, salariatul le-a eliberat in helesteul mare nr. 5, golind de apa bazinele in care se aflau exemplarele parcate.

In aceste conditii, imediat ce instanta a admis contestatia impotriva deciziei nr. 1/29.10.2014, angajatorul a emis la 23.04.2015 decizia atacata in prezenta cauza, de suspendare a contractului individual de munca in vederea cercetarii disciplinare a salariatului in legatura cu aceasta fapta. S-a procedat la convocarea numitului [...] la cercetarea disciplinara prealabila pentru abaterile savarsite la 28.02.2015, conform notificarii transmise prin BEJ [...] inregistrata sub nr. 5/06.05.2015, primita de catre salariat la 06.05.2015.

La data de 14.05.2015 salariatul s-a prezentat la locul convocarii, fiind asistat de avocat cu ocazia derularii acestei proceduri; comisia de cercetare a evaluat circumstantele in care contestatorul a inteles sa actioneze in modalitatea aratata.

Apelanta parata a aratat ca prin contestatie, salariatul a aratat ca in realizarea faptelor din

2015. a urmarit protejarea puietului si mentinerea acestuia in patrimoniul societatii; insa persoanele din conducerea S.C. [...] S.R.L. si membrii comisiei de cercetare disciplinara ,,s-au prins’’ ca aceste actiuni nu s-au exercitat asupra puietului, ci asupra exemplarelor de reproducatori de stiuca parcate in bazine de mici dimensiuni, in vederea obtinerii puietului, astfel incat „specialistul’’ [...] incearca sa induca in eroare instanta de judecata.

S-a mai aratat ca faptele contestatorului au avut consecinte pagubitoare asupra societatii angajatoare, constand in aceea ca prin golirea bazinelor de capacitate mica a fost compromisa productia la puietul de stiuca.

S-a apreciat ca solutia instantei de fond este netemeinica si nelegala, pentru ca nu a fost avut in vedere ca prin hotararea AGA din 27.08.2014 au fost revocati administratorii statutari [...] si [...], fiind numit in functia de unic administrator [...]. Pe calea ordonantei presedintiale promovate de [...] s-a dispus, in dosarul .../88/2014 al Tribunalului Tulcea, suspendarea executarii hotararii AGA mentionate (sentinta civila nr. 2107/19.11.2014), dar care, in opinia apelantei, nu are ca efect si repunerea partilor in situatia anterioara, ca in cazul nulitatii.

In continuare, apelanta parata a facut trimitere la considerentele sentintei nr. 1461/15.09.2015 a Tribunalului Tulcea, de anulare a deciziei de suspendare a contractului de munca si a aratat ca unicul argument retinut a fost acela al inexistentei calitatii de salariat a contestatorului la data la care se pretinde ca s-ar fi savarsit fapta prejudiciabila; ca in aceste conditii, nu i s-ar imputa acestuia din urma vreo fapta in legatura cu munca, raspunderea putand eventual opera pe taram delictual.

S-a cerut, in apel, ca aceste argumente sa fie inlaturate, intrucat instanta de fond arata ea insasi ca prin anularea deciziei de concediere au operat cu caracter retroactiv efectele acestei masuri, ceea ce implica repunerea partii in situatia anterioara concedierii, prin recuperarea tuturor drepturilor de care a fost lipsita prin decizia constatata a fi nelegala. Astfel fiind, contestatorul a recapatat statutul de salariat, functia, postul, locul de munca, precum si despagubiri echivalente cu salariul datorat pe perioada cat a fost impiedicat sa isi exercite atributiile.

Apelanta parata a apreciat ca in aceste conditii nu mai era necesara emiterea unei decizii prin care angajatorul sa dispuna repunerea in drepturi, angajatorul avand obligatia de a-l reintegra, ,,in litera si spiritul titlului executoriu’’. Or, daca reintegrarea contestatorului a fost dispusa pentru trecut, efectele juridice retroactive ale repunerii partilor in situatia anterioara nu se pot rasfrange exclusiv asupra drepturilor contestatorului, iar nu si asupra obligatiilor sale. [...] nu era in acest caz exonerat de raspundere disciplinara pentru faptele savarsite si pe care angajatorul le-a calificat ca fiind grave.

S-a solicitat in apel sa se constate netemeinicia afirmatiei intimatului contestator cu privire la nepunerea in executare a hotararii de reintegrare, cata vreme imediat ce Tribunalul Tulcea a pronuntat sentinta civila nr. 619/22.04.2015, dispozitiile ei au fost executate, astfel ca la data de

2015. a fost emisa decizia de suspendare a contractului individual de munca. Aceasta decizie a fost comunicata prin posta contestatorului si depusa in dosarul de executare silita nr. 63/2015 la BEJ [...], impreuna cu extrase din REVISAL.

lanta a mai sustinut ca nu are nici o relevanta, in prezenta cauza, calitatea de administrator statutar al numitului [...], pentru ca in speta este vorba despre un litigiu de munca; dovada calitatii de administrator se face cu certificatul constatator emis de Registrul Comertului, iar ivit informatiilor comunicate de ORC Tulcea, calitatea de administrator o detine [...].

S-a mai sustinut ca dispozitiile art. 6.5. din actul constitutiv al societatii se refera la noii angajati, pentru a caror angajare, promovare sau sanctionare disciplinara se cere decizia semnata sau aprobata de administrator.

Contestatorul [...] nu este un nou angajat, iar dupa adoptarea hotararii AGA din 27.08.2014, toate operatiunile finalizate cu sanctionarea disciplinara au fost aprobate de administratorul unic [...].

Anterior dezvoltarii criticilor caii de atac, apelanta a formulat, in conditiile art. 186 cod proc. civila, cerere de repunere in termenul de exercitare a apelului.

S-a aratat ca, desi prin intampinarea depusa in fata instantei de fond a fost indicat sediul procesual ales al S.C. [...] S.R.L. la sediul Cabinetului de Avocat din Bucuresti, [...],

hotararea Tribunalului Tulcea nu a fost comunicata la aceasta adresa. Partea a intrat in posesia dovezilor de comunicare la 10.12.2015, ocazie cu care s-a constatat ca factorul postal a dus actul de procedura la sediul din localitatea [...], com. [...], jud. Tulcea, indicand ca destinatarii sunt absenti; documentul a fost returnat instantei.

Aceasta chestiune prealabila a fost rezolvata prin incheierea din 07.03.2016, instanta de apel constatand ca, din moment ce comunicarea hotararii instantei de fond nu s-a realizat in conditiile impuse de art. 159 alin. 1 si art. 163 alin. 1 cod proc. civila, la sediul social ales in cursul procesului si indicat prin intampinare, nu este cazul aplicarii dispozitiilor art. 186 cod proc. civila (aceasta norma avand caracter subsidiar, fiind dezvoltata pe teza formularii tardive a caii de atac cu toate ca s-a primit comunicarea hotararii supuse apelului in conditii de deplina legalitate, la domiciliul procesual indicat).

Prin intampinare, intimatul [...] a solicitat respingerea caii de atac si obligarea societatii la cheltuieli de judecata.

S-a aratat in prealabil ca intre parti exista o situatie litigioasa generata de conflictul intervenit in administrarea societatii intre [...] si [...] (primul avand 25% din capitalul social, cel deal doilea avand restul de 75%). S-a aratat ca in cadrul dosarului 2497/88/2013 al Tribunalului Tulcea au fost deduse judecatii cererile reciproce de excludere din societate, fiind pronuntata in fond sentinta nr. 412/11.03.2015, de respingere a ambelor cereri (cu apel la 01.10.2015 la Curtea de Apel Constanta).

Ca revocarea administratorilor [...] si [...], incepand cu 01.10.2013 si desemnarea ca administrator unic in persoana numitului [...] a facut la randul ei obiect al judecatii in dosarul 2623/88/2013 al Tribunalului Tulcea, hotararea AGA nr. 132/20.09.2013 - la care a participat doar [...] - fiind anulata prin solutie definitiva (sentinta 76/2014 a Tribunalului Tulcea fiind modificata in tot prin decizia 333/07.07.2014 a Curtii de Apel Constanta).

O noua hotarare AGA, din 27.08.2014, la care a participat din nou doar [...] si prin care s-a decis din nou revocarea administratorilor [...] si [...] incepand cu 01.10.2013 si desemnarea lui [...] ca administrator unic, a prilejuit formarea dosarului civil 1798/88/2014; prin sentinta nr. 483/25.03.2015, Tribunalul Tulcea a admis cererea de anulare, iar [...], prin administratorul unic, a formulat apel.

Prin sentinta nr. 2107/19.11.2014 a Tribunalului Tulcea a fost dispusa suspendarea

na la judecarea definitiva in dosarul 1798/88/2014, societatea si d apeluri si impotriva acestei solutii - care insa au fost respinse prin decizia Curtii de Apel Constanta.

Intimatul a sustinut ca, desi beneficiaza de o hotarare executorie prin care s-a suspendat hotararea AGA din 27.08.2014, in continuare nu poate sa isi reia activitatea de administrare, demersurile de efectuare a mentiunilor necesare la ORC Tulcea in legatura cu sentinta civila nr. 2107/2014 fiind obstructionate de depunerea de catre [...] a unei cereri de interventie.

Intimatul a aratat ca, pe langa calitatea de administrator, a avut in cadrul societatii si contract de munca (nr. 1/27.08.2011). Ca situatia conflictuala mentionata s-a transpus si asupra relatiilor de munca, intimatul aratand ca - pentru a-l impiedica sa intre in exercitarea efectiva a drepturilor sale - [...] a procedat la suspendarea acestui contract. Prin sentinta civila nr. 270/16.02.2015 a Tribunalului Tulcea a fost admisa contestatia salariatului, cu consecinta anularii deciziei 5/30.09.2014 si reintegrarii in munca pentru perioada 01.10.2014 - 28.10.2014, cu plata drepturilor cuvenite pentru acea perioada. Apelul formulat de S.C. [...] S.R.L. are termen de judecata la Curtea de Apel la 15.09.2015.

Prin decizia nr. 1/29.10.2014, [...] a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca al lui [...], iar prin sentinta 619/23.04.2015 s-a dispus de catre Tribunalul Tulcea anularea masurii si reintegrarea, cu plata despagubirilor egale cu drepturile ce i s-ar fi cuvenit salariatului de la concediere si pana la reintegrarea efectiva. Apelul declarat de societate a fost respins conform deciziei 450/10.10.2015 a Curtii de Apel Constanta.

S-a aratat ca sentinta civila nr. 619/23.04.2015 a fost pusa in executare, intimatul fiind reintegrat in munca la 23.04.2015, pentru ca raporturile de munca sa fie din nou suspendate la

2015. prin decizia nr. 424 (care face obiectul prezentului dosar).

La 17.06.2015 se emite de societate decizia nr. 586, privind o noua desfacere disciplinara a contractului de munca al salariatului.

Intimatul a aratat ca a redat contextul in care s-a dispus suspendarea contractului sau de munca dupa pronuntarea sentintei 619/23.04.2015, ramase definitive, pentru a arata modalitatea adoptarii ei, in conditiile in care societatea ascunde faptul ca decizia nr. 1/29.10.2014 a fost anulata definitiv de catre Curtea de Apel Constanta, in dosarul 2139/88/2014, cu doua luni inainte de promovarea prezentului apel.

S-a sustinut ca aceasta maniera de a actiona este menita a-l inlatura pe contestator din societate si de a-l pune in imposibilitate de a cunoaste faptele administratorului unic, spre a sesiza autoritatile in drept asupra ilegalitatilor comise. Cu privire la fapta imputata din 28.02.2015, intimatul a sustinut ca societatea nu a evocat-o in fata instantei in dosarul nr. 2139/88/2014, desi acesta fusese solutionat la 22.04.2015; abia dupa admiterea contestatiei si reintegrarea salariatului, pentru a evita punerea in aplicare a hotararii judecatoresti s-a emis in ziua imediat urmatoare (23.12.2015) decizie de suspendare a contractului de munca.

Intimatul a facut consideratii si asupra faptei imputate, sustinand ca in realitate cele 450 de exemplare de stiuca erau parcate in conditii improprii, desi intr-un bazin trebuie sa se gaseasca pentru reproducere cel mult 10 bucati, stiucile fiind astfel plasate pentru a fi transportate in bazinele S.C. [...] S.A. Slobozia, societate care apartine lui [...] - lucru care s-a intamplat la 23.03.2015. Aceeasi persoana a realizat evacuarea apei de pe cele 200 ha pe care se intinde ferma piscicola, pentru a fi repescuite stiucile, aspecte care au fost clarificate prin audierea martorilor in cadrul dosarului nr. 1128/88/2015 al Tribunalului Tulcea, avand ca obiect contestatia impotriva ultimei decizii de desfacere disciplinara a contractului de munca (instanta de fond pronuntandu-se prin sentinta civila nr. 2352/17.12.2015, de admitere a contestatiei - solutie cunoscuta deja la data promovarii prezentului apel).

S-a solicitat sa se constate ca in mod corect instanta de fond a stabilit, prin hotararea atacata in cauza de fata, ca la data de 28.02.2015 —punci cand se invoca savarsirea faptelor de prejudiciere a societatii - nu avea calitatea de angajat, in conditiile in care raporturile de munca incetasera prin efectul deciziei nr. 5/29.10.2014. In perioada 30.10.2014 - 22.04.2015 in care a fost concediat, intimatul [...] nu a avut calitatea de salariat, reintegrarea producand efecte in privinta acordarii drepturilor salariale cuvenite, fara a fi nascute obligatii retroactive decurgand din calitatea de salariat.

S-a solicitat, totodata, sa se constate ca in solutia pronuntata, Tribunalul Tulcea a avut in vedere ratiunea ilicita a emiterii deciziei nr. 424/23.04.2015, de desfacere disciplinara a contractului de munca, pentru ca de la data de 30.09.2014, cand a fost emisa prima decizie de suspendare a contractului sau de munca, [...] nu a mai avut acces in societate (fiind angajata o firma de protectie si paza in acest sens), [...] operand pescuirea si livrarea de peste de consum in pofida sechestrului instituit prin procesul-verbal 78/18.03.2014 al BEJ [...] si [...].

Intimatul a considerat ca este evidenta legatura dintre deciziile luate ca asociat cu privire la

revo
i
sc

 

 

La 19.01.2016, intimatul [...] a formulat
apel incident
fata de considerentele sentintei nr. 1461/15.09.2015 a Tribunalului Tulcea,
solicitand ca in urma admiterii acestuia sa fie inlaturate argumentele care sustin ca nu ar fi fost necesara emiterea unei decizii de reintegrare, pentru a putea interveni - ulterior acestui moment - suspendarea contractului individual de munca.

Partea a sustinut ca, desi instanta dispusese repunerea sa in situatia anterioara concedierii pe motive disciplinare, pentru a-si relua activitatea urma ca, din punct de vedere procedural, sa fie mai intai reintegrat in functie, cu emiterea unei decizii in acest sens.

Repunerea in functie nu poate opera doar prin inscrierea in REVISAL a persoanei, executarea benevola a hotararii judecatoresti urmand sa imbrace forma deciziei de reintegrare; nu sa avut in vedere ca despre emiterea deciziei de suspendare a contractului de munca, intimatul a aflat cu ocazia comunicarii, de catre executorul judecatoresc [...], a mai multor inscrisuri care emanau de la societate, abia la 11.05.2015; prin urmare, intimatul nu se afla la locul de munca la 23.04.2015, cand a fost emisa noua decizie de suspendare.

S-a invocat, in sustinerea apelului incident, ca nu poate fi vorba despre o executare a sentintei de reintegrare cata vreme salariatul nu a primit drepturile banesti cuvenite, desi la

2015. hotararea in cauza a devenit definitiva. La data emiterii celei de-a doua decizii de suspendare a contractului de munca (din dosarul de fata), angajatorul cunostea deja solutia pronuntata de Tribunalul Tulcea prin sentinta 619/2015 si obligatiile impuse prin aceasta, fapt care reiese din procesul-verbal intocmit de executor in dosarul de executare nr. 63/2015, la data de

29.04.2015.

La termenul de judecata din 07.03.2015, apelanta parata a ridicat exceptia puterii lucrului judecat decurgand din doua decizii definitive ale Curtii de Apel Constanta, pronuntate in dosarele 2001/88/2014 si 2002/88/2014. S-a aratat ca prin solutiile jurisprudentiale mentionate s-a statuat in litigii similare asupra legalitatii emiterii deciziei de suspendare a contractului de munca pe durata cercetarii disciplinare; cele doua decizii au fost depuse la dosarul cauzei.

Considerentele Curtii de Apel

Analizand cu prioritate apararea referitoare la operarea puterii lucrului judecat din perspectiva considerentelor deciziilor civile nr. 396/CM din 15.09.2015 (pronuntate in dosarul nr. .../88/2014) si nr. 583/CM din 11.11.2015 (pronuntate in dosarul .../88/2014) ale Curtii de Apel Constanta, instanta de apel va retine ca aceasta aparare nu isi poate gasi aplicarea in aceasta cauza. Puterea lucrului judecat are menirea, prin natura sa, de aparare de fond absoluta si peremptorie, sa impiedice reanalizarea de catre instantele judecatoresti a acelor chestiuni care si-au mai gasit dezlegarea intr-un proces anterior; efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces, chiar daca nu exista tripla identitate prevazuta de lege, dar are legatura cu aspectul litigios dezlegat anterior, astfel incat va putea fi invocat pe cale de exceptie, de catre orice parte interesata, in orice stadiu al procesului.

Acesta a fost de altfel si motivul pentru care a fost respinsa exceptia tardivitatii evocarii unei atari aparari, ridicate de catre intimatul reclamant.

In speta, desi nu a fost evocata in cuprinsul caii de atac, ci doar oral, la termenul din 7 martie 2016, exceptia puterii lucrului judecat a fost sustinuta de catre apelanta parata prin raportare la statuarile astfel dispuse in cauzele indicate, in ce priveste legalitatea unei decizii de suspendare a contractului individual de munca.

Or, din acest punct de vedere, in prezentul apel se constata ca se pune in discutie legalitatea masurii de suspendare a contractului individual de munca luate prin decizia nr. 424/23.04.2015, emisa in cu totul alte imprejurari decat deciziile nr. 5/30.09.2014 (supusa controlului jurisdictional in dosarul .../88/2014) si nr. 4/30.09.2014 (supusa instantei in dosarul .. ./88/2014); faptul ca prin deciziile mentionate s-a aratat ca, de principiu si in virtutea legii, angajatorul are dreptul de a suspenda contractul individual de munca pe durata efectuarii cercetarii disciplinare nu prezuma ca, odata pronuntata o hotarare cu privire la soarta contractului individual incheiat intre aceleasi parti, pe durata unei cercetari disciplinare, instanta urmeaza sa preia statuarile anterioare si sa refuze evaluarea fiecarui nou caz de suspendare operata conform art. 52 alin. 1 lit. a Codul muncii.

Legea insasi permite examinarea legalitatii fiecarui caz in parte de suspendare, cata vreme este vorba de proceduri de cercetare disciplinara distincte, de fapte diferite pentru care se initiaza o atare evaluare - neputand fi retinuta, nici pe cale de exceptie, nici in considerarea unitatii de jurisprudenta, imprejurarea ca in cauzele anterioare Curtea de Apel Constanta a mentinut respectivele decizii de suspendare a contractului de munca ale aceluiasi salariat.

Asupra fondului raportului litigios, instanta de apel va porni de la premisa ca orice suspendare a contractului de munca, pe temeiul art. 52 alin. 1 lit. a Codul muncii, trebuie sa reflecte
valorificarea cu buna-credinta a prerogativei recunoscute prin lege angajatorului de a sista, in acest mod, raporturile de munca pentru salariatul cercetat, cu atat mai mult cu cat aceasta suspendare nu opereaza de drept, ci este lasata la latitudinea unitatii si nici nu poate opera sine die, ci doar in contextul efectuarii cu celeritate a procedurilor necesare cercetarii disciplinare. Situatia de subordonare a salariatului fata de unitatea angajatoare impune si regimul probator derogatoriu de la cel de drept comun, aratat prin art. 272 Codul muncii.

Stabilirea bunei sau relei-credinte a angajatorului, a caracterului proportional al masurii cu scopul urmarit, ori a interesului real in adoptarea acestei masuri depinde de probele administrate, care contureaza adevarata situatie de fapt, in fiecare caz in parte; doar in acest mod plangerea salariatului legata de durata cercetarii, de modul de comunicare a deciziei, de consecintele suspendarii ori de interesul angajatorului in sistarea temporara a raporturilor de munca poate fi privita in mod obiectiv, pentru ca suspendarea contractului individual de munca pe acest temei legal nu poate fi privita in sine ca o masura discretionara, abuziva sau sicanatorie - atunci cand angajatorul dovedeste existenta premiselor verificarii disciplinare a salariatului sau (aspect care decurge de altfel si din solutiile invocate in sustinerea exceptiei puterii lucrului judecat).

In speta, insa, situatia de fapt a fost corect analizata de catre instanta de fond, fiind cu totul lamurita aplicarea nelegala a mecanismului dat prin lege angajatorului de suspendare a contractului de munca, cata vreme decizia contestata a fost emisa la 23.04.2015, adica a doua zi dupa ce se pronuntase sentinta civila nr. 619/22.04.2015 a Tribunalului Tulcea de anulare a deciziei de concediere emise la 29.1.2014 si de repunere in drepturi a salariatului.

Este real ca in doctrina s-a aratat ca daca dispozitivul hotararii judecatoresti mentioneaza repunerea partilor in situatia anterioara concedierii, nu este necesara - in executarea hotararii - emiterea unui act distinct al angajatorului, care sa confirme reintegrarea in munca
(Ion Traian Stefanescu
-
,,Tratat teoretic si practic de drept al muncii”,
Ed. UJ, 2012, pag. 458).

Explicatia acestui fapt rezida in ideea ca salariatul nu este reintegrat prin vointa angajatorului (ca in cazul revocarii actului anterior, de concediere), ci prin titlul dat de hotararea judecatoreasca, pe care angajatorul nu-l poate infirma, nici ratifica, ci doar executa (benevol sau silit).

Aceasta este motivatia pentru care argumentele expuse in apelul incident urmeaza a fi respinse, instanta de apel achiesand asupra punctului de vedere exprimat de catre instanta de fond in referire la lipsa obligatiei emiterii prealabile a deciziei de reincadrare in munca. Tribunalul Constanta a stabilit corect ca, data fiind modalitatea reintegrarii fostului salariat in postul detinut anterior emiterii deciziei nr. 1/29.10.2014, prin hotarare judecatoreasca executorie, nu este cerut angajatorului sa emita o noua decizie, care sa confirme reluarea raporturilor de munca - angajatorul fiind doar obligat sa se conformeze titlului si sa-l puna in aplicare ,,in litera si in spiritul sau’’ (cum a aratat instanta de fond).

Aceasta viziune este relevata si de jurisprudenta Curtii de Apel Constanta, invocate de catre apelanta parata prin aparator, cu trimitere la decizia pronuntata in dosarul civil nr. .../118/2009 (identificata in sistemul Ecris ca fiind nr. 209/CM/17.05.2011) si in cadrul careia s-a aratat ca art. 289 Codul muncii statueaza asupra naturii hotararilor judecatoresti pronuntate in materie, iar reclamantul nu trebuie sa astepte emiterea unei decizii de reincadrare, „redobandind pozitia de salariat pentru a-si incasa drepturile si pentru a-si ocupa pozitia detinuta anterior concedierii’’.

Imprejurarea ca nu este necesara emiterea unei decizii distincte de reangajare nu exonereaza isi instanta sa verifice, in fiecare caz in parte, daca angajatorul s-a supus benevol obligatiei de executare sau, dimpotriva, s-a opus in continuare acestei reintegrari.

In opozitie cu punctul de vedere mai sus enuntat in dosarul nr. 11605/118/2009, reluat si de catre instanta de fond in prezenta cauza, apreciem ca prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti executorii de reintegrare, fostul salariat nu redevine automat angajat al societatii, ci isi pastreaza calitatea de creditor al unei obligatii de executat de catre debitorul angajator - care imbraca forma
obligatiei de a da
cu privire la despagubirile cuvenite, echivalente drepturilor salariale pe care nu le-a primit, precum si a celei
de a face
cu privire la reluarea activitatii pe postul detinut anterior.

Dobandirea calitatii de salariat nu se realizeaza prin simpla pronuntare a instantei in conditiile art. 80 Codul muncii, ci doar daca prin executare voluntara ori silita partile sunt repuse efectiv in situatia anterioara; cu alte cuvinte, in materia dreptului muncii executarea acestor titluri nu difera cu nimic fata de teza generala data de dispozitiilor art. 622 alin. 1 si 2 cod proc. civila, debitorul fiind cel care trebuie sa confirme daca se supune sau nu solutiei.

Repunerea partilor in situatia anterioara unui act constatat nul permite asumarea calitatilor anterioare doar in caz de executare benevola a hotararii judecatoresti care a dispus-o; pana la executare - benevola sau silita - partile au calitate de debitori/creditori ai obligatiilor de executat, urmand ca in cadrul executarii sa se verifice si eventualele impedimente intervenite in aplicarea titlului.

cil nu

sunt definite ca drepturi salariale, ci ca „despagubiri” echivalente salariilor si drepturilor de natura salariala pe care cel concediat le-ar fi incasat daca nu ar fi incetat contractul sau de mu

Interpretarea imbratisata de catre instanta de fond cu privire la efectele sentintei de repunere in situatia anterioara, urmare anularii deciziei de concediere, a creat de altfel neconcordantele de rationament sesizate si prin apelul paratei; astfel, desi tribunalul a stabilit ca din 22.04.2015 [...] redevenise salariat, hotararea judecatoreasca producand efecte
ex tunc,
totusi in referire la data la care s-a pretins ca savarsise faptele pentru care fusese initiata cercetarea disciplinara (28.02.2015), aceeasi instanta a aratat ca el nu putea fi considerat salariat, pentru ca se afla sub puterea deciziei de concediere.

Din aceasta perspectiva va fi inlaturata ca neintemeiata asertiunea apelantei potrivit cu care intimatul a fost repus de drept in situatia de „salariat” odata cu pronuntarea sentintei civile nr. 619
/22.04.2015
a Tribunalului Tulcea in dosarul nr. .../88/2014 si ca, prin emiterea deciziei de suspendare a contractului individual de munca potrivit deciziei nr. 424/23.04.2015 s-a facut dovada nemijlocita a acceptarii de catre angajator a solutiei si a executarii benevole, precum si ca, dispunand in sensul suspendarii raporturilor de munca, unitatea i-ar fi recunoscut implicit intimatului calitatea de salariat.

Probele din dosar confirma faptul ca apelanta, prin administratorul [...], nu a executat benevol sentinta nr. 619/22.04.2015 a Tribunalului Tulcea, pentru ca in cadrul procesului-verbal de executare datat 29.04.2015, incheiat in dosarul de executare silita nr. 63/2015 al BEJ [...], administratorul a aratat ca are cunostinta de solutia astfel pronuntata, dar ca isi aroga 10 zile pentru executare si ca la data prezentarii executorului judecatoresc este ,,prea devreme’’ pentru punerea ei in aplicare, nefiind la serviciu nici salariatul de la compartimentul personal care sa asigure formalitatile. Acelasi act al executorului atesta ca, desi creditorul [...] a solicitat sa i se permita accesul in incinta unitatii, pentru ca are si calitatea de administrator-sechestru, angajatorul, prin acelasi administrator, a aratat ca va permite aceasta doar in baza unei cereri facute in aceasta calitate de catre intimat, pentru ca sentinta nr. 619/2015 a Tribunalului Tulcea nu se refera la functia mentionata.

Decizia de suspendare a contractului individual de munca, datata 23.04.2015, nu a fost inmanata intimatului ori executorului judecatoresc la data intocmirii acestui proces-verbal, ci abia la

2015. ceea ce confirma inca o data faptul ca emiterea actului contestat in prezentul litigiu a urmat evolutia litigioasa a relatiei dintre cei doi administratori ai societatii, transpusa si in sfera raporturilor de munca. Din aceasta perspectiva, invocarea mentiunilor facute de catre angajator in REVISAL nu poate face proba absoluta a executarii benevole a hotararii, dovedit fiind faptul ca nici la data de 29.04.2015 salariatul nu era primit la locul de munca, fiind necesara deplasarea executorului in continuarea actelor executionale, cu rezultatul consemnat prin procesul-verbal. Executarea unei hotarari judecatoresti nu poate fi apreciata ca fiind conforma titlului daca are caracter simulat ori pur declarativ, si daca in fapt creditorul obligatiei de a face si/ sau de a da nu isi vede satisfacuta creanta in modalitatea prevazuta prin titlu.

Toate aceste elemente configureaza cadrul in care a actionat angajatorul, care pus in situatia de a se conforma unei hotarari judecatoresti defavorabile a exclus executarea ei benevola, a refuzat indeplinirea ei la deplasarea executorului judecatoresc, pentru ca ulterior sa comunice creditorului obligatiei de a face o decizie de suspendare a contractului de munca, purtand data celei de-a doua zi de dupa pronuntarea sentintei de reintegrare.

In aceste conditii, statuarea data in prima instanta este corecta, cu amendamentele referitoare la consecintele in plan juridic ale solutiei de reintegrare, care insa nu sunt de natura sa conduca la reformarea hotararii apelate.

Avand in vedere ca nici argumentele apelului incident nu pot fi primite, fata de considerentele aratate, ambele apeluri urmeaza a fi respinse.

Fata de disp. art. 453 alin. 1 si 2 cod proc. civila, constatand ca apelanta parata a pierdut procesul, fiind mentinuta in favoarea intimatului reclamant solutia atacata si ca respingerea apelului incident are o relevanta redusa in ce priveste impunerea cheltuielilor de judecata in raport de apelul principal, apelanta S.C. [...] S.R.L. urmeaza a achita intimatului reclamant [...] suma de 420 lei - reprezentand 'A din cheltuielile de judecata din apel.

Decizia civila nr. 174/CM/21.03.2016 Judecator redactor Mihaela Ganea