Reintegrarea in cazul anularii concedierii, elemente componente ale obligatiei de reintegrare, executarea titlului executoriu si formularea unei noi pretentii

 

Cuprins pe materii: Dreptul muncii, drept procesual civil;

Indice alfabetic: concediere, repunerea partilor in situatia anterioara; autoritatea de lucru judecat;

Temei de drept: art. 80 C.muncii, art. 24 din Carta Sociala Europeana, ratificata de Romania prin Legea nr. 74/1999, art. 430 C.pr.civ.;

Curtea de Apel Iasi, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr.

135/19.03.2019

 

Prin sentinta civila nr. 1410/12.07.2017, Tribunalul Iasi a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de parata. A respins exceptiile lipsei de interes si de

obiect, invocate de parata. A respins actiunea formulata de reclamantul X in contradictoriu cu parata UMF. A obligat reclamantul sa achite paratei suma de 2000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta retine urmatoarele:

In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, aceasta este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Prin prezenta actiune, reclamantul a solicitat obligarea paratei UMF Iasi, in calitate

de angajator, sa-i asigure norma didactica la Facultatea , inscrierea sa la pozitia I in

Statul de Functii si de Personal Didactic, conform fisei postului didactic, pentru functia de conferentiar universitar la (...), in calitate de titular, precum si la plata de despagubiri reprezentand salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi cuvenite pana la asigurarea normelor didactice conform fisei postului didactic de conferentiar universitar

Pe rolul instantelor au fost inregistrate mai multe actiuni avand aceleasi parti, respectiv UMF si X (...), insa nici una nu a avut acelasi obiect si aceeasi cauza cu cele din prezentul dosar. Conditia de aplicare a autoritatii de lucru judecat presupune identitatea de actiuni (parti, obiect si cauza juridica) ce opreste repetarea judecatii.

In schimb, puterea, prezumtia de lucru judecat, impune consecventa in judecata, astfel incat solutia trebuie sa tina cont de dezlegarea data problemelor de drept deduse judecatii anterior, dand eficienta prezumtiei de lucru judecat.

De asemenea, si exceptiile lipsei de interes si de obiect, invocate de parata sunt neintemeiate si urmeaza sa fie respinse. La data formularii si inregistrarii prezentei actiuni, aceasta avea obiect si reclamantul justifica interesul in promovarea ei.

Prin decizia nr. 16876/02.08.2016, UMF a constatat incetat de drept contractul individual de munca nr. 703/01.10.1974 (contestatia impotriva acestei decizii fiind respinsa in mod definitiv prin sentinta civila nr. 2052/12.12.2016 a Tribunalului Iasi, pastrata prin decizia civila nr. 236/12.04.2017 a Curtii de Apel Iasi date in dosarul nr. XXXX/99/2016).

Cererea privind asigurarea normei didactice la Facultatea din cadrul UMF, chiar daca ar fi intemeiata, nu ar mai putea fi realizata in natura.

Prin sentinta civila nr. 7769/22.06.2016 (definitiva prin decizia nr. 252/23.02.2017 a Tribunalului Iasi) a fost admisa in parte contestatia la executare formulata de contestatoarea UMF in contradictoriu cu intimatul X, au fost anulate in parte actele de executare silita din cadrul dosarului de executare nr. 139/2015 al BEJ BG , in ceea ce priveste recuperarea sumei de 5500 lei cheltuieli de judecata acordate prin sentinta civila nr. 2225/2014 pronuntata de Tribunalul Iasi (3500 lei) si sentinta civila nr. 99/2014 pronuntata de Tribunalul Iasi (2000 lei).

In ceea ce priveste reintegrarea efectiva a reclamantului X s-a retinut, ca: ,,Intimatul a fost concediat in luna aprilie 2013, (...), la momentul concedierii acesta avand functia de conferentiar si fiind inscris la pozitia 1 din statul de functii (...) ....

In realizarea obligatiei de reintegrare, intimatul a fost inscris la pozitia 6 din statul de functii pentru anul universitar 2014/2015,( ...), fiind reactivat contractul in Revisal in luna iulie 2014. Contestatoarea a precizat ca nu s-a putut realiza inscrierea intimatului la pozitia I motivat de faptul ca statul de functii era deja intocmit iar potrivit art. 286 din Legea nr. 1/2011, statele de functii nu se pot modifica in timpul anului universitar.

Aceasta aparare a contestatoarei este insa nefondata. Potrivit art. 136 alin. din Legea nr. 1/2011 „
Anul universitar incepe, de regula, in prima zi lucratoare a lunii octombrie,
include doua semestre si se finalizeaza la 30 septembrie din anul calendaristic urmator. Un semestru are, de regula, o durata de 14 saptamani de activitati didactice urmate, de regula, de minimum 3 saptamani de examene. Structura anului universitar se aproba de catre senatul universitar. In atribuirea creditelor de studii transferabile dintr-un semestru se are in vedere o perioada de minimum 17 saptamani”. Conform art. 286 din acelasi act normativ „(1) Statele de functii ale personalului didactic si de cercetare se intocmesc anual, prin stabilirea de norme universitare,
cu cel putin 15 zile inainte de inceperea fiecarui an universitar si nu se pot modifica in timpul anului universitar
”. Intr- adevar, statele de functii nu se pot modifica in timpul anului universitar, insa in luna iulie 2014 cand s-a comunicat sentinta civila nr. 2225/2014 si s-a realizat inscrierea intimatului pe statul de functii, anul universitar 2014/2015 nu era inceput, acesta incepand, potrivit art. 136 mentionat mai sus, abia in prima zi lucratoare a lunii octombrie 2014. De asemenea, tot potrivit art. 286 din Legea 1/2011, statele de functii trebuie concepute cu cel putin 15 zile inainte de inceperea anului universitar, astfel ca statul de functii pentru anul universitar 2014/2015 putea fi modificat inclusiv in luna septembrie, deci cu atat mai mult in luna iulie 2014 cand intimatul a fost inscris abia pe pozitia 6.

Stabilind ca statul de functii putea fi modificat fara incalcarea dispozitiilor legale de catre contestatoare in luna iulie 2014, cand aceasta avea obligatia de a reintegra intimatul de postul detinut anterior concedierii, instanta constata ca inscrierea intimatului pe pozitia 6 din statul de functii pentru anul universitar 2014/2015, in loc de pozitia 1 detinuta anterior concedierii, nu echivaleaza cu o reintegrare efectiva in sensul dispus de sentinta civila nr. 2225/2014 pronuntata de Tribunalul Iasi, inregistrarea in Revisal nefiind suficienta, retinand prin urmare caracterul neintemeiat al contestatiei la executare cu privire la acest aspect.”

Problema privind inscrierea reclamantului la pozitia I in Statul de Functii si de Personal Didactic, conform fisei postului didactic, pentru functia de conferentiar universitar la Disciplina (X), specialitatea (...), in calitate de titular a fost analizata ulterior hotararii anterior enuntate, pe cale incidentala, de Curtea de Apel Iasi.

Prin decizia civila nr. 236/12.04.2017 (definitiva) data de Curtea de Apel Iasi in dosarul nr. XXXX/99/2016 s-a retinut ca: „ulterior, in anul universitar 2015/2016, contestatorul-apelant a fost inscris la pozitia 1 in statul de functii, ceea ce ar dovedi ,,recuperarea pozitiei profesionale detinute anterior concedierii, fiind dovada punerii in executare a sentintei de reintegrare ”.

Problema inscrierii la pozitia 1 in statul de functii a fost solutionata pe cale incidentala printr-o hotarare definitiva, instanta sesizata ulterior cu aceeasi problema fiind obligata sa se pronunte tinand cont de solutie, deoarece dezlegarile date problemelor de drept intr-un litigiu anterior au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare. Puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decat o singura data
(bis de eadem re ne sit actio),
iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res
judicata pro veritate habetur).
Pentru a se invoca obligativitatea unei hotarari judecatoresti definitive privind solutionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati de parti, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii intre problema solutionata irevocabil si problema dedusa judecatii, instanta de judecata fiind tinuta sa pronunte aceeasi solutie, deoarece, in caz contrar, s-ar ajunge la situatia incalcarii componentei
res judicata
a puterii de lucru judecat.

In cauza Zazanis si altii contra Greciei, CEDO a statuat ca obligatia de a executa o hotarare nu se limiteaza la dispozitivul acesteia, iar autoritatile nu pot repune in discutie problema solutionata prin hotararea definitiva, iar in cauza Amuraritei contra Romaniei, CEDO a stabilit ca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6&1 trebuie interpretat prin prisma preeminentei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Conventiei, principiu enuntat in preambulul Conventiei.

Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice care presupune, printre altele, ca solutiile definitive date de instantele judecatoresti sa nu mai poata fi contestate.

Obligarea paratei la plata de despagubiri reprezentand salariile indexate, majorate si reactualizate si la plata celorlalte drepturi cuvenite pana la asigurarea normelor didactice conform fisei postului didactic de conferentiar universitar la Disciplina (X), specialitatea (...), nu a fost analizata in dosarul nr. XXXX/99/2016 in care s-a constatat ca in anul universitar 2015/2016 contestatorul-apelant a fost inscris la pozitia 1 in statul de functii. Aceasta cerere este neintemeiata insa intrucat, pentru perioada respectiva, reclamantului i s-au acordat deja despagubiri reprezentand salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi cuvenite pana la reintegrarea efectiva.

Fata de aceste considerente, tribunalul, in baza dispozitiilor art. 266-275 din Codul muncii, a respins actiunea formulata de reclamantul X in contradictoriu cu parata UMF, iar in baza dispozitiilor art. 453 C.proc.civ., a obligat reclamantul sa achite paratei suma de 2000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul X si apel incident universitatea parata, considerand-o nelegala si netemeinica.

Motiveaza apelantul X
ca a aratat in fata Tribunalului Iasi ca angajatorul nu a procedat la o reintegrare efectiva, care sa respecte pozitia ierarhica si continutul normei didactice de la data concedierii.

Actiunile angajatorului au fost formale, acesta nefiind pus situatia anterioara concedierii, efect al anularii deciziei de concediere.

Faptul ca angajatorul l-a inscris in statul de functii la pozitia 6 si i-a incarcat norma didactica cu 400 ore conventionale in plus fata de norma didactica de la data concedierii, nesocotind pozitia ierarhica, calitatea acestuia de cadru didactic de predare, calitatea de titular de disciplina, structura normei didactice atestate de fisa postului didactic, sunt dovezi ale caracterului formal al reintegrarii, fapt care a justificat actiunea initiata.

Prin sentinta pronuntata, Tribunalul Iasi nu a mai analizat nici unul din aspectele deduse judecatii, fapt pentru care apreciaza ca este nelegala si netemeinica.

In ce priveste nelegalitatea, sustine ca instanta a refuzat analiza pe fond a aspectelor deduse judecatii, refuz a carui consecinta este nesocotirea accesului la justitie, drept garantat prin art. 6 CEDO, drept care impune o analiza efectiva pe fond a pretentiilor deduse judecatii, obligatie pe care instanta nu a respectat-o.

Sentinta este si nefondata, rezultat al interpretarii si aplicarii gresite a legii, rezultat al unei analize superficiale si subiective a mijloacelor de proba administrate in cauza ori a ignorarii acestora, sentinta este nelegala si din perspectiva cheltuielilor de judecata nejustificate.

Considera ca instanta de fond a ignorat atat analiza si efectele juridice ale Hotararii Senatului UMF nr 8 din 12.04.2017 prin care s-a decis prin vot punerea in executare 7769/22 06 2016 a Judecatoriei Iasi, cat si analiza si efectele juridice ale deciziei nr.

252/23.02.2017 a Tribunalului Iasi, nr 2225/23.06.2014 pronuntata in dosarul XXXX/245/2015, prin care se mentine sentinta civila nr. 7769/22.06.2016 Judecatoriei Iasi, dosar prin care se respinge contestatia la executare formulata de angajatorul care afirma fara temei ca ar fi asigurat reintegrarea sa.

Astfel, instanta pune la baza motivarii sale criticabile decizia nr. 236/12.04.2017 a Curtii de Apel Iasi pronuntata in litigiul avand ca obiect anularea deciziei de incetare a contractului de munca prin implinirea varstei standard de pensionare.

Se poate observa din chiar mentiunile instantei care a pronuntat decizia nr. 236/12.04.2017, care ea insasi recunoaste ca acest aspect, al retinerii datei reintegrarii, este strain de obiectul judecatii. Instanta a dat valoare juridica (maxima!) unui considerent regasit intr-o decizie ce avea ca obiect verificarea legalitatii incetarii contractului de munca si nu verificarea legalitatii si efectivitatii reintegrarii.

Instanta, desi retine ca prin sentinta Judecatoriei Iasi nr 7769/22.06.2016 prin care se constata ca reintegrarea nu a fost efectiva, ignora sanctionabil decizia nr. 252/23.02.2017 pronuntata de Tribunalul Iasi, prin care se mentine sentinta civila 7769/22.06.2016 a Judecatoriei Iasi.

Decizia nr. 252/23.02.2017 a Tribunalului Iasi, respingand apelul angajatorului, lamureste cu argumente intrate in putere de lucru judecat, problema efectivitatii reintegrarii, conchizand ca reintegrarea apelantului nu s-a produs in mod efectiv.

Prin urmare, instanta recunoaste puterea de lucru judecat a unei sentinte care nu avea ca obiect analizarea reintegrarii efective prin repunerea apelantului in situatia anterioara, in sensul inscrierii in statul de functii la pozitia ierarhica avuta anterior concedierii si omite analizarea si recunoasterea efectelor juridice ale hotararilor ce aveau ca obiect de analiza acest aspect, optiune fundamental eronata ce atrage nelegalitatea sentintei.

2.3. Conform considerentelor deciziei nr 252/23.02.2017 a Tribunalului Iasi, se retine ca prin dispozitia instantei de anulare a deciziei de concediere, intra in functie principiul retroactivitatii masurii de anulare a deciziei de concediere, cu consecinta inlaturarii consecintelor intre momentul concedierii si cel al anularii ei.

Prin aceeasi decizie nr 252/23.02.2017 retine instanta ca din acest principiu izvoraste si cel al repunerii in situatia anterioara, ceea ce inseamna ca persoana trebuie sa isi recupereze toate drepturile de care a fost deposedata prin concedierea nelegala, respectiv statutul de salariat, functia, postul si locul de munca, precum si despagubirile pe perioada cat a fost impiedicat sa isi indeplineasca atributiile de serviciu.

In continuare, prin aceeasi decizie 252/23.02.2017, retine Tribunalul, prin aceeasi decizie ca, in lumina art. 283 alin. 3 din Legea nr. 1/2011, reintegrarea efectiva presupune „reintegrarea pe postul detinut anterior cu toate elementele referitoare la functie, locul de munca si norma didactica”, conform considerentelor deciziei invocate.

Conform deciziei, retine instanta ca angajatorul nu justifica nici un aspect care sa il exonereze de a efectua demersurile pentru respectarea obligatiei stabilite prin titlu executoriu, deoarece s-ar goli de efectele sentintei judecatoresti.

Nesocotind decizia 252/23.02.2017 a Tribunalului Iasi, care indica faptul ca angajatorul nu a asigurat nici inscrierea in statul de functii la pozitia 1 si nici constituirea legala a normei didactice, solutia apelata se dovedeste netemeinica.

Chiar acceptand considerentele deciziei nr. 236/12.04.2017 a Curtii de Apel Iasi, care nu analizeaza constituirea normei didactice, nu poate fi ignorata decizia nr. 252/23.02.2017 a Tribunalului Iasi care decide ca reintegrarea pe postul detinut anterior implica cu toate elementele referitoare la functie, locul de munca si norma didactica, pe care angajatorul nu a asigurat-o.

Altfel spus, reintegrare inseamna atat inscrierea la pozitia 1 in statul de functii, cat si constituirea normei didactice de la momentul concedierii, aspecte care nu pot fi disociate, pentru ca impreuna asigura statutul didactic al apelantului de care acesta nu a beneficiat prin efectul repunerii in situatia anterioara, fapt care a si condus la respingerea contestatiei la executare a angajatorului.

Nefiind asigurata norma didactica, reintegrarea nu este efectuata, astfel ca reclamantul justifica plata drepturilor salariale sub forma de despagubiri. Dovada ca angajatorul si-a indeplinit cu intarziere si incomplet obligatia de reintegrare este Hotararea Senatului UMF nr. 8/12.04.2017 prin care se decide prin vot punerea in executare a sentintei nr. 7769/22.06.2016.

Inscrierea la pozitia 1 in statul de functii, dispusa prin susmentionata Hotarare a Senatului, apare formala, cata vreme nu recunoaste norma didactica, structura ei in vigoare la data concedierii, respectiv disciplina, facultate, ore de curs si total ore conventionale, norma didactica fiind o reflectare a pozitiei ierarhice a apelantului, aspecte ce nu au fost redate prin reintegrare conform cu statul de functii 2012-2013, retinut de Tribunal.

Prin urmare, cata vreme chiar angajatorul, punand in executare sentinta nr. 7769/22.06.2016 a Judecatoriei, insa abia la 12.04.2017 recunoaste, in fapt, ca anterior acestei date nu a asigurat reintegrarea, este dovedita culpa angajatorului si justifica obligarea la desdaunari.

Pe cale de consecinta, solicita instantei de apel sa recunoasca eficienta juridica a considerentelor deciziei nr. 252/23.02.2017 a Tribunalului Iasi, care infirma sustinerile angajatorului in privinta repunerii apelantului in situatia anterioara, sa retina ca angajatorul nu i-a constituit norma legala prin repunerea in situatia anterioara, toate dovezile administrare conducand la aceasta concluzie (procesul-verbal al executorului judecatoresc impreuna cu corespondenta dintre angajat si angajator, inclusiv Hotararea Senatului din aprilie 2017). Drept urmare, solicita instantei sa dispuna in sarcina acestuia obligatia de constituire a normei cu plata despagubirilor pana la indeplinirea obligatiei.

Daca se va retine ca obligatia de „a face”, respectiv asigurarea normei didactice nu mai este posibil de realizat, urmare a incetarii contractului de munca, angajatorul ramane in continuare tinut la plata de despagubiri pana la data la care a inteles sa puna in executare sentinta nr. 7769/22.06.2016 a Judecatoriei Iasi.

In acest sens sunt dispozitiile art. 1527 C.civ. care se impun coroborate cu dispozitiile art. 1530 si urm. C.civ., privind dreptul la dezdaunare in cazul neindeplinirii obligatiei de face, dispozitiile legale omise de instanta.

Solicita reclamantul-apelant instantei sa reapreciere si asupra cheltuielilor de judecata acordate intimatei, ca fiind excesive.

Universitatea parata formuleaza apel incident, solicitand instantei de apel sa constate ca in cauza au fost solutionate in mod gresit exceptiile invocate, impunandu-se admiterea lor, cu consecinta respingerii primului capat de cerere, avand in vedere ca cele doua aspecte se impuneau a fi verificate prin raportare la tot parcursul judecatii, nu doar la data investirii instantei.

Astfel, la data de 11.08.2016, reclamantul a intrunit conditiile pentru pensionarea la limita de varsta, implinind 65 de ani, conditii in care a intervenit incetarea de drept a contractului sau de munca, conform art. 56 alin. 1 lit. c si art. 289 alin. 1 din Legea nr. 1/2011 a educatiei nationale, fiind emisa Decizia nr. 16876/02.07.2016.

Prin raportare la aceeasi situatie de fapt, s-a solicitat instantei sa ia act de efectele acestei imprejurari din perspectiva celor doua exceptii invocate.

Astfel, potrivit dispozitiilor procedurale (art. 194 lit. c C.proc.civ.), obiectul unei cereri reprezinta pretentia concreta dedusa judecatii.

Actiunea ramane fara obiect atunci cand ceea ce s-a dedus judecatii a fost deja executat de catre parat, de bunavoie, sau a devenit imposibil de executat.

Prezenta speta se situeaza in ultima ipoteza, impunandu-se a se admite efectul in privinta obiectului actiunii.

Prin primul capat de cerere reclamantul solicita obligarea subscrisei la asigurarea normei didactice, inscrierea la Pozitia I pe statul de functii si de personal didactic, conform fisei postului didactic, asadar petitul priveste in mod expres desfasurarea activitatii reclamantului in calitate de salariat al subscrisei, se poate observa ca, prin incetarea raporturilor de munca dintre parti, reclamantul nu mai detine calitatea de salariat, intervenind asadar o imposibilitate obiectiva de a pronunta o hotarare care presupune preexistenta unui raport juridic specific, in cadrul caruia sa se activeze obligatia de a face, pretinsa de reclamant.

Avand in vedere acest aspect, apreciaza ca se impune, anterior cercetarii temeiniciei si caracterului indreptatit al cererii, a analiza cu prioritate daca actiunea are obiect, verificarea acestui aspect urmand a se face prin raportare inclusiv la momentul judecarii cauzei si nu exclusiv la momentul investirii instantei (cum, in mod gresit, a procedat prima instanta).

Intrucat in prezenta speta, pentru obligatia de a face ce constituie primul petit al cererii, a intervenit pe parcursul judecatii o imposibilitate legala de executare, instanta neputand obliga parata la incalcarea legii, solicita a se constata ca se impunea respingerea acestui capat de cerere ca fiind ramas fara obiect.

In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes a reclamantului in sustinerea actiunii, aceasta este in legatura directa cu persoana reclamantului, legea prevazand faptul ca interesul trebuie sa fie personal nascut si actual.

Avand in vedere ca primul capat de cerere al actiunii priveste desfasurarea activitatii reclamantului in calitate de salariat, se poate observa ca, prin incetarea raporturilor de munca dintre parti, reclamantul nu mai detine calitatea de salariat, asadar nu mai detine calitatea procesuala activa prevazuta de lege prin art. 36 C.proc.civ., lipsind raportul juridic in baza caruia se legitima reclamantul (contract de munca - salariat), incetand astfel caracterul personal al interesului.

Totodata, de la momentul incetarii calitatii sale de salariat, incetand dreptul de a desfasura activitati didactice in cadrul universitatii, reclamantul nu mai are un interes actual si legitim in solicitarea sus mentionata, data fiind corelarea obligatorie a asigurarii unei norme didactice conform fisei postului, a ocuparii unei anumite pozitii in statul de functii al angajatorului „in calitate de titular” cu detinerea dreptului la munca, respectiv a calitatii de salariat.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C.proc.civ., o conditie de exercitare si sustinere a actiunii civile, este permisa numai daca autorul acesteia justifica un interes.

Prin interes se intelege folosul personal, practic, material sau moral, urmarit de cel care a formulat o cerere de chemare in judecata, acesta trebuind, conform dispozitiilor art. 33 C.proc.civ., sa fie legitim, nascut si actual, personal si determinat.

Existenta interesului se impune a se mentine pe tot parcursul judecatii (si nu doar la momentul investirii instantei, dupa cum a apreciat prima instanta), urmand a se analiza existenta acestuia atat la momentul formularii cererii, cat si pe parcursul judecatii, fiind imperios necesar pentru exercitarea si sustinerea actiunii civile.

Cererea reclamantului, in mod evident dependenta si subsecventa desfasurarii unor raporturi de munca active, actuale, necesita existenta unui contract de munca in vigoare, ceea ce, in speta de fata, nu se mai inregistreaza, imprejurare care este de natura a atrage lipsirea interesului reclamantului de atributul sau „personal” si „actual” si chiar legitim, neexistand asadar folosul practic al sustinerii unei actiuni fara finalitate juridica, sens in care s-a pronuntat in mod unanim atat doctrina, cat si practica judiciara.

Pentru aceste considerente, completate cu cele expuse in sustinerile formulate cu ocazia judecarii cauzei in prima instanta, solicita admiterea celor doua exceptii formulate.

Chiar si in lipsa elementelor de mai sus, apreciaza ca cererea reclamantului a ramas fara obiect si lipsita de interes, dat fiind ca obligatia de a face ce constituie primul capat de cerere din prezenta cauza - asigurarea normei didactice, a pozitiei pe statul de functii si a locului muncii-reprezinta componenta (din perspectiva reclamantului) obligatiei de reintegrare stabilita in sarcina subscrisei prin sentinta nr. 2225/23.06.2014 a Tribunalului Iasi (contestatia impotriva masurii desfacerii disciplinarea CIM al reclamantului), cererea formulata de reclamant fiind in fapt o solicitare de executare a obligatiei de reintegrarea a salariatului corespunzator atributelor detinute anterior concedierii.

Or, prin adresa catre reclamant, intocmita de decanat, cu nr. 7832/09.12.2014, in privinta componentei normei didactice, i se aducea la cunostinta activitatea. Cerinta interesului de a fi actual trebuie sa existe nu numai la momentul introducerii actiunii, ci pe tot parcursul procesului. In speta, intrucat pe parcursul procesului actiunea promovata de reclamant a ramas fara interes, demersul procesual, initial justificat, a ramas fara o finalitate practica din punct de vedere juridic, iar solutia adoptata de jurisprudenta in astfel de situatii este aceea a respingerii actiunii ca ramasa fara interes (Decizia nr. 2623/13.09.2011 pronuntata in recurs de Sectia comerciala a inaltei Curti de Casatie si Justitie).

Asadar, dupa cum au retinut cu titlu definitiv si instantele de judecata in dosarul nr. XXXX/99/2017, reclamantul a beneficiat de „recuperarea pozitiei profesionale detinute anterior concedierii, fiind dovada punerii in executare a sentintei de reintegrare”, instanta de fond din prezenta cauza retinand, expresie a puterii de lucru judecat, obligativitatea acestor considerente cu privire la situatia de fapt a carei apreciere a fost solicitata.

De asemenea, in dosarul nr. XXXX/245/2015, reclamantul a solicitat instantei, in temeiul art. 905 C.proc.civ., stabilirea in sarcina angajatorului a unei penalitati in cuantum de 1000 lei/zi pana la executarea obligatia de reintegrare a reclamantului pe postul detinut anterior concedierii. Fata de motivele actiunii cu care a fost investita Judecatoria Iasi, ceea ce a fost descrisa ca si executare in natura a obligatiei de reintegrare efective se suprapune peste obiectul prezentei cauze, reclamantul invocand aceleasi motive ca cele din prezenta cauza, subsumate sustinerii unei absente a reintegrarii efective a salariatului.

Asa dupa cum rezulta din solutia pronuntata in dosarul nr. XXXX/245/2015 - decizie definitiva, legea neprevazand nicio cale de atac impotriva acestor incheieri - instanta a respins actiunea ca fiind ramasa fara obiect intrucat reintegrarea efectiva a reclamantului s-a produs.

Fata de continutul solutiilor pronuntate in dosarele sus mentionate care au constatat (cu putere definitiva de lucru judecat) ca s-a produs reintegrarea reclamantului, acesta beneficiind de recuperarea pozitiei profesionale detinute anterior concedierii, solicita ca se impune a se constata ca actiunea prezenta, in privinta primului capat de cerere (obligatie de a face ce constituie o componenta a obligatiei de reintegrare) a ramas fara obiect.

In privinta autoritatii de lucru judecat cu privire la cel de al doilea capat de cerere, potrivit hotararilor judecatoresti depuse la dosarul cauzei, prima instanta a retinut in considerente faptul ca pe rolul instantelor a fost inregistrat si dosarul nr. YYYY/99/2013 avand ca obiect contestatia la decizia de concediere, insa a retinut in mod gresit ca acesta nu a avut acelasi obiect si aceeasi cauza cu cea din prezentul dosar (pag. 16 din sentinta), motiv pentru care a respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocate de universitate.

Solicita sa se constate ca prin actiunea ce a facut obiectul dosarului YYYY/99/2013 reclamantul a solicitat obligarea subscrisei sa achite o despagubire egala cu salariile indexate si actualizate, incepand cu data desfacerii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva, instanta solutionand cererea si obligand subscrisa la acordarea de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate pana la reintegrare (sentinta nr. 2225/23.06.2014).

Prin prezenta cauza, acelasi reclamant a solicitat obligarea angajatorului la plata de despagubiri reprezentand salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi cuvenite pana la asigurarea normei didactice. Avand in vedere ca, in motivarea prezentei actiuni, reclamantul a precizat ca nu a beneficiat de o reintegrare efectiva in munca, fapt pentru care solicita si plata drepturilor salariale cuvenite pana la indeplinirea obligatiei de stabilire a normei didactice in conditiile contractului de munca, apreciaza ca reiese cu claritate ca, din perspectiva obiectului cererii, asigurarea normei didactice reprezinta o componenta a reintegrarii efective.

Asadar, cererea formulata in prezenta cauza se suprapune cu cererea formulata in cadrul dosarului nr. YYYY/99/2013, acest aspect fiind de natura a atrage, conform dispozitiilor art. 430- 432 C.proc.civ., admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat, cu consecinta respingerii acestui capat de cerere ca fiind inadmisibil.

Apreciaza ca o astfel de solutionare a cauzei este cea corecta, avand in vederea ca analizarea acestui aspect este prioritara fata de analizarea caracterului intemeiat al cererii.

Concluzionand, solicita instantei de apel sa constate ca, in conditiile in care prima instanta a retinut ca reclamantului i s-au acordat deja despagubiri reprezentand salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi cuvenite pana la reintegrarea efectiva, asadar a retinut, pe de o parte, identitatea solicitarilor formulate de reclamant, iar pe de alta parte, solutionarea acesteia, solutia corecta este aceea a respingerii cererii in primul rand ca inadmisibila, aceasta solutie avand prevalenta fata de respingerea cererii ca fiind neintemeiata.

In apelul formulat de reclamantul X, intimata UMF formuleaza intampinare, prin care solicita respingerea apelului ca nefondat.

Solicita a se avea in vedere, in raport de criticile apelantului, ca exceptia lucrului judecat constituie o limitare a dreptului de acces la justitie care respecta cerintele impuse de jurisprudenta CEDO in materie, urmarind un scop legitim, si anume securitatea raporturilor juridice, existand un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul vizat (Stubbings si altii impotriva Regatului Unit, Hotararea din 22 octombrie 1996, Culegere de hotarari si decizii 1996 - IV, p. 1502, § 50, Ashingdane impotriva Regatului Unit, Hotararea din 28 mai 1985, seria A nr. 93, p. 24, § 57, si Levages Prestations Services impotriva Frantei, Hotararea din 23 octombrie 1996, Culegere de hotarari si decizii 1996-V, p. 1543, § 40).

Autoritatea de lucru judecat nu afecteaza, in speta, substanta dreptului reclamantului de a avea acces la o instanta, in masura in care instantele s-au pronuntat deja asupra temeiniciei sustinerilor sale. Nu se poate lua in discutie incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie decat in cazul in care principiul autoritatii de lucru judecat a fost aplicat in mod gresit de catre instante.

Or, asa dupa cum reiese din cuprinsul actiunii introductive si chiar din cuprinsul cererii de apel, obligatia de a face ce constituie primul capat de cerere din prezenta cauza - asigurarea normei didactice, a pozitiei pe statul de functii si a locului muncii - reprezinta, conform sustinerilor exprese ale reclamantului, expresia obligatiei de reintegrare stabilita in sarcina subscrisei prin sentinta nr. 2225/23.06.2014 a Tribunalului Iasi (contestatia impotriva masurii desfacerii disciplinare a CIM al reclamantului), cererea formulata de reclamant fiind, in fapt, o solicitare de executare a obligatiei de reintegrarea a salariatului corespunzator atributelor detinute anterior concedierii.

Asadar, insusi reclamantul-apelant recunoaste identitatea care exista intre obligatia de face ce constituie obiectul prezentei cauze si obligatia de reintegrare (a carei indeplinire a fost constatata in cadrul dosarului nr. XXXX/99/2016 unde a fost pronuntata hotararea a carei putere de lucru judecat a fost retinuta), instanta de fond stabilind, asadar, in mod corect ca exista putere de lucru judecat in privinta acestei chestiuni, imprejurare pe care, de altfel, apelantul nu o neaga.

In acest context, nu se poate retine nicio incalcare a art. 6 CEDO ci, dimpotriva, sustinerea apelantului potrivit cu care, in conditiile incidentei autoritatii de lucru judecat in privinta obiectului cererii, instanta ar fi fost obligata sa continue analiza cererii (instanta nu mai analizeaza nici unul din aspectele deduse judecatii, fapt pentru care sentinta este nelegala si netemeinica), este aceea care contravine jurisprudentei in materie, CEDO statuand, dupa cum a retinut si prima instanta, ca autoritatile nu pot repune in discutie problema solutionata prin hotararea definitiva (cauza Zazanis s.a. Contra Greciei) si ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 si art. 1, trebuie interpretat prin prisma preeminentei dreptului (cauza Amuraritei contra Romaniei), principiul securitatii raporturilor juridice care presupune ca solutiile definitive date de instantele judecatoresti sa nu mai fie contestate constituind un element fundamental.

Solicita a se constata ca este neintemeiata critica reclamantului formulata in cuprinsul cererii de apel.

Apelantul critica faptul ca instanta a dat valoare juridica considerentelor din decizia nr. 236/12.04.2017 a Curtii de Apel Iasi, desi litigiul in care a fost pronuntata avea ca obiect verificarea legalitatii incetarii contractului de munca si nu verificarea legalitatii si efectivitatii reintegrarii.

Aceasta critica nu poate fi primita de vreme ce, desi litigiul in care a fost pronuntata decizia 236/12.04.2017 avea ca obiect legalitatea incetarii de drept a contractului de munca al reclamantului-apelant, chiar acesta este cel care a investit instanta, prin motivarea actiunii, cu verificarea efectivitatii reintegrarii dispuse prin sentinta nr. 2225/2014 a Judecatoriei Iasi, ca o conditie preliminara a producerii efectelor incetarii de drept a contractului prin indeplinirea conditiilor de pensionare.

Asadar, considerentele din hotararea pronuntata in dosarul XXXX/99/2016 au intervenit ca urmare a motivelor cu care a fost investita instanta de catre reclamant (chiar daca aceste motive este evident ca erau straine de obiectul cauzei, aspect pe care acum il recunoaste si reclamantul).

In acest context, nu se poate reprosa faptul ca instanta a solutionat actiunea cu respectarea cadrului procesual fixat de initiatorul acesteia. De altfel, aceasta critica a mai fost formulata in privinta deciziei nr. 236/12.04.2017 in cuprinsul revizuirii formulate impotriva acestei hotarari judecatoresti, instanta care a judecat acest aspect retinand (de asemenea, cu putere de lucru judecat) faptul ca se observa ca, pe de o parte insusi contestatorul, prin contestatia formulata, a pus in dezbaterea instantei aspectul reintegrarii in functie, iar pe de alta parte, acest element a constituit premisa silogismului judiciar care a condus instanta spre analiza legalitatii si temeiniciei deciziei de incetare a contractului individual de munca.

In aceste circumstante, statuarile asupra unei situatii de fapt din cuprinsul hotararii sunt de esenta actului judecatoresc, asa ca in contextul concret in care au fost exprimate, ca un raspuns la apararile contestatorului, nu se identifica un prejudiciu al partii (decizia nr. 395/22.06.2017 pronuntata in dosarul nr. XXX/45/2017 al Curtii de Apel Iasi).

Pe de alta parte, in prezenta cauza instanta nu a retinut puterea de lucru judecat a dispozitivului deciziei nr. 236/12.04.2017, ci a considerentelor acesteia, obiectul cauzei neavand, din aceasta perspectiva, importanta. Dispozitiile art. 432 C.proc.civ. reglementeaza faptul ca autoritatea de lucru judecat priveste si considerentele unei hotarari judecatoresti, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasa. Asadar, cata vreme efectivitatea reintegrarii a constituit o chestiune litigioasa cu privire la care, anterior judecarii prezentei cauze, a mai fost investita si instanta ce a solutionat dosarul XXXX/99/2016, solutiile date acestei chestiuni sunt obligatorii si pentru litigiul de fata.

Apelantul critica solutia instantei de fond invocand ignorarea puterii de lucru judecat a deciziei nr. 252/23.02.2017 pronuntate de Tribunalul Iasi in dosarul nr. XXXX/245/2015 care a constatat ca nu ar fi avut loc reintegrarea efectiva a reclamantului.

Acest argument al apelantei este nefondat, deoarece solutiile pronuntate in acest dosar au fost avute in vedere de instanta (pag. 16-17 din sentinta), care a si citat pe larg din continutul sentintei civile nr. 7769/22.06.2016 pronuntate in acest dosar.

Ceea ce insa omite in mod deliberat sa recunoasca apelantul este faptul ca solutiile si considerentele pronuntate in dosarul mentionat, inclusiv Decizia nr. 252/2017, sunt limitate la anul universitar 2014-2015.

Instanta de fond insa a constatat in mod corect faptul ca problema reintegrarii reclamantului „a fost analizata ulterior hotararii anterior enuntate, pe cale incidentala, de Curtea de Apel Iasi prin Decizia civila nr. 236/12.04.2017."

Asadar, in mod corect prima instanta a apreciat, fara a ignora sau contrazice Decizia 252/2017. ca, ulterior perioadei ce a facut obiectul analizei acesteia, au intervenit modificari ale situatiei de fapt, constatate prin Decizia 236/2017, raportarea urmand a se face la situatia de fapt constatata cel mai recent.

Or, cea mai recenta dezlegare data acestei chestiuni litigioase a fost cea pronuntata prin decizia nr. 236/2017 care a statuat, prin raportare inclusiv la solutiile pronuntate in dosarul XXXX/245/2015 a carei ignorare in mod nefondat o reclama reclamantul, ca, ulterior, in anul universitar 2015/2016, contestatorul-apelant a fost inscris pe pozitia 1 din statul de functii, ceea ce ar dovedi recuperarea pozitiei profesionale detinute anterior concedierii, fiind dovada punerii in executare a sentintei de reintegrare asa cum solicita apelantul (antepenultimul paragraf pagina 8).

Contrar sustinerilor apelantului, nu exista nici contradictii intre cele doua decizii si nici o suprapunere partiala in privinta situatiei de fapt referitoare la reintegrare.

Dupa cum rezulta din analiza considerentelor deciziei nr. 252/2017 a Tribunalului Iasi, reiese ca singura incalcare retinuta de instanta, din perspectiva reintegrarii reclamantului, se refera la inscrierea acestuia pe pozitia 6 din statul de functii in anul universitar 2014-2015.

Asa dupa cum se mentioneaza in considerentele ambelor decizii citate, ambele instante au constatat ca anularea deciziei de concediere disciplinara a reclamantului are drept consecinta, dupa cum retine si apelantul, inlaturarea consecintelor acesteia intre momentul concedierii si cel al anularii deciziei sanctionatorii, fiind incident principiul retroactivitatii deciziei de anulare a concedierii, asadar operand o reintegrare
de jure
inca de la data pronuntarii sentintei nr. 2225/2014.

O alta componenta a principiului retroactivitatii priveste reintegrarea
de facto
a reclamantului, respectiv vocatia acestuia la recuperarea tuturor drepturilor de care a fost deposedat ca urmare a deciziei de concediere anulate: functie, loc de munca, norma didactica.

In acest context, citeaza apelantul considerentele deciziei nr. 252/2017 prin care instanta a retinut ca universitatea parata „are autoritatea sa dispuna reintegrarea pe postul respectiv, cu toate elementele referitoare la functia, locul si norma de munca, pentru executarea hotararii judecatoresti”.

Nicaieri in cuprinsul Deciziei nr. 252/23.02.2017 a Tribunalului Iasi nu se retine, asa dupa cum gresit si distorsionat sustine apelantul, o nerespectarea a reintegrarii din perspectiva normei didactice.

Faptul ca statele de functii, conform legii, cuprind mentiuni referitoare la functie, locul de munca si norma de munca este un fapt necontestabil. Insa nu exista o suprapunere intre cele doua notiuni: pozitia pe statul de functii si norma didactica (a se vedea reglementarea normei universitare prin art. 287 si art. 288 din Legea nr. 1/2011), componenta normei didactice derivand din functia reclamantului (conferentiar universitar) si nu din pozitia de pe statul centralizat de functii. Cat timp nu s-a constatat ca reclamantul a fost inscris pe alta functie decat cea de conferentiar universitar, nu se poate sustine sau deduce nici constatarea unei incalcari a obligatiilor subscrisei referitoare la norma didactica.

Singura neregula care a fost identificata de instanta pentru anul 2014-2015 a fost cea referitoare la pozitia de pe statul de functii
(per a contrario,
toate celelalte componente ale reintegrarii constatandu-se a fi conforme), chestiune la care s-a raportat ulterior inclusiv instanta ce a pronuntat decizia nr. 236/2017.

Mai mult, Curtea de Apel Iasi a constatat, incepand cu anul universitar 2015-2016. recuperarea pozitiei profesionale detinute anterior concedierii, respectiv punerea in executare a sentintei de reintegrare asa cum solicita apelantul, situatie de fapt constatata ca urmare a reanalizarii chestiunii reintegrarii din perspectiva motivelor cu care a fost investita de reclamant, care se refereau inclusiv la a norma didactica.

Asadar autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 136/2017 a Curtii de Apel Iasi acopera, fara putinta de tagada, inclusiv chestiunea normei didactice, fara a intra in contradictie cu decizia nr. 252/2017 a Tribunalului Iasi care, de altfel, nu a retinut nicio neconformitate a reincadrarii din perspectiva normei didactice.

Solicita instantei sa constate ca nu este intemeiata nici semnificatia pe care apelantul o atribuie Hotararii Senatului nr. 8/12.04.2017, apreciind ca abia prin acest act sa decis, prin vot, punerea in executare a sentintei nr. 7769/22.06.2016, intrucat nu vizeaza obligatia de reintegrare, aceasta fiind dispusa prin sentinta nr. 2225/2014 a Judecatoriei Iasi.

Prin acest act administrativ s-a dispus exclusiv rectificarea statului de functii din anul 2014/2015, in vederea conformarii cu considerentele sentintei civile nr. 7769/22.06.2016 (ramasa definitiva prin decizia nr. 252/23.02.1017) pronuntate in cadrul unei contestatii la executare, prin care s-a retinut ca reintegrarea salariatului in anul 2014/2015 presupunea inscrierea pe pozitia 1 din statul de functii.

Acest act analizeaza doar situatia anului universitar 2014/2015 si doar chestiunea pozitiei pe statul de functii. Or, instanta care a pronuntat hotararea atacata acum cu apel, era chemata sa efectueze analiza fata de momentul judecatii, iar incepand cu anul universitar 2015-2016 s-a constatat cu putere de lucru judecat ca a operat corect si integral reintegrarea reclamantului-apelant.

Asadar, orice incercare de interpretare a acestui document ca fiind unul ce dovedeste nerespectarea anterioara a obligatiei de reintegrare a reclamantului din perspectiva normei didactice, este lipsita de orice fundament.

Din expunerea de motive rezulta ca apelantul critica sentinta pronuntata exclusiv prin raportare la asigurarea normei didactice, solicitand a se dispune in sarcina angajatorului obligatia de constituire a normei didactice.

Solicita instantei de apel sa constate ca nu se poate da eficienta juridica considerentelor deciziei nr. 252/23.02.2017 a Tribunalului Iasi, cata vreme aceasta are o aplicabilitate limitata la situatia de fapt de la nivelul anului universitar 2014-2015, si atat timp cat instanta este chemata sa judece litigiul prin raportare la situatia de fapt de la momentul judecatii, respectiv din 2017.

Or, la momentul judecatii, instanta nu putea sa pronunte in mod legal si temeinic solutia solicitata de apelanta cata vreme, la data promovarii actiunii, fiind deja in semestrul II al anului universitar 2014-2015, reclamantul nu mai avea alocate decat ore la programele de studii Medicina si Asistenta Medicala Generala, deci nu si BFKT, adica portiunea din norma criticata; in aceasta privinta a devenit incidenta autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei civile nr. 236/2017 pronuntate de Curtea de Apel Iasi in dosarul nr. XXXX/99/2017, prin care s-a retinut ca reclamantul a beneficiat de recuperarea pozitiei profesionale detinute anterior concedierii, fiind dovada punerii in executare a sentintei de reintegrare, singura chestiune neconforma fiind pozitia pe statul de functii care a fost si ea corectata in anul universitar 2015/2016; la data de 11.08.2016, reclamantul a intrunit conditiile pentru pensionarea la limita de varsta, implinind 65 de ani, conditii in care a intervenit incetarea de drept a contractului sau de munca, conform art. 56 alin. 1 lit. c si art. 289 alin. 1 din Legea nr. 1/2011 a educatiei nationale, fiind emisa Decizia nr. 16876/02.07.2016. Prin raportare la aceasta situatie de fapt au devenit incidente exceptia lipsei de interes si a lipsei de obiect a actiunii, cererea reclamantului fiind una imposibila din punct de vedere legal (aspect recunoscut, de altfel, de reclamanta la punctul 2.7 din cererea de apel).

Asadar, prin prisma dispozitiilor legale incidente si a materialului probator administrat, solicita ca instanta de apel sa constate ca se impune respingerea actiunii reclamantului atat ca urmare a admiterii exceptiilor invocate, cat si ca urmare a caracterului neintemeiat al actiunii.

In privinta solicitarii de obligare a universitatii la plata de despagubiri pana la data punerii in executare a sentintei nr. 7769/2016 a Judecatoriei Iasi, trebuie retinut ca o astfel de solicitare reprezinta o modificare a actiunii, nepermisa in acest stadiu al judecatii.

Prin actiunea introductiva, reclamantul-apelant a solicitat obligarea subscrisei la plata de despagubiri reprezentand salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi cuvenite pana la asigurarea normei didactice, invocand nerespectarea acestei componente a obligatiei de reintegrare dispuse prin sentinta nr. 2225/23.06.2014 a Judecatoriei Iasi.

Asadar, cata vreme reintegrarea nu a fost dispusa prin sentinta nr. 7769/2016 a Judecatoriei Iasi, solicitarea acordarii de despagubiri prin raportare la o alta sentinta decat cea a carei respectare se pretinde prin continutul actiunii reprezinta o modificare a actiunii permisa de art. 204 C.proc.civ. doar pana la primul termen al judecatii in prima instanta.

Pe de alta parte, sentinta nr. 7769/2016 a Judecatoriei Iasi a constatat doar existenta unei neconformitati in privinta pozitiei pe statul de functii din anul 2014/2015 (asadar nu in privinta constituirii normei didactice pentru care se solicita despagubiri prin prezenta actiune!) si nu a stabilit vreo obligatie in sarcina universitatii, prin acesta solutie fiind admisa in parte o contestatie la executare formulata de universitate (!).

In privinta celui de al doilea capat de cerere al actiunii, se suprapune cererea formulata in prezenta cauza cu cererea formulata in cadrul dosarului nr. YYYY/99/2013, acest aspect fiind de natura a atrage, conform dispozitiilor art. 430- 432 C.proc.civ., admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat, cu consecinta respingerii acestui capat de cerere ca fiind inadmisibil.

Prin actiunea ce a facut obiectul dosarului YYYY/99/2013, reclamantul a solicitat obligarea universitatii la achitarea unei despagubiri egale cu salariile indexate si actualizate, incepand cu data desfacerii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva, instanta solutionand cererea si obligand universitatea la acordarea de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate pana la reintegrare (sentinta nr. 2225/23.06.2014).

Prin prezenta cauza, acelasi reclamant a solicitat obligarea universitatii la plata de despagubiri reprezentand salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi cuvenite pana la asigurarea normei didactice conform Fisei postului de conferentiar universitar la Disciplina Stiintele Comportamentului, Departamentul Medicina Preventiva si Interdisciplinaritate, specialitatea Psihologie Medicala, psihoterapie, in cadrul Facultatii de Medicina.

Avand in vedere ca, in motivarea prezentei actiuni, reclamantul a precizat ca nu a beneficiat de o reintegrare efectiva in munca, fapt pentru care solicita si plata drepturilor salariale cuvenite pana la indeplinirea obligatiei de stabilire a normei didactice in conditiile contractului de munca, apreciaza ca reiese cu claritate ca, din perspectiva obiectului cererii, asigurarea normei didactice reprezinta o componenta a reintegrarii efective, chestiune reafirmata si prin motivele de apel formulate de acesta, constatandu-se o suprapunere partiala a celor doua cauze, impunandu-se admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat.

In subsidiar, solicita instantei de apel sa constate ca, pentru motivele expuse in fata instantei de fond si a prezentei intampinari, solicitarea privind aceste despagubiri este neintemeiata, intrucat nu exista nicio incalcare a obligatiei universitatii in privinta reconstituirii normei didactice a reclamantului.

In privinta cheltuielilor de judecata, solicita instantei sa constate ca cererea apelantului este, in primul rand, nemotivata.

In conditiile in care nu se expune niciun motiv corelat cu vreo dispozitie legala de natura a indica vreo greseala in privinta solutiei pronuntate de instanta de fond, apreciem ca nu se justifica modificarea hotararii atacate.

O astfel de solicitare este, in al doilea rand, neintemeiata. Dispozitiile art. 453 C.proc.civ. prevad obligarea partii care a cazut in pretentii la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea litigiului. Or, cata vreme actiunea reclamantei a fost respinsa, admiterea cererii subscrisei privind cheltuielile de judecata este legala si intemeiata.

In privinta cuantumului acestor cheltuieli (criticat ca fiind excesiv) solicita instantei sa constate ca acesta este corespunzator activitatii desfasurate si invoca in acest sens in jurisprudenta comunitara (CJCE, cauza Wouters si altii, hotararea din 19 februarie 2012, C-303/99) precum si dispozitiile art. 453 C.proc.civ.

Nu in ultimul rand, apreciaza ca prin limitarea cuantumului cheltuielilor care au fost generate de litigiu si care se impun a fi recuperate de catre partea care a castigat cauza, i s-ar produce un prejudiciu paratei, in mod total nejustificat si nelegal, in conditiile in care litigiul a fost initiat de reclamant in lipsa unor temeiuri legale si faptice, parata fiind obligata la efectuarea si avansarea de cheltuieli pentru apararea drepturilor sale legale, raportandu-se la nivelul de onorarii aplicate in domeniul serviciilor de avocatura pentru aceste categorii de litigii.

Pentru toate aceste motive, solicita respingerea apelului formulat de reclamantul X ca fiind neintemeiat in privinta tuturor motivelor expuse de acesta in cuprinsul cererii de apel.

Examinand probele cauzei in raport de motivele de apel invocate, apararile intimatei si dispozitiile legale aplicabile si hotararea apelata, Curtea constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata sub nr. XXX/99/2016, reclamantul X a chemat-o in judecata pe parata universitatea, solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligata parata, in calitate de angajator: sa ii asigure norma didactica la universitate si inscrierea sa la pozitia I in Statul de Functii si de Personal Didactic -, conform fisei postului didactic, obligarea la plata de despagubiri
reprezentand salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi cuvenite pana la asigurarea normelor didactice
conform fisei postului didactic de conferentiar universitar.

Fata de acest petit al actiunii principale, din oficiu, s-a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat in raport de prevederile art. 430 C.pr.civ. potrivit caruia hotararea judecatoreasca ce solutioneaza, in tot sau in parte, fondul procesului sau statueaza asupra unei exceptii procesuale ori asupra oricarui alt incident are, de la pronuntare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea transata. Autoritatea de lucru judecat priveste dispozitivul, precum si considerentele pe care acesta se sprijina, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasa.

Conform art. 431 C.pr.civ. care reglementeaza exceptia autoritatii de lucru judecat, nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect, iar art. 432 C.pr.civ. stipuleaza: exceptia autoritatii de lucru judecat poate fi invocata de instanta sau de parti in orice stare a procesului, chiar inaintea instantei de recurs. Ca efect al admiterii exceptiei, partii i se poate crea in propria cale de atac o situatie mai rea decat aceea din hotararea atacata.

Or, sustinand obligatia angajatorului de asigura norma didactica si inscrierea sa la pozitia I in Statul de Functii si de Personal Didactic, conform fisei postului didactic, pentru functia de conferentiar universitar, reclamantul insusi invoca nerespectarea de catre parata a obligatiei instituite prin sentinta civila nr. 2225/2014 a Tribunalului Iasi pronuntata in dosarul YYYY/99/2013 de Tribunalul Iasi, definitiva prin decizia civila nr. 674/2014 a Curtii de Apel Iasi. Prin acest titlu jurisdictional s-a dispus anularea deciziei civile nr. 6561/03.04.2013 emisa de universitatea intimata si inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului de munca incheiat de parti cu sanctiunea reducerii salariului de baza cu 10% pe trei luni, obligandu-se intimata sa il reintegreze pe contestator pe postul detinut anterior desfacerii contractului de munca.

Potrivit dispozitiilor art. 80 C. muncii: „(1) In cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. (2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.”

In raport de continutul reglementarii, ceea ce se denumeste in limbaj uzual „reintegrare” este, conform legii, „repunerea partilor in situatia anterioara”. In concret, instanta anuleaza actul juridic (concedierea) emis cu incalcarea dispozitiilor legale si, potrivit efectelor nulitatii, repune partile in situatia anterioara emiterii actului juridic respectiv.

In consecinta, reintegrarea inseamna repunerea partilor in situatia anterioara, existenta postului din care salariatul a fost concediat (implicit, reinfiintarea lui), reactivarea contractului individual de munca si a tuturor drepturilor si obligatiilor partilor prevazute in contractul respectiv.

Or, obligatia de reintegrare include,
ca parte consubstantiala,
asigurarea reluarii raporturilor de munca in aceleasi conditii in care ar fi continuat in lipsa actului unilateral al angajatorului, act declarat ca nelegal printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.

Potrivit art. 24 din Carta Sociala Europeana, ratificata de Romania prin Legea nr. 74/1999, toti lucratorii au dreptul la protectie in caz de concediere.

In vederea exercitarii dreptul la protectie in caz de concediere, partile se angajeaza sa recunoasca: a) dreptul lucratorilor de a nu fi concediati fara un motiv intemeiat, legat de aptitudinea sau de conduita acestora ori de cerintele de functionare a intreprinderii, a institutiei sau a serviciului; b) dreptul lucratorilor concediati fara motiv intemeiat la o indemnizatie adecvata sau la o alta reparatie corespunzatoare.

In aplicarea acestor dispozitii, s-a retinut ca „in timp ce articolul 24 nu se refera in mod explicit la „reintegrarea”, acesta prevede dreptul lucratorilor la indemnizatie adecvata sau la o alta reparatie corespunzatoare. Comitetul considera ca „alta reparatie corespunzatoare” ar trebui sa includa „reintegrarea” ca unul dintre remediile disponibile la indemana instantelor nationale (vezi Concluzii 2003, Bulgaria). Posibilitatea de acordarea a acestui remediu recunoaste importanta repunerii angajatului inapoi in relatia de munca, care sa nu fie cu nimic mai nefavorabila decat cea de care a beneficiat anterior. Daca reintegrarea este adecvata intr-un caz special, este o chestiune care tine de instantele judecatoresti nationale a decide.
Comitetul reaminteste ca a statuat in mod constant ca reintegrarea ar trebui sa fie disponibila ca un remediu in baza mai multor altor prevederi ale Cartei astfel cum a fost interpretat de Comitet, de exemplu, in conformitate cu articolul 8§2 si 27§3
” (Comitetul European pentru Drepturi Sociale, Finnish Society of Social Rights v. Finland Complaint No. 106/2014, Decizia publicata in 31.01.2017).

In consecinta, masura reintegrarii are ca scop asigurarea remediului jurisdictional deplin si eficient in vederea protectiei salariatului si este aplicabil imperativ in toate situatiile, fara distinctie.

Or, solicitand asigurarea normei didactice si inscrierea statutului de functii pe pozitia 1, reclamantul invoca tocmai aspecte ce tin de efectivitatea executarii sentintei civile nr. 2225/2014 a Tribunalului Iasi.

Aceasta statuare a fost, de altfel, deja realizata prin sentinta civila nr. 7769/22.06.2016 (definitiva prin decizia nr. 252/23.02.2017 a Tribunalului Iasi) prin care a fost admisa in parte contestatia la executare formulata de contestatoarea universitatea in contradictoriu cu intimatul X, au fost anulate in parte actele de executare silita din cadrul dosarului de executare nr. XXX/2015 al BEJ BG si LN.G.C., in ceea ce priveste recuperarea sumei de 5500 lei cheltuieli de judecata acordate prin sentinta civila nr. 2225/2014 pronuntata de Tribunalul Iasi (3500 lei) si sentinta civila nr. 99/2014 pronuntata de Tribunalul Iasi (2000 lei).

In ceea ce priveste reintegrarea efectiva a reclamantului X s-a retinut ca: „Intimatul a fost concediat in luna aprilie 2013, (...), la momentul concedierii acesta avand functia de conferentiar si fiind inscris la pozitia 1 din statul de functii la Facultatea de Medicina, Departamentul Medicina Preventiva si Interdisciplinaritate, Disciplina Stiintele Comportamentului .... In realizarea obligatiei de reintegrare, intimatul a fost inscris la pozitia 6 din statul de functii pentru anul universitar 2014/2015,( ...), fiind reactivat contractul in Revisal in luna iulie 2014. Contestatoarea a precizat ca nu s-a putut realiza inscrierea intimatului la pozitia I motivat de faptul ca statul de functii era deja intocmit iar potrivit art. 286 din Legea nr. 1/2011, statele de functii nu se pot modifica in timpul anului universitar. (...)

Stabilind ca statul de functii putea fi modificat fara incalcarea dispozitiilor legale de catre contestatoare in luna iulie 2014, cand aceasta avea obligatia de a reintegra intimatul de postul detinut anterior concedierii, instanta constata ca inscrierea intimatului pe pozitia 6 din statul de functii pentru anul universitar 2014/2015, in loc de pozitia 1 detinuta anterior concedierii, nu echivaleaza cu o reintegrare efectiva in sensul dispus de sentinta civila nr. 2225/2014 pronuntata de Tribunalul Iasi, inregistrarea in Revisal nefiind suficienta, retinand prin urmare caracterul neintemeiat al contestatiei la executare cu privire la acest aspect.”

De asemenea, prin decizia civila nr. 252/2017 a Tribunalului Iasi, pronuntata in dosar XXXX/245/2015 s-a retinut: „Din acest principiu izvoraste si cel al repunerii in situatia anterioara, ceea ce inseamna ca persoana in cauza trebuie
sa-si recupereze toate drepturile de care a fost deposedata prin decizia nelegala a angajatorului, respectiv statutul de salariat, functia, postul, locul de munca, precum si despagubiri echivalente cu salariul
datorat pe acea perioada cat a fost impiedicat sa-si indeplineasca atributiile de serviciu.”

Cu toate acestea, apelanta a dispus ca intimatul a fost inscris la pozitia 6 din statul de functii pentru anul universitar 2014/2015, fiind reactivat contractul in Revisal in luna iulie 2014.

In cazul de fata, instanta de apel constata ca apelanta-intimata invoca argumente de ordin formal, cu privire la imposibilitatea de a modifica statele de funtii, mentionarea la poz. 6 din statul de functii a fost determinata de reorganizarea disciplinelor din cadrul departamentului si ca nu are importanta materia, disciplina la care se preda, angajatorul fiind universitatea, iar componenta stiintifica este aceeasi, includerea in norma sa a orelor de predare si catre studentii BFKT nesemnificand ca i s-a schimbat locul de munca, angajatorul fiind acelasi. Instanta de apel constata ca nu se poate retine nici un aspect care sa exonereze apelanta-intimata de a efectua demersurile pentru respectarea obligatiei stabilite prin titlul executoriu, deoarece s-ar goli de continut efectele sentintei judecatoresti, deoarece asa cum apelanta a avut autoritatea necesara sa desfiinteze postul, tot astfel are si autoritatea sa dispuna reintegrarea pe postul respectiv, cu toate elementele referitoare la
functia, locul si norma de munca, pentru punerea in aplicare a hotararii judecatoresti
.”

De asemenea, prin decizia civila nr. 236/12.04.2017(definitiva) data de Curtea de Apel Iasi in dosarul nr. XXXX/99/2016 s-a retinut ca: „ulterior, in anul universitar 2015/2016, contestatorul-apelant a fost inscris la pozitia 1 in statul de functii, ceea ce ar dovedi ,,recuperarea pozitiei profesionale detinute anterior concedierii, fiind dovada punerii in executare a sentintei de reintegrare ”.

Nu in ultimul rand, prin sentinta civila nr. 4969/25.04.2018 pronuntata in dosar XXXXX/245/2017, definitiva, s-a retinut „dupa aceasta hotarare definitiva (n.n decizia civila nr. 236/12.04.2017) nici aceasta instanta si cu atat mai mult executorul judecatoresc nu mai poate stabili un alt moment in care sentinta civila nr. 2225/2014 a Tribunalului Iasi a fost pusa in executare, nici prin raportare la cele sustinute de intimat, conform caruia data de 12.04.2017, data Hotararii nr. 8 a Senatului universitatii, este data punerii in executare a titlului executoriu, nici prin cele sustinute de contestatoare privind data de 11.08.2016 cand a intervenit incetarea de drept a contractului de munca a intimatului ca urmare a pensionarii pentru limita de varsta, ca fiind data punerii in executare a titlului executoriu.

De asemenea, prin acest ultim titlu jurisdictional instanta a anulat in parte executarea silita din cadrul dosarului de executare nr. 139/2015 al BEJ BG si L.N.G.C.
doar in ceea ce priveste actele de executare efectuate strict privind recuperarea de catre intimat a despagubirilor
reprezentand drepturi salariale ce i se cuvin in temeiul sentintei civile 2225/2014 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosar YYYY/99/2013 ulterior emiterii statului de functii aferent anului universitar 2015/2016.

In raport de totalitatea titlurilor jurisdictionale deja pronuntate, se retine ca efectul negativ al principiului autoritatii de lucru judecat impiedica rediscutarea aceluiasi drept, fie in mod direct, prin intermediul unei alte actiuni judiciare intre aceleasi parti si avand acelasi obiect si cauza juridica, fie in mod indirect, in cadrul unui alt litigiu, derivand din cel dintai. Or, in conditiile in care multiplele titluri jurisdictionale anterioare au calificat, in mod definitiv, obligatia de asigurare a normei didactice si inscriere in statul de functii ca subsumate obligatiei de reintegrare, raman lipsite de relevanta apararile apelantului referitoare la motivele punctuale ce au condus la introducerea prezentei actiuni. Componenta a obligatiei de reintegrare, obligatia solicitata in prezenta cauza, nu mai poate face obiectul unei noi proceduri jurisdictionale, instanta de dreptul muncii nemaiputand obliga angajatorul la ceea ce deja a statuat in mod definitiv. Principiul puterii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii. In acest sens, Curtea a reamintit „ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 din Conventie, trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei, care enunta preeminenta dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului
este principiul securitatii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca o decizie definitiva pronuntata de catre o instanta nu trebuie repusa in discutie
[a se vedea Brumarescu impotriva Romaniei (MC), nr. 28.342/95, pct. 61, CEDO 1999-VII].”

In acest sens, prezenta hotarare nu poate nesocoti hotararile judecatoresti definitive, al caror continut este protejat prin efectul negativ al autoritatii de lucru judecat, iar solutia data trebuie sa asigure pertinenta si coerenta statuarilor jurisdictionale, tinand cont de toate hotararile pronuntate.

In raport de cel de-al doilea petit, vizand obligarea fostului angajator la plata de despagubiri
reprezentand salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi cuvenite pana la asigurarea normelor didactice
conform fisei postului didactic, intervine, de asemenea, autoritatea de lucru judecat, derivand din sentinta civila nr. 2225/2014 a Tribunalului Iasi si toate titlurile jurisdictionale anterior invocate, pronuntate in procedura executarii silite.

Fata de solicitarea instantei de a preciza izvorul faptic si juridic al acestor despagubiri, apelantul a aratat expres ca ele deriva din incalcarea obligatiei referitoare la reintegrarea efectiva, potrivit sentintei civile nr. 2225/2014 a Tribunalului Iasi.

Or, aceste sume au facut obiectul determinarii si cercetarii judecatoresti in contestatiile vizand dosarului de executare nr. 139/2015 al BEJ si nu mai pot face obiectul unei judecati, fara incalcarea prevederilor art. 430 si 431 C.pr.civ.

Pentru aceste motive, Curtea admite exceptia autoritatii de lucru judecat si respinge, integral, actiunea in temeiul acestei exceptii peremptorii.

In privinta solicitarii de obligare a angajatorului la plata de despagubiri pana la data punerii in executare a sentintei nr. 7769/2016 a Judecatoriei Iasi, cerere formulata prin apel, aceasta reprezinta in sensul art. 478 alin. 3 C.pr.civ. o pretentie noua, inadmisibila in devolutiunea operata prin calea de atac.

In ceea ce priveste criticile legate de cuantumul cheltuielilor de judecata acordate in apelul formulat de apelantul X, acestea sunt nefondate. Astfel, onorariu perceput pentru judecata in prima instanta, pentru parata UMF, in cuantum de 2000 lei, satisface criteriile de proportionalitate stabilite de prevederile art. 451 alin. 2 C.pr.civ. referitoare la valoarea si complexitatea cauzei - in raport de miza litigiului, ansamblul situatiei litigioase -, activitatea desfasurata de avocat - consultatia juridica, intocmirea intampinarii, sustinerea cauzei in fata primei instante.

In ceea ce priveste apelul incident, cercetarea exceptiilor lipsei de interes si a lipsei de obiect apare ca lipsite de eficacitate jurisdictionala in conditiile admiterii exceptiei autoritatii de lucru judecat. Potrivit art. 248 C.pr.civ. (1)si (2) instanta se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei. In cazul in care s-au invocat simultan mai multe exceptii, instanta va determina ordinea de solutionare in functie de efectele pe care acestea le produc. Chiar daca toate sunt exceptii de fond, absolute cu efect peremptoriu, exceptia autoritatii de lucru judecat este menita, in primul rand sa ocroteasca un principiu fundamental,
non bis in idem,
interesand administrarea justitiei si depasind cadrul unei alte exceptii de fond care ar face inutila cercetarea

temeiniciei si orice tentativa de contrazice cele stabilite printr-o hotarare judecatoreasca urmand a fi sanctionata prioritar.

Fata de art. 453 C.pr.civ., Curtea a obligat apelantul la plata 2500 lei in favoarea universitatii intimate, cheltuieli in apel