Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti.

Domeniu asociat: Exequator

Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Decizia civila nr. 461/2017/19 Iunie 2017

Obiectul cererii cu care a fost investit Tribunalul Iasi il reprezinta recunoasterea pe teritoriul Romaniei a efectelor Hotararii de divort - Sentinta nr. XX9/11 din dosarul nr. YY8/11, pronuntata de o judecatorie de prima instanta din Spania.

Curtea de apel noteaza ca - fata de obiectul actiunii - prevederile care trebuiau observate de prima instanta sunt acelea ale Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului

din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti.

Instanta de control judiciar retine ca in capitolul III al Regulamentului este reglementata recunoasterea unei hotarari judecatoresti pronuntate intr-un alt stat membru UE.

Astfel, in conformitate cu art. 21: „(1) Hotararile judecatoresti pronuntate intr-un stat membru se recunosc in celelalte state membre fara a fi necesar sa se recurga la vreo procedura. ...

(3) Fara a aduce atingere sectiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesata poate solicita, in conformitate cu procedurile prevazute de sectiunea 2 din prezentul capitol, pronuntarea unei hotarari de recunoastere sau de refuz al recunoasterii hotararii”.

In articolele urmatoare, regulamentul stipuleaza motivele de refuz al recunoasterii, in termenii articolului 22 - pentru motivele de refuz al recunoasterii hotararilor judecatoresti pronuntate in materie de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei - respectiv ai art. 23, in ceea ce priveste motivele de refuz al recunoasterii hotararilor judecatoresti in materia raspunderii parintesti.

Potrivit articolului 22, o hotarare judecatoreasca pronuntata in materie de divort, de separare de drept sau de anulare a casatoriei nu se recunoaste: „(a) in cazul in care recunoasterea contravine in mod evident ordinii publice a statului membru in care se solicita aceasta; (b) in cazul in care actul de sesizare a instantei sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat in timp util paratului care nu s-a prezentat si astfel incat acesta sa isi poata pregati apararea, cu exceptia cazului in care se constata ca paratul a acceptat hotararea intr-un mod neechivoc; (c) in cazul in care aceasta este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata intr-o actiune intre aceleasi parti in statul membru in care se solicita aceasta sau (d) in cazul in care aceasta este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata anterior intr-un alt stat membru sau intr-un stat tert intr-o cauza intre aceleasi parti, din moment ce aceasta prima hotarare indeplineste conditiile necesare recunoasterii sale in statul membru in care se solicita aceasta”.

In acelasi timp, potrivit articolului 23, o hotarare judecatoreasca pronuntata in materia raspunderii parintesti nu este recunoscuta: „(a) in cazul in care recunoasterea contravine in mod evident ordinii publice din statul membru in care se solicita recunoasterea, luand in considerare interesul superior al copilului; (b) in cazul in care, cu exceptia procedurilor urgente, aceasta a fost pronuntata fara a-i da copilului posibilitatea de a fi ascultat, incalcandu-se astfel normele fundamentale de procedura din statul membru in care se solicita aceasta; (c) in cazul in care actul de sesizare a instantei sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat in timp util persoanei care nu s-a prezentat si astfel incat aceasta sa isi poata pregati apararea, cu exceptia cazului in care se constata ca respectiva persoana a acceptat hotararea intr-un mod neechivoc; (d) la solicitarea oricarei persoane care sustine ca hotararea se opune exercitarii raspunderii sale parintesti, in cazul in care hotararea a fost pronuntata fara ca aceasta persoana sa fi avut posibilitatea de a fi ascultata; (e) in cazul in care aceasta este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata ulterior in materia raspunderii parintesti in statul membru in care se solicita recunoasterea; (f) in cazul in care aceasta este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata ulterior in materia raspunderii parintesti intr-un alt stat membru sau in statul tert in care copilul isi are resedinta obisnuita, din moment ce hotararea ulterioara indeplineste conditiile necesare recunoasterii sale in statul membru solicitat sau (g) in cazul in care nu a fost respectata procedura prevazuta la articolul 56”.

In speta dedusa judecatii, verificand continutul Hotararii de divort - Sentinta nr. XX9/11 din dosarul nr. YY8/11, pronuntata de o judecatorie de prima instanta din Spania - curtea constata ca nu este incident niciunul dintre motivele de refuz expres si limitativ inscrise in textele citate.

In ceea ce priveste conditiile formale pentru recunoasterea efectelor pe teritoriul Statului Roman, curtea constata ca este gresita raportarea tribunalului la prevederile Conventiei de la Haga privind suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, in conditiile in care prevederile aplicabile sunt acelea din Regulamentul 2201 din 2003.

Astfel, articolul 60 din Regulament - cu denumirea marginala „Raporturile cu anumite conventii multilaterale” - stabileste: „In relatiile dintre statele membre, prezentul regulament prevaleaza asupra urmatoarelor conventii in masura in care acestea privesc materiile reglementate de prezentul regulament: (a) Conventia de la Haga din 5 octombrie 1961 cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine si legea aplicabila cu privire la protectia minorilor”.

Prin urmare, se cuvine a fi verificate dispozitiile relevante din Regulamentul 2201/2003.

Articolul 37 „Documente” prevede urmatoarele: „(1) Partea care solicita sau contesta recunoasterea unei hotarari judecatoresti ori solicita incuviintarea executarii trebuie sa prezinte: (a) o copie a hotararii care sa intruneasca toate conditiile necesare in vederea stabilirii autenticitatii sale si (b) certificatul mentionat la articolul 39.

(2) In afara de aceasta, in cazul in care este vorba despre o hotarare in lipsa, partea care solicita recunoasterea sau incuviintarea executarii trebuie sa prezinte: (a) originalul sau o copie certificata pentru conformitate a documentului care stabileste ca actul de sesizare a instantei sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat partii care nu s-a prezentat sau (b) orice document care arata ca paratul a acceptat hotararea in mod neechivoc”.

In cazul lipsei unor documente, articolul 38 stabileste: „(1) In lipsa prezentarii documentelor mentionate la articolul 37 alineatul (1) litera (b) sau alineatul (2), instanta judecatoreasca poate acorda un termen pentru prezentarea lor sau poate accepta documente echivalente sau, in cazul in care considera ca dispune de suficiente informatii, poate sa renunte la prezentarea lor.

(2) La solicitarea instantei judecatoresti, se prezinta o traducere a documentelor. Traducerea este certificata de o persoana autorizata in acest sens intr-unul dintre statele membre.”

In ceea ce priveste certificatul privind hotararile judecatoresti in materie matrimoniala si certificat privind hotararile judecatoresti in materia raspunderii parintesti, articolul 39 din Regulament stipuleaza ca instanta judecatoreasca sau autoritatea competenta din statul membru de origine elibereaza, la cererea oricarei parti interesate, un certificat utilizand formularul al carui model este prezentat in anexa I (hotarari judecatoresti in materie matrimoniala) sau in anexa II (hotarari judecatoresti in materia raspunderii parintesti).

Curtea de apel retine ca apelanta a prezentat certificatul prevazut de articolul 39 enuntat si ca sunt indeplinite atat conditiile de fond, cat si acelea de forma pentru recunoasterea hotararii instantei spaniole, potrivit Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.

Raportat considerentelor expuse si in aplicarea art. 480 alineat (2) Cod procedura civila, curtea admite apelul formulat de reclamanta impotriva sentintei civile pronuntate de Tribunalul Iasi, Sectia I civila, hotarare pe care o schimba in tot, in sensul admiterii cererii formulate de reclamanta si recunoasterii pe teritoriul Romaniei a efectelor hotararii de divort - Sentinta nr. XX9/11 din dosarul nr. YY8/11, pronuntata de o judecatorie de prima instanta din Spania.

Instanta de apel obliga apelanta sa ii plateasca intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecata in apel, prin aplicarea art. 453 alineat (1) si 451 alineat (2) Cod procedura civila, onorariul avocatului fiind redus de la 1.000 lei la 500 lei, suma de 1.000 lei aparand vadit disproportionata in raport cu complexitatea cauzei si cu activitatea desfasurata de avocat (nu s-a formulat intampinare)