Refuzul autoritatii parate de a executa obligatia stabilita printr-o hotarare definitiva si executorie

Sanctiuni pentru neindeplinirea, in termen legal, a obligatiei impuse autoritatii parate printr-un titlu executoriu.

Art. 24 alin. 3 din Legea 554/2004, art. 905 Cod procedura civila.

Amenda si penalitatile prevazute de art. 24 alin. 3 din Legea 554/2004 pot fi stabilite in sarcina conducatorului institutiei, respectiv a institutiei parate numai daca aceasta nu a indeplinit pana la momentul solutionarii cererii obligatia stabilita prin titlul executoriu.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 202 din 6 octombrie 2016

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau sub nr. 1334/110/2016, reclamantii S.D. si M.D. au solicitat, in contradictoriu cu paratii Institutia Prefectului jud. Bacau - Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii 290/2003 si G.I., obligarea institutiei parate la plata unor penalitati pentru neindeplinirea obligatiei legale de emitere a hotararii de despagubiri, in valoare de 1000 lei/zi de intarziere, pentru zilele de intarziere cuprinse in intervalul 12.01.2016 - data pronuntarii instantei de executare precum si aplicarea conducatorului autoritatii publice, G.I. a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie (1050 lei) pentru fiecare zi de intarziere, pentru aceeasi perioada.

S-a aratat in motivare, in esenta, ca paratii refuza in mod sistematic sa puna in executare titlul executoriu, respectiv sa procedeze la emiterea hotararii de acordare a despagubirilor, in ciuda obligatiei legale si a unei hotarari judecatoresti ramase definitive la 12.01.2016.

Sentinta civila nr. 841/24.06.2015, astfel cum a ramas definitiva prin decizia civila nr. 63/12.01.2016 a Curtii de Apel Bacau, a fost depusa la institutia parata la data de 25.01.2016, din acel moment curgand termenul de 30 zile pentru aducerea la indeplinire a dispozitiilor instantei de judecata, ori pana la data promovarii actiunii, 11.04.2016, paratii nu au executat hotararea judecatoreasca.

In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 24 si 25 din Legea nr. 554/2004, art. 628 si 905 Cod procedura civila.

La termenul din 01.06.2016, paratii au comunicat reclamantilor Hotararea nr. 257/31.05.2016 a Comisiei Judetene Bacau pentru aplicarea legii 290/2003, invocand ramanerea fara obiect a cauzei prezente.

Prin Incheierea din 15.06.2016, Tribunalul Bacau a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului G.I. si exceptia lipsei de obiect a cauzei si a respins cererea reclamantilor ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele considerente:

In fapt,
prin sentinta civila nr. 841/24.06.2015 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 4844/110/2014, ramasa definitiva prin respingerea recursului in urma deciziei civile nr. 63/12.01.2016 a Curtii de Apel Bacau, a fost admisa in parte actiunea, s-a anulat Decizia nr. 871/21.08.2014 a ANRP, a fost admisa contestatia formulata de reclamanti impotriva punctelor 2 si 3 din Hotararea nr. 167/12.10.2012 si a fost obligata parata Institutia Prefectului Bacau - Comisia de Aplicare a Legii nr. 290/2003 sa emita o noua hotarare prin care sa acorde reclamantilor despagubirile solicitate prin cererea nr. 303625/17.03.2004 .

Tribunalul a retinut ca intr-adevar, institutia parata nu a respectat termenul de 30 zile impus de lege pentru executarea hotararii, insa a avut in vedere ca in ce priveste amendarea conducatorului institutiei, aceasta nu mai apare ca avand un scop la momentul pronuntarii prezentei, intrucat scopul aplicarii unei amenzi este de a forta debitorul sa-si execute obligatia, or, in contextul in care institutia parata a emis in cursul prezentului proces hotararea in baza sentintei civile, rezulta ca aplicarea unei astfel de sanctiuni in sarcina conducatorului acesteia ar fi lipsita de folos practic.

In ce priveste acordarea de penalitati, instanta a retinut ca art. 905 Cod procedura civila la care face referire art. 24 din Legea 554/2004, prevede la al 5 ca penalitatea va putea fi inlaturata ori redusa, daca debitorul executa obligatia prevazuta in titlul executoriu si dovedeste existenta unor motive temeinice care au justificat intarzierea executarii.

Astfel, textul de lege indica posibilitatea aprecierii asupra acordarii penalitatii in cazul in care debitorul ar justifica intarzierea executarii.

Instanta a apreciat ca in cauza de fata, in concret, avand in vedere modul in care s-a urmarit executarea hotararii, nu se impune acordarea unor penalitati in favoarea reclamantilor.

Astfel, termenul maxim de executare a sentintei, era 12.02.2016, luna in care ANRP a emis catre Institutia Prefectului adresa de executare a hotararii, potrivit procedurii sale interne (fila 32).

La data de 11.03.2016, ca urmare a numirii in functia de Prefect a paratului G.I. , s-a emis ordinul de reorganizare a Comisiei Judetene Bacau de aplicare a Legii 290/2003 (fila 33).

Ulterior, pe data de 28.04.2016, se intocmeste de catre parata referatul de acordare a despagubirilor in care sunt identificate bunurile ce trebuie evaluate (fila 31).

La data de 03.05.2006 (fila 30), Comisia de aplicare a Legii nr. 290/2003 solicita comisiei de evaluare, intocmirea cu celeritate a raportului tehnic privind evaluarea bunurilor mentionate in raportul de specialitate.

La data de 09.05.2016, comisia de specialitate privind evaluarea bunurilor aduce la cunostinta Institutiei Prefectului Bacau imposibilitatea desfasurarii activitatii din lipsa de membri, iar in aceeasi zi (filele 28, 29), institutia parata solicita comisiei desemnarea cu celeritate a doi membri pentru reorganizarea comisiei de evaluare.

Parata a emis hotararea nr. 257 prin care a pus in executare sentinta civila, la data de 31.05.2016, astfel incat, apreciind in ansamblu perioada de timp scursa de la data la care hotararea a ramas definitiva, raportat la masurile ce au fost luate in cadrul institutiei in vederea executarii hotararii, avand in vedere si faptul ca evaluarea unor bunuri necesita o anumita perioada de timp, instanta a retinut ca nu se poate stabili o culpa in sarcina institutiei parate care sa determine obligarea sa la plata de penalitati in favoarea reclamantilor.

Impotriva acestei incheieri au declarat apel reclamantii S.D. si M.D., care au reiterat argumentele de fapt si de drept expuse in actiunea initiala, subliniind ca, asa cum a retinut chiar instanta in cuprinsul sentintei civile nr. 841/2015, institutia parata a intarziat nejustificat in solutionarea cererii de despagubiri, astfel ca se impunea admiterea cererii de fata astfel cum a fost formulata.

Intimata parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, in considerarea acelorasi aparari invocate si in fata instantei de fond, aratand ca cererea de apel nu este motivata in fapt si in drept.

Analizand apelul de fata, cu respectarea exigentelor impuse de art. 476 Cod procedura civila , ce consacra caracterul devolutiv al acestei cai de atac, curtea constata urmatoarele:

Reclamantii au formulat actiunea de fata, invocand refuzul autoritatii parate de a executa obligatia stabilita printr-o hotarare definitiva si executorie, solicitand amendarea conducatorului institutiei si stabilirea unor despagubiri potrivit dispozitiilor art. 24 alin. 3 din Legea 554/2004, care se coroboreaza cu dispozitiile art. 905 Cod procedura civila.

Cererea a fost adresata tribunalului la data de 11.04.2016, iar la data de 31.05.2016, parata a procedat la executarea obligatiei impuse prin titlul executoriu, asa cum au solicitat reclamantii.

Aceasta constatare este esentiala in solutionarea cererii de fata, intrucat trebuie avute in vedere scopul si natura obligatiilor prevazute de art. 24 alin. 3 din Legea 554/2004.

In materia contenciosului administrativ, avand in vedere specificul raporturilor dintre autoritate si particular, legea a stabilit ca daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive se face de bunavoie in termenul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in termen de cel mult 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii.

Potrivit alin. 3 al art. 24 , „La cererea creditorului, in termenul de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita, care curge de la expirarea termenelor prevazute la alin. (1) si care nu au fost respectate, instanta de executare, prin incheiere definitiva, data cu citarea partilor, aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului ii acorda penalitati, in conditiile art. 905 din Codul de procedura civila. ”

Art. 905 alin. 1 Cod procedura civila, face referire la situatia in care debitorul nu executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi indeplinita prin alta persoana, si stabileste ca acesta
poate fi constrans la indeplinirea ei,
prin aplicarea unor penalitati, de catre instanta de executare.

Totodata, asa cum s-a retinut si in jurisprudenta Curtii Constitutionale (deciziile nr. 290/2009, nr. 1083/2011, nr. 33/206/16), amenzile cominatorii stabilite la art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezinta o sanctiune procedurala pecuniara aplicata de instanta
in scopul asigurarii executarii hotararii.

Aceste sanctiuni au fost reglementate de legiuitor pentru a asigura un mijloc de constrangere, pentru a conferi eficacitate insesi institutiei contenciosului administrativ, a carei finalitate ar fi iluzorie in absenta unei sanctiuni pentru neexecutarea voluntara a hotararilor judecatoresti pronuntate in aceasta materie.

Prin urmare, ambele sanctiuni au fost reglementate pentru a determina autoritatea parata sa execute obligatia ce a fost stabilita in sarcina sa prin titlul executoriu.

Ori, in speta, la momentul solutionarii cauzei, parata indeplinise deja obligatia de emitere a hotararii nr. 257/31.05.2016, astfel ca in mod justificat a stabilit instanta de fond ca amendarea conducatorului institutiei era lipsita de folos practic.

Aceleasi considerente sunt valabile si in cazul penalitatilor, care, asa cum s-a aratat mai sus, au fost reglementate tot in scopul constrangerii debitorului la executarea obligatiei stabilite in sarcina sa.

Este adevarat ca parata s-a conformat cu intarziere obligatiei impuse, depasind termenul de 30 de zile stabilit de art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004, dar intrucat la data pronuntarii sentintei apelate obligatia era executata, nu se mai putea impune in sarcina sa plata unor penalitati (care, potrivit legii ar fi trebuit stabilite pana la data executarii obligatiei cuprinse in titlul executoriu).

Practic, in momentul in care parata a emis hotararea nr. 257/31.05.2016, actiunea reclamantilor nu mai avea obiect, insa o asemenea constatare nu poate fi retinuta in apelul reclamantilor, avand in vedere dispozitiile art. 481 Cod procedura civila.

Refuzul executarii unei obligatiei de catre autoritatea pentru care s-a stabilit o astfel de sarcina, poate conduce la stabilirea amenzii si /sau a despagubirilor prevazute de art. 24 alin. 3 din Legea 554/2004, dar in momentul in care obligatia respectiva a fost executata, reclamantul are la dispozitie alte mijloace pentru a pretinde repararea unui eventual prejudiciu produs prin intarzierea executarii, in cu totul alte conditii decat cele reglementate de textul special ce se refera doar la mijlocele de constrangere care il ajuta pe particular sa obtina executarea unei obligatii de catre autoritatea parata.

Fata de considerentele expuse, constatand ca sentinta apelata este legala si temeinica, in temeiul dispozitiilor art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, curtea a respinge apelul

reclamantilor, ca nefondat.