Refuz eliberare act de identitate cu stabilirea domiciliului la o adresa pentru care reclamantul detine un contract de inchiriere
31 martie 2020Refuz solutionare act administrativ, Contestatie formulata impotriva deciziei de sanctionare.
31 martie 2020
Refuz nejustificat de a efectua plata compensatiilor stabilite potrivit Legii nr. 290/2003
Legea nr. 164/2014 prevede, in art.9 alin.(l) lit. a), ca „Actul administrativ prin care se stabileste dreptul la despagubiri si cuantumul acestora este, dupa caz: a.) hotararea comisiei judetene, respectiv a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, emisa inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi ”, astfel ca sustinerile intimatului parat nu sunt justificate nici chiar in considerarea acestei legi.
Este nejustificata intarzierea in executarea actului administrativ, aceasta intarziere nu isi pastreaza caracterul rezonabil, reclamantele fiind indreptatite sa obtina executarea cu concursul fortei coercitive a statului.
Avand in vedere ca parata nu a achitat despagubirile, in vederea acoperirii integrale a prejudiciului suferit prin neplata creantei in termen, reclamantele sunt indreptatite la actualizarea sumelor, drept recunoscut de legea speciala si de normele metodologice de aplicare a legii, in raport de data emiterii hotararii, urmand ca in procedura actualizarii sa se tina seama de indicele de crestere a preturilor de consum, conform art.18 alin.(6) din HG nr.1120/2006si art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014.
Art. 8 din Legea nr. 290/2003 Art. 17 alin. (1) si alin.(3) din HG nr. 1120/2006 Art. 9 alin.(1) lit. a) din Legea nr.164/2014 Art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO
- Prin sentinta civila nr.136/02.02.2016,
Tribunalul Constanta a respins actiunea promovata de reclamantele [...] si [...] in contradictoriu cu parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, ca nefondata si a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata. - Impotriva acestei hotarari
au declarat recurs reclamantele
[...] si [...], care au solicitat casarea sentintei civile si admiterea actiunii, sustinand urmatoarele:
Instanta de fond a apreciat in mod gresit ca reclamantele nu sunt beneficiare ale unui drept subiectiv sau nu au un interes legitim pe care ANRP are obligatia sa-l respecte si a analizat legalitatea Hotararii nr.213/2007 fara a fi investita cu o astfel de solicitare.
Se apreciaza ca prin emiterea Hotararii nr.213/2007, recurentelor reclamante li s-a recunoscut dreptul la despagubiri, devenind titularele unui drept de creanta si in lumina jurisprudentei CEDO dobandind un bun in sensul art.1 din Protocolul 1 aditional la Conventie.
Hotararea nr. 213/2007 a devenit, prin necontestare, titlu de despagubiri/creanta, recurentele fiind incunostintate chiar de intimata ANRP ca dosarul este complet din punct de vedere al documentelor necesare platii, pentru ca in anul 2015 sa fie contestata situatia reclamantelor, deja stabilita prin hotararea necontestata.
Sustin recurentele si ca de la momentul emiterii hotararii de despagubire ANRP avea obligatia sa achite compensatiile stabilite, esalonat in 2 transe, pe parcursul a doi ani consecutivi, incepand cu anul emiterii hotararii, potrivit art.18 alin.5 din HG nr.1120/2006, avand in vedere ca hotararea nu a fost contestata nici de reclamante si nici de ANRP.
Potrivit recurentelor, ANRP trebuie sa asigure respectarea hotararilor emise in aplicarea Legii nr. 290/2003, in cauza fiind incidente prevederile art. 9 lit. a din Legea nr. 164/2014 referitoare la actul administrativ prin care se stabileste dreptul la despagubiri.
- Recursul este intemeiat.
Criticile sustinute de recurente vor fi incadrate, conform prevederilor art.489 alin.(2) NCPC, in motivul de casare prevazut de art.488 pct.8 NCPC, incident „cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material”.
Din analiza lucrarilor dosarului se constata ca prin Hotararea nr. 213/30.05.2007 a Comisiei Judetene pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, s-a aprobat cererea nr. .../2004 formulata de [...] si [...] si s-a propus acordarea de compensatii in cuantum total de 211.394 lei, pentru bunurile proprietate a autorilor petentilor, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia.
Potrivit prevederilor
art.8 din Legea nr.290/2003,
in forma in vigoare la data emiterii hotararii de stabilire a compensatiilor, „(2) Comisiile judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 primesc, verifica si rezolva cererile de atribuire in natura ori pentru acordare de despagubiri sau compensatii, dupa caz. Hotararile privind recunoasterea drepturilor, acordarea despagubirilor sau/si a compensatiilor se dau in termen de cel mult 6 luni de la inregistrarea cererilor. Hotararile se adopta cu majoritatea voturilor membrilor comisiei si se comunica Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, precum si solicitantului.
(2
A
1) ( ... ).
(2
A
2) Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate solicita acte si relatii privind aspectele infatisate in contestatii atat petentilor, cat si oricarei institutii publice.
(3) In termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemultumit de hotararea comisiei judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestatie la
Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003”.
Hotararea nr. 213/30.05.2007 a Comisiei Judetene Constanta pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 nu a fost contestata de titularii cererii de acordare a compensatiilor, hotararea a fost inaintata Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, care nu a procedat conform art. 17 alin. (1) din HG nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 si nu a emis nicio hotarare in sensul art.8 din Legea nr.290/2003 si art.17 alin.(3) din HG nr.1120/2006.
In urma petitiei reclamantelor inregistrata sub nr.7434/L290/2013, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a raspuns prin adresa nr.7434/25.06.2013 in vederea completarii dosarului cu acte pentru dovedirea refugiului si a proprietatii autorului asupra bunurilor, iar prin adresa nr.1996/2246/DT/07.04.2014, aceeasi institutie aduce la cunostinta reclamantelor ca documentele sunt complete, ca plata se realizeaza conform art.18 alin.(5) din HG nr.1120/2006, dar ca plata despagubirilor este suspendata in baza OUG nr.10/2014.
Este dedus asadar judecatii refuzul nejustificat al Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor de a efectua plata compensatiilor stabilite potrivit Legii nr. 290/2003, refuz rezultat din adresa nr. 2246/DT/26.08.2015, prin care institutia parata revine cu solicitarea completarii dosarului aferent Hotararii nr. 213/2007 cu documente referitoare la refugiul autorului si dreptul de proprietate al acestuia asupra bunurilor.
Despagubirile acordate reclamantelor prin Hotararea nr.213/30.05.2007 a Comisiei Judetene Constanta pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 constituie un bun, in sensul art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (CEDO -
cauza Pressos Compania Naviera S.A. si altii c. Belgiei, hot. din 20.11.1995; cauza Matache si altii c. Romaniei, hot. din 19.10.2006).
Aceste despagubiri au caracter reparatoriu, acordarea lor fiind la latitudinea legiuitorului care le poate sau nu recunoaste. Odata insa decisa acordarea unor astfel de despagubiri, chiar in procedura administrativa, ele se incadreaza in notiunea de bun, a carui protectie trebuie sa fie asigurata in mod real si efectiv (CEDO -
cauza Strain si altii c. Romaniei, hot.din 21.07.2005; cauza Porteanu c. Romaniei, hot.din 16.02.2006; cauza Viasu c. Romaniei, hot.din 09.12.2008)
.
Atitudinea paratei, motivata prin interventia unei norme legislative care nu se afla in vigoare la data recunoasterii dreptului reclamantelor, are drept consecinta privarea acestora de bunul lor, privare care constituie o atingere excesiva ce nu poate fi justificata in domeniul art.1 din Protocolul nr.1 decat in imprejurari exceptionale (CEDO -
cauza Sfintele manastiri c. Greciei, hot. din 09.12.1994;
cauza
Strain si altii c. Romaniei, hot. din 21.07.2005)
si care nu se regasesc in cauza de fata.
Mai mult, noua legislatie reprezentata de Legea nr.164/2014 prevede, in art.9 alin.(1) lit.a), ca „Actul administrativ prin care se stabileste dreptul la despagubiri si cuantumul acestora este, dupa caz: a.) hotararea comisiei judetene, respectiv a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, emisa inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi”, astfel ca sustinerile intimatului parat nu sunt justificate nici chiar in considerarea acestei legi.
Conform art. 10 alin.(1) din Legea nr. 164/2014, „Plata despagubirilor stabilite prin actele administrative prevazute la art. 9 lit. a) si b) se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii acestora, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu data de 1 ianuarie 2015”.
In consecinta, apreciem ca in cauza nu este justificata intarzierea in executarea actului administrativ, aceasta intarziere nu isi pastreaza caracterul rezonabil, reclamantele fiind indreptatite sa obtina executarea cu concursul fortei coercitive a statului.
Avand in vedere ca parata nu a achitat despagubirile, Curtea apreciaza ca, in vederea acoperirii integrale a prejudiciului suferit prin neplata creantei in termen, reclamantele sunt indreptatite la actualizarea sumelor, drept recunoscut de legea speciala si de normele metodologice de aplicare a legii, in raport de data emiterii hotararii, urmand ca in procedura actualizarii sa se tina seama de indicele de crestere a preturilor de consum, conform art.18 alin.(6) din HG nr.1120/2006 si art.10 alin.(4) din Legea nr.164/2014.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, constatand incidenta prevederilor art. 488 pct. 8 NCPC, Curtea de apel va admite recursul, conform art. 496 alin. (2) si art. 498 alin. (1) NCPC, va casa sentinta civila recurata si rejudecand va admite actiunea si va obliga ANRP la emiterea deciziei de actualizare aferenta Hotararii nr.213/2007 a Comisiei Judetene Constanta pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, cu indicele de crestere a preturilor de consum, pentru perioada cuprinsa intre emiterea hotararii si intrarea in vigoare a Legii nr.164/2014.
Va obliga, de asemenea, ANRP la emiterea titlului de plata aferent anului 2015.
Decizia civila nr. 727/CA/10.10.2016 Judecator redactor Ramona Poppa