Recurs - Contestatie decizie desfacere disciplinara a contractului individual de munca

Dreptul muncii; Cod pr. civ.

Art. 8 alin.1, 41, 250, 251 alin.1, 252 alin.2 si 4 C. muncii art. 316 cu ref. la 296 teza II C.pr.civ.

Neridicarea scrisorii recomandate prin care se comunica angajatului declansarea cercetarii disciplinare si data efectuarii acestui demers, nu poate fi imputata angajatorului ca nelegalitate sanctionata de art. 251C.muncii.

Eventuala modificare unilaterala a felului muncii, nu deschide angajatului dreptul de a parasi locul de munca in timpul programului si de a nu se mai prezenta nejustificat la serviciu, ci, dupa caz, dreptul prevazut de art. 17 sau cel prevazut de art. 266 C.muncii; prin urmare, nu inlatura nici caracterul de abatere disciplinara grava a faptelor imputate.

In recursul angajatorului impotriva hotararii de anulare integrala a sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, se poate verifica si individualizarea sanctiunii, in virtutea principiului neagravarii in propria cale de atac si a adagiului cine poate mai mult, poate si mai putin.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 211 din 12 februarie 2014

Prin sentinta civila nr. 741/C/ 20.06.2013, pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr. 6666/103/2012, s-a admis, in parte, contestatia formulata de catre contestatorul P.L.G., in contradictoriu cu intimata SC S.S.R. SRL Bucuresti, si, in consecinta, s-a anulat decizia de concediere nr.** din 12.12.2012 emisa de intimata. Totodata, s-a dispus reintegrarea contestatorului in postul detinut anterior emiterii actului de concediere cu obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii pana la data reintegrarii efective. S-au respins, ca nefondate, capetele de cerere privind plata daunelor morale si materiale.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca prin cerere dedusa judecatii la data de 21.12.2012 contestatorul, in contradictoriu cu intimata SC S. S.S.R. SRL, a contestat decizia nr. **/12.12.2012 privind desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, reincadrarea pe postul detinut anterior, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite, precum si la plata daunelor morale si materiale.

In motivarea actiunii, a aratat ca a fost salariatul unitatii intimate, ce are ca obiect de activitate paza si protectie, ocupand functia de sef de tura in cadrul obiectivului A.R. si ca, prin decizia contestata, emisa de intimata, a fost sanctionat disciplinar cu desfacerea contractului individual de munca, conform dispozitiilor art.61 al lit. a din Codul muncii, pentru abateri pe care sustine ca nu le-a savarsit, considerand ca aceasta dispozitie este nelegala si netemeinica. Mentioneaza ca in data de 18.10.2012 s-a prezent la locul de munca, respectiv postul 5, poarta 2 auto, in cadrul obiectivului A.R. si ca agentul L.D. i-a prezentat modul de lucru din acest post, respectiv operatiuni pe calculator, cantarirea si sigilarea autocamioanelor care ieseau din obiectiv, ceea ce necesita calificare speciala pe acest post si anumite cunostinte de programe pe calculator. A mai sustinut petentul ca acestea nu erau atributiile sale de serviciu, el fiind sef de tura avea alte atributii, in general de control, raportare, e.t.c. conform fisei postului.

A mai mentionat ca a doua abatere pentru care a fost sanctionat este aceea ca a nu s-a prezentat la serviciu mai multe zile consecutiv, fapt contestat de petent motivand ca, in perioada respectiva a fost programat sa lucreze ca agent de securitate, o functie inferioara celei pe care o avea la momentul respectiv, cea de sef de tura.

Fata de aceste sustineri a solicitat reintegrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei de concediere, ca sef de tura, plata tuturor drepturilor cuvenite, pana la momentul reintegrarii, precum si daune morale si materiale.

In sustinere, a depus in copie, extras regulament intern, raport din 1.10.2012, nota de informare din 3.10.2012 si cerere din 3.10.2012.

Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata si obligarea contestatorului la cheltuieli de judecata sustinand ca prin Raportul intocmit de inspectorul de securitate H.R., inregistrat sub nr. **/19.10.2012, societatea a fost sesizata de faptul ca in data de 18.10.2012, contestatorul s-a prezentat la serviciu, in jurul orei 18.30 la postul 5 poarta 2 auto, si ca i s-a prezentat procedura de lucru a acestui post, de catre agentul L.D., respectiv, programul pe calculator, cantarire si sigilare a camioanelor care transportau marfa. Dupa un anumit timp, fiind atentionat de catre directorul R., sa fie atent la sigilarea autocamionului, acesta a revenit in cabina cantarului unde si-a luat bagajul si a parasit postul de paza care-i fusese incredintat, motivand ca a sunat in acest sens pe seful sau ierarhic (directorul), fara sa precizeze pe cine anume. S-a mai sustinut ca la data de

2012. i-au fost incredintate contestatorului programarile pentru perioada urmatoare, printr-un serviciu de curierat rapid, deoarece acesta nu s-a mai prezentat la serviciu.

Urmare a faptei contestatorului, la data de 22.10.2012, s-a declansat procedura disciplinara impotriva contestatorului, acesta fiind convocat la data de 26.10.2012. Ca urmare a acestei convocari, petentul a comunicat telefonic ca in perioada 25 -30 octombrie se afla in concediu medical. Dupa aceasta perioada, contestatorul nu s-a mai prezentat la serviciu, motiv pentru care a fost convocat din nou pentru data de 15 noiembrie 2012. Aceasta, a doua convocare, a fost expediata prin posta, insa petentul nu a fost gasit la domiciliu de catre factorul postal si nici nu s-a prezentat la oficiul postal pentru a ridica corespondenta, astfel plicul fiind restituit intimatei.

Pe cale de consecinta, comisia de cercetare disciplinara a intocmit Procesul verbal nr. **/15.11.2012, aplicand dispozitiile art. 251 alin.3 din Codul muncii, respectiv, sanctionarea fara efectuarea cercetarii disciplinare, prin care a retinut ca petentul a savarsit urmatoarele abateri: a incalcat consemnul general - parasirea locului de munca, lasarea utilajelor si instalatiilor fara supraveghere si a absentat nemotivat de la serviciu, incalcand astfel dispozitiile Regulamentului intern, drept pentru care a propus sanctionarea acestuia cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. La cercetarea disciplinara s-au avut in vedere atat rapoartele informative cat si declaratiile colegilor de serviciu ai contestatorului.

Pentru motivele aratate, conducerea unitatii a emis decizia de concediere nr. **1 din data de 12.12.2012 privind desfacerea disciplinara a contractului individual de munca conform art. 61 lit. a din Codul muncii, decizia fiind comunicata si contestatorului.

Cu privire la capatul de cerere a petentului privind obligarea societatii intimate la plata unor sume cu titlu de daune morale si materiale, aceasta a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil.

In sustinerea apararii, intimata a depus in copie documentatia care a stat la baza emiterii deciziei de concediere contestata, la filele 30 - 88, respectiv: contract individual de munca, cerere de angajare din 10.02.2011, declaratie din 10.02.2011, fisa postului, raport privind abaterea disciplinara nr.** din 19.10.2012, dovada comunicare acte, declaratia numitului C.G. din 22.10.2012, decizia interna nr.** din 22.10.2012, convocator nr.** din

2012. dovezi expediere corespondenta, proces-verbal nr.** din 26.10.2012, certificat de concediu medical nr.** din 26.10.2012, convocator nr.** din 7.11.2012, confirmare de primire, plic corespondenta, proces verbal nr.** din 15.11.2012, rapoarte informative din

2012. raport privind abaterea disciplinara nr.** din 25.10.2012, rapoarte informative din 25.10.2012, 31.10.2012, 1.11.2012, 2.11.2012, 2/3.11.2012 si 5.11.2012, rapoarte privind abaterea disciplinara nr.** din 2.11.2012, ** din 5.11.2012, ** din 7.11.201, ** din 9.11.2012 si ** din 12.11.2012, organizarea serviciului de paza in zilele de 1.11.2012, 2.11.2012,

2012. 6.11.2012, 9.11.2012, 10.11.2012 si 14.11.2012, decizie de concediere disciplinara nr.** din 12.12.2012, extras regulament intern, decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite nr.40 din 7 mai 2007, practica judiciara.

La termenul din 16.05.2013, contestatorul a depus la dosar copia adeverintei nr. 271 din 12.12.2012 emisa de unitate, referitor la locurile de munca si a aratat ca intelege sa solicite obligarea intimatei la plata drepturilor salariale pentru perioada 15.11.2012 - 12.12.2012 (data emiterii deciziei de concediere), perioada in care nu a mai fost programat sa efectueze serviciul de tura si, in aceste conditii, nici nu a mai fost platit, precum si plata drepturilor salariale incepand cu data de 12.12.2012 pana la reintegrare.

Ulterior, intimata a depus in copie Tabelul nominal cu angajatii din tura din seara zilei de 18/19.10.2012 precum si Fisa de evaluare a agentilor din acea tura, Registru de acces autovehicule din postul 5 poarta 2 a obiectivului A. din ziua de 18.10.2012, precum si o serie de alte inscrisuri.

Prin Incheierea de sedinta din 16 mai 2013, instanta a solicitat intimatei sa depuna la dosarul cauzei procesul - verbal de predare a turei din 18.10.2012, insa aceasta nu s-a conformat solicitarii instantei.

Partile procesuale au formulat concluzii scrise.

In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, celelalte probe solicitate fiind respinse, motivat, prin Incheierea de sedinta din 16 mai 2013.

Analizand actele si lucrarile dosarului, fata de toate sustinerile partilor, Tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin Decizia nr. **/12.12.2012, intimata a dispus desfacerea contractului individual de munca al contestatorului, in conformitate cu prevederile art. 61 lit. „a” din Codul muncii, coroborat cu 248 alin. 1 lit. „e” din Codul muncii, retinandu-se in sarcina petentului, incalcarea unor obligatii stabilite prin Regulamentul de ordine interioara, respectiv, parasirea locului de munca in tura din 18/19.10.2012, fara a aduce la cunostinta sefului ierarhic superior si a avea aprobare in acest sens , precum si pentru ca din data 01.11.2012 nu s-a mai prezentat la serviciu, acumuland astfel absente nemotivate.

Din probatoriul administrat, cu privire la abaterea savarsita de contestator, adusa la cunostinta prin Raportul inregistrat sub numarul ** din 19.10.2012 de catre Inspectorul de securitate H.R., aceea ca in data de 18.10.2012 petentul s-a prezentat la serviciu, la postul 05 poarta 2 auto, obiectivul A.R. in jurul orei 18.30, a fost instruit de agentul L.D. asupra modului de lucru din acest post, cu privire la programul de cantarire, a prezentarii postului si a-i pune la dispozitie documentele postului, contestatorul dupa un anumit timp a parasit postul, afirmand ca a anuntat conducerea despre acest fapt, nespecificand pe cine anume a instiintat de parasirea postului.

Instanta a retinut ca, prin adresa nr. **/22.10.2012 contestatorul a fost convocat in data de 26.10.2012, in vederea cercetarii disciplinare pentru abaterea savarsita in tura 18/19.10.2012, iar potrivit certificatului medical seria CCMAE nr. ** petentul s-a aflat in incapacitate de munca in perioada 25 - 31.10 2012, astfel ca intimata, prin adresa nr. **/7.11.2012 a convocat din nou pe contestator pentru data de 15.11.2012, insa nu s-a facut dovada confirmarii de primire a acestei convocari de catre contestator.

Mai mult decat atat, potrivit deciziei contestate petentul a fost sanctionat si pentru absente nemotivate, incepand cu data de 01.11.2012, abatere supusa analizei comisiei de cercetare disciplinara, dar fata de care intimata nu a facut dovada convocarii contestatorului in acest sens.

Convocarea salariatului poate fi facuta prin orice mijloc de comunicare care asigura transmiterea si confirmarea primirii acesteia. Astfel, comunicarea poate fi facuta prin inmanarea ei salariatului, prin curier, executor judecatoresc etc.

Cata vreme salariatului nu i se aduce la cunostinta ca in privinta sa a fost declansata cercetarea disciplinara si in concret abaterea disciplinara care i se imputa, neprezentarea salariatului la cercetarea disciplinara nu indreptateste angajatorul sa aplice sanctiunea fara efectuarea cercetarii, angajatul fiind privat de dreptul de aparare.

Inscrisul depus de intimata la termenul din 13.06.2013, reprezentand Completarea la convocatorul nr. **/07.11.2012 prin care il instiinteaza ca se va analiza si abaterea sa privind acumularea de 3 absente nemotivate consecutive, respectiv 01, 02, si 06 11.2012, nu a fost retinut de instanta, intrucat nu s-a facut dovada confirmarii primirii acestei convocari de catre contestator.

Potrivit dispozitiilor art. 251 alin. 1 din codul muncii, „Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.”

Fata de aceste considerente, tribunalul a constatat ca decizia atacata este lovita de nulitate absoluta, prin incalcarea de catre intimata a prevederilor mai sus aratate.

Analizand pe fond abaterea savarsita de petent in data de 18.10.2012 si retinuta de comisia de cercetare disciplinara in Procesul verbal nr. **/15.11.2012, in baza caruia a fost emisa decizia contestata, s-a apreciat ca masura este vadit nelegala fata de dispozitiile imperative ale art.41 Codul muncii.

Astfel, potrivit adeverintei. ** din 12.12.2012 emisa de unitate, initial contestatorul a fost angajat in functia de agent de securitate, asa cum reiese din contractul individual de munca nr. **/18.02.2011, iar ulterior, prin Actul aditional nr.1 la acest contract, din data de 01.11.2011, i-a fost modificata functia si salariul, fiind incadrat Sef de tura.

Or, potrivit probatorului administrat din care reiese instruirea facuta in data de

2012. pentru functia pe care urma sa o ocupe din aceea data, precum si a programarilor de serviciu pentru perioada 15.11.2012 - 12.12.2012, depuse la dosar de intimata si comunicate contestatorului, reiese ca acesta a fost programat pe functia de agent de securitate si nu cea de sef de tura, potrivit incadrarii sale legale.

Astfel, masura dispusa prin instruirea contestatorului in vederea desfasurarii atributiilor de agent de securitate, functie inferioara celei detinute, respectiv cea de sef de tura reprezinta o modificare unilaterala a contractului individual de munca in ceea ce priveste elementele esentiale ale contractului, respectiv locul si felul muncii, conditiile de munca si salariul. Cum aceasta modificare s-a facut fara acordul salariatului, incalca dispozitiile imperative ale art.41 Codul muncii, avand drept consecinta anularea masurilor luate de angajator.

Aceasta, cu atat mai mult cu cat in cauza nu s-au produs de catre intimata dovezi privind existenta consimtamantului reclamantului cu privire la aceasta modificare a felului muncii acestuia si nu suntem in prezenta cazurilor speciale prevazute de art.48 Codul muncii, cand angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului.

Fata de considerentele expuse, instanta a apreciat contestatia ca fiind intemeiata, justificandu-se admiterea sa, anularea dispozitiei nr. **/12.12.2012 emisa de intimata si repunerea partilor in situatia anterioara emiterii dispozitiei, cu obligarea achitarii de catre intimata tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat contestatorul pana la data reintegrarii.

Capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata de daune morale si materiale a fost gasit ca nefondat, intrucat nu s-a dovedit de catre contestator ca a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, asa cum prevede art. 269 codul muncii.

Impotriva acestei hotarari, in termen, motivat si legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru a formulat recurs S.C. „S.S.R.” S.R.L. Bucuresti, cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 6666/103/2012.

Criticand solutia de admitere a pretentiei privitoare la anularea deciziei 7391/2012, la reintegrare si la drepturile salariale cuvenite, recurenta a sustinut, in esenta, nelegalitatea hotararii prin prisma urmatoarelor aspecte:

• al aplicarii gresite a art. 251 alin.1 C.muncii. Astfel, s-a retinut ca pentru a doua convocare (cu adresa **/7.11.2012) nu a dovedit confirmarea de primire; ori, a probat expedierea sa, recomandat cu confirmare, la 8.11.2012 si restituirea la 22.11.2012 ca urmare a neprezentarii contestatorului pentru ridicare. De asemenea, desi au existat probe privind refuzul contestatorului de a ridica convocatorul din 22.10.2012, data la care nu era in concediu medical, nu s-a facut nici o referire la acest aspect. Mai mult, desi s-a probat ca dupa expirarea concediului medical - la 31.10.2012 - contestatorul nu s-a mai prezentat la serviciu in mod nejustificat, determinand emiterea celui de-al doilea convocator la 7.11.2012, s-a retinut gresit culpa sa in neindeplinirea obligatiilor procedurale specifice cercetarii disciplinare.
• al incalcarii prevederilor art. 247 si 250 C.muncii, prin ignorarea gravitatii faptelor imputate, si al neobservarii respectarii art. 41 C.muncii. Astfel, desi a probat ca prin intrarea in postul de paza pentru instruirea privitoare la atributiile acestui post, contestatorul a acceptat sa desfasoare activitatea de agent de securitate, se retine totusi incalcarea art. 41 C.muncii; De asemenea, desi a probat ca la 18.10.2012, dupa o ora jumatate de la preluarea postului, contestatorul a parasit obiectivul (postul de paza 05 din poarta 2 auto) fara sa anunte si fara incuviintarea superiorului sau direct (Seful de tura M.A.), iar apoi nu s-a mai prezentat la serviciu si nu a mai realizat norma de munca, incalcand astfel dispozitiile Cap. XI pct. 1 lit.d25), pct. 3 lit.”e” din Regulament, corob. cu cele ale art. 39 alin.2 lit”a, c” C.muncii si ale pct. 2 „Responsabilitati” Fisa Postului, gravitatea deosebita a acestor fapte a ramas nesanctionata.

In drept s-au invocat prevederile art. 304 pct.9 si 304/1 C.pr.civ.

Legal citat intimatul contestator s-a prezentat personal, a formulat intampinare si concluzii orale de respingere a recursului ca nefondat, sustinand ca:

• recurentul nu a criticat retinerea incalcarii art. 41 C.muncii pentru absentele nemotivate din luna nov. 2012, ramanand de verificat numai abaterea din 18.10.2012.

Ori, aceasta abatere nu a existat si, oricum, nu putea atrage concedierea, fata de absenta consecintelor si de a antecedentei disciplinare.

• angajatorul nu a probat ca in plicul trimis era convocatorul pentru 15.11.2012, iar la

2012. nu avea nici confirmarea, nici infirmarea luarii la cunostinta a convocatorului din moment ce la 22.11.2012 plicul era inca la Posta;

• desi era programat a lucra la poarta 2, nu a preluat postul pentru ca a raportat Directorului abuzul schimbarii intr-un post inferior si s-a dispus ca agentul L.D. sa preia postul, el ramanand benevol sa invete procedurile tehnice noi, pentru cazul cand ar fi fost schimbat abuziv din functia de sef de tura. Prin urmare, cand i s-a facut rau (abia venise din concediu medical ) nu a trebuit sa raporteze plecarea, nelucrand in acel post.
• desi a solicitat audierea ca martor a agentului M.A., ce iesise din tura la poarta 02, s-a apreciat ca suficient procesul-verbal din 18.10.2012.
• intrarea sa pe o functie inferioara si fara calificarea necesara putea fi realizata, conform art. 41 C.muncii, numai cu acceptul sau si cu o instruire prealabila.

La solicitarea instantei de a se completa probatoriul cu dovada iesirii din unitate o data cu convocatorul **/7.11.2012 si a completarii sale, recurenta a inaintat, cu adresa de la fl. 21 extras informatic registru intrari-iesiri corespondenta; totodata a sustinut ca emiterea sa la

2012. a fost determinata de cele trei absente nemotivate al contestatorului (ultima din 6.11.2012) ce-i dadeau dreptul a demara procedura disciplinara.

Intimatul contestator nu a contestat aceste relatii, lasandu-le la aprecierea instantei.

Examinand recursul in raport de motivele invocate, de actele si lucrarile dosarului, precum si fata de dispozitiile art. 304, 304/1, 312 C.pr.civ., Curtea a constatat urmatoarele:

Criticile recurentei vizeaza toate abaterile retinute prin Decizia de concediere **/12.12.2012, si nu numai fapta din 18.10.2012 (cum a pretins intimatul contestator); in acest sens stau nu numai referirile recurentei la art.304/1 C.pr.civ. (text potrivit caruia „
Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele'’"'),
ci si criticile privitoare la aplicarea art. 41 C.muncii, la gravitatea neprezentarii la serviciu cu consecinta nerealizarii normei de munca, precum si precizarile din 7.02.2014 privitoare la modul de cercetare pentru cele trei absente nejustificate.

Drept consecinta, legalitatea sentintei trebuie examinata prin prisma tuturor criticilor la argumentele tribunalului, pornind de la acestea din urma.

1. Astfel, in primul rand, s-a retinut ca pentru abaterile imputate nu s-a probat confirmarea de primire a convocatorului la cercetarea disciplinara de catre contestator, incalcandu-se astfel, prevederea imperativa a art. 251 alin.1 C. muncii
(„Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile
” ).

Aceasta concluzie este insa gresita intrucat nu au fost valorificate si prevederile art. 252 alin.2 C. muncii, text potrivit caruia, angajatorul, in vederea cercetarii disciplinare, nu are ca obligatie decat
convocarea salariatului in scris de catre persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
Aceasta obligatie este o garantie a protejarii dreptului angajatului de a cunoaste despre cercetarea sa disciplinara si, implicit, de a-si putea exercita dreptul la aparare.

Iar aceasta obligatie a fost indeplinita de recurenta prin emiterea cu adreselor nr. **/22.10.2012, nr. **/7.11.2012 si a completarii la convocatorul **/7.11.2012, inaintate recomandat intimatului contestator la 23.10.2012 si 8.11.2012.

Absenta unei dovezi de confirmare a primirii de catre contestator a convocatorului la cercetarea prealabila disciplinara, nu atrage prin ea insasi sanctiunea nulitatii deciziei de concediere, legea sanctionand doar reaua-credinta a angajatorului manifestata fie prin neinformarea angajatului despre cercetare, fie in informarea sa deficitara (Ex. - la o alta adresa gresita, fara prezentarea faptelor cercetate ca abateri, fara indicarea orei, locului intrevederii ori in ziua cercetarii, astfel incat dreptul la aparare sa devina formal).

Ori, in cauza, s-a probat ca angajatorul a respectat toate obligatiile amintite, expediind in timp util convocatorul.

Faptul ca destinatarul (recte contestatorul din cauza) a refuzat a primi primul convocator (pe plicul caruia se mentiona obiectul inscrisului), iar la cel de-al doilea lipsea de la domiciliu (avizare din 12.11.2012) si nici nu s-a prezentat pana la 22.11.2012 (data expirarii perioadei de pastrare la Of. Postal a recomandatei) pentru ridicarea corespondentei, nu poate fi opusa, ca aparare legala recurentei paratei intrucat, in primul rand, asa cum s-a aratat si prevede si art. 8 alin.1 C.muncii, drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna credinta, partea neputand invoca vatamarea cauzata de propria culpa, iar in al doilea rand, o astfel de situatie nu a fost reglementata prin textul amintit (daca legiuitorul ar fi dorit sa creeze o exceptie de la regula generala, ar fi edictat-o).

Curtea tine sa observe si ca intimatul contestator cunostea despre cercetare, intrucat la

2012. a informat telefonic Comisia de Cercetare ca este in concediu medical din

2012. pana la 31.10.2012 ( fl. 44 ) - aspect necontestat.

Totodata, fata de apararea intimatului din recurs cum la 15.11.2012 Comisia nu putea proceda la cercetarea sa in absenta confirmarii primirii recomandatei din 7.11, restituita la

2012. trebuie aratat ca nu va fi primita de Curte intrucat legea nu vorbeste de confirmare de primire, ci de scrisoare recomandata (art. 252 alin.4 C.muncii. „Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta’"').

Prin urmare, cum scopul enuntat fusese atins, Comisia putea, in temeiul art. 251 alin.3 C.muncii (Reprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile”), sa paseasca la cercetare in absenta nejustificata a celui cercetat.

In consecinta, primul motiv de nelegalitate retinut de tribunal trebuie inlaturat ca nefiind sustinut normativ.

2. In al doilea rand, pe fond, s-a retinut ca de catre tribunal ca sanctiunea contestata, dispusa pentru abaterea savarsita la 18.10.2012, este vadit nelegala fata de dispozitiile art. 41 C.muncii, intrucat i s-a modificat unilateral functia si felul muncii, fara consimtamantul angajatului.

Aceasta constatare, desi apta a atrage nulitatea masurii modificarii contractului individual de munca, nu putea produce efectele anularii deciziei **/12.12.2012, intrucat:

• sanctiunea a fost aplicata pentru mai multe abateri, prima constituind-o parasirea neautorizata a postului in seara zilei de 18.10.2012, iar urmatoarea fiind absenta nejustificata de la locul de munca intre 1.11-6.11.2012;
• parasirea postului la 18.10.2012 a fost, declarativ, justificata de o stare de rau (boala) si nu de schimbarea abuziva a functiei ori a felului muncii (daca aceasta ar fi fost cauza reala, nu se justifica de ce nu a fost raportata sefului de tura ce a controlat postul la ora 18.30 sau macar Inspectorului de Securitate ca superior ierarhic direct, ori care a fost motivul neprobarii plangerii adresate Directorului - cum s-a pretins pentru prima data in recurs); Chiar si in situatia in care ar fi fost reala schimbarea unilaterala a functiei/felului muncii, contestatorul nu era indreptatit a parasi in semn de fronda postul, ci avea deschisa posibilitatea legala de a contesta masura abuziva (dupa caz, art. 17, 266 C.muncii).

Oricum, sustinerea modificarii abuzive a felului muncii (pentru postul 5, poarta 2 auto) nu a fost probata, din moment ce:

• sarcinile specifice functiei de sef tura nu s-au dovedit a fi diferite de cele prevazute in fisa postului agentului securitate insusita de contestator prin semnatura.
• nu s-a dovedit ca operatiunile impuse de acest post nu erau compatibile cu responsabilitatile si sarcinile fisei postului - sarcina probei revenindu-i de aceasta data.

Chiar si in situatia in care s-ar fi acceptat ca o astfel de modificare ar fi survenit, ea nu ar fi avut caracter abuziv, sanctionabil potrivit art. 41 corob. cu 17 alin.5 C. muncii, atat timp cat a existat asentimentul contestatorului, exteriorizat prin semnarea tabelului de instructaj la preluarea postului si a fisei de control ca titular al postului cantar auto, poarta 2 - nu martorul L.D. (care apare la serviciu, dar doar pentru a-l asista pe contestator, nu invers cum a pretins contestatorul - vezi fisa fl. 104, mentiuni registru evidenta acces autovehicule fl. 106 si declaratie L.D. fl. 50 d.fond ).

Drept urmare, fapta din 18.10.2012 ramane valabila ca si abatere, justificand luarea masurii sanctionatorii.

Referitor la cealalta abatere imputata - constand in absenta nejustificata de 3 ori consecutiv - se observa ca nu a fost inlaturata explicit in motivarea tribunalului, iar referirea la schimbarea functiei prin raportare la programarile de serviciu pentru perioada 15.11

2012. nu putea constitui o argumentatie implicita legala intrucat:

• planificarea respectiva este ulterioara perioadei in care s-au pontat absentele (1.11.2012 tura zi, 2.11.2012 tura noapte, 6.11.2012 tura noapte);
• planificarea pentru perioada 1.11-6.11.2012 (inclusiv) i-a fost comunicata telefonic contestatorului (vezi referate operatori fl. 56-64 d.fond - necontestate), iar acesta nu a probat ca ar fi fost contrara sarcinilor legale ale functiei sale;
• o conduita abuziva, chiar si ca replica la un alt abuz, nu poate fi ratificata judecatoreste ca indreptatita, atat timp cat existau remedii normative eficiente pentru protectia dreptului pretins a fi lezat (asa cum s-a expus anterior).

3. Asupra gravitatii faptelor si a relevantei acestui fapt asupra individualizarii sanctiunii (potrivit art. 250 C.muncii), instanta de fond nu a fost chemata a aprecia (vezi investire si concluzii fl. 158 d.fond).

Abia in recurs s-au purtat astfel de discutii de catre ambele parti; si cum, in recursul angajatorului, prin aplicarea adagiului cine poate mai mult, poate si mai putin, si cu respectarea principiului neagravarii situatiei in propria cale de atac (art. 316 cu ref. la 296 teza II C.pr.civ.) - fata de solutia dispusa in prima instanta -, se poate verifica aplicarea prevederilor art. 250 C.muncii („Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele: a) imprejurarile in care fapta a fost savarsita; b) gradul de vinovatie a salariatului; c) consecintele abaterii disciplinare; d) comportarea generala in serviciu a salariatului; e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta”) la situatia de fapt, se va da curs acestei obligatii.

Iar in acest demers, se constata ca:

• faptele imputate subzista si sunt abateri disciplinare potrivit Cap. XI pct.1 lit.d-25 si pct.3-3 din ROI;
• savarsirea abaterilor s-a realizat cu stiinta si nejustificat din punct de vedere legal, ca o sfidare continua la adresa angajatorului si fara constientizarea consecintelor asupra activitatii acestei entitati si, mai cu seama, asupra colegilor ce au trebuit sa acopere si turele sale;
• periculozitatea atitudinii de parasire a postului de paza si de neprezentare la serviciu este intrinseca acestor acte si nu de rezultat - asa cum e reglementat si in ROI -, fiind si sporita fata de natura activitatii impuse de postul ocupat de contestator ce presupunea nu numai atentie si stradanie continua, ci si responsabilitate (vezi extras ROI depus de contestator la fond), de precedentul negativ creat in colectiv si de pozitia adoptata atat in ziua primului incident, cat si ulterior pana in prezent (de a nu coopera, de a nu constientiza gravitatea actelor si de a nu si le asuma);

In acest context, tinand cont ca si de faptul ca doar cea de-a doua fapta este suficienta pentru concediere conform Regulamentului insusit de contestator cu declaratia din 10.02.2011, absenta antecedentei nu poate justifica reindividualizarea sanctiunii.

Fata de toate cele expuse, retinand ca sunt intemeiate criticile de aplicare gresita a legii, recursul a fost admis, iar sentinta modificata in parte, in sensul respingerii in tot a contestatiei