Recurs - asigurari sociale, contestatie tardiva si contestatie inadmisibila

Drept asigurari sociale, Drept procesual civil

Art. 87 din Legea 19/2000; art. 149 si 153 „d” Legea 263/2010 (forma din august 2012); art. 109 alin.3 C. Pr. civ. 1865

Adresarea contestatiei la Casa Judeteana de Pensii si nu la instanta constituia o optiune a titularului cererii - potrivit art. 87 Legea 19/2000 cu modif. din mai 2010 -, calificata de lege ca cerere in anulare, ce nu putea fi interpretata de aceasta entitate ca o cerere gresit indreptata si, astfel, sa se nasca obligatia de a o inainta instantei; prin urmare, necontestarea raspunsului Casei in aceasta procedura, atrage decaderea celui interesat din dreptul de a mai contesta decizia.

Legea 263/2010 a instituit o procedura prealabila obligatorie in fata Comisiei de Contestatii; iar neparcurgerea sa - invocata in termen procedural - atrage sanctiunea inadmisibilitatii contestatiei si nu obligatia instantei de a califica actiunea ca si contestatie prealabila, cu consecinta dezinvestirii si inaintarii sale institutiei competente.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 412 din 9 aprilie 2014

Prin sentinta civila nr. 1137/C/19 nov. 2013, pronuntata de Tribunalul Neamt in dosar 211/103/2013, s-a respins ca tardiva contestatia formulata de formulata de contestatorul

1. Ghe., in contradictoriu cu intimata C.J.P. Neamt, impotriva deciziei de pensionare nr. **/**.2010 si ca inadmisibila contestatia formulata de acelasi contestator impotriva deciziei nr. **/**2012 emisa de C.J.P. Neamt.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca prin cererea dedusa judecatii la

2. 01.2013, contestatorul I.Ghe. a chemat in judecata intimata C.J.P. Neamt, pentru anularea deciziei nr. **/**2010 emisa de aceasta, decizie prin care a fost respinsa cererea de pensionare pentru limita de varsta, motivat de faptul ca nu sunt indeplinite conditiile de reducere a varstei standard de pensionare din Legea nr.19/2000, precum si anularea deciziei nr.** din **2012, cu obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii care sa ia in calcul adeverinta nr.**/**2010 eliberata de SC M. SA din care reiese ca in perioada 02.11.198130.11.1998 si 22.08.2000-01.03.2002 a fost incadrat in grupa I de munca in procent de 95% si in perioada 01.02.2001-01.04.2001 incadrat in grupa a II-a de munca in procent de 100% si a adeverintei nr.**/**2010 eliberata de SC P. SA B. din care reiese ca in perioada 17.08.197419.06.1975 si 17.12.1976-06.10.1981 a fost incadrat in grupa a II-a de munca in procent de 100%. Cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii, contestatorul a aratat ca la data de 15.03.2010, prin cererea depusa la CJP Neamt, a solicitat inscrierea la pensie pentru limita de varsta prin depunerea dosarului cu documentatia completa, insa prin decizia nr.** emisa la data de **2010, intimata i-a respins cererea de pensionare, motivand ca nu indeplineste conditiile de reducere a varstei standard de pensionare, in sensul ca stagiul de cotizare realizat in conditii speciale si grupa I si II nu permite reducerea necesara a varstei standard de pensionare. A mai aratat ca, desi a depus contestatie la CJP Neamt la data de **2010, aceasta nu a inaintat-o spre competenta solutionare Tribunalului Neamt, incercand prin raspunsul trimis si inregistrat sub nr.**/25.06.2010, sa ateste ca decizia nr.** din **2010 ar fi fost emisa potrivit prevederilor

Legii nr.19/2000. A precizat apoi ca, ulterior, s-a adresat din nou intimatei, iar la data de **2012 aceasta a emis decizia cu nr.**/**12.2012, prin care i-a respins din nou cererea de pensionare, pe considerentul ca varsta la data solicitarii este mai mare decat varsta standard redusa conform art.56 din Legea nr.263/2010.

In sustinerea actiunii contestatorul a inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, anexand in copie deciziile contestate, adeverintele nr.**/20.07.2010 si nr.**/25.01.2010 eliberate de SC M. SA si adeverintele nr.**/04.03.2010 si **/04.03.2010 eliberata de SC P. SA B., carnet de munca, precum si contestatia inregistrata la C.J.P. Neamt si raspunsul la aceasta.

Intimata C.J.P. Neamt a formulat intampinare invocand pe cale de exceptie tardivitatea formularii contestatiei impotriva deciziei nr.**/**2010, fata de prevederile art. 87 din Legea nr.19/2000 si inadmisibilitatea actiunii fata de solicitarea de anulare a deciziei nr.**/**2012, raportat la art. 153 lit. d din Legea 263/2010, conform carora tribunalele solutioneaza in prima instanta litigiile privind hotararile Comisiei Centrale de Contestatii si ale comisiilor de contestatii care functioneaza in cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Roman de Informatii privind deciziile de pensie.

Pentru termenul de judecata din data de 23.04.2013, raspunzand exceptiilor invocate de intimata, contestatorul a solicitat respingerea acestora.

La randul sau intimata a formulat o completare la intampinare, prin care a aratat ca la emiterea ambelor decizii au fost avute in vedere adeverintele mentionate, solicitand respingerea si pe fond a contestatiei.

In aparare a depus desfasuratorul cu date privitoare la activitatea in munca a contestatorului.

Exceptiile invocate de intimata au fost unite cu fondul cauzei.

In cauza s-a administrat proba cu expertiza contabila, ale carei concluzii se afla la dosar la filele 60-71.

Analizand cu prioritate exceptiile invocate, instanta a retinut ca:

Prin cererea depusa la sediul Casei Judetene de Pensii Neamt, in data de 15.03.2010, contestatorul a solicitat admiterea cererii sale de pensionare pentru limita de varsta depunand in acest sens mai multe acte din care au reiesit conditiile de munca in care si-a desfasurat activitatea. Cererea sa de pensionare a fost insa respinsa prin decizia nr. ** din 7.05.2010 motivat de faptul ca nu sunt indeplinite conditiile de reducere a varstei standard de pensionare din Legea nr. 19/2000.

Impotriva acestei decizii, contestatorul a formulat actiunea de fata, solicitand anularea deciziei mai sus mentionate pe considerentul ca in mod gresit intimata nu a inaintat la Tribunalul Neamt contestatia sa inregistrata la sediul acesteia la data de 18.06.2010.

Sub acest aspect, tribunalul a constatat ca cererea de deschidere a drepturilor de pensie a fost depusa de contestator la sediul Casei Judetene de Pensii Neamt, in data de 15.03.2010, data la care erau in vigoare dispozitiile Legii nr. 19/2000.

Avand in vedere faptul ca petentul nu a formulat contestatia in termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei de pensionare nr.** din 07.05.2010, astfel cum legiuitorul a prevazut expres prin dispozitiile art.87 din Legea 19/2000, contestatia formulata impotriva deciziei nr. ** din 7.05.2010 emisa de intimata CJP Neamt apare ca fiind tardiv formulata.

Cat priveste decizia nr. **/05.12.2012, Legea nr.263/2010, la art.149 alin.1 prevede o procedura prealabila obligatorie, potrivit careia decizia de pensie poate fi contestata in termen de 30 de zile de la comunicare la Comisia Centrala de Contestatii din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice.

Potrivit art. 153 lit.d din actul normativ mentionat, „tribunalele solutioneaza in prima instanta litigiileprivind....hotararile Comisiei Centrale de Contestatii din cadrul CNPP".

Cum contestatia nu este indreptata impotriva unei hotarari emise de entitatea susmentionata, fata de dispozitiile legale invocate, contestatia impotriva deciziei nr. ** din

2012. emise de CJP Neamt, a fost apreciata ca fiind inadmisibila.

Fata de considerentele retinute, instanta a respins si capatul de cerere vizand obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

Impotriva sentintei s-a formulat recurs de catre contestator, in termen, motivat si legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 211/103/2013.

Criticile invocate au vizat, in esenta, urmatoarele aspecte de nelegalitate:

• nesanctionarea relei credinte a intimatei care, desi nu era competenta a solutiona contestatiile **/18.06.2010 si **/25.01.2011 impotriva deciziei**/7.05.2010, s-a substituit instantei emitand raspunsurile **/25.06.2010 si **/18.02.2011; in consecinta, retinerea incalcarii prevederilor art. 87 din Legea 19/2000, in raport de decizia **/7.05.2010, nu-i putea fi imputata pe fondul culpei intimatei care nu i-a inaintat contestatia instantei.
• incalcarea dreptului la un proces echitabil, raportat la decizia **/5.12.2012, prin primirea exceptiei inadmisibilitatii, desi ar fi trebuit sa inainteze contestatia, potrivit art. 149 alin.1 Legea 263/2010, Comisiei Centrale de Contestatii din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice.

In termen, intimata a formulat intampinare solicitand respingerea recursului intrucat recurentului i se indicase calea de atac prin chiar cuprinsul deciziei **/2010, iar prin raspunsurile din iunie 2010 si febr.2011 i-a raspuns petitiilor adresate; iar impotriva deciziei **/2012 nu a parcurs procedura prealabila prevazuta de art.. 149 alin.1 Legea 263/2010.

Partile nu au solicitat probe noi in recurs.

Instanta, din oficiu, a solicitat intimatei dosarul aferent raspunsului **/18.02.2011. Cu adresa **/4.03.2014 s-au inaintat inscrisurile solicitate.

Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si fata de dispozitiile art. 304, 304/1, 312 Cod procedura civila, Curtea a constatat caracterul sau nefondat, justificat de urmatoarele considerente:

Tardivitatea contestatiei la decizia **/7.05.2010 nu putea fi inlaturata de prima instanta, nici in contextul celor doua reclamatii administrative din 18.06.2010 si 25.01.2011, intrucat:

• in chiar actul contestat se indica calea legala de urmat (contestatie in 45 zile de la comunicare la instanta judecatoreasca);
• recurgerea de catre titular la o alta procedura decat cea mentionata in actul contestat constituie doar un act de dispozitie al acestuia, care insa, nu poate ramane nesanctionabil in conditiile in care se incearca recalificarea sa; Astfel, este de observat ca art. 87 din Legea 19/2000 (forma din mai, iunie 2010) prevede doua posibilitati pentru titularii nemultumiti de deciziile emise de Casele de Pensii - contestarea la instanta sau cerere de anulare adresata emitentului. Primind cererea din 18.06.2010 intimata nu era obligata a o inainta instantei in temeiul alin.1 al art. 87 Legea 19/2000, ci, a respecta optiunea titularului si a aprecia asupra posibilitatii anularii potrivit alin.2 al art. 87 Legea 19/2000; daca partea ar fi considerat ca aceasta calificare a fost gresita (contrara intentiei sale) ar fi trebuit ca, in termen de 45 zile de la primirea raspunsului **/25.06.2010, sa-l conteste la instanta. Ceea ce insa nu a facut.
• la 25.01.2011 s-a inregistrat o cerere de revizuire a deciziei din mai 2010 (inregistrata sub nr. **, fila 27 verso dosar recurs) si nu o contestatie; iar acesteia i se alica art. 107 Legea 263/2010, nu art. 87 Legea 19/2000; insa impotriva raspunsului **/18.02.2011, iarasi, nu s-a formulat nici o contestatie in termen legal in fata instantei.

Drept urmare, chiar daca pe considerente diferite, s-a apreciat ca exceptia nu va putea fi respinsa nici in recurs.

Inadmisibilitatea retinuta de tribunal era justificata, in contextul prevederilor art. 149 si 153 ” d” Legea 263/2010 ( forma din august 2012 ), intrucat:

• procedura in fata Comisiei centrale de Contestatii este obligatorie;
• instanta examineaza legalitatea hotararilor Comisiei;
• instanta nu este obligata a inainta contestatiile ce nu au urmat procedura prealabila obligatorie organului administrativ cu activitate jurisdictionala, ci doar a constata neregularitatile invocate in termen si a aplica sanctiunile legale - care, in situatia pretinsa de recurent, ar ramane doar teoretice, fara aplicabilitate practica, fapt exclus.

Fata de motivele de mai sus, constatand recursul ca nefondat, Curtea l-a respins ca

atare.