Raspunderea patrimoniala a salariatului. Riscul normal al serviciului – cauza exoneratoare de raspundere.

 

 

Index tematic: Dreptul muncii

 

Legislatie relevanta : Codul muncii – art. 254

 

Rezumatul problemei de drept:

Art. 254 Codul muncii reglementeaza raspunderea patrimoniala a salariatului, in situatia in care produce angajatorului o paguba materiala, datorata vinovatiei sale.

De altfel si art. 25 alin. 1 din Legea nr. 22/1969 (privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice) stipuleaza ca gestionarul raspunde integral fata de unitate pentru pagubele pe care „le-a cauzat” in gestiunea sa.

Pe de alta parte, se impune a se preciza ca dreptul comun pentru raporturile de munca il constituie Codul muncii, care, in alin. 2 al art. 254 reglementeaza cauzele exoneratoare de raspundere sau de neresponsabilitate, printre care este de mentionat si riscul normal al serviciului.

Notiunea de risc al serviciului (la care se refera expres art. 254 alin. 2 Codul muncii) priveste efectele pagubitoare ale unor factori inerenti procesului muncii, care, atunci când se inscriu in sfera normalului, transfera riscul, adica incidenta acestor efecte, asupra patrimoniului angajatorului.

Producerea riscului trebuie sa se prezinte ca un fenomen „normal”, in raport de imprejurarile concrete.

 

Identificare:

            
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia I Civila

Decizia nr. 1898 din 9 octombrie 2017

 

Prin decizia civila nr. 1898/9 octombrie 2017, Curtea de Apel P. a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SN impotriva sentintei civile nr. 1842/10 mai 2017 a Tribunalului P., apreciind-o ca fiind legala si temeinica.

Curtea reaminteste ca art. 254 Codul muncii reglementeaza raspunderea patrimoniala a salariatului, in situatia in care produce angajatorului o paguba materiala, datorata vinovatiei sale.

De altfel si art. 25 alin. 1 din Legea nr. 22/1969 (privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice) stipuleaza ca gestionarul raspunde integral fata de unitate pentru pagubele pe care „le-a cauzat” in gestiunea sa.

Pe de alta parte, se impune a se preciza ca dreptul comun pentru raporturile de munca il constituie Codul muncii, care, in alin. 2 al art. 254 reglementeaza cauzele exoneratoare de raspundere sau de neresponsabilitate, printre care este de mentionat si riscul normal al serviciului.

Notiunea de risc al serviciului (la care se refera expres art. 254 alin. 2 Codul muncii) priveste efectele pagubitoare ale unor factori inerenti procesului muncii, care, atunci când se inscriu in sfera normalului, transfera riscul, adica incidenta acestor efecte, asupra patrimoniului angajatorului.

Producerea riscului trebuie sa se prezinte ca un fenomen „normal”, in raport de imprejurarile concrete.

In cauza pendinte judecatii, in urma inventarierii motorinei (aflata in rezervoarele depozitului de materiale gestionat de pârâti) in datele de 22.10.2015 (conform procesului-verbal nr. 12923/27.10.2015) si 9.12.2015 (potrivit raportului de inspectie si control nr. 712/3.02.2016) s-a constatat o lipsa in gestiune de 287,5 l, respectiv 348,5 l.

In actele de control anterior identificate, se mentioneaza ca erau intacte sigiliile compartimentelor rezervoarelor de motorina.

In acest context, raportat la concluziile din procesul-verbal nr. 14882/18.11.2016, intocmit de comisia de monitorizare a stocului de motorina din depozitul de combustibil al Sucursalei SS, in perioada 3.10.2016  – 17.11.2017, Curtea apreciaza, cum corect a retinut si prima instanta, ca lipsa a 287,5 l, respectiv 348,5 l motorina din gestiunea pârâtilor (constatata la inventarierile din datele de 22.10.2015 si 9.12.2015) a fost determinata de modificarea volumului, a densitatii motorinei in functie de variatiile de temperatura inregistrate in mediul inconjurator.

Asadar, in speta sunt incidente dispozitiile art. 254 alin. 2 Codul muncii (detaliate in preambulul expunerii).

Sub un ultim aspect, se impune a se mentiona ca potrivit art. 249 Cod pr.civila, cel ce face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, astfel ca nu incumba pârâtilor obligatia de a solicita efectuarea in cauza a unei expertize de specialitate.

In considerarea argumentelor expuse, coroborate cu principiul bunei credinte – constanta a dreptului muncii (art. 8 Codul muncii) Curtea, in temeiul art. 480 alin. 1 Cod pr.civila, a respins apelul ca nefondat.

 

Autorul sintezei,

Judecator Cristina-Paula Brotac