Raspunderea civila delictuala. Caracterul ilicit al faptei. Inexistenta faptrei ilicite cand se actioneaza in indeplinirea unei indatoriri legale.
Cod civil, art. 998 si art. 999
Practica judecatoreasca si literatura de specialitate au statuat, in mod constant, ca fapta nu are caracter ilicit atunci cand ea a fost savarsita in indeplinirea unei prevederi legale ori cu permisiunea legii. Cel ce exercita prerogativele pe care legea le recunoaste dreptului sau subiectiv nu poate fi considerat ca actioneaza ilicit, chiar daca prin exercitiul normal al dreptului sau au fost aduse anumite restrangeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane.
Pe de alta parte, exercitarea unui drept este considerata abuziva doar atunci cand dreptul nu este utilizat in vederea realizarii finalitatii sale, ci in intentia de a pagubi o alta persoana.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,
Decizia civila nr. 123 din 21 ianuarie 2014
Prin decizia civila nr. 123/21.01.2014, Curtea de Apel Ploiesti, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.A. impotriva deciziei civile nr. 61/20.03.2013 a Tribunalului Dambovita, apreciind legalitatea si temeinicia acesteia.
Sub un prim aspect, Curtea reaminteste ca, potrivit dispozitiilor art. 998 si art. 999 vechiul Cod civil (aplicabil in speta) pentru angajarea raspunderii civile delictuale trebuie intrunite, cumulativ, 3 conditii, respectiv – existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite si a raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
Practica judecatoreasca si literatura de specialitate au statuat, in mod constant, ca fapta nu are caracter ilicit atunci cand ea a fost savarsita in indeplinirea unei prevederi legale ori cu permisiunea legii. Cel ce exercita prerogativele pe care legea le recunoaste dreptului sau subiectiv nu poate fi considerat ca actioneaza ilicit, chiar daca prin exercitiul normal al dreptului sau au fost aduse anumite restrangeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane.
Pe de alta parte, exercitarea unui drept este considerata abuziva doar atunci cand dreptul nu este utilizat in vederea realizarii finalitatii sale, ci in intentia de a pagubi o alta persoana.
In acest context, Curtea apreciaza ca, in speta dedusa judecatii, nu exista fapta ilicita, atat politistii, cat si procurorii au actionat in indeplinirea unei indatoriri legale.
Asadar, nefiind intrunita cerinta existentei faptei ilicite, conform dispozitiilor legale mentionate in precedent, nu poate fi angajata raspunderea civila delictuala si, deci, nu i se pot acorda reclamantului daune materiale si morale.
Fata de considerentele expuse, raportat la obiectul pricinii deduse judecatii, nu are relevanta juridica solutia din dosarul penal, in care reclamantul, din prezenta cauza, a avut calitatea de inculpat.
Sub acest aspect, este de precizat ca, pentru repararea pretinsului prejudiciu cauzat prin eroare judiciara, reclamantul are la dispozitie actiunea intemeiata pe prevederile art.504 – 506 Cod pr.penala.
In considerarea argumentelor expuse, Curtea, in baza art. 312 alin.1 Cod pr.civila (forma in vigoare la data introducerii actiunii, aplicabila in speta fata de dispozitiile art. 24 si art. 25 alin. 1 C.pr.civila, forma actuala) a respins recursul ca nefondat.
(Judecator Cristina – Paula Brotac)