Procesul verbal al comisiei pentru analizarea si repartizarea spatiilor cu alta destinatie decat cea de locuinta, nu reprezinta un act administrativ unilateral cu caracter individual in intelesul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

 

 Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, art. 2 alin. 1 lit. c

 

Act administrativ in sensul dispozitiilor art., 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, este un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice
.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Sentinta nr. 5011 din  7 noiembrie 2012.

 

Prin sentinta nr. 1185  din data de 15 iunie 2012 pronuntata de Tribunalul Prahova -  Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal
, s-a respins ca neintemeiata exceptia de nelegalitate invocata de reclamanta  SC  M SRL, in contradictoriu cu paratii Municipiul Ploiesti prin Consiliul Local Ploiesti, Comisia pentru Analizarea si Repartizarea Spatiilor cu alta Destinatie decat aceea de Locuinta.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca prin incheierea de sedinta din data de 21.12.2011, pronuntata in dosarul nr. 150/105/2011, Tribunalul Prahova a inaintat, spre competenta solutionare, exceptia de nelegalitate invocata de parata, impotriva procesului verbal din data de 16.03.2009 al Comisiei pentru analizarea si repartizarea spatiilor cu alta destinatie decat cea de locuinta, comisie din cadrul Consiliului Local al Mun. Ploiesti, prin care s-a hotarat neprelungirea contractului de inchiriere incheiat cu SC M SRL, avand in vedere prevederile Legii nr. 215/2001, in conformitate cu care imobilul va fi valorificat prin licitatie publica.

Se retine ca in cauza instanta de fond a constatat ca scopul legii nu a fost eludat sau incalcat prin procesul verbal atacat, avand in vedere in primul rand prevederile legale mai sus citate cat si  faptul ca, in lipsa acestora, reclamanta nu a facut dovada unui abuz de drept, astfel cum a invederat, prin incheierea, de exemplu, de catre autoritatea publica a unui contract de inchiriere cu o alta persoana in conditii mult mai dezavantajoase decat cele in care l-ar fi incheiat cu aceasta, dovedind astfel caracterul neoportun al refuzului de a prelungi contractul de inchiriere care se derulase anterior pentru spatiul din care s-a solicitat evacuarea sa.

Oricum, se arata prin hotarare, prevederile art. 3 din Contractul de inchiriere invocate de reclamanta referitoare la prelungirea acestuia, reglementeaza o posibilitate a partilor, in situatia existentei unui acord de vointa in acest sens, iar nicidecum o obligatie a autoritatii, in situatia notificarii de catre chirias a intentiei de prelungire.

Retinand si  faptul ca instanta de contencios administrativ este tinuta de limitele investirii, inclusiv in cazul in care a fost sesizata cu solutionarea unei exceptii de nelegalitate, potrivit art. 129 C.p.c., in urma cercetarii legalitatii procesului verbal, tribunalul, in baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, a respins exceptia ca neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta SC M. SRL,
intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 6 si pct. 9 Cod procedura civila, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie

In primul rand, considera ca instanta de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind astfel incident motivul de recurs reglementat de dispozitiile ar. 304 pct. 6 din Codul de procedura civila, deoarece recurenta a invocat exceptia de nelegalitate a hotararii de Consiliu Local prin care s-a dispus neprelungirea contractului lor de inchiriere, hotarare care nu i-a fost comunicata pentru a-i putea cunoaste continutul.

Cu toate ca a insistat asupra acestui aspect si a invederat faptul ca procesul - verbal este doar un act premergator hotararii de consiliu local, instanta a verificat legalitatea procesului - verbal din data de 16.03.2009, a Comisiei pentru analizarea si repartizarea spatiilor cu alta destinatie decat locuinta si a respins exceptia de nelegalitate pe care a invocat-o, instanta verificand legalitatea altui act decat cel pe care l-a supus controlului judiciar ceea ce conduce la concluzia ca instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut.

In al doilea rand, considera ca instanta de fond a incalcat o serie de dispozitii legale, ceea ce atrage incidenta motivului de recurs reglementat de dispozitiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.

Astfel, instanta de fond a retinut ca prin procesul - verbal din data de 16.03.2009, s-a stabilit neprelungirea contractului de inchiriere a carui beneficiara era si ca aceasta solutie nu s-a materializat intr-o hotarare a consiliului local, imprejurare, ce este contrara dispozitiilor legale si, mai mult, nu  ii poate fi imputata.

Invedereaza recurenta ca procesul - verbal nu este un act administrativ ci un act premergator astfel incat instanta de contencios administrativ nu poate analiza legalitatea acestuia.

Or, in speta, o hotarare de consiliu local nu a fost adoptata nici pana in prezent, dupa cum recunoaste autoritatea administrativa si a retinut si instanta de judecata, desi o astfel de hotarare era obligatorie, in considerarea art. 36, 45 si 115 din Legea nr.215/2001 si  desi incetarea  contractului de inchiriere trebuia sa se dispuna tot printr-o hotarare de consiliu local, astfel ca hotararea instantei de fond este nelegala.

Arata recurenta ca instanta de fond a retinut ca procesul - verbal din data de 16.03.2009 este legal, solutia pronuntata de prima instanta fiind nelegala si sub acest aspect, deoarece  contractul de inchiriere a fost incheiat la data de 21 martie 2006 cand, pentru a se incheia contracte de inchiriere nu era necesara procedura licitatiei, iar in prezent  recurenta nu solicita incheierea unui nou contract de inchiriere, pentru a se face aplicarea dispozitiilor in vigoare la aceasta data, asa cum arata instanta de judecata, actul aditional la care face referire dispozitiile art. 3 din contractul de inchiriere, in sensul ca termenul poate fi prelungit printr-un act aditional daca locatarul notifica locatorul in acest sens, fiind in discordanta cu dispozitiile art.969 din Codul civil ca, pentru incheierea unui act aditional de prelungire a termenului de inchiriere a constructiei pe care recurenta a ridicat-o, sa se procedeze la organizarea unei licitatii publice.

In concluzie, considera ca trebuia analizata legalitatea hotararii consiliului local prin care s-a dispus incetarea contractului de inchiriere, iar nu procesul - verbal al comisiei de specialitate si constatarea incalcarii dispozitiilor legale aratate anterior si in cazul in care aceasta hotarare nu exista, solicita sa se constate faptul ca procesul - verbal din data de 16.03.2009 este doar un act premergator, care nu poate produce efecte fara un act administrativ si ca in concluzie nu exista niciun act care sa emane de la autoritatea administrativa prin care raportul juridic contractual sa inceteze.

S-a solicitat admiterea recursului si modificarea hotararii in sensul motivelor de recurs.

Recursul este nefondat.

Critica recurentei ca instanta de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind incident motivul de recurs reglementat de dispozitiile art. 304 pct. 6 din Codul de procedura civila, deoarece a invocat exceptia de nelegalitate a hotararii de consiliul local, prin care s-a dispus neprelungirea contractului de inchiriere, hotarare care nu i-a fost comunicata pentru a-i cunoaste continutul, este nefondata.

Prin incheierea de sedinta din 21 decembrie 2011, pronuntata in dosarul nr. 150/105/2011, prin care Tribunalul Prahova a inaintat spre competenta solutionare exceptia de nelegalitate invocata de parata, se retine ca parata, respectiv recurenta din prezenta cauza, a solicitat solutionarea exceptiei de nelegalitate impotriva procesului verbal din data de 16.03.2009, al Comisiei pentru analizarea si repartizarea spatiilor cu alta destinatie decat cea de locuinta, iar prin intampinarea depusa la Judecatoria Ploiesti cu nr. 1684/281/2010, recurenta invoca exceptia de nelegalitate a Hotararii Consiliului Local Ploiesti din data de 16.03.2009, prin care s-a respins cererea formulata de recurenta prin care a solicitat prelungirea contractului de inchiriere, instanta de fond analizand exceptia de nelegalitate invocata si a respins-o ca neintemeiata si atunci motivul de recurs invocat de recurenta ca instanta de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, nu este fondat, nefiind incidente in cauza dispozitiile art. 304 pct. 6 Cod procedura civila.

Recurenta sustine ca ea a invocat exceptia de nelegalitate a hotararii consiliului local si ca instanta a verificat legalitatea procesului verbal din 16.03.2009 al Comisiei pentru analizarea si repartizarea spatiilor cu alta destinatie decat cea de locuinta si in aceasta situatie instanta de fond a verificat legalitatea altui act decat  cel pe care la supus controlului judiciar.

Sustinerea recurentei nu este fondata deoarece asa cum s-a aratat prin incheierea  de sedinta din 21 decembrie 2011, pronuntata de Tribunalul Prahova, s-a retinut ca recurenta a invocat exceptia de nelegalitate impotriva procesului verbal din 16.03.2009, pentru ca prin intampinarea depusa la dosarul nr.1684/281/2010, al Judecatoriei Ploiesti, sa invoce exceptia de nelegalitate a Hotararii Consiliului Local Ploiesti din 16.03.2009, astfel ca instanta s-a pronuntat pe exceptia de nelegalitate invocata de recurenta si nu asupra unui alt act decat cel supus controlului judiciar, nefiind incident motivul de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 6 Cod procedura civila, in sensul ca instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut.

Critica recurentei ca instanta de fond a analizat exceptia de nelegalitate a Hotararii Consiliului Local din 16.03.2009, prin care s-a respins neprelungirea contractului de inchiriere, hotarare care nu exista, este nefondata.

Intr-adevar asa cum recunoaste si intimatul  Municipiul Ploiesti prin Consiliul Local Ploiesti si cum retine si instanta de fond, nu exista o hotarare a consiliului local din 16.03.2009, prin care s-a respins cererea de prelungire a contractului de inchiriere pentru spatiul cu alta destinatie decat aceea de locuinta, situat in Ploiesti, Soseaua Vestului – Complex Lamaita, capatul traseului nr. 35, o astfel de hotarare nefiind adoptata de consiliul local.

In conditiile in care nu a fost adoptata o Hotarare a Consiliului Local, exceptia de nelegalitate, invocata de recurenta se impunea a fi respinsa ca inadmisibila de catre prima instanta, insa potrivit dispozitiilor art.296 Cod procedura civila coroborat cu dispozitiile art. 316 din acelasi cod, nu i se poate crea recurentei in propria cale de atac  o situatie mai grea decat aceea din hotararea atacata.

Critica recurentei cu privire la procesul verbal din 16.03.2009, prin care s-a stabilit neprelungirea contractului de inchiriere a carui beneficiara este recurenta, nu este fondata.

Procesul verbal din 16.03.2009, ce a facut obiectul exceptiei de nelegalitate invocata de recurenta, nu reprezinta un act administrativ unilateral cu caracter individual in intelesul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, deoarece nu reprezinta un act administrativ unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice.

Acest proces verbal este un act premergator unui act administrativ si nu un act administrativ unilateral cu caracter individual, astfel ca si cu privire la exceptia de nelegalitate, invocata de recurenta, in ceea ce priveste procesul verbal se impunea a fi respinsa ca inadmisibila, insa potrivit dispozitiilor art.296 Cod procedura civila coroborat cu dispozitiile art. 316 din acelasi cod, nu i se poate crea recurentei in propria cale de atac  o situatie mai grea decat aceea din hotararea atacata.

Acestea au fost considerentele pentru care recursul declarat de creditoare a fost respins ca nefondat.

(Judecator Elena Chirica)