Politist care a urmat cursuri de pregatire in unitati cu profil de invatamant, unde a fost incazarmat, Solicitare de acordare diurna
26 martie 2020Renuntarea la drept, Renuntarea la succesiune
26 martie 2020
Procedura abreviata a judecatii in cazul recunoasterii invinuirii
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea speciala Indice alfabetic: Drept procesual penal. Judecata in prima instanta Temei de drept: art. 349 alin. 2 Cod de procedura penala, art. 374 alin. 4 Cod de procedura penala, art. 375 Cod de procedura penala, art. 377 Cod de procedura penala, art. 379 alin. 2 Cod de procedura penala si art. 396 alin. 10 Cod de procedura penala Insuficienta probelor ori, cel putin aprecierea instantei in acest sens conduce la respingerea cererii inculpatului de judecare in procedura abreviata si la efectuarea cercetarii judecatoresti in procedura obisnuita, in care, pe langa procuror, persoana vatamata si parti, care pot propune probe in vederea solutionarii actiunii penale, instanta poate, la randu-i, administra din oficiu probe daca se impune pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei. In niciun caz insa instanta nu poate pronunta o solutie de achitare fara sa efectueze cercetarea judecatoreasca.
Decizia penala nr. 617/27.09.2016
Prin sentinta penala nr. 91 din 11.05.2016, Tribunalul Vaslui, in baza art. 396 alin. 5 si art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a Il-a Cod procedura penala, a achitat inculpatul pentru infractiunea de evaziune fiscala, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 actualizata.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prev. si ped. de art. 9 alin. l lit. b din Legea nr. 241/2005 si prin actul de sesizare a instantei, s-a retinut in esenta, in sarcina inculpatului, ca, in calitate de administrator al S.C. X SRL, in perioada ianuarie - martie 2015, a vandut materiale de constructii in valoare de 19.000 lei unor persoane de pe raza comunei B., fara a inregistra in evidenta contabila tranzactia incheiata, aducand astfel prejudicii bugetului de stat.
La termenul de judecata din 27.04.2016, instanta, in baza art. 374 alin. 4 C.proc.pen. a adus la cunostinta inculpatului prevederile art. 396 alin. 10 Cod de procedura penala, privind procedura de judecata in cazul recunoasterii vinovatiei.
Inculpatul a declarat ca doreste sa se judece pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, apeland la procedura simplificata, prin recunoasterea faptei.
Fiind interpelat de instanta cu privire la dreptul de face declaratii, inculpatul a precizat ca nu doreste sa dea nicio declaratie si ca mentine cele declarate la urmarirea penala.
S-a solicitat proba cu inscrisuri in circumstantiere care au fost depuse la acelasi termen de judecata, odata cu concluziile sustinute de aparatorul ales.
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si materialul probatoriu administrat la urmarirea penala, Tribunalul a constatat ca in speta dedusa judecatii, in sprijinul acuzarii nu exista nicio proba, aspect ce conduce la imposibilitatea conferirii valorii probante, nefiind rasturnata prezumtia de nevinovatie a inculpatului.
Infractiunea pentru care a fost trimis in judecata inculpatul consta in sustragerea de la plata impozitelor, taxelor si a contributiilor datorate statului prin neinregistrarea unor activitati pentru care legea prevede obligatia inregistrarii, in scopul obtinerii de venituri.
Facandu-se verificarea doar pentru luna martie 2015, nu se poate sti insa, daca inculpatul nu a inregistrat cu intarziere in evidentele contabile ale firmei sale acest fapt de comert efectuat fara a-l evidentia pe loc in acte.
Atata timp cat inculpatul nu a inregistrat la timp doar o activitate comerciala efectuata si pentru care legea prevede obligatia inregistrarii, nu se poate concluziona ca a urmarit sa obtina venituri si sa se sustraga in mod fraudulos, in total sau in parte, de la indeplinirea indatoririlor fiscale.
S- a retinut astfel de catre instanta ca nu este indeplinita nici latura obiectiva a acestei infractiuni de evaziune fiscala si nici latura subiectiva a acesteia, motiv pentru care s-a dispus achitarea inculpatului pentru infractiunea retinuta in sarcina sa.
Nu rezulta din nicio proba din dosarul inaintat tribunalului intr-o forma destul de superficiala, reaua-credinta a inculpatului in indeplinirea obligatiilor fiscale privind plata impozitului, astfel incat fapta penala retinuta in sarcina acestuia nu a fost savarsita cu vinovatia ceruta de lege.
Neexistand nici latura obiectiva, nici latura subiectiva in cauza, infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 nu poate fi retinuta de instanta.
Conchizand, raportat la intreg materialul probator administrat in cauza, se poate retine ca inculpatul, chiar daca nu a omis inregistrarea in contabilitate a operatiunilor comerciale efectuate, a intarziat in mod evident evidentierile in contabilitatea firmei sale a unei operatiuni efectuate.
Cu toate acestea, actiunea inculpatului nu constituie infractiunea de evaziune fiscala in forma ceruta de norma incriminatoare, care trebuie sa fie clara, lipsita de echivoc.
In conformitate cu dispozitiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constituie infractiunea e evaziune fiscala omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contrabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale.
Legea nu prevede daca omisiunea este intentionata sau daca reprezinta doar o intarziere a inregistrarilor in contabilitate, insa, pentru a putea stabili caracterul penal se arata in acelasi text al legii, ca trebuie sa existe scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale. Pentru a evita sau a combate abuzurile, exact acest scop trebuie dovedit de catre organele de ancheta.
Astfel, s-a apreciat ca nu a fost rasturnata prezumtia de nevinovatie, prezumtie de care beneficiaza inculpatul.
Tribunalul a avut in vedere pozitia procesuala a inculpatului si anume recunoasterea nu a vinovatiei de catre acesta, ci a situatiei de fapt retinute, precum si solicitarea de a se judeca potrivit procedurii simplificate, doar pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale.
Contrar art. 320 ind. 1 din Codul de procedura penala din 1969 privind judecata in cazul recunoasterii vinovatiei, noile reglementari ale Codului de procedura penala, respectiv art. 396 alin.(10) din actualul cod, permit instantei sa pronunte si alte solutii in cazul recunoasterii faptelor de catre inculpati, nu numai condamnarea.
In termenul legal prevazut de art. 410 alin. 1 Cod de procedura penala, impotriva sentintei penale sus-mentionate, Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui a exercitat calea ordinara de atac a apelului, sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei acesteia.
In motivare, s-a aratat ca infractiunea retinuta in sarcina inculpatului este dovedita cu materialul probator existent la dosar, administrat in cursul urmaririi penale, coroborat cu declaratia de recunoastere a faptei data in fata instantei, declaratie in baza careia judecata s-a facut in baza procedurii simplificate.
Nu s-a pus niciun moment, in cursul cercetarilor, problema inexistentei vinovatiei, inculpatul recunoscand comiterea infractiunii din primul moment al declansarii cercetarilor.
Recunoasterea faptei de catre inculpat se coroboreaza cu raportul de constatare tehnica - stiintifica intocmit de inspectorul antifrauda din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui, raport dispus de procuror, in care se concluzioneaza ca se pune in evidenta comiterea infractiunii de evaziune fiscala, cu un prejudiciu de 4.110 lei, constand in vanzarea de marfuri, fara emiterea de documente justificative, iar probatoriul testimonial existent la dosar confirma comiterea infractiunii.
Pe cale de consecinta,s-a solicitat admiterea apelului, desfiintarea hotararii criticate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, inculpatul neputand fi privat de calea de atac in eventualitatea unei condamnari.
Examinand actele si lucrarile cauzei, prin prisma motivelor de apel invocate, dar si din oficiu, Curtea de Apel a constatat urmatoarele:
La termenul de judecata din 27 aprilie 2016, s-a constatat de judecatorul fondului ca judecarea cauzei se poate desfasura in procedura simplificata, in conditiile recunoasterii
infractiunii de catre faptuitor, fiind incuviintata cererea formulata de inculpat de judecare a cauzei in procedura abreviata.
In doctrina judiciara s-a apreciat ca cele declarate de inculpat sunt consemnate, de regula, pe formular corespunzator declaratiei de inculpat, dar, nefiind o declaratie cu valoare de mijloc de proba asupra situatiei de fapt, ci doar achiesarea la judecarea in procedura simplificata, pozitia inculpatului poate fi consemnata si direct in incheierea de sedinta, mai ales ca legea nu prevede respectarea vreunei formalitati pentru a deduce ca pozitia inculpatului se va consemna intr-o declaratie/proces-verbal/formular, cum ar fi, de pilda, semnarea acesteia. Fireste, insa, daca ascultarea inculpatului s-a consemnat intr-un inscris dintre cele mentionate, acesta va fi semnat de catre inculpat.
S-a mai sustinut ca procedura recunoasterii invinuirii nu este incompatibila cu dreptul inculpatului de a fi reprezentat in procesul penal sau cu acela de a se prevala de dreptul la tacere.
Instanta de control judiciar a retinut, contrar sustinerilor procurorului, ca faptul ca inculpatul s-a prevalat de dreptul la tacere nu este de natura a afecta, prin el insusi, legalitatea solutiei de incuviintare a judecarii cauzei in procedura abreviata.
Curtea de apel a aratat, in continuare, ca procurorul, partile sau persoana vatamata pot exercita calea de atac a apelului impotriva sentintei pronuntate in procedura abreviata si cu privire la legalitatea solutiei de admitere a procedurii abreviate.
Procedura abreviata a judecatii in cazul recunoasterii invinuirii are la baza o recunoastere de vinovatie, fiind reglementata de dispozitiile art. 349 alin. 2 Cod de procedura penala, art. 374 alin. 4 Cod de procedura penala, art. 375 Cod de procedura penala, art. 377 Cod de procedura penala, art. 379 alin. 2 Cod de procedura penala si art. 396 alin. 10 Cod de procedura penala.
Insuficienta probelor ori, cel putin aprecierea instantei in acest sens conduce la respingerea cererii inculpatului de judecare in procedura abreviata si la efectuarea cercetarii judecatoresti in procedura obisnuita, in care, pe langa procuror, persoana vatamata si parti, care pot propune probe in vederea solutionarii actiunii penale, instanta poate, la randu-i, administra din oficiu probe daca se impune pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
In niciun caz insa instanta nu poate pronunta o solutie de achitare fara sa efectueze cercetarea judecatoreasca. Chiar daca din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 396 alin. 10 Cod de procedura penala, se poate deduce ca si o astfel de solutie este posibila in cazul judecarii cauzei in procedura abreviata, ea nu va depinde insa de evaluarea pe fond a probatoriului administrat, ci de interventia unor cauze care impiedica exercitarea actiunii penale (inculpatul a recunoscut integral fapta pentru care a fost trimis in judecata, insa acesta nu are calitatea speciala prevazuta de lege pentru a fi autor al infractiunii - subiect activ nemijlocit calificat; fapta a fost dezincriminata dupa trimiterea inculpatului in judecata; lipsa discernamantului in savarsirea faptei ori fapta pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si pe care a recunoscut-o este o contraventie, iar nu o infractiune etc.).
Or, instanta de fond, desi a incuviintat solicitarea de judecare a cauzei in procedura abreviata, in motivare a indicat fie ca in speta dedusa judecatii, in sprijinul acuzarii nu exista nicio proba sau ca probatoriul pe baza caruia s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului nu este suficient pentru a asigura rasturnarea prezumtiei de nevinovatie a acestuia ori ca probatoriul administrat in faza de urmarire penala, aproape inexistent, nu este in masura sa rastoarne prezumtia de nevinovatie a inculpatului, nefiind indeplinite conditiile cerute de lege pentru ca fapta savarsita sa fie considerata infractiune.
Curtea de Apel a retinut ca rationamentul dezvoltat in motivarea instantei de fond este in contradictie flagranta cu solutia aceleasi instante de incuviintare a solicitarii inculpatului privind judecarea cauzei in procedura abreviata.
Fata de considerentele anterior expuse, in baza dispozitiilor art. 421 pct. 2 lit. b) Cod de procedura penala raportat la art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 2 din Protocolul 7 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, Curtea a admis apelul formulat de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui, a desfiintat in integralitate sentinta primei instante si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Vaslui.
In doctrina judiciara s-a aratat ca se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare in situatiile in care a fost incalcat dreptul la un proces echitabil in prima instanta sau exista vreun alt viciu semnificativ si substantial care conduce la incalcarea dreptului la dublu grad de jurisdictie in materie penala garantat de art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului.
Procedura abreviata a judecatii in cazul recunoasterii invinuirii
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea speciala
Indice alfabetic: Drept procesual penal. Judecata in prima instanta
Temei de drept: art. 349 alin. 2 Cod de procedura penala, art. 374 alin. 4 Cod de procedura penala, art. 375 Cod de procedura penala, art. 377 Cod de procedura penala, art. 379 alin. 2 Cod de procedura penala si art. 396 alin. 10 Cod de procedura penala.
Procedand la solutionarea cauzei in procedura simplificata, desi inculpatul nu a recunoscut integral faptele, instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala prin neefectuarea cercetarii judecatoresti obligatorii in vederea justei solutionari a cauzei.
Decizia penala nr. 674/17.10.2016
Judecatoria Vaslui, prin sentinta penala nr. 808 din 30.06.2016, a dispus urmatoarele:
„In baza art. 396 alin. 3 C.proc.pen. raportat la art. 80 C.pen. renunta la aplicarea pedepsei fata de inculpat, sub aspectul savarsirii infractiunii de nerespectarea regimului armelor si munitiilor prevazuta de art. 342 C.pen.
In baza art. 81 C.pen. aplica inculpatului un avertisment.
In baza art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C.proc.pen. achita inculpatul, sub aspectul savarsirii infractiunii de contrabanda calificata prevazuta de art. 271 din Legea nr. 86/2006, privind Codul vamal al Romaniei.”
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In sedinta publica din 02.06.2016, instanta a adus la cunostinta inculpatului dispozitiile art. 374 alin. 4 Cod procedura penala si art. 396 alin. l Cod procedura penala, potrivit carora poate solicita ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale si a inscrisurilor prezentate, daca recunoaste in totalitate fapta retinuta in sarcina sa, situatie in care limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea savarsita in cazul pedepsei inchisorii se reduc cu o treime, iar in cazul pedepsei amenzii cu o patrime.
Inculpatul a declarat ca doreste ca judecarea cauzei sa aiba loc in procedura simplificata a recunoasterii invinuirii in conditiile art. 374 alin. 4 Cod procedura penala, declaratia acestuia, luata in conditiile art. 375 Cod procedura penala, fiind atasata la dosarul cauzei si nu a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
Potrivit art. 342 alin. 1 C.pen., detinerea, portul, confectionarea, precum si orice operatiune privind circulatia armelor letale, a munitiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau functionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fara drept, se pedepsesc cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
In drept, fapta inculpatului de a detine un glont in stare de functionare, calibru 9 mm fara a avea autorizatie de procurare a armelor/munitiilor si nici permis de arma, constituie infractiunea de nerespectare a regimului armelor si munitiilor, fapta prevazuta de art. 342 alin. 1 din Codul penal.
Elementul material al infractiunii il constituie detinerea glontului.
Potrivit art. 2 pct. II.1 din lg. 295/2004, prin expresia arme si munitii letale se intelege armele si munitiile a caror utilizare poate cauza moartea ori ranirea grava a persoanelor prevazute in categoria B din anexa - diverse arme de foc. Potrivit art. 2.1 pct. 5, munitia este ansamblul format din tub cartus, incarcatura de azvarlire, capsa de aprindere si, dupa caz, proiectil, rezultand din raportul de constatare criminalistica 126130 din 16.12.2015 ca in cazul cartusului ridicat de la inculpate sunt intrunite elementele componente ale munitiei.
Detinerea glontului a fost fara drept, cata vreme inculpatul nu detine autorizatie de procurare a armelor/munitiilor si nici permis de arma.
In ce priveste elementul subiectiv, instanta a retinut ca inculpatul a savarsit infractiunea cu forma de vinovatie a intentiei directe, cata vreme acesta cunostea ca detinerea fara drept de munitie letala constituie infractiune.
In consecinta, instanta, in raport de imprejurarea ca infractiunea savarsita prezinta o gravitate redusa, avand in vedere natura si intinderea urmarilor produse, mijloacele folosite, modul si imprejurarile in care a fost comisa, motivul si scopul urmarit - respectiv, inculpatul a intrat in posesia glontului in mod intamplator, l-a detinut pe teritoriul Romaniei o perioada relativ scurta, in raport de persoana infractorului, necunoscut cu antecedente penale, aflat la primul conflict cu legea penala, cu o atitudine sincera, de cooperare cu organele judiciare, precum si de posibilitatile sale de indreptare, a apreciat ca aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
In consecinta, in baza art. 396 alin. 3 C.proc.pen. raportat la art. 80 C.pen. a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei fata de inculpat, sub aspectul savarsirii infractiunii de nerespectarea regimului armelor si munitiilor prevazuta de art. 342 C.pen. si aplicarea unui avertisment.
In ce priveste infractiunea de contrabanda calificata, instanta a retinut ca, potrivit art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, introducerea in sau scoaterea din tara, fara drept, de arme, munitii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substante radioactive, substante toxice, deseuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infractiunea de contrabanda calificata si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi, daca legea penala nu prevede o pedeapsa mai mare.
Rezulta din modalitatea de incriminare ca aceasta infractiune se savarseste cu intentie, fie directa, fie indirecta.
Procurorul de caz a retinut, referitor la intrarea in tara, ca inculpatul a declarat ca ar fi uitat de cartus, pe care il avea in bagaj, aceste sustineri nu pot fi primite intrucat rezulta din celelalte probe ca declaratia este nesincera. Astfel, cartusul a fost detinut de inculpat din 2010 si adus in tara in 2014, fara ca in acest interval inculpatul sa-l fi predat organelor de politie din Italia. Dupa venirea in tara, inculpatul a pastrat acest cartus, iar cu ocazia discutiilor cu cei doi martori a aratat cartusul si chiar a amenintat cu acte de violenta, rezultand ca era pe deplin constient de faptul ca detine acel cartus si nu l-a adus intamplator in tara.
Instanta a avut in vedere ca, desi inculpatul a recunoscut situatia de fapt asa cum a fost retinuta de organele de urmarire penala prin actul de sesizare, situatie de fapt pe care, de altfel, o retine si instanta, a declarat in cursul urmaririi penale ca a uitat faptul ca are cartusul in bagaj.
A retinut instanta ca nu poate fi inlaturata cu usurinta declaratia acestuia, cata vreme, de altfel, este singura in baza careia s-a stabilit provenienta glontului si modalitatea introducerii in tara a glontului, declaratia sa necoroborandu-se cu niciun alt mijloc de proba.
Nu exista nicio proba care sa inlature sustinerea inculpatului ca a uitat de acest glont, neputandu-se retine decat in baza unor prezumtii ca, atata vreme cat il avea din 2010 si nu l-a predat organelor de politie din Italia, folosindu-l la amenintarea martorilor, stia de existenta sa la trecerea frontierei.
Instanta a apreciat ca exista dubii cu privire la imprejurarea ca inculpatul a avut cunostinta despre faptul ca avea glontul in bagaje la trecerea frontierei, astfel incat este incident cazul prevazut de art. 16 lit. b C.proc.pen. si, in consecinta, a dispus achitarea inculpatului, aspectul savarsirii infractiunii de contrabanda calificata prevazuta de art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Vaslui criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea apelului procurorul a aratat ca in mod nelegal instanta de fond, trecand peste declaratia inculpatului de recunoastere in totalitate a invinuirii cum fusese retinuta in actul de sesizare, a dispus achitarea acestuia in baza art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedura penala, pentru infractiunea prevazuta de art. 271 din Legea nr. 86/2006, apreciind ca exista dubiu cu privire la imprejurarea ca inculpatul ar fi cunoscut ca ar fi avut glontul in bagaje la trecerea frontierei in anul 2014.
Examinand actele si lucrarile cauzei prin prisma motivelor de apel invocate in cauza, dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea a apreciat ca fondat apelul procurorului pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 377 alin. 5 Cod procedura penala, daca pentru stabilirea incadrarii juridice, precum si daca, dupa schimbarea incadrarii juridice este necesara administrarea altor probe, instanta, luand concluziile procurorului si ale partilor, dispune efectuarea cercetarii judecatoresti, dispozitiile art. 374 alin. 5-10 aplicandu-se in mod corespunzator.
Potrivit art. 374 alin. 8 Cod procedura penala, probele prevazute in alineatul 7 (adica probele administrate in cursul urmaririi penale) pot fi administrate din oficiu de catre instanta, daca apreciaza ca este necesar pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
Desi a dat declaratie expresa de recunoastere a faptelor retinute in sarcina sa prin actul de sesizare in ultimul cuvant, in cadrul dezbaterilor, inculpatul a afirmat ca nu a stiut ca transporta un cartus iar avocatul sau a invocat eroarea ca si cauza de imputabilitate, solicitand achitarea inculpatului in baza art. 396 alin. 5 Cod procedura penala rap. la art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedura penala si art. 30 Cod penal.
Potrivit art. 395 alin. 1 Cod procedura penala, daca in cursul deliberarii instanta apreciaza ca o anumita imprejurare trebuie lamurita si este necesara reluarea cercetarii judecatoresti sau a dezbaterilor, repune cauza pe rol, citand partile.
Art. 395 alin. 2 Cod procedura penala reglementeaza in mod expres situatia repunerii cauzei pe rol pentru efectuarea cercetarii judecatoresti, daca instanta constata ca, pentru solutionarea actiunii penale se impune administrarea altor probe inafara inscrisurilor prevazute de art. 377 alin. 1-3 Cod procedura penala, atunci cand judecata a avut loc in conditiile art. 375 alin. 1 si 2 Cod procedura penala.
Din pozitia exprimata de inculpat in cauza in fata instantei de fond rezulta neindoielnic ca acesta nu recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa prin actul de sesizare a instantei si aceasta atitudine coroborata cu indoiala instantei in ce priveste savarsirea cu intentie a faptei prevazuta de art. 271 din Legea nr. 86/2006, pentru care a fost trimis in judecata inculpatul, trebuia sa determine instanta la respingerea cererii de judecare in procedura simplificata si de efectuare a cercetarii judecatoresti nemijlocite in vederea justei solutionari a cauzei si stabilirea adevarului judiciar.
Acest lucru rezulta si din redactarea art. 396 alin. 10 Cod procedura penala care stipuleaza ca atunci cand judecata s-a desfasurat in conditiile art. 375 alin. 1, alin. 1 indice 1 si alin. 2, cand cererea inculpatului ca judecata sa aiba loc in aceste conditii a fost respinsa sau cand cercetarea judecatoreasca a avut loc in conditiile art. 377 alin. 5 si art. 395 alin. 2, iar instanta retine aceeasi situatie de fapt ca cea recunoscuta de inculpat, in caz de condamnare sau amanare a aplicarii pedepsei, limitele de pedeapsa prevazute de lege in cazul pedepsei inchisorii se reduc cu o treime, iar in cazul pedepsei amenzii, cu o patrime.
Procedand la solutionarea cauzei in procedura simplificata, desi inculpatul nu a recunoscut integral faptele, instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala prin neefectuarea cercetarii judecatoresti obligatorii in vederea justei solutionari a cauzei.
