Principiul retroactivitatii legii penale mai favorabile

53. Chiar daca art. 7 § 1 din Conventie nu mentioneaza in mod special principiul retroactivitatii legii penale mai favorabile (spre deosebire de art. 15 § 1
    in fine
    din Pactul Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile civile  si politice  si de art. 9 din Conventia americana privind drepturile omului), Curtea a considerat ca aceasta dispozitie nu garanteaza doar principiul neretroactivitatii legilor penale mai severe, ci  si, implicit, principiul retroactivitatii legii penale mai favorabile. Acest principiu se transpune prin regula conform careia, in cazul in care legea penala in vigoare la momentul savar sirii infractiunii este diferita de legile penale ulterioare adoptate inainte de pronuntarea hotararii definitive, instanta trebuie sa aplice legea ale carei dispozitii sunt mai favorabile inculpatului
    [Scoppola impotriva Italiei (nr. 2)
    (MC), pct. 103-109, privind o pedeapsa la 30 de ani de inchisoare in loc de detentiune pe viata]. In opinia Curtii, „aplicarea unei pedepse mai aspre pentru singurul motiv ca aceasta era prevazuta la momentul comiterii infractiunii reprezinta o aplicare in defavoarea inculpatului a normelor ce reglementeaza succesiunea legilor penale in timp. Acest lucru ar echivala, in plus, cu ignorarea oricarei schimbari legislative favorabile inculpatului intervenite inainte de proces  si cu impunerea in continuare de pedepse pe care statul,  si colectivitatea pe care o reprezinta, le considera deja excesive"
    (ibidem,
    pct. 108). Curtea a remarcat ca la nivel european  si international s-a dezvoltat treptat un consens pentru a considera ca aplicarea legii penale, chiar posterioara savar sirii infractiunii, care prevede o pedeapsa mai u soara a devenit un principiu fundamental al dreptului penal
    (ibidem,
    pct. 106).
54. Cu toate acestea, un vid legislativ de trei luni intre abolirea pedepsei capitale  si modificarea in consecinta a Codului penal (inlocuind pedeapsa cu moartea cu inchisoarea pe viata) nu ofera inculpatului dreptul de a beneficia de pedeapsa mai favorabila aplicabila intre timp
    (Ruban impotriva
    
    Ucrainei,
    pct. 41-46, in ceea ce prive ste o pedeapsa cu inchisoare de 15 ani). Intr-o astfel de situatie, Curtea tine seama de conditiile in care a avut loc abolirea pedepsei capitale in statul in cauza, in special de faptul ca respectivul vid legislativ nu rezulta dintr-o dorinta deliberata
    (ibidem,
    pct. 45).
55. Chiar daca in hotararea Scoppola impotriva Italiei (nr. 2) (MC), Curtea nu s-a pronuntat in mod explicit asupra unui eventual efect retroactiv al modificarilor legislative in beneficiul persoanelor condamnate definitiv, aceasta a aplicat recent principiul retroactivitatii legii penale mai favorabile fata de o persoana condamnata definitiv, in masura in care dreptul national impunea in mod expres instantelor nationale sa revizuiasca din oficiu o hotarare de condamnare in cazul in care o lege posterioara reducea pedeapsa aplicabila pentru o infractiune
    (Gouarre Patte impotriva Andorrei,
    pct. 28-36). Pentru Curte, in cazul in care un stat prevede expres in legislatia sa principiul retroactivitatii legii penale mai favorabile, acesta trebuie sa permita justitiabililor sai sa exercite acest drept conform garantiilor din Conventie
    (ibidem,
    pct. 35).
56. Principiul retroactivitatii legii penale mai favorabile se poate aplica, de asemenea, la stabilirea unei pedepse contopite pentru mai multe condamnari
    (Koprivnikar impotriva Sloveniei,
    pct. 59).

2. 
   
   Art. 7 § 2: Principiile generale de drept recunoscute de natiunile civilizate
   

0

Art. 7 §2 din Conventie

„Prezentul articol nu va aduce atingere judecarii  si pedepsirii unei persoane vinovate de o actiune sau de o omisiune care, in momentul savar sirii sale, era considerata infractiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate."

Cuvinte-cheie HUDOC

Infractiune (art. 7-2) - Principii generale de drept recunoscute de natiunile civilizate (art. 7-2)

57. Din
    lucrarile pregatitoare
    ale Conventiei reiese ca se poate considera ca art. 7 § 1 contine norma generala privind neretroactivitatea  si ca art. 7 § 2 reprezinta doar o clarificare contextuala a aspectului referitor la raspundere al acestei norme, adaugat pentru a inlatura orice indoiala privind validitatea actiunii penale puse in mi scare dupa al Doilea Razboi Mondial impotriva autorilor atrocitatilor comise in timpul acestui razboi
    [Kononov impotriva Letoniei
    (MC), pct. 186; Maktouf si
    
    Damjanovic impotriva Bosniei  si Hertegovinei
    (MC), pct. 72]. Astfel, este clar ca autorii Conventiei nu aveau intentia de a permite vreo exceptie generala de la norma privind neretroactivitatea. De altfel, Curtea a declarat in mai multe cauze ca ambele paragrafe ale art. 7 sunt legate  si este necesar sa faca obiectul unei interpretari concordante [Tess impotriva Letoniei (dec.); Kononov impotriva Letoniei
    
    (MC), pct. 186].
58. In lumina acestor principii, Curtea a decis neaplicarea art. 7 § 2 unei condamnari pentru crime de razboi comise in Bosnia in 1992-1993
    [Maktouf  si Damjanovic impotriva Bosniei  si Hertegovine
    i
    (MC), pct. 72, in care Guvernul a sustinut ca faptele in cauza constituiau infractiuni in temeiul „principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate"  si ca norma privind neretroactivitatea pedepselor nu trebuia, prin urmare, sa fie aplicata], ca  si unei condamnari pentru genocid savar sit in 1953
    [Vasiliauskas impotriva Lituaniei
    (MC), pct. 187-190]. Fiind cazul unei condamnari pentru crime de razboi savar site in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Curtea a considerat ca nu era necesar sa fie examinata in perspectiva art. 7 § 2, astfel ca actele reclamantului au constituit o infractiune, potrivit „dreptului international" in sensul art. 7 § 1
    [Kononov impotriva Letoniei
    (MC), pct. 244-246, inteles ca drept international cutumiar, adica legile  si cutumele de razboi].

3. 
   
   Masuri indicate de Curte in cazul incalcarii art. 7 din Conventie
   

0

59. In conformitate cu art. 46 din Conventie, partile contractante se angajeaza sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in cauzele in care sunt parti, iar Comitetul de Mini stri supravegheaza executarea acestui lucru. Statul parat, raspunzator de o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor la aceasta, nu are doar obligatia de a plati partilor in cauza sumele acordate cu titlu de reparatie echitabila (art. 41 din Conventie), ci  si de a alege, sub supravegherea Comitetului de Mini stri, masurile generale  si/sau, dupa caz, individuale pe care trebuie sa le adopte in ordinea sa juridica interna pentru a pune capat incalcarii constatate de Curte  si pentru a elimina, pe cat posibil, efectele acesteia. Se intelege, in plus, ca statul parat este liber, sub supravegherea Comitetului de Mini stri, sa- si aleaga mijloacele pentru indeplinirea obligatiei sale legale in conformitate cu art. 46 din Conventie, cu conditia ca aceste mijloace sa fie compatibile cu concluziile continute in hotararea

Curtii [Scozzarisi Giunta impotriva Italiei

(MC), pct. 249].

Totu si, in anumite situatii speciale, pentru a ajuta statul parat sa- si indeplineasca obligatiile prevazute la art. 46, Curtea poate incerca sa indice tipul de masuri, individuale  si/sau generale, care ar putea fi luate pentru a stopa situatia care a determinat constatarea incalcarii. In cazul incalcarii art. 7, uneori  si in mod exceptional, Curtea a indicat masuri individuale concrete: redeschiderea procedurii interne, la cererea persoanei interesate
(Dragotoniu  si Militaru-Pidhorni impotriva

Romaniei,
pct. 55, aplicand acela si principiu ca in cazul in care o persoana particulara a fost condamnata cu incalcarea art. 6 din Conventie); punerea in libertate a reclamantei in cel mai scurt termen
[Del Rio Prada impotriva Spaniei
(MC), pct. 139  si pct. 3 din dispozitiv, dupa ce a constatat incalcarea art. 7  si a art. 5 § 1 din Conventie]; sau obligatia de a asigura ca pedeapsa cu detentiunea pe viata aplicata reclamantului sa fie inlocuita cu o pedeapsa care sa nu depa seasca 30 de ani de inchisoare, conform principiului retroactivitatii legii penale mai favorabile
[Scoppola impotriva Italiei

(nr. 2) (
MC), pct. 154  si pct. 6 lit. a) din dispozitiv].