Prescriptie clauza act aditional

In materia dreptului muncii actiunea pentru constatarea nulitatii unui contract de munca sau a unei clauze a contractului nu este una imprescriptibila si nu este supusa dispozitiilor art. 2502 cod civil, ci este supusa unui termen special de prescriptie, aceasta fiind durata contractului. Potrivit art. 278 codul muncii, dispozitiile acestui cod se intregesc cu cele ale legislatiei civile doar in masura in care nu sunt incompatibile, ceea ce inseamna ca ori de cate ori Codul muncii cuprinde norme de reglementare a unui anumit domeniu, se aplica aceste norme, in locul celor cu caracter general din codul civil.

Cum in materie de prescriptie art. 268 Codul muncii contine reglementari si acopera intreaga sfera a raporturilor de munca, nu pot fi aplicabile prevederile de drept comun cu prioritate.

Prin sentinta nr.2206 din data de 12.06.2017
pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de instanta si pe cale de consecinta, a fost respinsa actiunea formulata de contestatoarea E.C.I. in contradictoriu cu intimata , ca fiind prescrisa.

Potrivit art. 268 alin 1 lit. d Codul Muncii "Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: d)
pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia
."

Potrivit art. 211 lit. b din Legea nr. 62/2011: "Cererile pot fi formulate de cei ale caror drepturi au fost incalcate dupa cum urmeaza: b) constatarea nulitatii unui contract individual de munca poate fi ceruta de parti pe intreaga perioada in care contractul respectiv se aplica."

Prin actele aditionale la contractul de munca a caror nulitate s-a solicitat a fi constatata, a fost modificata clauza privind salariul, respectiv data de la care aceasta clauza isi produce efectele. Astfel, prin primul act aditional cu nr. 13977/03.06.2013 s-a modificat salariul de baza la 1714 lei, in plata de la data de 01.06.2013, iar prin cel de al doilea act aditional cu nr. 531/08.07.2013, a fost modificata data de la care acest salariu se plateste - 01.07.2013, din aceasta data intrand in vigoare un nou act aditional, cu nr. 23245/11.06.2014.

Prin urmare, la data de 01.06.2014, actele aditionale contestate, nr. 13977/03.06.2013 si nr. 531/08.07.2013, au incetat sa mai existe. si in consecinta, incepand cu aceasta data, nu au mai produs efecte .

Elementul esential care trebuie a fost avut in vedere in vedere la solutionarea exceptiei prescriptiei a fost determinarea naturii juridice a actiunii cu care a fost investita instanta, avand in vedere raportul juridic care a stat la baza demersului judiciar, anume daca intre parti a existat un raport juridic civil, situatie in care erau aplicabile dispozitiile legii civile privind prescriptia, iar daca intre parti a existat un raport de munca si instanta a fost investita cu o actiune pentru solutionarea unui conflict de munca, situatie in care erau aplicabile dispozitiile din Codul muncii cu privire la prescriptie.

Potrivit art. 266 din Codul muncii, jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca prevazute de prezentul cod, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

In acelasi sens,dispozitiile art. 1 lit. e din Legea nr. 62/2011 definesc conflictul individual de munca drept conflictul de munca care are ca obiect exercitarea unor drepturi sau indeplinirea unor obligatii care decurg din contractele individuale si colective de munca, precum si din legi sau alte acte normative.

Raportul juridic dedus judecatii a vizat in mod evident un conflict individual de munca, cererea de chemare in judecata fiind formulata impotriva angajatorului si a avut ca scop constatarea nulitatii unui act aditional la contractul individual de munca, asa incat au fost aplicabile dispozitiile speciale privind jurisdictia muncii, care s-au aplicat cu prioritate fata de regulile generale din dreptul civil.

In acest sens sunt si prevederile art.278 alin.1 din Codul muncii, potrivit carora „dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile”.

In raport de aceste dispozitii, s-a constatat ca, in ceea ce priveste termenele de prescriptie, Codul muncii contine dispozitii derogatorii de la dreptul comun, reglementand termene speciale in care pot fi promovate actiunile in justitie, anume termenele prevazute de art. 268 Codul muncii, republicat.

Din examinarea dispozitiilor art. 268 din Codul muncii, a rezultat ca legiuitorul a instituit termene de prescriptie speciale pentru anumite categorii de actiuni care se incadreaza in categoria conflictelor de munca, enumerate la art. 268 alin. 1 lit. a - e din Codul muncii, iar la art. 268. alin. 2 s-a aratat ca in toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin. 1, termenul este de 3 ani de la data nasterii dreptului.

Prin urmare, instanta a constatat ca dispozitiile referitoare la nulitatea absoluta si imprescriptibilitatea actiunii in constatarii nulitatii absolute reglementate cu caracter general de art. 2502 alin. 2 pct. 3 Cod Civil, invocate in raspunsul la intampinare, nu sunt aplicabile in materia dreptului muncii.

Astfel, instanta poate invoca din oficiu exceptiile prevazute de art. 268 Codul Muncii, chiar daca cererea de chemare in judecata este ulterioara datei intrarii in vigoare a codului civil, iar parata nu a invocat-o in intampinare, intrucat aceasta exceptie este prevazuta de Codul Muncii si prin urmare nu sunt aplicabile dispozitiile art. 6 alin.4 din Codul civil, potrivit carora: „prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit”.

Avand in vedere ca obiectul prezentei cauze l-a constituit anularea unor acte aditionale la contractul individual de munca, cerere formulata la data de 22.02.2017, dupa incetarea actelor aditionale contestate, instanta a constatat ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 268 alin. 1 lit. d Codul Muncii, potrivit carora cererea de constatare a nulitatii a acestor acte aditionale se putea face doar pe perioada in care erau in fiinta acestea.

Chiar daca textul legal foloseste sintagma ”durata existentei contractului”, instanta a apreciat ca legiuitorul nu a inteles sa inlature aplicarea textului si pe durata existentei actului aditional la acesta, chiar daca nu a reglementat expres acest aspect, in conditiile in care in art. 17 alin. 5 din Codul Muncii a prevazut modalitatea in care se poate modifica o clauza a contractului, prin incheierea unui act aditional. Aceasta intrucat actul aditional reprezinta un act juridic ce se supune acelorasi reguli ca si contractul individual de munca pe care il modifica, inclusiv in ceea ce priveste termenul in care se poate solicita nulitatea sa .

Potrivit art. 57 alin.2 Codul Muncii, constatarea nulitatii contractului individual de munca produce efecte numai pentru viitor, Curtea Constitutionala constatand, la pronuntarea Deciziei nr. 222/2008, ca dispozitiile art.283 alin.1 lit.d din Codul Muncii (actual art. 268 alin.1 lit.d C Muncii), se intemeiaza pe principiul potrivit caruia se poate cere constatarea nulitatii sau anularea unor acte care exista, retinand ca: ”in situatia in care un contract individual sau colectiv de munca nu mai este in fiinta, nu exista nici clauzele acestuia, iar cererea pentru constatarea nulitatii nu mai are obiect”.

Concluzionand, nulitatea unei clauze a contractului individual de munca se poate solicita doar pe durata existentei acelei clauze, chiar daca actul juridic ce o contine mai este in fiinta.

Pentru considerentele expuse, instanta a constatat intemeiata exceptia invocata din oficiu, pe care a admis-o si a respins actiunea ca fiind prescrisa.

impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat apel in termenul legal si motivat contestatoarea, criticand-o pentru nelegalitate si netemienicie.

A solicitat, in temeiul art. 480 alin 3 Cod pr. civ admiterea apelului, anularea hotararii apelate si judecand fondul cauzei, admiterea actiunii astfel cum a fost promovata.

A aratat ca in mod gresit instanta a retinut incidenta exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune in considerarea dispozitiilor art. 268 alin l lit.d Codul muncii, exceptie pe care a invocat-o din oficiu, pentru considerentele ce succed:

A fost retinuta posibilitatea invocarii acestei exceptii din oficiu, in ciuda faptului ca, in situatia in care s-ar retine ca cererea de constatare nulitate absoluta a unui act aditional la contractul individual de munca ar fi prescriptibila, prescriptia dreptului la actiune s-a nascut dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil.

In aceasta situatie, devin aplicabile dispozitiile art.2512 alin. 2 Cod civ, . potrivit cu care organul de jurisdictie competent nu poate aplica prescriptia din oficiu, dispozitiile fiind aplicabile chiar si in situatia in care invocarea prescriptiei ar fi in interesul statului.

In considerarea caracterului exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune ca fiind o exceptie de ordin privat, potrivit art. 2513 Cod civil si art. 205 lit b si art .208 alin 2 Cod . civil, o asemenea exceptie ar fi putut fi invocata, sub sanctiunea decaderii decat de catre parata.

Nu pot fi primite ca fiind corecte argumentele instantei de fond potrivit cu care instantei i-ar fi permisa invocarea din oficiu a unei asemenea exceptii in ciuda momentului la care a inceput sa curga prescriptia, respectiv dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil, pe considerentul ca prevederile acestuia in materia prescriptiei dreptului la actiune si a nulitatii, nu ar fi aplicabile in materia dreptului muncii pentru urmatoarele argumente:

Nici dreptul muncii si nici dreptul securitatii sociale ca ramuri de drept autonome nu cuprind reglementari de principiu in materia prescriptiei extinctive, ci cateva dispozitii singulare referitoare la termenele da prescriptie extinctiva precum si unele aspecte legate de cursul prescriptiei extinctive. Chiar dispozitiile art. 278 alin 1 Codul Muncii retin ca prevederile acestui cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatie si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificat raportarilor de manca, ca dispozitiile legii civile.

S-a mai sustinut ca prin Decizia 1/2014 a ICCJ pronuntata in interesul legii , s-a statuat ca, intrucat normele cuprinse in art. 6 alin. 4 Noul Cod civil si art. 201 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil nu fac nicio distinctie in privinta regimului juridic aplicabil, legea care guverneaza prescriptia extinctiva sub toate aspectele de drept material si de drept procesual, este legea sub imperiul careia prescriptia a inceput sa curga.

Pe cale de consecinta, in considerarea caracterului obligatoriu al celor stabilite printr- un astfel de recurs in interesul legii, retinand ca intemeiate argumentele anterioare pe chestiunea aplicabilitatii normelor de drept comun in materia prescriptiei dreptului la actiune, urmeaza sa se constate ca o asemenea exceptie nu poate fi invocata din oficiu de catre instanta, prevederile art.2512 si art.2513 raportat la art.2502 Cod civil fiind aplicabile.

A mai precizat ca in mod gresit instanta a retinut caracterul prescriptibil al actiunii in constatarea nulitatii absolute a actelor aditionale, sens in care a invocat dispozitiile art. 268 Codul Muncii, prevederile legale mentionate reglementand insa doar termenele de solutionare ale unor actiuni in realizare nu insa si actiunile in constatare care au fost si au ramas imprescriptibile atat pe noul cat sl pe vechiul Cod civil .Totodata, a mai aratat ca, dincolo de nelegala solutionare a cauzei prin retinerea unei exceptii a prescriptiei dreptului material la actiune, exceptie invocata din oficiu, chiar si in situatia in care s-ar aprecia ca o asemenea actiune ar fi supusa prescriptiei, au fost interpretate gresit dispozitiile art. 248 alin.1 lit.d din Legea 53/2893, pentru urmatoarele considerente.

Actul aditional supus controlului de legalitate retine o modificare a clauzelor contractului individual de munca sub aspectul salarizarii.. In aceasta situatie, actiunea in anularea actului aditional la contractul individual de munca poate fi promovata, potrivit prevederilor art. 268 alin 1 lit. d CM pe toata durata existentei contractului individual de munca, iar nu a actului aditional, neexistand in lege o interpretare contrara, de natura celei retinute de prima instanta.

Cum reclamanta se afla in continuarea derularii raporturilor de manca cu angajatorul parat, a sustinut ca, in considerarea prevederilor art.268 alin 1 lit. d din Codul Muncii, actiunea avea sa fie promovata in termen legal.

Pe fondul cererii de chemare in judecata, a solicitat admiterea ei in sensul constatarii nulitatii absolute a Actului Aditional nr. 13977/03.06.2013 la contractul individual de munca incheiat si inregistrat sub nr. 20923/03.09.2012 si nulitatea absoluta a actului aditional nr. 531/8.07.2013 la acelasi contract individual de munca, obligarii la plata diferentelor salariale dintre salariile cuvenite anterior reducerii salariate dispuse prin primul act aditional constatat nul si salariile electiv primite pentru perioada 1.07.2013.

La data de 20.09.2017, intimata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de contestatoare ca nefondat si mentinerea hotararii primei instante.

Apelul s-a apreciat a fi nefondat si a fost respins, pentru urmatoarele considerente:

Argumentele invocate prin motivele de apel privitor la indreptatirea instantei de a invoca din oficiu exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei sunt nefondate.

Se constata ca gresit se sustine de apelanta ca exceptia prescriptiei a fost invocata din oficiu. Prin intampinarea depusa la 13.03.2017, in termenul procedural, parata a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, insa a motivat exceptia pe dispozitiile art.

268 alin. 1 lit. c Codul muncii, sustinand ca au trecut trei ani de la data cand a fost incheiata clauza contractuala a carei nulitate se cere.

La termenul de judecata din 12 iunie 2017, cand a ramas in pronuntare, instanta a pus in discutie exceptia prescriptiei, invocand din oficiu temeiul juridic al acesteia ca fiind dispozitiile art. 268 alin. 1 lit. d Codul muncii.

Prin urmare, exceptia prescriptiei nu a fost ridicata din oficiu, asa cum sustine apelanta, ci a fost invocata de parata prin intampinare, cu respectarea dispozitiilor art. 2513 Cod civil, doar temeiul juridic al acestei exceptii fiind schimbat de instanta, care a manifestat astfel rolul activ prevazut de art. 22 Cod procedura civila. In virtutea acestor dispozitii legale, judecatorul este cel care da sau restabileste calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii si este obligat sa puna in discutia partilor calificarea juridica exacta a cererilor.

Ca urmare, faptul ca parata a motivat exceptia invocata pe un anumit temei de drept nu obliga instanta sa analizeze temeiul respectiv, instanta avand nu numai dreptul, ci si obligatia de a pune in discutie dispozitiile legale corecte, pe care le considera aplicabile, investirea instantei fiind facuta pentru solutionarea exceptiei, iar nu pentru a analiza incidenta anumitor dispozitii legale, respectiv pe cele ale art. 268 lit. c Codul muncii.

In concluzie, Curtea constata ca exceptia prescriptiei a fost invocata de parata, doar temeiul juridic al acesteia fiind pus in discutie de instanta, din oficiu, caz in care instanta de apel nu trebuie sa dezlege problema de drept ridicata de apelant prin motivele de apel legata de aplicarea prevederilor art. 2512 si art. 2513 cod civil, cu raportare la art. 2502 cod civil.

Nu sunt fondate nici sustinerile apelantei formulate in cadrul celui de al doilea motiv de apel, prin care se critica caracterul prescriptibil al actiunii in constatarea nulitatii actelor aditionale.

Regula general aplicabila in dreptul civil este aceea ca actiunea in constatarea nulitatii este imprescriptibila, insa in anumite materii aceasta regula cunoaste exceptii, una fiind cea prevazuta de art. 283 alin.1 lit. d) Codul muncii, potrivit cu care cererile prin care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual de munca ori a unor clauze ale acestuia pot fi formulate pe toata durata existentei contractului.

In aplicarea acestor dispozitii legale, se concluzioneaza ca, in materia dreptului munci,i actiunea pentru constatarea nulitatii unui contract de munca sau a unei clauze a contractului nu este una imprescriptibila si nu este supusa dispozitiilor art. 2502 Cod civil, ci estC muncii, dispozitiile acestui cod se intregesc cu cele ale legislatiei civile doar in masura in care nu sunt incompatibile, ceea ce inseamna ca ori de cate ori Codul muncii cuprinde norme de reglementare a unui anumit domeniu, se aplica aceste norme, in locul celor cu caracter general din codul civil.

Cum in materie de prescriptie art. 268 Codul muncii contine reglementari si acopera intreaga sfera a raporturilor de munca, nu pot fi aplicabile prevederile de drept comun cu prioritate.

Apelanta face o evidenta confuzie intre actiunea in constatarea nulitatii contractului, respectiv a clauzei contractuale, cu privire la care Codul muncii cuprinde dispozitii exprese referitoare la prescriptie, si alte actiuni in constatare din dreptul muncii, care sunt imprescriptibile, cum este cazul actiunii pentru constatarea activitatii ca fiind incadrata intr-o grupa superioara de munca. Pentru acest ultim tip de actiuni , Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat prin decizia 13 din 16 mai 2016, publicata in Monitorul Oficial nr. 862/2016, insa concluziile instantei supreme nu se aplica in cazul actiunii de fata.

Mai mult, se are in vedere motivarea facuta de ICCJ prin Decizia 17 din 13 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial nr. 993/9.12.2016, prin care s-a aratat ca in conditiile in care regimul nulitatii nu este foarte clar stabilit in dreptul muncii, nulitatile absolute si relative nefiind reglementate distinct, pentru a distinge intre aceste nulitati, se impune a institui criteriul naturii interesului ocrotit. In acest sens, s-a apreciat ca orice clauza ce nu ocroteste un interes particular si incalca un interes public poate fi analizata, din oficiu, in privinta legalitatii, atunci cand o instanta este investita cu cereri ce pun in discutie efectele produse de aceasta clauza.

ICCJ a statuat ca in interpretarea prevederilor art. 138 alin. (3) - (5) si art. 142 alin.(2) din Legea nr. 62/2011, nulitatea unei clauze a contractului colectiv de munca negociate cu nerespectarea art. 138 alin. (1) - (3) din Legea nr. 62/2011 poate fi ceruta de catre partile interesate, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie, respectiv poate fi invocata de catre instanta, din oficiu, pe durata existentei contractului colectiv de munca. Desi decizia aratata nu se impune in speta, din motivarea acesteia rezulta ca nu toate actiunile in constatare sunt imprescriptibile, cum sustine apelanta.

In ce priveste cea de a treia critica din apel, referitoare la interpretarea dispozitiilor art. 268 alin. 1 lit. d) Codul muncii, Curtea constata ca in mod corect prima instanta a retinut ca termenul special de prescriptie se interpreteaza in sensul ca se poate cere constatarea nulitatii actelor aditionale pe durata valabilitatii actului respectiv.

Actul aditional la contractul individual de munca este o conventie prin care partile modifica un anumit element din contractul initial incheiat, avand caracter accesoriu fata de contractul de munca, dar pastrand caracterul de act juridic, de contract. Ca atare, constatarea nulitatii unui asemenea act juridic poate fi ceruta doar pe parcursul derularii respectivului contract (act aditional), numai o astfel de interpretare dand substanta dispozitiilor art. 268 alin. 1 lit. d Codul muncii.

Fiecare dintre actele aditionale la contractul de munca, modificand anumite elemente din raporturilor dintre angajat si angajator, pot fi atacate de partea interesata pe perioada cat sunt in fiinta, dupa incetarea actului aditional, ca urmare a modificarii prin alt act aditional, nefiind admisibila actiunea prin care se solicita constatarea nulitatii.

Cum solutionarea litigiului s-a facut corect in temeiul unei exceptii care face inutila cercetarea fondului cauzei, instanta de apel a mai analizat sustinerile apelantei care au vizat nulitatea actelor aditionale, aceste motive de apel devenind incidente doar daca se aprecia ca aplicarea prevederilor art. 268 codul muncii a fost eronata.

Apreciind ca legala si temeinica sentinta apelata, potrivit art. 480 alin. 1 Cod pr. civila, apelul s-a respins ca nefondat.
(Decizia Nr. 3148/14 Noiembrie 2017, Curtea de Apel Craiova, Sectia I civila - rezumat judecator Oana Ghita)