Prescrierea platii unor drepturi salariale ale reclamantului

„
’ ’ ’

In raport de argumentele de legalitate retinute in prima instanta, nu exista niciun impediment care sa suspende cursul prescriptiei si care sa permita evaluarea - dupa implinirea termenului de trei ani calculat anterior datei sesizarii tribunalului - a unor drepturi salariale.

In privinta atributiilor de gestionar, salariatul face in acest caz confuzie terminologica, intrucat operatiunile de gestionare cu care a fost insarcinat vizau exclusiv administrarea bunurilor din dotarea statiei pe care o conducea, fara a se pune in discutie indeplinirea in principal a unei activitati de primire, pastrare si de eliberare a vreunui reper din gestiune (bunurile fiind in realitate cele destinate bunei functionari a statiei meteorologice).

Plata unor sume cu titlu de spor salarial ori ca adaos la drepturile cuvenite cu acest titlu si stabilite prin contractul de munca nu poate fi dedusa de catre instanta de fond ca fiind cuvenita angajatului, doar prin prisma atribuirii unor sarcini mai dificile ori mai multe decat pentru ceilalti salariati; salariatului i se cuvin doar drepturile decurgand din contract sau, atunci cand este cazul, din lege - iar in speta nici contractul si nici legea nu il indreptatesc pe reclamant sa pretinda sumele indicate prin prezentul demers.

Prin urmare, imprejurarea ca salariatul a acceptat sa preia, odata cu postul de conducere, si natura obligatiilor specifice pozitiei gestionarului (retinerea unei garantii, semnarea unui angajament de plata, tinerea inventarului), nu inseamna ca el s-a aflat intr-un cumul de functii, nefiind dovedita existenta unor raporturi distincte conform unui alt contract de munca, in acest sens.

Decizia ICCJ - RIL nr. 1/2014 Art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii Art. 1 din Legea nr. 22/1969

Prin
sentinta civila nr. 3296/17.12.2015 a Tribunalului Constanta
- Sectia I civila a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile aferente perioadei

2004. - 02.08.2012 inclusiv, acestea fiind respinse ca prescrise.

A fost respinsa ca nefondata actiunea reclamantului [...], formulata in contradictoriu cu intimata [...].

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata drepturilor banesti cuvenite ca urmare a muncii prestate in perioada

2004. - 31.10.2014 in
      functia de gestionar,
      pentru cumul de functii cu functia de Sef Statie Hidrologica [...]. Reclamantul si-a motivat aceste pretentii pe faptul ca in luna martie 2004 a participat la un concurs pentru ocuparea functiei de tehnician in cadrul Statiei Hidrologice [...] din cadrul Directiei Apelor Dobrogea Litoral Constanta, iar in urma castigarii concursului a incheiat contractul individual de munca nr. [...]/08.03.2004.

In data de 09.03.2004 a fost aprobata numirea sa in functia de Sef Statie Hidrologica [...], iar la data de 11.03.2004 a incheiat un act aditional la contractul individual de munca nr.

[...]/08.03.2004 prin care se modifica functia si salariul, dar fara a se specifica nimic despre functia de gestionar.

Reclamantul a sustinut ca a incheiat un alt contract individual de munca cu nr. [...]/31.12.2005, fiind specificate functia si salariul de baza; asupra functiei de gestionar nu s-a specificat din nou nimic, atributiile de gestionare fiind mentionate ca un aspect neimportant in fisa postului. S-a mai aratat ca salariatul a avut o gestiune care includea bunuri de mare valoare, iar activitatea a implicat o mare responsabilitate si atentie marita la intocmirea documentelor privind bunurile din gestiune.

Evaluand pretentiile formulate, Tribunalul Constanta a aplicat sub un prim aspect dispozitiile art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, potrivit cu care se prescriu in termen de trei ani de la data nasterii dreptului la actiune pretentiile reclamantului, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator.

In speta, a aratat instanta de fond, pretentiile se circumscriu sferei drepturilor salariale, intrucat salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de catre salariat, aceasta cuprinzand salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adausuri, astfel incat prin actiunea inregistrata in data de 03.08.2015 nu se mai puteau pretinde drepturi nascute mai inainte de 02.08.2012 (reclamantul solicitand aici drepturi banesti incepand cu data de 09.03.2004).

Ratiunea aplicarii termenului de prescriptie pentru actiunea in pretentii este restabilirea in termen rezonabil a drepturilor incalcate si stabilitatea raporturilor juridice.

In jurisprudenta C.E.D.O. s-a aratat ca
"dreptul la o instanta"

nu este absolut. El se preteaza la limitari deoarece, prin insasi natura sa, el impune o reglementare a statului care este liber sa aleaga mijloacele pe care le va utiliza in acest scop.

Art. 6 alin. 4 C. civil si art. 201 din Legea nr. 71/2011 stabilesc ca prescriptiile extinctive incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.

Prin urmare, a aratat instanta de fond, legea aplicabila prescriptiei extinctive, sub toate aspectele (inceput, termen, suspendare, intrerupere, repunere in termen, efecte) este legea in vigoare la data la care prescriptia a inceput sa curga; in speta, prescriptia extinctiva a inceput sa curga potrivit dispozitiilor din reglementarea anterioara - Decretul nr. 167/1958, motiv pentru care aceasta reglementare se aplica prescriptiei respective sub toate aspectele (inclusiv in ceea ce priveste caracterul de ordine publica al institutiei).

In ceea ce priveste indrituirea instantei de a invoca si din oficiu exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, tribunalul a aratat ca se impune constatarea ca in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 283 din 17 aprilie 2014 a fost publicata Decizia I.C.C.J. nr. 1 din 17 februarie 2014 (Decizia 1/2014) privind examinarea recursurilor in interesul legii formulate de catre procurorul general al Parchetului de pe langa I.C.C.J. si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5, art. 201 si art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil si ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 si art. 2.513 din Codul civil, raportat la dispozitiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat,
in referire la invocarea de catre instante, din oficiu ori de catre dupa momentul procedural prevazut de art. 2.513 din Codul civil, a exceptiei prescriptiei inctive, in cazul prescriptiilor incepute sub imperiul Decretului nr. 167/1958, implinite si, respectiv, neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil - 1 octombrie 2011.

Inalta Curte a considerat ca se impune admiterea recursurilor, stabilind in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5, art. 201 si art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil si ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 si art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, ca
prescriptiile extinctive incepute anterior datei de 1 octombrie 2011, implinite ori neimplinite la aceeasi data, raman supuse dispozitiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, astfel incat atat instantele de judecata, din oficiu, cat si partile interesate pot invoca exceptia prescriptiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar in litigii incepute dupa 1 octombrie 2011.

Pretentiile reclamantului, avand caracterul unor drepturi salariale, sub aspectul prescriptiei, le sunt aplicabile dispozitiile art. 268 alin. 1 lit. c) din codul muncii, potrivit caruia cererea trebuia formulata in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune.

Asupra fondului pretentiilor, instanta de fond a aratat ca prin contractul individual de munca nr. [...]/31.12.2005 incheiat cu parata Administratia Nationala „Apele Romane” - Directia Apelor „Dobrogea-Litoral”, reclamantul
[...]
a fost numit in functia de sef statie la Statia Hidrologica [...], iar printr-un act aditional cu nr. 20618/31.12.2005 a fost modificat si salariul de baza lunar brut. Prin decizia nr. 253/31.10.2014 reclamantul a fost eliberat ulterior din functia de sef de statie, fiind numit ca tehnician in cadrul Statiei Hidrologice [...].

La dosar au fost anexate fisele de post semnate de reclamant, din cuprinsul carora reiese ca

salariala pe care angajatorul o considera ca fiind adecvata atingerii scopurilor sale.

Instanta de fond a aratat totodata ca in considerentele sentintei civile nr. 1257/12.06.2015 pronuntate in dosarul nr. 675/118/2015, ramasa definitiva prin respingerea apelului, Tribunalul Constanta a retinut ca reclamantul conducea, coordona si raspundea de intreaga activitate pe care o desfasura personalul statiei, avand si
atributii
privind gestionarea materialelor, obiectelor de inventar si a mijloacelor fixe din dotare. Astfel fiind, prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a retinut legalitatea angajamentului de plata cu nr. 20987/16.10.2014 asumat de reclamant, fara ca acesta sa opuna compensatia cu drepturile banesti solicitate prin prezenta cerere de chemare in judecata.

A fost inlaturata si sustinerea unor asemenea pretentii in baza dispozitiilor art. 35 din Codul muncii, pentru ca acest text se refera la ipoteza unor contracte individuale de munca distincte, caz in care angajatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea, iar nu la atributii inserate in fisa postului, pe care salariatul le considera ca fiind disproportionate in raport cu remuneratia stabilita.

Retinand in concluzie ca atributiile de gestionar au concurat in acest caz la realizarea sarcinilor de serviciu asumate de reclamant prin fisa postului, instanta de fond a stabilit ca nu se justifica teza cumulului de functii si acordarea unor drepturi de natura celor solicitate.

Impotriva acestei hotarari a formulat apel
, in termen legal, reclamantul [...], care a sustinut ca se impune admiterea caii de atac, schimbarea in tot a hotararii si obligarea unitatii parate la plata sumei totale care reprezinta 50% lunar la salariul de baza lunar pentru o atare functie, pe perioada 9 martie 2004 - 31 octombrie 2015, plata suplimentara corespunzatoare functiei de gestionar.

Apelantul reclamant nu a fost in masura sa aduca vreo critica statuarii date de instanta de fond exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, singurele argumente in sustinerea ideii unei incorecte dezlegari privind exclusiv fondul pretentiilor sale.

S-a aratat, asadar, faptul ca instanta de fond s-ar fi limitat la a analiza doar respectarea dispozitiilor legale, nu si modalitatea prin care conducerea ABADL Constanta a eludat prevederile Legii nr. 22/1969 si care in art. 1 stipula ca gestionarul este acel angajat care are ca atributie principala de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri in administrarea, folosinta sau detinerea acestora.

Apelantul reclamant a sustinut ca, neplatindu-l si pentru aceasta activitate, angajatorul a incalcat si prevederile Codului muncii, care
nu a incheiat un contract de munca si pentru functia de gestionar
- cata vreme cele doua functii nu erau incompatibile (sef de statie si gestionar).

A fost criticat faptul ca, desi instanta de fond a constatat ca salariul sau a fost mai mic decat cel al sefilor de statii Constanta, Tulcea, Hidromarina Constanta (care nu au avut in fisa postului si atributii de gestionar), aceasta diferenta nu a contat in analiza facuta in prima instanta. Ca aceste diferente mari atesta ca apelantul nu a fost platit si pentru atributiile functiei de gestionar cu salariul din perioada 2004 - 2014.

Prin intampinare, intimata [...] Constanta a solicitat respingerea caii de atac. S-a sustinut ca nu pot fi retinute criticile referitoare la indrituirea vreunor plati peste termenul de prescriptie. In legatura cu fondul pretentiilor, s-a aratat ca in calitatea sa de sef al statiei meteorologice Constanta, reclamantul a avut ca atributii principale si gestionarea materialelor, obiectelor de inventar si a mijloacelor fixe din dotarea statiei, ceea ce exclude ideea unui cumul de functii.

Intimata a solicitat sa se observe ca in toata aceasta perioada angajatul nu a avut obiectii in a semna in acest mod fisa postului, cu atributiile din care reiese ca a gestionat si bunurile pe care le-a avut in primire.

Cu privire la existenta unor diferente salariale intre reclamantul apelant si alti sefi de statii meteorologice, intimata parata a solicitat sa se ia act de imprejurarea ca salariile au fost stabilite individual, in urma negocierii cu salariatii, fata de sarcinile de serviciu, cat indeosebi in functie de pregatirea profesionala (unii fiind ingineri specialisti cu pregatire in domeniu, fata de reclamant, care are studii medii, tehnician cu studii postliceale).

Apelantul reclamant a formulat la randul sau raspuns la intampinare, aratand ca nu vrea decat „dreptate”; a fost adusa in discutie statuarea data de instantele judecatoresti in dosarul in care au fost anulate decizia ABADL si actul aditional de eliberare din functie, cu reducerea salariului (sentinta nr. 559/12.03.2015).

 

 

Analizand criticile formulate, in raport de dispozitiile art. 479 alin. 1 cod proc. civila, se va retine ca apelul este nefondat.

Instanta de fond a motivat in largi considerente atat normele de drept substantial incidente, cat si maniera procesuala in care, in raport de statuarile obligatorii ale instantei supreme in recurs in interesul legii (cu trimitere concreta la decizia 1/2014) judecatorii pot si sunt indrituiti sa invoce din oficiu exceptia prescrierii dreptului la actiune pentru pretentiile nascute sub imperiul Decretului 167/1958 - prescriptii incepute si implinite ori neimplinite la data intrarii in vigoare a noului Cod civil.

Apelul nu vizeaza nici un considerent de nelegalitate a acestei dezlegari, partea reclamanta gasind de cuviinta sa reitereze in preambulul caii de atac solicitarea de a-i fi admise toate pretentiile, inclusiv a celor nascute pe perioada 9.03.2004- 2.08. 2012 inclusiv.

Or, din acest punct de vedere, Curtea de Apel Constanta nu poate decat sa subscrie la argumentele de legalitate retinute in prima instanta, nefiind nici un impediment care sa suspende cursul prescriptiei si care sa permita evaluarea - dupa implinirea termenului de trei ani calculat anterior datei sesizarii tribunalului - a unor asemenea drepturi.

Cum apelantul reclamant pretinde ca angajatorul ii datoreaza anumite drepturi salariale pe perioada mentionata, in mod corect a fost retinuta incidenta art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii - norma speciala in materia prescriptiei, care insa in aceasta ramura de drept nu se abate de la cea generala evaluata prin decizia de RIL sus-mentionata.

Pe cale de consecinta, apelantul nu putea reitera, in apel, schimbarea solutiei in legatura cu tentiile pentru care legea nu mai asigura protectia in plan procesual - operand sanctiunea prescriptiei.

Cat priveste critica referitoare la atentia conferita de instanta de fond aplicarii normelor de drept, iar nu situatiei de fapt, Curtea reaminteste apelantului reclamant ca judecatorii sunt obligati sa aplice legea la situatia de fapt rezultata din probele administrate. In speta, probele administrate nu au relevat faptul ca reclamantul ar fi fost angajat si ca gestionar, in sensul dat de art. 1 din Legea nr. 22/1969, ci doar ca i s-a stabilit ca atributie de serviciu sa ,,gestioneze mijloacele fixe si obiectele de inventar’ ’ pe care le avea in dotare la locul de munca.

Instanta de fond a explicat
care este distinctia legala intre atributiile gestionarului definit prin art. 1 din Legea nr. 22/1969, pe de o parte si atribuirea ca sarcina de serviciu, intre altele, a celei de gestionare a bunurilor din dotare, pe de alta parte. Textul legii evocate este extrem de clar, in sensul ca gestionar este angajatul ale carui principale atributii de serviciu sunt primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporara, a acesteia - acestea urmand a fi regasite ca atare in contractul de munca.

Apelantul a avut doar atributii de a avea grija de bunurile care constituiau dotarea statiei meteorologice, iar postul detinut, de sef de statie, ii conferea fara rezerve prerogativele de evidenta cantitativa si calitativa, de verificare, de intretinere si de solicitare de reparare (daca era cazul) a acestor parti ale patrimoniului unitatii angajatoare.

Salariatul face in acest caz confuzie terminologica, intrucat operatiunile de gestionare cu care a fost insarcinat vizau exclusiv administrarea bunurilor din dotarea statiei pe care o conducea, fara a se pune in discutie indeplinirea in principal a unei activitati de primire, pastrare si de eliberare a vreunui reper din gestiune (bunurile fiind in realitate cele destinate bunei functionari a statiei meteorologice). Apelantul nu a facut dovada ca principala sa atributie de serviciu a constat in primirea de bunuri pe note de receptie si pe avize de insotire a marfurilor, in inregistrarea intrarii lor in gestiune cu valoarea consemnata in documentatia de primire si in eliberarea bunurilor - reperelor - din gestiune, cu intocmirea de documente justificative. Mai mult, fiind vorba despre reglementarea data de art. 35 Codul muncii, astfel cum a aratat si instanta de fond, pentru a pretinde ca salariatul se afla intr-o situatie de cumul de functii acesta urma sa dovedeasca faptul ca au existat doua contracte de munca, pe functii distincte, fiecare cu atributii si cu timp de lucru stabilit a fi alocat indeplinirii obligatiilor, cu drepturi salariale disociate in cadrul fiecarui raport juridic. Inserarea in cadrul contractului individual de munca a anumitor atributii de organizare a activitatii salariatilor din subordine, de management si gestionare a bunurilor din dotare, a celor specifice de protectie impotriva incendiului, de protectie a muncii etc. nu echivaleaza cu incheierea concomitenta a mai multor contracte individuale de munca pentru aceeasi persoana si cu nasterea, pentru angajator, a obligatiei de a acorda un salariu distinct acestor activitati sau un spor salarial, dupa caz.

Este motivul pentru care instanta de fond a interpretat corect situatia de fapt, aplicand in egala masura temeiurile in drept. Plata unei garantii ori acceptarea unei vinovatii directe intr-o situatie de pierdere/ lipsa a unor bunuri predate nu constituie elemente suficiente pentru a dovedi existenta unui
cumul de functii,
intre care una dintre ele fiind cea de gestionar; situatia de fapt a relevat in acest caz doar conferirea unui
cumul de atributii
(cele principale, legate de postul de conducere, cele secundare, privind dotarea statiei meteorologice), sarcini acceptate fara obiectiuni de catre angajat de-a lungul derularii raporturilor de munca.

Apelantul sustine ca solicita instantelor judecatoresti ,,sa faca dreptate’’, insa aceasta sintagma nu inseamna pentru judecator abaterea de la lege si de la principiile de drept care opereaza

si in aceasta materie, a raporturilor de munca. A face dreptate nu inseamna egalizarea salariilor intre angajatii aflati aparent pe aceeasi functie, cata vreme atributiile lor efective sunt date prin contractele de munca incheiate individual, prin negociere, cand diferentele de drepturi pot fi determinate de pregatirea profesionala, de incadrarea in grila de salarizare, de natura atributiilor itiile specifice de munca etc. - adica de elemente care fac posibila stabilirea repturilor salariale si exclud ideea discriminarii.

In egala masura, notiunea de dreptate nu inseamna nesocotirea clauzelor unui contract de munca acceptat de catre salariat (apelantul reclamant confirmand faptul ca a ramas in serviciu in pofida nemultumirilor avute), judecatorul nefiind in masura sa decida peste acordul partilor - cum ect a aratat si instanta de fond.

Plata unor sume cu titlu de spor salarial ori ca adaos la drepturile cuvenite cu acest titlu si stabilite prin contractul de munca nu poate fi
dedusa
de catre instanta de fond ca fiind cuvenita angajatului, doar prin prisma atribuirii unor sarcini mai dificile ori mai multe decat pentru ceilalti salariati; salariatului i se cuvin doar drepturile decurgand
din contract
sau, atunci cand este cazul,
din lege
- iar in speta nici contractul si nici legea nu il indreptatesc pe reclamant sa pretinda sumele indicate prin prezentul demers.

Prin urmare, imprejurarea ca salariatul a acceptat sa preia, odata cu postul de conducere, si natura obligatiilor specifice pozitiei gestionarului (retinerea unei garantii, semnarea unui angajament de plata, tinerea inventarului), nu inseamna, cum corect a stabilit si instanta de fond, ca

el s-a aflat intr-un cumul de functii, nefiind dovedita existenta unor raporturi distincte conform unui alt contract de munca, in acest sens. Insusi salariatul a recunoscut faptul ca angajatorul nu a achiesat la pretentiile vizand stabilirea unui nou raport de munca, iar in aceste conditii aceste raporturi juridice - cu toate elementele pe care in mod firesc le contureaza acordul de vointe al partilor - nu puteau fi create de instantele judecatoresti. De altfel, trimiterea facuta de instanta de fond la statuarile date prin sentinta dispusa in dosarul 675/118/2015 al Tribunalului Constanta este pe deplin lamuritoare pentru a clarifica pozitia angajatului in raporturile cu angajatorul, hotararea respectiva aratand ca prezumtia de culpa pentru lipsa unor bunuri aflate in gestiunea statiei meteorologice este atrasa din atributiile de gestionare conferite prin fisa postului (iar nu dintr-un contract distinct de munca, cu incadrare ca gestionar).

Fata de toate aceste considerente, constatand ca instanta de fond a pronuntat o solutie legala si temeinica, pe temeiul art. 480 alin. 1 cod proc. civila se va respinge apelul ca nefondat.

 

Decizia civila nr. 233/CM/25.04.2016 Judecator redactor Mihaela Ganea